Genul Mycoplasma este incadrat in clasa Mollicutes, ordinul

Mycoplasmatales. Familia Mycoplasmataceae si cuprinde specii patogene pentru

pasari, mamifere si om, dar si specii nepatogene.
Intre bacterii, micoplasmele (molicutele) sunt considerate ca fiind cele
mai mici microorganisme cultivate pe medii inerte dar care au in acelasi timp
unele particularitali ce decurg direct sau indirect, din genomul lor limitat:
-absenla pereteilli celular;
-dimensiunile reduse, plasticitate si polimorfism;
-mobilitatea prin translatie-alunecare;
-eigente nutritive deosebite (necesita colesterol si etract de levura);
-re!istenta la penicilina si acetat de taliu;
-in"ibarea metabolismului si a cresterii de catre serurile imune specifice;
-aspectul tipic al coloniilor pe medii solide;
-sensibilitate marefala defactorii de medill.
#rima micoplasma i!olata de $ocard si %ou in anul &'(' a fost
Mycoplasma mycoides, de la vaci cu pleuropneumonie contagioasa. )lterior au
fost i!olate un numar mare de micoplasme, de la animale si oameni, in pre!ent
find identificate &&* specii si subspecii patogene si nepatogene (', +*,
,-).#rincipalele specii de micoplasme patogene pentru animale sunt redate in
tabelul nr. &.
Micoplasmele sunt neciliate, necapsulate si nesporulate, si Gram negative,
insa pentru colorare se folosesc alte metode (Giemsa, %omano.s/y). 0e cultiva
pe medii speciale cu ingrediente care Ie satisfac cerintele nutritive,iar
metabolismul este predominant fermentativ.
1atorita lipsei peretelui celular, micoplasmele sunt foarte sensibile la
factorii de mediu si la de!infectante, in concentratii mici. 0unt sensibile la unele
antibiotice (tetracicline, eritromicina, tilo!ina, spiramicina) si sunt total
re!istente la penicilina si sulfamide .
In functie de patogenitate, micoplasmele produc la animale boli distincte sau
infectii locali!ate, in mare parte conditonate de factori intrinseci si etrinseci.
dar se i!olea!a si ca germen de infectie secundara, in alte boli primare, sau de la
animale sanatoase ca germeni comensali ai unor mucoase.
MI23#450M36747
0ub denumirea generica de micoplasmo!e sunt descrise boli infectioase
care evoluea!a la pasari si la mamifere, produse de agenti etiologici inclusi in
genul Mycoplasma. Marea ma8oritate a acestor boli sunt conditionate de
interventia unor factori favori!anti si sunt intalnite in cresterea intensiva.
Istorie
In anul &'(' $ocard si %ou, folosind o anumita te"nica de cultivare,
i!olea!a de la bovine agentul etiologic al pleuropneumoniei contagioase,care s-a
dovedit ulterior a fi o micoplasma, germen care si-a pastrat pana in pre!ent
po!itia de gerrnen de referinta a c&asei si respectiv a genului. Micoplasmele
i!olate dupa aceasta data au fost denumite rnicroorganisme de tip ##43
(pleuropneumonia-li/e organism). )lterior au fost descrise boli produse de
micoplasme la mai multe specii de animale si au fost i!olate micoplasmele
incriminatein etiologia acestor boli. 5stfel, in anul &(+,, 9ridre si 1anatien
i!olea!a agentul cau!al al agalaiei contagioase a ovinelor , :oldman si ;obe
i!olea!a M. "yopneumoniae de la porci cu pneumonie en!ootica, iar
Mar/"am si :ong i!olea!a de la gaini, micoplasma responsabila de producerea
micoplasmo!ei respiratorii aviare.
1e la oameni, prima micoplasma este i!olata in anul &(,* de catre 1ienes
iar, in anul &(--, 7aton i!olea!a agentul etiologic al pneumoniei atipice primare
<ot de la oameni este i!olata in anul &(=- prima urcaplasma, denumita ulterior
2. urealyticum.
#rima micoplasma saprofita, denumita asta!i 5c"oleplasma laidla.ii, a
fost i!olata de 4aidla. si 7lford in anul &(,>. 2a urmare a cercetarilor
intreprinse de-a lungul timpului, au fost i!olate si identificate pana in pre!ent
&&* specii de micoplasme, din care &, specii sunt patogene pentru om (').
In %omania, micoplasmo!ele si micoplasmele patogenepentru animale au
stat in atentia unor colective de cercetatori, conduse de 1rag"ici, ?olintir,
)ngureanu, ?irginia 0toenescu si altii.
%aspandire geografica si importanta.
Micoplasmo!ele sunt raspandite pe tot globul, frecventa lor fiind corelata
cu sistemele de crestere a animalelor si cu masurile aplicate in combaterea
acestor boli. 5stfel, pleuropneumonia contagioasa a bovinelor a fost eradicata in
7uropa, fiind intalnita asta!i numai in anumite !one geografice ale globului,in
sc"imb pneumonia en!ootica a porcului si micoplasmo!ele aviare sunt pre!ente
in toate tarile in care se practica sistemele de crestere intensiva, la suine si
pasari.
Micoplasmo!ele produc pagube economiceimportante, aceste boli fiind in
atentia permanenta a crescatorilor de animale si a serviciilor sanitare veterinare.
#ierderile economice pot fi consecinta mortalitatii, a restriciilor sanitar-
veterinare, a scaderii productiilor de came, lapte, oua, a cresterii consumului
specific de fura8e si a c"eltuielilor cu masuri@e terapeutice si de combatere.
7tiologie
Micoplasmo!ele sunt produse de agenti patogeni inclusi in c&asa
Mollicutes, care dupa <ully si col. (&((,) cuprinde - ordine, interes medical
pre!entand numai ordinul Mycoplasmatales, ce include familia
Mycoplasmataceae cu genurile Mycoplasma si )reaplasma.
Micoplasmele (molicutele) au proprietatiprin care se aseamana cu
bacteriile, dar au si proprietati prin care se deosebesc de bacterii, aceste
asemanari si deosebiri fiind de ordin morfologic, cultural si bioc"imic.
Morfologia micoplasmelor este dependenta de modul lor de reproducere.
In ca!ul multiplicarii prin divi!iune binara, micoplasmele au forma cocoida cu
diametrul cuprins intre &+= si +=A nm, iar in ca!ul reproducerii prin corpi
elementari, formele filamentoase ale micoplasmelor a8ung la dimensiuni de &=A
micro. 1ivi!iunea binara alternea!a cu inmultirea prin corpi elementari, care are
un adevarat ciclu biologic. 1in forma cocoida se de!volta un filament ce se
ramifica prin inmugurire, re!ultand forme filamentoase cu aspect de
pseudomiceliu. In interiorul filamentelor se formea!a corpii elementari
(formatiuni sferice), care sunt pusi in libertate prin strangularea filamentelor.
4a eterior, micoplasmele au numai o membrana trilamelara, ceea ce le
confera plasticitate si, in acelasi timp, re!istenta sca!uta la factorii de mediu si la
de!infectantele u!uale.
Micoplasmele sunt necapsulate, nesporulate si neciliate, mobilitatea unor
specii fiind re!ultatul miscarilor de alunecare.2olorarea lor este dificila, sub
aspectul proprietatilor tinctoriale fiind incluse in grupabacteriilor Gram-
negative, dar pentru colorarea frotiurilor se utili!ea!a, cu re!ultate mai bune,
metodele: Giemsa, %omano.s/y, 2astaneda si 1ienes.
#entru cultivarea micoplasmelor sunt folosite medii acelulare, oua
embrionate de gaina si culturi celulare. In diagnosticul de rutina se utili!ea!a
bulionul si agarul la care se adauga ingrediente ce satisfac cerintelenutritive ale
micoplasmelor: serul de cal (furni!ea!a colesterol), etract de levura, gluco!a,
peptone, iar pentru selectivitate si in"ibarea altor germeni se adauga penicilina si
acetat de taliu. In mediile lic"ide se include rosu de fenol ca indicator de pB.
Mediiie preparate dupa aceasta formula generala sunt denumite bulion si agar
##43.
Micoplasmele, in general sunt facultativ aerob-anaerobe, timpul de
de!voltare al culturilor fiind de ,-* !ile, la temperatura de ,*C2. In bulion
de!voltarea culturilor este apreciata pe ba!a virarii culorii indicatorului de pB de
la alcalin spre acid, iar pe agar coloniile sunt mici (lA->AA micro), vi!ibile numai
cu lupa si de , tipuri: clasic (oua oc"iuri), granular si punctiform (tiny-<).
Micoplasmele se pot cultiva si pe oua embrionate de gaina, direct sau
dupa embrioadaptare si, de asemenea, se multiplica pe culturi celulare, efectul
citopatic, sesi!abil dupa a I?-?-a !i, fiind caracteristic. Metabolismul
micoplasmelor este predominant fermentativ si in masura mai mica oidativ.
Ma8oritatea speciilor utili!ea!a gluco!a sau arginina ca sursa principala de
energie. Fermentea!a mai ales fructo!a, galacto!a, mano!a, gluco!a si
glicogenul.
Micoplasmele nu produc indol sunt catala!a-negative, in general nu au
proprietati proteolitice, urea!a fiind pre!enta numai la )reaplasma sp., iar
productia de B+0 si activitatea fosfata!ica sunt variabile. Ma8oritatea speciiIor
de micoplasme produc "emoli!a de tip micro si mai rar beta, principalul factor
"emolitic fiind peroidul de oigen. Micoplasmele si ureaplasmele sunt
sensibile la digitonina, iar ac"oleplasmele sunt re!istente.
0peciile de Mycoplasma sunt antigenic distincte, antigenele ma8ore ale
micoplasmelor fiind proteinele de membrana si glicolipidele, care sunt "aptene,
pier!andu-si capacitatea antigenica in ca!ul separarii de proteine. 4a unele specii
au fost evidentiate si alte antigene (galactanul) asemanatoare cu antigenele
eistente in capsula unor bacterii. 2apacitatea antigenica a micoplasmelor
permite prepararea serurilor imune si identificarea speciilor cu a8utorulunor
reactii serologice: imunofluorescenta, in"ibarea cresterii, "emaglutinarea pasiva,
in"ibarea metabolica etc.
#atogenitatea micoplasmelor este variabila, fiind conditionata de factori
intrinseci si etrinseci. #atogenitatea a fost demonstrata numai la unele specii
apartinand genului Mycoplasma si )reaplasma, fiind absentala speciile incluse
in familia 5c"oleplasmataceae si 0piroplasmataceae precum si in genurile
neincadrate in familii.
Micoplasmele actionea!a prin virulenta si prin componente si secretii
toice: "emoli!ine, protea!e, nuclea!e si alti factori. M. nellrolyticllm produce o
proteina termolabila cu efect neurotoic.
In functie de specie, micoplasmele produc infectii cu locali!are
respiratorie, genitala si articulara la pasari si mamifere, iar la nivelul mucoaselor
se intalnesc in mod frecvent si specii nepatogene sau a caror patogenitate nu a
fost demonstrata.
4a oameni, in infectia naturala cu M. pneumoniae apar si autoanticorpi,
iar pre!enta acestora, asociata cu compleele imune, este responsabila de
locali!ari etrapulmonare (miocardite, artrite, le!iuni ale sistemului nervos).
In comparatie cu bacteriile clasice, mioplasmele sunt mult mai sensibile la
factorii de mediu, datorita absentei peretelui celular. 5stfel, la temperatura de ==
grade 2 micoplasmele re!ista &= minute, iar la >AC2, re!ista = minute.
1e!infectantele u!uale sunt active fata de micoplasme in concentratii foarte
mici, efectul bactericid instalandu-se in cateva minute.
Micoplasmele sunt sensibile numai fata de unele antibiotice, cum sunt:
tetraciclinele (clortetraciclina, oitetraciclina, doycilina), macrolidele
(eritromicina, tilosina, spiramicina, /ytasamicina), aminoglicosideie
(streptomicina, spectinomicina). fluoroDuinolonele (enrofloacin, danofloacin),
lincosamidele (lincomicin si tiamulinul). In sc"imb, sunt re!istente la penicilina
si la sulfamide.
0pectrul de patogenitate si infectia naturala sunt in functie de speciile de
micoplasme, care pot fi:
&) patogene, producand entitati infectioase bine conturate la pasari si
mamifere;
+) nepatogene;
,) cu patogenitate incerta.
1iagnosticul de laborator in bolile produse de micoplasme este comple,
necesitand mai multe etape. #robele destinate eamenului de laborator, in
functie de speciile de animale si de boala, sunt repre!entate de: probe de
pulmoni, lic"id pleural, raclat de mucoase, secretii tra"eobronsice, lic"id
articular, lapte mastitic, avortoni sau cadavre de pui sau gaini. #e timpul
transportului, probele vor fi conservate la rece, in anumite situatii si pentru
anumite probe, fiind utili!ate medii speciale pentru transpoli.
7amenul bacterioscopic, in scop de diagnostic, nu se practica. 7amenul
bacteriologic presupune i!olarea micoplasmelor pe mediu ##43 lic"id si solid,
sau pe alte medii (7d.ard). 2resterea micoplasmelor pe mediile lic"ide este
apreciata dupa: virarea culori mediului, turbiditate si posibilitatea pasa8ului pe
medii solide, iar cresterea pe mediile solide este apreciata prin eaminarea
placilor la microscop ca atare sau dupa colorarea coloniilor cu colorantul
1ienes.
Identificarea rapida a micoplasmelor se face cu a8utorul testelor
preliminare: caracterele de cultivare, fermentarea gluco!ei, "idroli!a argininei
sau ureei, sensibilitatea la digitonina, "emadsorbtia, "emoli!a si reducerea
tetra!oliului. #entru identificarea definitiva se utili!ea!a teste obligatorii
(in"ibarea cresterii cu seruri specifice si imunofluoescenta directa a coloniilor) si
optionale (in"ibitia metabolica, fermentarea glucidelor, activitatea proteolitica,
testul fosfata!ei etc.). In diagnosticul de rutina al micoplasmo!elor, dupa
i!olarea micoplasmelor urmea!a identificarea genului cu a8utorul a doua teste
(sensibilitatea la digitonina si "idroli!a ureei) si identificarea speciei cu a8utorul
urmatoarelor teste: imunofluorescenra, in"ibarea cresterii, in"ibarea metabolica,
#2%, 74&05 si preferabil cu anticorpi monoclonali.
Formele 4 ale bacteriilor repre!inta variante lipsite de perete celular rigid
si care sunt capabile de crestere si reproducere in aceasta stare. 5par spontan in
culturile bacteriene, sau sunt induse de diversi factori: antibiotice (penicilina,
bacitracina), en!ime ureolitice (li!o!im), aminoaci!i nn concentrarii mari,
anticorpi, sistemul complement si radiatiile ultraviolete.
1enumirea de forma 4 (de la lnstitutul 4ister) a fost propusa de
;lineberger in anul &(,=, care a descoperit colonii asemanatoare micoplasmelor
in culturi de 0treptobacillus moniliformis i!olat de la sobolani. )lterior (1ienes,
&(,() a fost stabilita reversia acestor forme la formele parentale bacilare,
inconditiile cultivarii lor in absenta factorului inductor.
Intre micoplasme si formele 4 ale bacteriiloreista unele asemanari, dar si
doua deosebiri fundamentale:
E micoplasmele sunt microorganisme a caror forma normala de eistenta
in natura este cea a unei celule lipsite de perete, in timp ce formele 4 iau nastere
in conditii speciale de mediu, din bacterii care in mod obisnuit au perete;
E in ma8oritatea ca!urilor formele 4 revin la tipul lor initial (cu perete), In
timp ce la micoplasme, un astfel de fenomen nu eista.
1atorita eistentei fenomenului de reversie se recomanda utili!area
termenului de fa!a 4, in loc de forma 4.
#47)%3#$7)M3$I5 23$<5GI3505 5 93?I$743%
(#leuropneumonia contagiosa bovum,2ontagious bovine
pleuropneumonia, #eripnellmonie contagiellse)
7ste o boala infectioasa epidemica, cu mare contagio!itate, caracteri!ata
prin febra, simptome de pleuropneumonie si le!iuni de pleurita si pneumonie
fibrinoasa.
Istorie
#leuropneumonia contagioasa a bovinelor, denumita si peripneumonia
contagioasa a bovinelor, este cunoscuta de mult timp, fiind prima micoplasmo!a
animala a carui agent etiologic a fost i!olat. In anul &*>=, 9ourgelet descrie
amanuntit boala, iar ulterior 2"abert (&*(+) si )ric" (&'+=) ii demonstrea!a
contagio!itatea. Mai tar!iu, :illems (&'=+) arata ca materialul virulent prelevat
de la animale bolnave, produce edeme locale, a caror gravitate si etindere
varia!a in functie de locul de inoculare. 1aca materialul patologic este inoculat
in varful co!ii, animalele se vindeca in proportie de ('F si beneficia!a de o
re!istenta puternica fata de infectia naturala si eperimentala.
5ceasta modalitate de administrare a materialului virulent a servit mult
timp ca mi8loc de imuni!are a bovinelor.
%aspandire si importanta
#ana in secolul GIG aria de raspandire a acestei boli s-a restrans treptat, in
0)5, boala a fost eradicata inca din anul &'(+, iar in 7uropa boala a disparut
dupa primul ra!boi mondial, %omania fiind indemna din anul &(&(. 1in anul
&(*,, boala este eradicata si in 5ustralia. #leuropneumonia contagioasa a
bovinelor a rei!bucnit in anul &(>A in Franta si 0pania, in anul &(', in
#ortugalia, iar in Italia in anul &((A. 7ste pre!enta in 5frica, #eninsula Iberica si
in anumite !one din India si 2"ina. In 3rientul Mi8lociu boala apare din cand in
cand, dar episoadele sunt de mica amploare.
#leuropneumonia contagioasa a bovinelor produce pierderi mari prin
morbiditate ((AF), mortalitate (=AF), restriDii comerciale si prin c"eltuielile cu
profilaia si combaterea.
7tiologie
5gentul etiologic al bolii este Mycoplasma mycoides subsp. mycoides,
i!olata de $ocard si %ou in anul &'(', fiind prima micoplasma i!olata de la
animale. 7ste considerata specie de referinta a genului Mycoplasma, incadrarea
speciilor in cadrul genului fiind facuta prin comparatie cu acest germen.
2onduita taonomica respectiva a determinat utili!area si a denumirii
micoplasmelor cu initialele ##43. Morfologic, aceasta micoplasma se
caracteri!ea!a printr-un polimorfism accentuat. #e mediile solide coloniile au
aspectul caracteristic si nu absorb eritrocitele de cobai si bovine. 0e poate
cultiva si pe embrioni de gaina, producand edeme si moartea acestora. Intre
tulpinile europene si africane eista unele diferente, evidentiabile numai cu
a8utorul unor teste de laborator performante.
M. mycaides subsp. mycaides 0mall 2olony (0.2.) fermentea!a gluco!a si
mano!a, reduce in conditii aerobe si anaerobe clorura de trifeniltetra!olium, nu
"idroli!ea!a arginina si nu produce fosfata!a
7ste deosebita cultural (in sensul ca formea!a colonii mai mici) si
bioc"imic de M. mycaides subsp. capri, care formea!a colonii mari (4arge
2olony). #rincipalele antigene ale acestei micoplasme sunt repre!entate de
galactan si de proteinele din membrana.
M. mycoides subsp. mycoides este foarte sensibila la eritromicina,
tilosina, tetracicline etc, si este patogena in conditii eperimentalepentru iepure,
cobai, soarece si "amster.
2aractere epidemiologice
4a infectia naturala sunt sensibile bovinele, fara a fi semnalata o
sensibilitate diferentiata intre rasele care provin din 9os taurus sau 9os indicus.
Mai rar boala a fost semnalata la bivol, ya/, bi!on, !ebu, ren si antilope. 4a oi si
capre infectia eperimentala cu culturi de M. mycoides subsp. mycoides produce
doar celulita locala, iar unele rumegatoare salbatice africane sunt sensibile
numai in captivitate.
0ursa principala de infecitie o repre!inta animalele bolnave si animalele
purtatoare, starea de purtator si eliminator de germeni fiind de +-, ani. 5ceste
categorii de animale elimina micoplasme prin aerul epirat 8eta8, tuse si urina.
5gentul patogen a mai fost i!olat si din materialul seminal si secretii preputiale.
0ursele secundare de infectie nu pre!inta importanta epidemiologica datorita
re!istentei sca!ute a micoplasmei in mediul ambiant.
Infectia este posibila, in conditii naturale, numai pe cale respiratorie, cu
aerul inspirat, care contine picaturi infectate. 1in acest motiv, este cunoscuta
numai transmiterea directa de la animalele bolnave siHsau purtatoare, la
animalele indemne. <ransmiterea indirecta este absenta in conditii naturale,
c"iar daca in invelitorile fetale si urina, agentul cau!al nu este distrus prea
repede. 5nimalele vaccinate cu culturi virulente pot, de asemenea, elimina
micoplasme prin secretiile re!u&tate din le!iunile locale.
#entru ca boala sa se instale!e clinic sunt necesare infectii repetate, pe
cale respiratorie. 5ceasta eplica de ce pot apare in succese in infectiile
eperimentale si de ce boala apare, mai tar!iu, intr-un efectiv indemn, dupa
introducerea unui singur animal purtator si eliminator. In 8urul animalelor
purtatoare, aerul este putemic contaminat cu aerosoli, pe o ra!a de > m, dar
uneori aceasta poate fi mai mare, c"iar de -= m (=-).
#leuropneumonia contagioasa a bovinelor a evoluat epidemic in trecut,
dar in pre!ent, in !onele geografice in care este semnalata (5frica, 5sia) are o
evolutie endemica si mai rar epidemica. 4a tineret morbiditatea poate fi de (AF,
dar la adulte este mai mica. In efectivele contaminate, difu!ibilitatea bolii
depinde de sistemul de intretinere si de numarul animalelor purtatoare si
eliminatoare.
Mortalitatea in aceasta boala este de pana la =AF, iar celelalte animale
raman purtatoare si eliminatoare de germeni. In functie de varsta, unele animale
nu se infectea!a, sau fac infectii inaparente, urmate de imunitate.
#atogene!a
Infectia naturala se produce pe cale respiratorie,micoplasmele a8ungand
initial in bron"iole, apoi in tesutul con8unctiv interlobular si in alveolele
pulmonare. Micoplasmele pot patrunde si in sange, producand bacteriemie si
ulterior se pot locali!a in articulatii, rinic"i si creier.
Multiplicarea micoplasmelor in tesutul pulmonar este urmata de trombo!a
vaselor pulmonare limfatice si sanguine si de declansarea unui proces
inflamator, care cuprinde bron"iolele, tesutul con8unctiv interlobular si alveolele
pulmonare. Galactanul pre!ent in structura micoplasmelor este un factor
important de agresiune, fiind responsabil de producerea edemului pulmonar, a
trombo!ei vasculare si limfatice si a in"ibarii fagocitare. 5nticorpii anti-galactan
declansea!a o reactie de tip 5rt"us, care contribuie la aparitia si agravarea
le!iunilor pulmonare de tip esudativ.
Focarele de bron"opneumonie se formea!a treptat datorita transmiterii
prin contiguitate, fiind in diferite fa!e de evolutie. <rombo!a vaselor sanguine si
&imfatice este urmata de anemia si, ulterior de necro!a !onelor pulmonare
aferente. <ot prin contiguitate, dar si pe cale limfatica, procesul inflamator
cuprinde pleura si limfonodurile mediastinale.
<abloul clinic
#erioada de incubatie este de +-- saptamimi, dar uneori poate fi de +-,
luni sau c"iar mai lunga. 9oala evoluea!a acut mai rar supraacut sau cronic .
Forma supraacuta este mai rara si evoluea!a cu febra, pleuropneumonie gravasi
se termina prin momie dupa =-' !ile. Forma acuta debutea!a cu febra,
abatere,"ipogalaie, apetit capricios, urmate de dispnee si tuse useata care este
agravata la iesirea animalelor din adaposturi, sau cand se administrea!a fura8ele
si apa.
7volutia bolii se agravea!a, febra a8unge la -&--+ grade, (iar semnele
pulmonare denota instalarea pleuropneumoniei. <usea este frecventa si
dureroasa, iar regiunea toracica, sensibila. 4a percutie este pre!enta matitatea
pulmonara uni sau bilaterala, iar la ascultatie sunt percepute !gomote pulmonare
patologiee: murmur ve!icular inasprit suflu tubar, raluri crepitante si sibilante si
frecatura pleurala.
5nimalele se deplasea!a eu greutate sau raman imobile, din cau!a durerii
din regiunea toraeica. #oate fi pre!enta s i insuficienta circulatorie manifestata
prin edeme, puls slab si accelerat.
Forma acuta durea!a &A-&= !ile, finali!andu-se prin moarte, in proportie
de ,A-=AF, prin vindecare aparenta, sau prin cronici!are.
Forma cronica evoluea!a lent si cu gravitate mai mica, avand o durata de
&-+ luni.
5nimalele slabesc, prefera decubitul, parul este !burlit si fara luciu, tusea
este rara, iar 8eta8ul este mucopurulent. 5nimalele se pot vindeca, dar raman cu
sec"ele pulmonare, constituind astfel surse permanente de infectie.
<abloul morfopatologic
4e!iunile anatomopatologiee semnificative sunt pre!ente numai in
cavitatea toracica si depind de forma evolutiva a bolii, fiind caracteristice
pleuropneumoniei fibrinoase in forma acuta, in cavitatea pleurala este pre!ent un
lic"id clar, galbui sau maroniu, in cantitate mare (pana la ,A l), cu flocoane de
fibrina si care se coagulea!a in contact cu aerul. #leura pulmonara este
ingrosata, acoperita cu fibrina si cu aderente pneumocostale in formele cronice.
4e!iunile pulmonare pot fi uni sau bilaterale,pulmonii avand aspect
mo!aicat datorita lobulilor pulmonari cu "epati!atie rosie, brun-rosiatica sau
cenusie. #e suprafata de sectiune, pulmonii au aspect marmorat, datorita pleurei
si tesutului interlobular mult ingrosate (+-+A mm) de edemul fibrinos si datorita
lobulilor pulmonari aflati in fa!e de "epati!atie diferite. )n aspect caracteristic
acestei boli, diferit de bron"opneumoniile fibrinoase, il repre!inta
IperipneumoniaI, respectiv afectarea predominanta a !onelor periferice ale
lobulilor, asociata cu pre!enta focarelor de necro!a, de culoare galbuie, friabile
si cu diametrul de &A-&= em. 5ceste focare sunt consecinta trombo!ei vaselor
limfatice si sanguine, iar in formele cronice sunt incon8urate de o capsula
fibrocon8unctiva caracteristica, au dimensiuni variabile (&-&A cm) si persista sub
forma de sec"estre o perioada lunga de timp. )neori, continutul ca!eos sau
lic"efiat al sec"estrelor pulmonare se poate elimina, re!ultand caverne de
ramolitie. In focarele necrotice, micoplasmele sunt viabile, eliminandu-se in
permanenta prin epectoratie.
4e!iunile "istologice sunt repre!entate de edemul si necro!a bron"iolelor,
bronsiolita fibrinoasa, edemul alveolar cu celule de tip inflamtor si necro!a de
coagulare. In lobii pulmonari cu necro!a de coagulare, micoplasmele pot fi
evidentiate imuno"istoc"imic. In septurile interlobulare, perivascular, pot fi
doua tipuri de focare sau centre organi!ate, care sunt considerate tipice pentru
pleuropneumonia contagioasa a bovinelor. 2entrul acestora este repre!entat de
un vas de sange cu celule inflamatorii in 8ur, iar la periferie este o !ona cu celule
necro!ate. Focarele de tip I au In !ona central a celule proliferative, aceasta !ona
fiind mai intinsa decai !ona periferica. Focarele de tip II au !ona periferica mai
lntinsa .
Micoplasmele sunt in numar mare in !ona centrala, in interiorul vaselor de
sange si pot fi evidentiate prin teste imunmoc"imice, prin imunofluorescenta si
prin te"nica #2%.
4imfonodurile tra"eobronsice si mediastinale sunt marite, tumefiate si cu
focare de necro!a In formele cronice se mai pot intalni peritonite, artirte, bursite
si nefrite.
Incidenta le!iunilor renale a fost urmarita in Italia pe un numar de ,&+( de
animale purtatoare sacrificate in abator. 4e!iunile renale repre!entate de nefrite
interstitiale si infarcte au fost pre!ente in proportie de &+,+F, agentul cau!al
fiind evidentiat bacteriologic si imuno"istoc"imic.
1iagnosticul se stabileste pe ba!a eamenului epidemiologic, clinic si
morfopatologic, corelate cu eamenele de laborator. I!olarea si tipi!area
agentului cau!al este esentiala pentru diagnostic. I!olarea acestei micoplasme
este facuta in conformitate cu conditiile de cultivare pre!entate la etiologie, iar
tipi!area se face cu a8utorul a doua teste: in"ibarea cresterii cu seruri specifice
sau imunofluorescenta directa pe coloniile crescute in placile cu agar ##43.
2u a8utorul te"nicii #2%, M. Mycoides subsp. mycoides (0. 2.) poate fi
identificata in materiale patologice: 8eta8, esudat pleural, tesut pulmonar. In
acelasi timp, aceasta te"nica permite si diferentierea de alte micoplasme
patogene sau nepatogene. #entru diagnosticul retrospectiv in efectivele de
bovine se folosesc urmatoarele teste: %F2, %05% si testul imunoen!imatic
(74I05).
1iagnosticul diferential se face fata de pasteurelo!a bovina, tuberculo!a,
unele viro!e respiratorii ale bovinelor si bron"opneumoniile para!itare.
<ratamentul nu se practica in aceasta boala, in tarile indemne, daca apare
boala, deoarece nu se poate sterili!a organismul. Micoplasmele raman cantonate
in sec"estrele pulmonare, creindu-se astfel purtatori si eliminatori de germeni de
lunga durata. 5ntibioticele active fata de micoplasme (tetraciclinele, tilosina si
altele) asociate cu unele medicamente antiinflamatoare utili!ate in unele tari
africane, in care boala este endemica, au condus la vindecarea clinica a
animalelor, dar din punct de vedere epidemiologic eficienta este discutabila, si
in acest ca!.
#rofilaie si combatere
#rofilaia pleuropneumoniei contagioase a bovinelor, in %omania si in
tarile europene indemne, se ba!ea!a pe masuri generale. 0e urmareste evitarea
introducerii bolii in tara prin inter!icerea importului si tran!itului de bovine si a
produselor provenite de la bovine din tarile in care boala a fost diagnosticata.
9ovinele eistente in tara noastra sunt supraveg"eate clinic si
morfopatologic, iar diagnosticul de laborator va fi facut in urmatoarele situatii:
suspiciune clinica si morfopatologica, situatii de risc epidemiologic in ca!ul
importului de bovine sau la solicitarea serviciilor veterinare din alte tari, care
importa bovine din %omania.
In tarile africane si asiatice in care boala evoluea!a endemic se practica si
imunoprofilaia, asociata cu masurile generale. In acest scop sunt folosite
vaccinuri vii, obtinute din urmatoarele tulpini atenuate: <&, ;B, si ?=. <ulpina
<& este atenuata pe embrioni de gaina si este folosita mai ales pentru vaccinarea
bovinelor nomade din unele tari africane. Imunitatea se instalea!a destul de
tardiv, insa este de durata, fiind recomandate revaccinari anuale. ?accinurile se
administrea!a subcutanat, reactiile locale fiind reduse.
Imunitatea postvaccinala nu este corelata cu titrul anticorpilor aglutinanti
si fiatori de complement sau cu titrul anticorpilor in"ibitori ai cresterii. 5ceste
aspecte sugerea!a interventia, intr-o proportie mare, a imunitatii mediate celular.
2ombaterea bolii se ba!ea!a tot pe masuri generale. In %omania, conform
legislatiei noastre, pleuropneumonia contagioasa este considerata o boala
declarabila si supusa carantinei de gradul I, iar la 3.I.7. este inclusa in lista 5.
In ca!ul confirmarii pleuropneumoniei contagioase, animalele bolnave si
cele suspecte de contaminare vor fi ucise in conditii de supraveg"ere sanitara
veterinara, iar ferma va fi de!infectata. 1aca boala s-a etins in mai multe
localitati, combaterea se va face conform planurilor de masuri stabilite de
comandamentul antiepidemic central, care va preci!a si conditiile de ridicare a
masurilor de carantina.
In !onele geografice africane si asiatice, in care boala evoluea!a endemic,
combaterea este dificila, fiind aplicate masuri care includ tratamentul si
vaccinarea de necesitate.
+.,Mamita
7ste o boala infectocontagioasamicoplasmica a vacilor, caracteri!ata
prininflamatia glandei mamare, insotita de modificaricantitative si calitative ale
secretieilactate.
2.3.1Istoric
Mamita micoplasmica a vacilor a fost semnalata prima data in anul &(>A
in 5nglia, iar in anii urmatori a fost semnalata in mai multe tari fiind cunoscuta
pe tot globul. In %omania boala a fost semnalata de ?olintir.
Importanta economica a acestei mamite infectioase re!ida in reducerea
productiei de lapte, in deprecierea calitativa a laptelui si in le!iunile ireversibile
ale glandei mamare. 1e asemenea, vacile adulte bolnave sau purtatoare
repre!inta surse de infectie pentru tineretul bovin, deoarece micoplasmele
responsabile de producerea acestei mamite intervin si in etiopatogene!a
infectiilor respiratorii ale tineretului bovin.
Mamita micoplasmica este semnalata relativ frecvent la vacile cu lapte,
prevalenta bolii fiind variabila de la tara la tara . 5 fost semnalata si in tara
noastra de ?olintir.
7tiologie
Mamita micoplasmica poate fi produsade * specii de micoplasme: M.
bovis, M. bovigenitalium, M. dispar, M. al/alescens, M. canadensis, M.
capricolium si M. californicum. #rimele doua specii sunt mai importante atat ca
frecventa, cat si ca patogenitate pentru glanda mamara.
1in laptele de vaca au mai fost i!olate si alte specii, nepatogene si c"iar
)reaplasma spp. M. bovis este considerata ca principal agent etiologic al
mamitei micoplasmice, rata de i!olare fiind in 8ur de =AF . 7ste urmata ca
frecventa de M. bovigenitalium. M. bovis re!ista in lapte >, de !ile la -C2 si &-
!ile la +AC2; iar in mediul eterior are o re!istenta foarte sca!uta. 0e gaseste
frecvent la bovinele sanatoase, pe mucoasa cailor respiratorii si genitale.
2aractere epidemiologice
0unt sensibile vacile in lactatie, mai ales eemplarele cu productii mari de
lapte. 0ensibilitatea este influentata de factori intrinseci (rasa, varsta,
predispo!itie genetica) si etrinseci: igiena mulsului, parametri de functionare a
instalatiei de muls, te"nologia de crestere si eploatare si conditiile de fura8are a
animalelor. 0ursele de infectie sunt repre!entate de animalele cu mamita clinica
sau subclinica, animalele purtatoare, aparatele si obiectele de muls si mainile
mulgatorilor. 9oala se transmite in afara fermelor numai prin intermediul
animalelor infectate.
2alea de infectie este repre!entata de canalul papilar iar in ca!ul infectiei
cu M. bovis intervine si transmiterea limfo"ematogena. Mamita micoplasmica
evoluea!a sporadic sau endemic in functie de factorii amintiti, frecventa bolii
fiind variabila de la ferma la ferma, nedepasind =AF din animalele af&ate in
lactatie. #revalenta speciilor de micoplasme implicate in etiologia acestei
mamite este de asemenea variabila, in 1anemarca M. bovis fiind i!olata in
proportie de +-F.
#atogene!a
M. bovis si M. genitalium sunt germeni epifiti ai mucoasei respiratorii si
genitale la bovine. In anumite conditii si sub influenta unor factori favori!anti,
a8ung accidental in glanda mamara, producand mamita micoplasmica. 4a vacile
in lactatie pot fi afectate toate sferturile mamare, iar la vacile in repaus mamar
pot fi afectate doar unul sau doua sferturi.
Infectia se produce ascendent si poate difu!a apoi pe cale
limfo"ematogena, afectand toate sferturile mamare, precum si alte tesuturi
(articulatii, teci tendinoase) sau, de la alte locali!ari (artrite, infectii genitale)
micoplasmele pot a8unge in uger.
Micoplasmele se multiplica in glanda mamara si produc o mamita
interstitiala purulenta. Infectia mamara este urmata de aparitia anticorpilar
specifici anti M. bovis, care pot fi evidentiati prin: %F2, in"ibarea cresterii si
prin "emaglutinarea indirecta.
<abloul clinic
Mamita micoplasmica debutea!a brusc, cu semne locale, dupa o perioada
de incubatie scurta, de aproimativ - !ile. 0ecretia lactata scade intre doua
mulsori, cu aproimativ (AF, iar simptomele generale sunt absente.
0ferturile mamare afectate sunt marite in volum, pielea este congestionata,
insa sensibilitatea locala este redusa. Initial, infectia este locali!ata la unul sau
doua sferturi, dar dupa +-, saptamani cuprinde glanda mamara in intregime.
0ecretia lactata sufera modificari calitative si cantitative. 4a inceputul bolii,
laptele este seros, bogat in celule si flocoane de fibrina. 2resterea numarului de
celule este evidenta, a8ungand pana la &AA millioaneHml neutrofilele fiind
dominante.
4aptele se separa rapid in doua straturi: unul superficial cu aspect seros si
altul cu aspect de depo!it floconos . <estele pentru evidentierea continutului
celular (%-Mastitest si 2alifornian mastitis test) sunt intens po!itive din primele
!ile de boala. 5laturi de cresterea continutului celular, laptele pre!inta si
modificari fi!ice si c"imice. )lterior in fa!ele avansate ale mamitei, secretia
lactata devine purulenta, iar sferturile mamare se atrofia!a. 4a palpatie fiind
sesi!ati noduli de diferite dimensiuni.
Modificarile glandei mamare sunt de durata, uneori ireversibile, secretia
lactata poate reveni la normal, din punct de vedere calitativ, dupa --=
saptamami, dar productia de lapte ramane sca!uta, inclusiv la lactatia urmatoare.
4a vacile aflate in perioada de repaus mamar semnele clinice sunt mai
slab eprimate.
Mamita produsa de M. 9ovigenitalium evoluea!a cu simptome
asemanatoare, produce pagube mai mici, evoluand de regula sporadic.
M. bovis produce la vaca si artrite, articulatii&e fiind inflamate si
dureroase, iar animalele sc"ioapata si se deplasea!a cu greutate.
<abloul morfopatologic
0ferturile mamare la inceputul bolii sunt marite in volum, ca urmare a
edemului tesutului con8unctiv,a congestiei si a induratiei parenc"imului mamar.
#e sectiune, in parenc"imul mamar, sunt evidentiate focare (noduli) cu aspect
carnos, iar in canalele galactofore sunt pre!ente dopuri purulente.
Bistologic, in fa!a de debut, in acinii glandulari si in caile galactofore este
pre!ent un esudat bogat in granulocite neutrofile. Intr-o fa!a mai avansata,
incepe infiltratia cu macrofage, limfocite si plasmocite. 5ceasta infiltratie fiind
asociata cu "iperpla!ia si metapla!ia epiteliului canalelor galactofare si cu
aparitia tesutului con8unctiv de neoformatie. 2a urmare a acestor procese se
produce atrofia si distrofia treptata a acinilor glandulari.
1iagnostic
Mamita micoplasmica poate fi suspicionata pe ba!a evolutiei
morfoclinice, insa confirmarea este facuta prin eamene de laborator. 7amenul
bacteriologic repre!inta metoda clasica de confirmare. Insamantarile trebuie
facute din probe de lapte prelevate steril in conditiile pre!entate la etiologie, iar
tipi!area micoplasmelar i!olate se face cu a8utorul reactiei de imunofluorescenta
efectuata direct pe colonii siHsau cu a8utorul testului de in"ibare a cresterii. In
pre!ent se pot folosi, datorita rapiditatii, specificitatii si sensibilitatii, inca doua
noi te"nici de laborator. care evidentia!a agentul cau!al direct in lapte: tesutul
imunoen!imatic (74I05) si reactia polimera!ica in lant #2% (&A,&=).
#rofilaie si combatere
#entru prevenirea mamitei micoplasmice se aplica masuri generale, care
au urmatoarele obiective: igiena glandei mamare, igiena mulsului si a aparatelor
de muls, igiena mulgatorilor si respectarea te"nologiei de eploatare a vacilor de
lapte. 0e recomanda tratamentul altor afectiuni (artrite, infectii uterine) de unde
micoplasmele pot a8unge in glanda mamra. #rofilaia specifica a acestei mamite
nu a intrat in practica.
<ratamentul da bune re!ultate daca este instituit precoce. 0e recomanda ca
tratamentul sa fie local si general. #entru terapie sunt utili!ate antibiotice cu
spectru larg (tetraciclina, tilosina, eritromicina si lincospectin). 5ntibioticele vor
fi administrate local sub forma de solutii sau emulsii, pana la disparitia semnelor
clinice. %e!ultate bune se obtin prin asocierea oitetraciclinei cu tilosina.
5ntibioticele vor fi administrate si in sferturile sanatoase, deoarece infectia se
transmite frecvent de la sferturile bolnave la cele sanatoase. In ca!urile vec"i de
boala, tratamentul nu da re!ultate din cau!a fibro!arii si atrofiei glandei mamare.
?acile bolnave vor fi i!olate si supuse tratamentului, iar secretiile
patologice si laptele vor fi denaturate cu de!infectante. 2oncomitent, vor fi
corectati factorii favori!anti, in special igiena mulsului. 2ombaterea mamitei
micoplasmice intampina dificultati datorita faptului ca micoplasmele implicate
in etiologie sunt epifite ale mucoasei respiratorii si genitale. In general, in
combaterea acestei mamite se aplica aceleasi masuri ca si in combaterea
celorla&te mamite infectioase ale vacilor.
5G545GI5 23$<5GI3505 5 3I43% 0I 25#%743%
(5galactia contagiosa caprarum et ovium)
7ste o boala infectioasa micoplasmica, intalnita la oi si capre, cu evolutie
endemica sau epidemica si cu eprimare morfoclinica diferiti, avand locali!ari
mamare, oculare si articulare. #opular, este denumita Irasfugul albI.
Istoric, raspandire geografica si
importanta economica
In anul &'&>, Metaa, in Italia descrie pentru prima data aceasta boala,
ulterior liind semnalata in mai multe tari din sudul 7uropei si din nordul 5fricii.
Filtrabilitatea agentului cau!al a fost demonstrata in anul &(A> de 2eli si 9lasi,
iar in anul &(+,, 9ridre si 1onatien, la 5lger, i!olea!a agentul etiologic.
5galaia contagioasa a avut ca punct de plecare tarile din ba!inul mediteranean,
de unde s-a raspandit prin intermediul comertului cu oi sau cu oca!ia migrarilor
unor populatii. 9oala evoluea!a in pre!ent in 7uropa. mai putin tarile nordice,
5sia, 5frica, 5ustralia si 5merica de $ord si de 0ud. )ltimele semnalari ale
bolii au fost facute si in 9ra!ilia, Insulele 2anare si 7tiopia.
0e pare ca, in %omania, agalaia contagioasa a fost adusa o data cu
turmele de oi ale imigrantilor macedoneni veniti din sud-vestul #eninsulei
9alcanice. in anul &(,=, boala este diagnosticata si descrisa de %iegler si
0tamatin, la turmele de oi in !ona inundabila a 1unarii. #rin introducerea
imunoprolilaiei, de catre #opovici in anul &(=,, incidenta bolii a fost redusa.
4a ora actuala, agalaia contagioasa mai evoluea!a in unele turme de oi si capre
in care nu se practica imunoprofilaia.
9oala produce pagube importante prin: reducerea sau suprimarea secretiei
lactate pentru un se!on sau pentru toata viata economica, prin moartea mieilor,
consecutiva inanitiei, prin intar!ierea in crestere a mieilor, prin le!iunile oculare
si articulare, prin avorturi si prin c"eltuielile cu profilaia, terapia si combaterea.
7tiologie
5gentul cau!al al bolii este Mycoplasma agalactiae. 2aracterele
morfologice si culturale sunt identice cu ale celor&alti germeni din familia
Mycoplasmataceae, insa are si cateva proprietati bioc"imice distincte. 5stfel, nu
fermentea!a gluco!a, nu "idroli!ea!a arginina, este fosfata!a po!itiv si reduce
clorura de trifeniltetra!olium in conditii de aerobio!a si anaerobio!a. M.
agalactiae are o structura antigenica complea, fiind descrise , serotipuri (5, 2
si $), ma8oritatea tulpinilor patogene fiind incadrate in tipul 5, iar tulpinile
nepatogene apartin serotipului $. 5re o re!istenta redusa fata de agentii fi!ici si
c"imici si din mediul eterior. In lapte re!ista ' !ile, la temperatura de &=-+AC2,
in sc"imb, in glanda mamara, dupa vindecare, ramane in stare de latenta timp de
* luni sau c"iar + ani . 4a capre, in ultimii ani, au fost semnalate focare de
agalaie, produse de alte specii de micoplasme: M. mycoides subsp. mycoides,
M. arg!n!nt, M. capricolllm si M.
plltrefaciens.
2aractere epidemiologice
0unt receptive in mod natural oile si caprele.Femelele in lactatie, ca si
primiparele, sunt cele mai sensibile, dar se pot imbolnavi si oile sterpe, masculii,
femelele impubere si tineretul. 1in acest considerent denumirea actuala a bolii
este improprie.
0ursele primare de infectie sunt repre!entate de animalele bolnave si
animalele purtatoare, care elimina micoplasme prin secretii genitale, urina,
fecale si secretiile artritelor desc"ise. 5nimalele trecute prin boala raman
purtatoare si eliminatoare de micoplasme, starea de porta8 la nivelul glandei
mamare fiind cuprinsa intre * luni si + ani. 4aptele este foarte virulent o picatura
de lapte infectat, a8uns in orificiul papilar fiind capabila sa reproduca boala la o
femela sanatoasa.
0ursele secundare de infectie au un rol epidemiologic nesemnificativ,
datorita re!istentei reduse in mediul eterior a agentului cau!al. 2aile de infectie
sunt repre!entate de calea mamara, con8unctivala, respiratorie si digestiva, in
functie de se, varsta si starea fi!iologica. 4a capre este posibila si transmiterea
transcutanata, prin intermediul ectopara!itilor.
5galaia contagioasa evoluea!a endemic sau epidemic, la femele fiind
legata de se!onul de lactatie, dar la alte categorii poate sa apara in orice anotimp.
Morbiditatea este cuprinsa intre =A si >AF, uneori a8ungand la &AAF, dar
mortalitatea este mult mai mica. 1upa aparitia unui focar primar, agalaia
contagioasa imbraca un caracter stationar, aparand in anii urmatori la femelele
primipare si miei.
In efectivele indemne boala apare in urma introducerii animalelor
purtatoare si eliminatoare de micoplasme, sau in urma contactului pe pasuni, cu
turme contaminate. 4a femelele in lactatie boala se transmite rapid in timpul
mulsului, prin intermediul mainilor ciobanilor.
#atogene!a
In ca!ul infectiei pe cale mamara, M. agalactiae se multiplica local si,
apoi, pe cale sanguina, a8unge in articulatii, globii oculari, ficat splina, uterul
gestant, pulmoni si pleura. 1aca infectia se produce pe alte cai, M. agalactiae nu
produce le!iuni la poarta de intrare, dar difu!ea!a tot pe cale sanguina in
tesuturile si organele amintite. In ambele situatii bacteriemia este tran!itorie,
nedepasind +- de ore.
In tesuturile si organele amintite, germenul produce le!iuni inflamatorii de
tip fibrinos care, in anumite situatii, se pot complica cu infectii bacteriene
secundare. <recerea prin boala este urmata de instalarea unei imunitati solide,
care prote8ea!a animalele in anii urmatori.
<abloul clinic
#erioada de incubatie in infectia naturala este de &-' saptamani, iar in
infectia eperimentala este mai scurta. 9oala evoluea!a sub , forme clinice:
acuta, subacuta si cronica.
Forma acuta evoluea!a ca boala generala grava, dar se intalneste mai rar si
la un numar mai mic de ca!uri. 1ebutea!a cu febra (-A,=--& grade2), inapetenta
si abatere. 5nimale bolnave pre!inta tremuraturi musculare, mers necoordonat,
sc"iopaturi, con8unctivita si tumefactia limfonodurilor superficiale.
Forma acuta durea!a >-* !ile si se poate finali!a prin moarte in &=F din ca!uri
sau prin trecerea in forma subacuta.
Forma subacuta este intalnita mai frecvent, evoluand cu mai multe
locali!ari. 4ocali!area mamara apare la oile si caprele in lactatie, debutand cu
modificari cantitative si calitative ale secretiei lactate. 0ecretia de lapte scade
brusc sau c"iar poate inceta. 4aptele devine ver!ui sau galbui si vascos, iar la
fierbere coagulea!a. 4asat in repaus, laptele se separa in doua straturi;
unul superior alb si altul inferior ver!ui, cu sediment grun8os. 4eucocitele aflate
in numar mare imprima laptelui culoarea ver!uie cu +--,> de ore inaintea
aparitiei semnelor clinice, laptele are pB alcalin datorita cresterii cantitatii de
cloruri, care imprima si gustul sarat. 5lte modificari calitative ale laptelui sunt:
scaderea grasimii, a lacto!ei, a!otului total si calciului.
9oala poate evolua clinic sub forma unei mamite catarale benigne sau sub
forma mai grava, ca mamita parenc"imatoasa. 1aca boala apare la inceputul
lactatiei si evoluea!a benign, secretia lactata poate reveni c"iar in cursul lactatiei
curente, insa in mod obisnuit revine la normal in lactatia urmatoare. 7volutia sub
forma de mamita parenc"imatoasa este mai grava, glanda mamara fiind
congestionata, marita, calda si dureroasa, iar edemul inflamator se poate etinde
si pe fata intema a coapselor. 0ecretia lactata este suprimata, prin mulgere
obtinandu-se doar cateva picaturi de secretie patologica galben-ver!uie. In
aceasta forma glanda mamara rareori se reface. 1e obicei se atrofia!a, este dura,
la palpatie fiind sesi!ate focare indurate, uneori producandu-se si abcese. 5ceste
modificari ireversibile compromit definitiv productia de lapte. 0emnele locale
sunt insotite si de inflamatia limfonodurilor supramamare.
4ocali!area articulara evoluea!a mai ales la alte categorii: miei, tineret,
berbeci si oi sterpe. 0unt afectate mai frecvent articulatiile carpiene si tarsiene,
dar pot fi intalnite si alte locali!ari. 5nimalele sc"ioapata, se deplasea!a greu si
prefera decubitul. 5rticulatiile sunt tumefiate, fluctuante si sensibile. 4a mieii
sugari sunt pre!ente polimiritele, care duc ia ca"eie si moarte. In ca!ul
artritelor intervertebrale apare paraplegia. )nele animale se pot vindeca dupa +-
* saptamani, iar ia altele apar complicatii cu flora bacteriana piogena si
anc"ilo!e.
4ocali!area oculara este mai rara si debutea!a cu fotofobie si epifora,
urmate de con8unctivita. In formele benigne, animalele se vindeca dupa =-* !ile.
In ca!ul complicatiilor (+-,F din ca!uri), apare /eratita, ulcerul cornean
perforant, "ernia cristalinului si panoftalmia, soldate de pierderea vederii.
4ocali!arile oculare pot fi uni sau bilaterale. 4ocali!arile articulare si
oculare sunt mai rare in comparatie cu locali!area mamara. 4a animalele
bolnave aceste locali!ari pot evolua simultan (toate trei, cate doua) sau
separat.
In focarele de boala au mai fost semnalate si locali!iiri testiculare
eprimate prin or"ite si locali!ari cutanate, eprimate printr-o eruptie papuloasa
sau microabcese pe scrot. Forma cronicii evoluea!a la tineret cu slabire lenta
pana la ca"eie si fara locali!ari. Femelele gestante pot avorta in ultima perioada
a gestatiei sau sa fete la termen miei bolnavi. 5vorturile sunt urmate de scurgeri
vaginale.
<abloul morfopatologic
4e!iunile macroscopice depind de locali!are si se eprima prin inflamatii
de tip esudativ-fibrinos si proliferativ. In functie de tipul evolutiv, le!iunile
mamare pot fi: galactoforita catarala, mamita interstitiala, mamita nodulara,
abcese si atrofie mamara.
4e!iunile articulare sunt la inceput serofibrinoase, apoi limfo"istiocitare si
purulente datorita complicatiilor. 5laturi de artrite se mai pot intalni periartrite,
tenosinovite, bursite, periostite si c"iar osteite.
4e!iunile oculare sunt repre!entate de
/eratocon8unctivite esudative, ulcere corneene
si panoftalmie.
1iagnostic
5galaia contagioasa poate fi suspicionata pe ba!a eamenului
epidemiologic si clinic. In ca!ul aparitiei bolii in efective aflate in lactatie,cand
numarul de ca!uri este mare si cand coeista toate locali!arile, boala este usor de
diagnosticat. In focarele vec"i, cand boala evoluea!a stationar si cand apar mai
frecvent forme articulare si oculare, boala este mai greu de recunoscut.
#entru confirmarea bolii, in vederea declararii si aplicarii masurilor de
carantina se vor efectua eamene de laborator. 7amenul bacteriologic consta
din i!olarea si identificarea agentului etiologic conform recomandarilor
pre!entate la etiologie, insamantarile se fac din lapte, esudate articulare
si secretii oculare. Identificarea speciei de micoplasme se face cu a8utorul
testului de in"ibare a cresterii si cu a8utorul imunofluorescentei aplicate direct pe
colonii. M. agalactiae poate fi evidentiata in materialele patologice mamare,
articulare si oculare si cu a8utorul te"nicii #2% .
1iagnosticul retrospectiv pune in evidenta anticorpii specifici in acest
scop folosindu-se fie %F2-u&, fie testul
imunoen!imatic . In efectivele cu antecedente de boala, animalele purtatoare pot
fi identificate prin punerea in evidenta a anticorpilor in sange, cu a8utorul celor
doua teste serologice amintite.
1iagnosticul diferential se face fata de mamita gangrenoasa si fata de alte
mamite bacteriene, cum este mamita pasteurelica.
#rofilaie si combatere
5galaia contagioasa a oilor si caprelor, conform prevederilor 4egii *=
din &((&, este o boala declarabila si supusa masurilor de carantina de gradul III,
iar la 3.I.7. este inclusa in lista 9.
#revenirea bolii se reali!ea!a prin masuri generale si specifice. 0e
inter!ice ac"i!itionarea animalelor (ovine si caprine) din efective siHsau localitati
in care boala a fost diagnosticata in ultimii doi ani. 1e asemenea, se evita
pasunile pe care au pasunat recent animale bolnave.
#rofilaia specifica se ba!ea!a pe folosirea vaccinurilor inactivate sau vii
atenuate. ?accinurile inactivate cu formol sau cu saponina si ad8uvantate cu
"idroid de aluminiu sau cu uleiuri minerale dau re!ultate bune, atat in
profilaia curenta cat si in profilaia de necesitate. 0e administrea!a subcutanat,
de obicei in a doua 8umatate a gestatiei dar se pot administra si intramamar.
?accinurile vii atenuate sunt utili!ate in unele tari (<urcia), dar nu sunt
acceptate in 7uropa. Induc o imunitate buna, insa nu se recomanda la animalele
aflate in lactatie deoarece nu previn in totalitate infectia glandei mamare.
In %omania se folosesc in profilaia curenta si de necesitate vaccinuri
inactivate si adsorbite pe "idroid de aluminiu, comerciali!ate sub numele de
5gavac, produs de 0.$. #asteur si 5galain, produs de %omvac 2ompany 0.5.
5mbele vaccinuri se administrea!a subcutanat in do!a de & ml, revaccinarea
fiind facuta cu aceeasi do!a dupa +A-,A de !ile.
In profilaia curenta, vaccinurile se administrea!a la oile si caprele
gestante in a doua 8umatate a gestatiei, iar la celelalte categorii de ovine si
caprine se administrea!a in luna mai. 0e recomanda supraveg"erea animalelor &-
+ ore dupa vaccinare si daca apar fenomene anafilactice se aplica medicatie
anti"istaminica. In ca!ul diagnosticarii bolii, se instituie carantina de gradul III
pe teritoriul localitatii respective, precum si in localitatile de origine a
animalelor introduse in turmele eistente.
2oncomitent se tria!a afectivul, fiindi!olate si supuse tratamentului
animalele cu mamite, artrite si /eratocon8unctivite. In continuare, animalele
depistate !ilnic, cu oca!ia mulsului, vor fi i!olate si tratate.
3vinele si caprinele sanatoase, eistente in turma si localitate, din toate
categoriile, vor fi vaccinate de necesitate. 5nimalele bolnave, in functie de
locali!are, vor fi tratate general si local cu antibiotice active fata de micoplasme:
tetracicline, spectinomicina, tilosina, eritromicina. #entru tratamentul general se
prefera medicamentele care contin oitetraciclina 4.5. (3ipra, <erramycin
etc.), care se administrea!a la interval de ,-= !ile sau cele pe ba!a de tilo!ina.
<ratamentul local este stabilit in functie de locali!are. In ca!ul locali!arii
mamare se administrea!a de +-, ori pe !i, dupa o prealabila mulgere, antibiotice
sub forma de solutii, emulsii sau unguente, timp de =-* !ile. In locali!arile
oculare si articulare conduita tratamentului local (medicamentos
si c"irurgical) este in functie de evolutia clinica.
4aptele obtinut prin mulgere de la animalele cu locali!ari mamare va fi
sterili!at prin fierbere si distrus, iar vasele de muls vor fi de!infectate. Ingri8itorii
se vor spala pe maini si de!infecta si, pe cit posibil, nu vor mai fi folositi la
mulsul animalelor sanatoase. 5nimalele cu forme grave si rara valoare
!oote"nica si economica deosebita vor fi sacrificate. 2amea se poate da in
consum dupa confiscarea glandei mamare, capului si a articulatiilor afectate.
0tingerea bolii si ridicarea masurilor de carantina se va face la ,A de !ile dupa
ultimul ca! de vindecare, moarte sau taiere din cau!a agalaiei contagioase si
dupa efectuarea vaccinarii de necesitate.
#47)%3#$7)M3$I5 23$<5GI3505 5 25#%743%
7ste o boala infectocontagioasa grava a caprelor, si caracteri!ata prin
febra, simptome pulmonare si le!iuni de pleuropneumonie fibrinoasa.
Istorie, raspandire si importanta economica
9oala a fast diagnosticata in anul &'*, sub denumirea de Iboala de
0partaI . 7ste cunoscuta in pre!ent in peste +, de tari din nordul si centrul
5fricii, sudul 7uropei, 5sia Mica si India. In %omania boala nu a fast semnalata.
#leuropneumonia contagioasa a caprelor produce pagube economice
importante prin mortalitate, sacrificari de necesitate, restrictii comerciale si
c"eltuieli cu profilaia si combaterea.
7tiologie
In anul &(=& 4ongley, citat de #erianu a semnalat agentul cau!al in
esudatul pleural prelevat de la capre bolnave. )lterior, micoplasmele
responsabile de producerea bolii au fost i!olate si cultivate, primind diferite
denumiri. Micoplasmele recunoscute ca agenti etiologici ai acestei boli sunt:
E Mycoplasma capricolum subsp. capripneumoniae, i!olata prima data in
;enya, apoi in 0udan si denumita initial tulpina F ,';
E Mycoplasma mycoides subsp. mycoides 4arge 2olony (4.2.), identica
antigenic cu agentul etiologic al pleuropneumoniei bovine, dar diferita cultural,
bioc"imic si in ceea ce priveste patogenitatea, fiind patogena numai pentru oi si
capre.
2aractere epidemiologice
4a infectia naturala sunt sensibile numai caprele; la oi boala poate fi
reprodusa numai eperimental. 0ursele de infectie sunt repre!entate de
animalele bolnave, care elimina micoplasme prin secretiile na!ale, tuse si aerul
epirat si de animalele purtatoare prin intermediul carora boala patrunde in
turmele indemne.
Infectia naturala se reali!ea!a numai pe cale aerogena, prin in"alarea
aerului contaminat. 9oala este foarte contagioasa, evoluand endemic sau
epidemic. Morbiditatea este de &AAF, iar mortalitatea este cuprinsa intre >A
si &AAF.
#atogene!a este asemanatoare cu patogene!a pleuropneumoniei
contagioase bovine.
<abloul clinic
#erioada de incubatie durea!a >- &A !ile, iar evolutia bolii este acuta.
9oala debutea!a cu febra, abatere si anoreie, iar ulterior apar simptome
pulmonare: tuse, 8eta8, dispnee, gemete. 4a ascultatie sunt percepute !gomote
patologice, iar la palpatie este evidenta sensibilitatea toracica. 5par si edeme
subcutanate cu locali!ari diverse: regiunea intermandibulara, perineala, mamela,
membre si regiunea lombara. 5nimalele cu edeme locali!ate in regiunea capului
pre!inta o salivatie abundenta, iar animalele cu edeme ale membrelor
sc"ioapata. )neori pot apare si artrite. 9oala se termina prin moarte, in cele mai
multe ca!uri dupa o evolutie de ,-= !ile. In anumite conditii climatice
favori!ante, aceasta boala poate evolua si septicemic cu o eprimare clinica
discreta.
4a tineret a fost semnalata si o forma cronica, fara locali!ari dar cu o
evolutie lenta,progresiva.
<abloul morfopatologic
4a necropsie se constata edemul tesutului con8unctiv subcutanat,
congestia organelor parenc"imatoase si "emoragii punctiforme pe seroase.
4e!iunile caracteristice bolii sunt pre!ente la organele din cavitatea toracica.
5ici se gaseste o cantitate mare de lic"id citrin, cu f&ocoane de fibrina. 4a
pleura si pulmoni este pre!enta pleuropneumonia fibrinoasa sau
fibrinonecrotica, iar pericardul este ingrosat si cu depo!ite abundente de fibrina.
4e!iunile pulmonare sunt asemanatoare cu le!iunile intalnite in
pleuropneumonia contagioasa a bovinelor, dar lipsesc sec"estrele si alte sec"ele.
0e mai pot intalni artrite fibrinoase, mamite si c"iar meningite . In formele
septicemice este evidenta numai pneumonia.
1iagnostic
In !onele in care boala este intalnita, eamenul epidemiologic, clinic si
morfopatologic fumi!ea!a date concludente pentru diagnostic.
2onfirmarea bolii se face prin eamen bacteriologic. lnsamantarile vor fi
facute din esudat pleural si pulmoni cu le!iuni pe medii pentru micoplasme.
Identificarea agentului etiologic se face cu a8utorul testului de in"ibare a
cresterii, cu anticorpi monoclonali. #entru depistarea animalelor purtatoare in
turmele de capre se folosesc: %F2-ul, testul imunoen!imatic (74I05) si
lateaglutinarea.
1iagnosticul diferential se face fata de infectiile respiratorii produse la
capre de alte micoplasme.
#rofilaie si combatere
#revenirea bolii se ba!ea!a pe masuri generale de profilaie asociate cu
masurile specifice. Imunoprofilaia se reali!ea!a cu vaccinuri inactivate, care
contin tulpina F ,'. ?accinurile aplicate sistematic reduc morbiditatea si
mortalitatea. %apelul efectuat la un interval de o luna mareste capacitatea
protectiva a vaccinului.
In terapia bolii dau re!ultate bune tilosina (&A mgH/g) si oitetraciclina (&=
mgH/g), administrate parenteral. 5nimalele bolnave se i!olea!a si se supun
tratamentului, iar cele sanatoase clinic vor fi vaccinate de necesitate. <erapia
asociata cu vaccinarea de necesitate dau re!ultate bune, insa animalele raman
purtatoare si eliminatoare de micoplasme.
In ca!ul aparitiei in !onele indemne de boala, dar si in !onele in care boala
evoluea!a endemic, masura de combatere care da re!ultatele cele mai bune este
lic"idarea imediata a efectivului.
#$7)M3$I5 7$633<I25 5 #3%2)4)I
#neumonia en!ootica a porcului, denumita si pneumonia micoplasmica, este o
boala infecto-contagioasa, produsa de M. "yopneumoniae care afectea!a mai
frecvent tineretul suin, caracteri!ata printr-o evolutie subacuta-cronica cu
simptome si le!iuni pulmonare.
Istoric, raspandire geografica si importanta economica
In anul &(,,, ;obe deserie aeeasta boala sub numele de Fer/elgrippe, iar
in anul &(,> :aldmann si ;obe i!olea!a de la poreii bolnavi un agent infectios
filtrabil, cultivabil pe embrionii de gaina, pe care Gulra8an si 9everidge, in anul
&(=&, il considera un virus diferit de virusul influentei suine. 1in aceste
considerente, boala a fost denumita pneumonia virotica sau pneumonia
en!ooticii virotica .
7tiologia virala a bolii a fost abandonata, dupa ce 1inter (&(>-) a
evidentiat rolul micoplasmelor in etiologia acestei boli. In anul &(>*, Good.in a
stabilit ca M. "yopneumoniae i!olata in 0)5 este identica antigenic cu M.
suipnemoniae, i!olata in 5nglia, si, in acelasi timp, este capabila sa reproduca
boala eperimental la porcii receptivi, liberi de germeni.
In %omania, pneumonia en!ootica a porcului a fost studiata de ?olintir si
col. in &(>(, precum si de 1rag"ici si col. si 1orobantu si col. citati de 1rag"ici.
#neumonia en!ootica a porcului este raspandita si studiata sub diverse
aspecte in tarile in care se practica cresterea intensiva a suinelor. Incidenta bolii
este crescuta in fermele de porci, fiind maima la varsta cuprinsa intre &>-+A de
saptamani. 4e!iunile pulmonare, specifice bolii, sunt pre!ente la -A-'AF din
porcii sacrificati in abator.
#ierderile economice sunt consecinta nereali!arii sporului in greutate,
consumului sporit de fura8e, prelungirii perioadei de ingras are, c"eltuielilor cu
profilaia, terapia si combaterea, si mai putin, a pierderilor prin mortalitate.
5stfel, sporul mediu !ilnic la porcii cu pneumonie en!ootica poate fi mai mic cu
&=,(F .
7tiologie
In pre!ent este unanim acceptat ca agentul etiologic primar al
pneumoniei en!ootice este Mycoplasma "yopneumoniae. 0unt frecvente
infectiile secundare cu #. multocida serotipul 5, M. "yopneumoniae are forma
cocoida sau de filamente scurte si este strict aeroba. Fermentea!a constant
gluco!a, nu "idroli!ea!a arginina si ureea si necesita pentru crestere steroli,
aminoaci!i, etract de dro8die, "idroli!at de lactalbumina si ser de porc.
I!olarea primara din materiale patologice este mai dificila, iar coloniile
formate pe mediile solide sunt mici si mai rar imbraca aspectul clasic de Ioua
oc"iuriI. <raieste pe mucoasa respiratorie a suinelor, avand o re!istenta etrem
de mica in mediul eterior. M. "yopneulmoniae se poate cultiva si pe culturi
celulare primare sau pe linii celulare standardi!ate pe care produce efect
citopatic siHsau citotoic. M. "yopneumoniae este identica antigenic cu M.
flocculare, care este nepatogena.
2aractere epidemiologice
#neumonia en!ootica este intalnita numai la suine, sensibilitatea fata de
boala fiind pre!enta dupa varsta de > saptamani, cand imunitatea maternala este
epui!ata. #urceii se pot contamina inca din primele !ile de viata, dar boala apare
numai dupa varsta mentionata.
0ursele de infectie sunt repre!entate de porcii bolnavi, porcii vindecati
clinic si porcii purtatori de micoplasme, starea de porta8 fiind de lunga durata
(>> saptamani). 5gentul etiologic este pre!ent in pulmoni, atat in !onele
le!ionate cat si in !onele sanatoase si in secretiile tra"eobronsice, M.
"yopneumoniae este eliminata prin aerul epirat, 8eta8 si sputa, fiind pre!enta in
aerosolii eistenti in aerul adaposturilor. 0ursele secundare nu pre!inta
importanta epidemiologica, deoarece M. "yopneumoniae re!ista putin in mediul
etern.
Infectia naturala se produce numai pe cale respiratorie, prin coabitare, prin
intermediul aerului contaminat. #urceii sugari se contaminea!a de la scroafele
purtatoare, iar tineretul se contaminea!a in urma loti!arilor. In cresterea
intensiva sunt frecvente reinfectiile, dovedite prin seroconversie.
#neumonia en!ootica evoluea!a stational, uneori se!onier, incidenta fiind
inf&uentata de factori te"nologici, igienici, nutritionali si genetici. Morbiditatea
bolii evoluea!a in limite variabile, in unele efective a8ungand la valoarea de
&AAF, insa mortalitatea este mica. #revalenta pneumoniei en!ootice stabilita in
urma controalelor serologice prin %F2 este in medie de >AF, iar le!iunile
pulmonare specifice sunt pre!ente la ,A-'AF din porcii sacrificati in abator dar,
in 0)5, le!iuni specifice au fost gasite c"iar la &AAF din porcii sacrificati.
#ierderile prin mortalitate pot sa creasca, in urma interventiei unor bacterii de
asociatie. ?irusul #%%0 poate inf&uenta de asemenea evolutia bolii.
#atogene!a
M. "yopneumoniae a8unge in caile respiratorii o data cu aerul inspirat. 5re
tropism pentru epiteliul ciliat al mucoasei respiratorii si o data cu inceperea
multiplicarii adera la celulele ciliate, producand ciliosta!a, deciliere, moartea
celulelor si descuamarea lor, datorita efectului citopatic si citotoic.
2oncomitent, multiplicarea micoplasmelor afectea!a si sinte!a glicoproteica in
celulele caliciforme, eprimata prin scaderea mucinelor totale.
Micoplasmele a8ung si se multiplica si in endoteliul vascular si peretele
alveolar. In lumenul alveolar se acumulea!a un esudat, consecutiv caruia in '-
&+ !ile de la infectie se formea!a un focar inf&amator, care se etinde lent
cuprin!and bron"iolele si pleura. #rocesul inf&amator induce o "iperpla!ie
limforeticulara peribron"ica, o "iperpla!ie limfoida perivasculara si o acumulare
de mononucleare in lamina proprie. 5ceste modificari produc in final obliterarea
lumenului bron"iolelor. Glandele mucoasei respiratorii se "ipertrofia!a, iar in
lumenul bron"iolelor si alveolelor se acumulea!a polimorfonucleare si
macrofage. In timp, procesul inflamator se etinde si la tesutul interlobular.
2onsecutiv acestor modificari locale este alterata functia respiratorie, sca!and
astfel cantitatea de oigen din sangele arterial.
M. "yopneumoniae produce si un efect imunosupresor asupra
macrofagelor alveolare, ceea ce permite florei bacteriene secundare sa se
multiplice, complicand astfel le!iunile initiale.
#atogenitatea acestei micoplasme a fost dovedita prin infectii
eperimentale pe purcei gnotobiotici. 4e!iunile pulmonare apar dupa *-&A !ile,
se etind pana la > saptamani, iar dupa &A saptamani incep sa regrese!e. 0ec"ele
pulmonare au fost gasite si la ,* de saptamani de la infectia eperimentala.
<abloul clinic
#neumonia en!ootica evoluea!a clinic, mai frecvent, la porcii in varsta de
+-- luni, dar poate fi intalnita la orice varsta. In infectia naturala, perioada de
incubatie este de &A-&> !ile, iar in infectia eperimentala este de =-&+ !ile. In
evolutia clinica a bolii se distinge o forma subacuta si o forma cronica.
Forma subacuta este mai rara si evoluea!a in focarele primare, in care
morbiditatea poate fi de &AAF. 5pare la purcei dupa varsta de > saptamani,
debutul bolii fiind insotit sau nu de febra. 5nimalele bolnave sunt abatute,
pre!inta un apetit capricios si con8unctivita. 1upa ,-= !ile apare tusea,
principalul simptom, care se accentuea!a in anumite situatii: loti!ari,
administrarea fura8elor, contactul cu aerul rece, alte eforturi la care sunt supuse
animalele (vaccinari). 0e mai pot observa si alte simptome: 8eta8, stranut,
dispnee accentuata la efort. 1upa ,-- saptamani, daca nu intervin infectii
bacteriene secundare, tusea se remite treptat si animale le isi revin la normal .
Interventia unor factori favori!anti sau reinfectiile conduc la reaparitia
simptomelor. In ca!ul complicatiilor bacteriene secundare, simptomele
pulmonare si generale se accentuea!a, iar animalele pot sa moara dupa &-,
saptamani in proportie de =-&AF.
#orcii afectati de boala, cu toate ca au apetitul pre!ent, nu cresc
corespun!ator varstei, loturile fiind neuniforme. 4a ma8oritatea animalelor boala
se cronici!ea!a.
Forma cronica este intalnita in focarele endemice, simptomele fiind
asemanatoare cu cele din forma subacuta. 7voluea!a mai frecvent la purcei,
dupa varsta intarcarii, si la tineret. <usea si dispneea se accentuea!a in situatiile
amintite. #orcii cu forma cronica raman tarati, nu fac spor, fiind neeconomici,
dar mortalitatea este redusa.
<abloul morfopatologic
4e!iunile macroscopice sunt locali!ate mai frecvent in lobii apicali si
cardiaci, fiind bine delimitate de tesutul normal si sunt mai bine evidentiate in
pulmonul drept decat in pulmonul stang. Initial, focarele sunt mici, de culoare
rosie-violacee cu etensiune lobulara, apoi cuprind lobii apicali si cardiaci in
totalitate. )lterior, !onele afectate au o culoare cenusie albicioasa si o
consistenta crescuta ("epati!atie). 4imfonodurile mediastinale si tra"eobron"ice
sunt marite si suculente pe sectiune.
4e!iunile "istologice, la inceputul bolii, sunt specifice bron"opneumoniei
cataralpurulente. 5ceasta le!iune este inlocuita rapid printr-o inflamatie
limfo"istiocitara de tip mansonal, eprimata prin proliferari perivasculare,
peribron"ice, noduli limfoi!i si infiltratii difu!e ale septelor alveolare.
3bstruarea bron"iolelor este urmata de atelecta!ie mai mult sau mai putin
intinsa, care scoate din functie !onele afectate. %eactia limfoida pulmonara are
la ba!a limfocitele 9, ca urmare a activarii tesutului limfoid asociat bron"iilor.
Inflamatiile de tip fibrinos sau purulent sunt consecinta bacteriilor de
asociatie si masc"ea!a le!iunile macro si microscopice specifice acestei boli.
1iagnostic
9oala poate fi diagnosticata pe ba!a eamenului epidemiologic, clinic si
morfopatologic, a caror valoare de diagnostic este recunoscuta.
2onfirmarea se face prin eamen bacteriologic, M. "yopneumoniae fiind
identificata pe mediile solide prin imunofluorescenta si te"nica #2%.
Identificarea acestei micoplasme in tesutui pulmonar sau in secretiile
tra"eobro"nice poate fi facuta cu a8utorul testului imunoperoida!ei sau cu
a8utorul testului #2%. <ot cu a8utorul acestui test poate fi diferentiata M.
"yopneumoniae de M. flocculare si M. "yor"inis.
<estele serologice permit evidentierea animalelor purtatoare de
micoplasme. 0e poate utili!a in acest scop %F2, "emaglutinarea indirecta si
lateaglutinarea . In ultimii ani a intrat in practica de diagnostic testul
imunoen!imatic (74I05), a carui sensibilitate este de (=.>F si specificitate de
(','F. 2u a8utorul unor antigene standard (5usp"arm), testul imunoen!imatic
poate fi folosit si pentru evidentierea anticorpilor anti M. "yosynoviae in sange
sau colostru.
1iagnosticul diferential trebuie facut fata de influenta porcului,
pleuropneumonia infectioasa a porcului, pasteurelo!a, bron"opneumonii
para!itare si bron"opneumonii nespecifice.
#rofilaie si combatere
#revenirea pneumoniei en!ootice este greu de reali!at din cau!a
animalelor purtato are si a starii de porta8 de lunga durata. In scop profilactic se
aplica masuri generale si specifice, care reduc prevalenta bolii, dar nu pot
preveni boala in totalitate .
Masurile generale de profilaie au in vedere:
respectarea te"nologiilor de crestere si eploatare a suinelor;
respectarea parametrilor igienici, in special a temperaturii, umiditatii si
ventilatiei;
respectarea normelor de fura8are, sub aspect calitativ si cantitativ;
antibiopreventia cu oitetraciclina, tiamulin, spiramicina si tilosina,
instituita inca din primele !ile de viata, poate da re!ultate bune, dar este
costisitoare;
evitarea contactului animalelor sanatoase cu animalele bolnave;
loti!area 8udicioasa a purceilor dupa intarcare si eliminarea minus
variantelor;
efectuarea de!infectiilor pe fluul te"nologic;
respectarea principiului Itotul plin totul golI.
<ot in scopul profilaiei bolii au fost elaborate programe complee de
prevenire si combatere, ba!ate pe:
obtinerea purceilor prin "isterectomie;
cresterea separata a purceilor sugari in primele > saptamani;
cresterea tineretului in adaposturi speciale;
antibiopreventie;
controale serologice periodice si eliminarea animalelor serologic po!itive.
5ceste metode profilactice sunt costisito are si mentinerea efectivelor
libere de pneumonie en!ootica este greu de reali!at.
Insuccesele profilaiei generale au condus la cercetari in directia obtinerii
unor vaccinuri destinate imunoprofilaiei pneumoniei en!ootice. In pre!ent sunt
utili!ate vaccinuri preparate din culturi de M. "yopneumoniae, inactivate si
ad8uvantate cu uleiuri minerale sau cu "idroid de aluminiu. 0c"emele de
administrare a acestor vaccinuri sunt diferite, re!ultatele fiind incura8atoare.
?accinarea sistematica a efectivelor de suine contra acestei boli a redus
prevalenta le!iunilor pulmonare specifice de la >(F la ,>F si, in acelasi timp, a
redus si gravitatea le!iunilor pulmonare. 1e asemenea, vaccinurile utili!ate au
indus un raspuns imun umoral si celular dovedit prin teste serologice.
Imunoprofilaia sustinuta, asociata cu masurile generale, da re!ultate bune in
sensul reducerii prevalentei bolii si a redresarii clinice a efectivelor, dar nu poate
elimina porcii purtatori si eliminatori de micoplasme.
2ombaterea pneumoniei en!ootice este dificila, costisitoare si se ba!ea!a
pe urmatoarele masuri:
depistarea si inlaturarea factorilor favori!anti te"nologici, igienici si
nutritionali;
trierea efectivelor si eliminarea animalelor subde!voltate si a celor cu
semne clinice, care vor fi sacrificate;
instituirea tratamentelor curativoprofilactice, timp de =-* !ile; in scop
terapeutic pot fi administrate in fura8e sau apa de baut urmatoarele
antibiotice: oitetraciclina, tiamulinul, tilosina si spiramicina;
tratamentele redresea!a efectivul din punct de vedere clinic si opresc
evolutia le!iunilor pulmonare, dar nu elimina starea de purtator;
instituirea vaccinarii de necesitate.
#entru asanarea efectivelor au fost imaginate programe variate, unele
foarte ample si de durata dar acestea sunt costisitoare si greu de aplicat.
ALTE INFECtII MICOPLASMICE ALE MAMIFERELOR
4a mamifere, alaturi de bolile infectioase descrise, mai sunt semnalate si
alte entitati produse de micoplasme, cu locali!ari diferite, dar care nu au alura
unor boli infectioase bine conturate. 5ceste infectii sunt produse de micoplasme
mai putin patogene sau cu o patogenitate discutabila si sunt intalnite atat la
speciile de renta, cat si la cele de companie, si unele specii de animale de
laborator.
4a bovine
In afara de afectiunile specifice descrise (pleuropneumonia contagioasa si
mamita), la bovine au fost semnalate si alte infectii produse de micoplasme la
tineret si la adulte, cu locali!ari pulmonare, articulare si genitale.
Infectiile respiratorii sunt mai frecvente la tineretul bovin crescut in
sistem intensiv. %olul micoplasmelor in etiologia acestor
afectiuni a inceput sa fie conturat dupa ce @arret, in anul &(=> descrie la vitei
pneumonia cu manson (cuffing pneumonia). 1e la viteii cu pneumonie
en!ootica au fost i!olate mai multe specii de micop&asme al caror rol in
etiopatogene!a infectiilor respiratorii este mai mult sau mai putin controversat.
0peciile de micoplasme i!olate mai frecvent sunt: M. bovis, M.
bovir"inis, M. arginini, M. ovipneumoniae, M. agalactiae var. bovis, M. dispar
si 5c"oleplasma laidla.ii. 5u mai fost i!olate doua specii de )reaplasma si M.
canis al caror rol nu a putut fi dovedit.
In tara noastra, ?olintir si col. au i!olat micoplasme, in repetate randuri,
de la vitei cu bron"opneumonie, dar si de la taurine adulte. Mecanismele
patogenitatii acestor micoplasme re!ida in virulenta, factori de atasare fata de
celule, pseudocapsula si perturbarea mecanismelor nespecifice de aparare
pulmonara. Mecanismele de patogenitate au fost dovedite cu a8utorul viteilor
gnotobiotici inoculati cu culturi de micoplasme (M. bovis, M. dispar, M.
agalactiae var. bovis). Infectiile eperimentale au reprodus o forma de
pneumonie cu evolutie subclinica sau clinica si anticorpi specifici in serul
sanguin si in secretiile bron"o-alveolare. 7volutia pneumoniei a fost mai grava
in ca!ul asocierii cu #. "aemolytica.
Infectiile articulare (artritele) sunt intalnite la tineretul bovin, dar si la
adulte, fiind produse de M. bovis, M. bovir"inis, M bovigenitalium. M.
agalactiae var. bovis si M. mycoides. 5ceste infectii sunt locali!ate mai frecvent
la articulatiile femuro-tibiorotuliana, carpiana, tarsiana si coofemurala.
5rticulatiile afectate sunt marite, f&uctuante, sensibile, iar animalele
sc"ioapata si prefera decubitul. Morfopatologic, se constata edem periarticular,
inf&amatie serofibrinoasa a membranei sinoviale, ulcere si necro!e ale
suprafetelor articulare si acumulare de esudat fibrinos in spatiul articular. In
timp, membrana sinoviala se ingroasa, esudatul se organi!ea!a, iar capetele
articulare sufera ero!iuni.
Infectiile genitale produse de micoplasme au fost semnalate la femele si
masculi, iar patogenitatea micoplasmelor implicate a fost dovedita natural si in
conditii eperimentale. 1e la vaci si tauri au fost i!olate M. bovigenitalium si
)reaplasma diversum .
4a vaci a fost descrisa o vulvovaginita granuloasa, caracteri!ata
morfoclinic prin aparitia unor proeminente cenusii albicioase sau translucide.
Micoplasmele mai pot produce salpingite, endometrite, avorturi, re!ultfmd astfel
o infertilitate temporara. ?olintir si col. au i!olat, destul de frecvent,
micoplasme atat din infectii uterine ale vacilor cat si din avortoni. Micoplasmele
pot fi pre!ente si in materialul seminal la tauri, alaturi de speciile amintite fiind
pre!enta si 5c"oleplasma laidla.ii.
4a tauri au fost semnalate balanopostite granuloase si ve!iculite seminale.
Infectiile oculare sunt semnalate la vitei si sunt produse de M. bovoculi si M.
bovis. 7voluea!a sub forma de con8unctivite sau /eratocon8unctivite.
4a oi si capre
4a oi si capre au fost semnalate infectii micoplasmice cu evolutie
sporadica sau endemica si cu locali!ari diferite. Infectiile oculare sunt semnalate
relativ frecvent, fiind produse de Mycoplasma bovoculi si M. bovis. 2linic,
aceste infectii se manifesta prin lacrimare, fotofobie, con8unctivita si c"eratita.
)nguentele cu oitetraciclina si polimiina 9 aplicate local dau re!ultate bune.
Infectiile respiratorii produse de micoplasme sunt semnalate la tineretul ovin si
caprin, dar si la adulte. 1in pulmonii cu le!iuni au fost i!olate M. dispar, M.
ovipneumoniae, M. arginini si M. mycoides subsp. mycoides (large colony -
42). 5ceste micoplasme produc pneumonie si pleurita fibrinoasa cu eprimari
clinice variabile, iar la capre poate fi pre!enta si pneumonia cronica interstitiala.
4a ovine, in mod frecvent se suprapun infectiile cu #. "aemolytica care
complica evolutia . Infectiile articulare sunt mai frecvente la capre si uneori la
miei. 0unt produse de M. mycoides subsp. mycoides (42), M. capricolum, M.
putrefaciens si M. adleri. 4a ie!i locali!arile articulare pot evolua simultan cu
infectiile respiratorii, iar la capre cu infectiile mamare. Infectiile mamare
(eceptand agalaia contagioasa) sunt mai frecvente la capre si sunt produse de
M. mycoides subsp. mycoides (42) si M. putrefaciens. 4a capre, mamitele pot
evolua acut, cu pierderi destul de mari.
4a suine
4a suine, in cresterea intensiva sunt semnalate frecvent artrite si
polisero!ite cu etiologie micoplasmica. 1oua specii de micoplasme, M.
"yor"inis si M. "yosynoviae sunt i!olate frecvent de la suine din secretiile
respiratorii si din materialul seminal, responsabile de producerea artritelor si
polisero!itelor fibrinoase.
M. "yor"inis produce artrita si polisero!ita la purceii sugari si la tineretul
suin dupa intarcare. 7ste pre!enta in secretiile na!ale la porci in proportie de &A-
,A--AF. #olisero!ita este intalnita la purceii in varsta de ,-&A saptamani si
evoluea!a sporadic sau sub forma de mici en!ootii. 5rtritele sunt mai frecvente
si evoluea!a acut. 5rticulatiile sunt marite, sensibile si fluctuante. 5nimalele
sc"ioapata si prefera decubitul. 4a autopsie se constata o polisero!ita fibrinoasa
si artrite serofobrinoase. 1iagnosticul diferential se face fata de boala Glasser si
streptococie.
M. "yosynoviae produce artrite de regula la porcii in varsta de &+-+-
saptamani. 7voluea!a endemic, artritele fiind pre!ente la &=F din efectiv.
Mortalitatea consecutiv artritelor este sub &AF. 5rtritele cau!ate de M.
"yosynoviae sunt mai frecvente la rasele cu musculatura de!voltata si afectea!a
una sau mai multe articulatii, avand o evolutie benigna sau maligna. 5rtritele
sunt de tip fibrinos, in cavitatea sinoviala fiind pre!ent un lic"id seros sau
sangvinolent.
#rofilaia, terapia si combaterea acestor infectii sunt identice cu cele
recomandate la pneumonia en!ootica a porcului. 1e la suine s-au mai i!olat si
alte specii de micoplasme: M. "yoartinosa, M. flocculare, M. sualbi, M. arginini,
M. iners, 5c"oleplasma spp. etc. a caror rol nu a fost stabilit.
4a cai
4a cabaline, micoplasmele nu produc infectii, ca la celelalte specii, si sunt
i!olate numai rareori din secretii na!ale, vaginale si cervicale. 0emnificatia
tulpinilor de micoplasme i!olate nu este cunoscuta.
4a caine si pisica
1e la caini si pisici au fost i!olate mai multe specii de micoplasme
responsabile de producerea unor infectii locali!ate. Infectiile oculare cu etiologie
micoplasmica sunt frecvente la pisica si sunt produse de M. felis. 5ceasta
micoplasma a fost i!olata de la pisici cu con8unctivita in proportie de +=F.
9oala evoluea!a cu "ipersecretie lacrimala, congestia si edemul mucoasei
con8unctive, fara a afecta corneea.
InfectiiIe respiratorii. 1e la cainii cu diferiteafectiuni respiratorii, precum
si de la cainii sanatosi, au fost i!olate mai multe specii de micoplasme al caror
rol nu este elucidat. %ata de i!olare a micoplasmelor este de +=F in ca!ul
cainilor sanatosi, iar in ca!ul cainilor si pisicilor cu diferite afectiuni respiratorii
este de +&F. 0peciile de micoplasme i!olate mai frecvent de la caini sunt: M.
canis, M. spumans, M. opalescens, M. cynos, M. gateae, 5c"oleplasma
laidla.ii, )reaplasma spp. etc. 2u unele dintre speciile amintite (M. cynos), prin
infectie eperimentala, s-a reusit reproducerea unor afectiuni respiratorii. 1e la
pisici sanatoase sau cu infectii respiratorii este i!olata relativ frecvent M. felis.
4a pisoi cu afectiuni congenitaie cardiovasculare, M. felis produce
frecvent pneumonie si piotora.
Infectiile genitale si urinare.
Micoplasmele i!olate de la caini cu infectii genitale sunt considerate ca
fiind oportuniste, M. canis si M. musculosum sunt i!olate mai frecvent de la
femelele cu endometrite.
1in caile urinare se i!olea!a )reaplasma spp., dar nu eista date privind
rolul patogen al acestora. Infectiile articulare. M. gateae este responsabila de
producerea un orpoliartrite la pisica asociate cu o stare de
disgammaglobulinemie. 4a caini, in special la ogari, sunt semnalate poliartrite
produse de M. spumans.
5bcesele reci intalnite la caini si pisici, cu locali!are subcutanata sau
musculara, pot avea etiologie micoplasmica, M. canis si M. spumans fiind
i!olate mai frecvent.
4a sobolanii de laborator a fost semnalata o pneumopatie micoplasmica
produsa de M. pulmonis. 9oala se caracteri!ea!a prin "iperpla!ia epiteliului
bron"iolar si a tesutului limfoid asociat bron"iolelor.