Bacteriologie

Generalitati

Definitii:
-Bacteriologia, : este ramura biologiei care studiază caracterele generale
ale microbilor, forma, structura, activitatea fiziologică şi biologia acestora.
-Microbii: sunt organisme foarte mici, dimensiunea lor fiind exprimată în
microni.(1 micron = 1000 mm , 1 milimicron = 1 000 000 000 mm sau -
nm)
Clasificare din punct de vedere al patogeniei:
-agenti patogeni care produc îmbolnăviri
-agenti nepatogeni (saprofiţi) – nu produc boala decât ocazional
Unii microbi au rol pozitiv : floara microbiană normală din intestin
sintetizează vitamine din grupul B si K.
 Caractere generale

1 Inmultirea Bacteriile au o capacitate mare de sinteza si multiplicare,

prin diviziune directa, asexuata.
2 Hranirea bacteriilor se face prin sinteza din:
- surse anaorganice, bacteriile autotrofe
- traiesc pe seama gazdelor vii (majoritatea) sunt heterotrofe.
3 Morfologia bacteriilor
A Dupa forma pot fi sferice-cocii, cilindrice-bacilii sau curba-spiralata
vibrionii si spirochetele.
B Dimensiuniile sunt variate intre 0,1-10 µm, fiind studiati cu microscopul
optic.
C Bacteriile pot fi dispuse izolat sau in grupuri de 2 sau mai multi germeni.
D Se pot evidentia microscopic prin colorare. Se folosesc in mod uzual 2
coloratii principale: coloratia cu albastru de metilen si coloratia Gram, la
care se poate adauga coloratia Ziehl-Neelsen.
Coloratia cu albastru de metilen
Este o coloratie simpla, care se face obligatoriu la frotiurile din produsele
patologice. Are avantajul ca evidentiaza atat germenii extracelulari,
intracelulari, dar si pe cei incapsulati. Permite evidentierea relatiei intre
germeni si elementele figurate din produsul patologic.
 Coloratia Gram

Se foloseste obligatoriu in bacteriologie si este o metoda complexa care

utilizeaza doi coloranti si un decolorant. Etape:
-pe frotiu se pune violet de gentiana (colorant bazic) si toti germenii vor fi
colorati in violet. Majoritatea bacteriilor au afinitate pentru colorantii
bazici cu exceptia mycobacteriilor si spirochetelor.
-se adauga Lugol care este un fixator de culoare (mordant).
-se scurge Lugolul si se adauga un amestec de alcool cu acetona timp de 7-
8 secunde cu efect decolorant. Bacteriile care au un continut mare de
mureina in perete rezista la decolorare. Cele cu continut mic de mureina si
mare de lipide se decoloreaza.
-se spala cu apa de robinet
-se recoloreaza cu fuxina 10% timp de 1 minut. Fuxina este un colorant
rosu si va recolora bacteriile decolorate.
-se spala lama cu apa, se usuca si se examineaza cu microscopul optic.
Bacteriile colorate in violet sunt Gram-pozitive, iar cele colorate in
rosu sunt Gram-negative.
 Coloratia Ziehl-Neelsen

Se foloseste la germenii AAL (acid-alcoolo-rezistenti) de tipul bacilului

tuberculozei si bacilului leprei. Acestia au in compozitia peretelui bacterian
acid micolic si nu se pot colora cu tehnica Gram. Etape:
-se acopera lama cu fuxina concentrata si se incalzeste lama de 3 ori la
flacara pana la aparitia vaporilor de apa cu pauze de cate 2 minute.
-se scurge fuxina si se spala lama cu apa
-se decoloreaza cu solutie acid-alcool timp de 2 minute
-se spala lama cu apa
-se recoloreaza cu albastru de metilen
-se spala lama cu apa, se ususca si apoi se examineaza la microscopul
optic.
Dupa spalarea fuxinei toti germenii sunt colorati in rosu, inclusiv
mycobacteriile.
La decolorare mycobacteriile devin impermeabile, deci nu se vor decolora.
Ceilalti germeni, atat Gram-pozitivi cat si Gram-negativi se vor decolora,
iar apoi se vor colora in albastru cu solutia de albastru de metilen.
Mycobacteriile la microscop se prezinta colorate in rosu pe un fond
albastru.
 Structura bacteriilor

1 Peretele microbian este o structura rigida, la suprafata bacteriei, alcatuita din 3

straturi in care componenta principala este mureina (peptidoglicanii).
Este absent la mycoplasme.
Peretele bacterian al bacterilor Gram-pozitive este rigid, datorita continutului mare
de mureina, care confera sensibilitate la lizozim si penicilina.
Bacteriile Gram-negative au un perete bacterian mai subtire, cu continut mic de
mureina si este acoperit de o membrana externa. Aceasta membrana are o structura
complexa (lipoproteine, glicopreoteine, antigenul O).
Prin indepartarea peretelui bacterian, care protejeaza membrana citoplasmatica se
determina liza bacteriana.
Rolurile peretelui bacterian:
-asigura forma bacteriei si rezistenta la presiunea osmotica intracelulara.
-rol in diviziunea bacteriei
-este sediul antigenelor care induc un raspuns specific umoral sau celular in
organismul gazda.
-este sediul unor receptori pentru atasarea mijloacelor de aparare, a opsonimelor si
pentru fixarea unor bacteriofagi.
-are rol important in patogenitatea unor germeni, fiind sediul unor factori de
patogenitate.
 Structura bacteriilor

2 Membrana citoplasmatica sau membrana celulara sau membrana plasmatica

reprezinta bariera intre interiorul si exteriorul celulei.
Are o permeabilitate selectiva, fiind sediul respiratiei bacteriene. Majoritatea
bacteriilor au invaginari complexe ale membranei celulare numite mezozomi, cu rol
in diviziunea celulara.
3 Componentele citoplasmatice sunt ADN-ul, ribozomii si vacuolele Reprezinta un
sistem complex de proteine, enzime, lipide, saruri minerale, pigmenti, glucide si
vitamine. Celulele tinere au citoplasma cu aspect omogen, pe cand cele batrine au
aspect vacuolar.
A ADN-ul este concentrat in citoplasma sub forma unui nucleoid cu un singur crozom.
La plasmide exista ADN extracromozomial, implicat in rezistenta la antibiotice
(factorul R) .
B Ribozomii au structuri complexe ( ARN si proteine). Intervin in sinteza proteinelor.
Unele antibiotice (sterptomicina, tetraciclina, cloramfenicolul) au capacitatea de a
inhiba sinteza de proteine a ribozomilor.
C Granulele de depozit, respectiv vacuole si incluziuni, contin o serie de metaboliti,
care se folosesc in procesele anabolice sau rezulta din procese catabolice.
Structura bacteriilor
 Structura bacteriilor

A Capsula este invelisul cel mai la exteriorul unor bacterii. Este de natura glucidica sau
proteica. La coloratia cu albastru de metilen apare necolorata, ca un halou in jurul
bacteriei. Reprezinta un factor de patogenitate, iar antigenele capsulare au o mare
specificitate.
B Cilii si flagelii sunt prezente la numeroase bacterii si reprezinta mijlocul de locomotie.
Nu exista simultan si cili si capsula. Flagelul bacterian contine o proteina numita
flagelina, care are rol contractil. Flagelina reprezinta antigeni de o mare specificitate.
Bacteriile au fie un singur flagel, fie un manunchi de flageli la un pol al celulei, fie cili
sau flageli pe toata suprafata.
C Pilii sunt fibre proteice ce acopera complet suprafata bacteriilor Gram-negative. Sunt de
2 feluri: comuni si sexuali.
-pilii comuni sau fimbrii deriva din membrana celulara si are receptori ce recunosc
anumite structuri din organism. Ei au rol in patogenitate.
-pilii sexuali sau factorul F sunt implicati in conjugarea bacteriana, permit trecerea
materialului genetic de la o bacterie la alta, avand rol in variabilitatea genetica.
5 Sporul este o forma de rezistenta a anumitor specii bacteriene. Sporul are forma sferica
sau ovalara. Se formeaza in jurul nucleului si ofera rezistenta la variatii de temperatura
si uscaciune. Poate rezista la temperaturi de peste 100º C timp de 2-3 ore. In conditii
favorabile, sporul germineaza si trece la forma vegetativa. Rolul sporului este de a
asigura perpetuarea speciei in conditii nefavorabile si nu in multiplicare sau
patogenitate.
 Patogenia bacteriilor

1 Relatii de simbioza se regasesc la bacteriile saprofite, sunt nepatogene si nu

devin niciodata patogene. Exemplu lactobacilul ce fermenteza celuloza.
2 Relatii de comensalism in care germenii comensali sau oportunisti sunt
bacterii saprofite, conditionat patogene. Intre acestea si organismul gazda
se stabilesc relatii de intrajutoare, stabilindu-se un echilibru. Cand
echilibrul se rupe, bacteriile devin patogene.
3 Relatii de parazitism se refera la bacterii patogene, in care bacteriile profita
de relatia cu macroorganismul. Sunt bacterii obligatoriu parazite sau
facultative parazite, care pot trai libere in natura (germenii telurici, din sol).
Localizarea florei comensuale este pe tegumente si mucoase
Agentul patogen este microorganismul care are capacitatea de a determina un
proces infectios in contact cu macroorganismul.
Patogenitate este modalitatea prin care germenii inving mijloacele de aparare
ale macroorganismului.
Procesul infectios depinde atat de factorii de aparare a macroorganismului cat
si de factorii de patogenitate ai microorganismului.
 Patogenia bacteriilor

Factorii de patogenitate ai microorganismului trebuie sa indeplineasca anumite

conditii:
1 sa se adapteze la poarta de intrare si sa adere de tegumente si mucoase. La acest nivel
intervin pilii comuni, cilii sau flagelii, care contin adezine cu rol in aderare.
Macroorganismul prezinta receptori specifice la nivelul epiteliilor, corespunzatoare
adezinelor.
2 sa se multiplice in numar foarte mare si rapid. Multiplicarea bacteriilor este tinuta sub
control de apararea specifica si nespecifica a macroorganismului
3 sa aiba capacitatea de a difuza in organism. Capsula germenilor prezinta o structura
complexa care impiedica fixarea factorilor de aparare ale macroorganismului.
Peretele bacterian poate prezenta urmatorii factori:
-factorul Vi (de virulenta) care confera bacililor Gram-negativi rezistenta la fagocitoza
-proteina M are rol important pentru streptococul patogen
-proteina A are rol important antifagocitar la stafilococul patogen
Unii germeni elibereaza coagulaza care impiedica fagocitarea. Alte bacterii
elibereaza leucocidinele, care dupa fagocitare duc la distrugerea leucocitelor.
Factorii de invazie permit desfacerea componentelor tisulare si difuzarea germeniilor
spre alte tesuturi.
4 Sa elaboreze toxine, adica substante care blocheaza enzimele proprii organismului. Se
cunosc 2 tipuri de toxine:
 Patogenia bacteriilor
1 exotoxine sunt sintetizate de germenii Gram-pozitivi, de natura proteica si termolabile
(sunt distruse la 60 º C). periferic.Se leaga de tesuturi in mod ireversibil.
Sunt specifice pentru un anumit tesut.
-Ex. toxina bacilului difteric are afinitate pentru miocard, suprarenale, nervi periferici.
-Toxina bacilului tetanic are afinitate pentru SNC.
-Toxina bacilului botulinic are afinitate pentru SN
Bolile determinate de exotoxine sunt foarte grave si necesita punerea rapida a
diagnosticului si apoi a tratamentului.
Exotoxinele sunt antigenice si determina stimularea raspunsul imun prin productia de
anticorpi antitoxine. Pe acest fapt se bazeaza prepararea vaccinurilor (anatoxine) de
ex. anatoxina tetanica, anatoxina difterica.
2 endotoxinele sunt constituienti ai peretelui celular al bacteriilor Gram-negative, care
sunt eliberate la moartea germenilor prin distrugerea bacterilor. Au o structura
complexa si sunt termostabile (rezista la 100-120 º C timp de 1 ora). Endotoxinele
sunt nocive in cantitati mari pentru ca actioneaza la nivelul vaselor (tropism
vascular).
Cea mai grava forma clinica a endotoxinelor este socul endotoxic in care apare
hipotensiune, pete hemoragice, edeme localizate sau generalizate.Produc leucopenie,
mai ales neutropenie si elibereaza substante pirogene care detremina hipertermie.
Stimuleaza slab raspunsul imun celular si umoral si nu se pot prepara vaccinuri.