~Legile Perceptiei~

Primii care au studiat in mod sistematic perceptia si au desprins legitati specifice sunt
reprezentantii Scolii de la Berlin - Gestaltismul.

Legile gestaltiste ale perceptiei:

. Legea celei mai bune forme afirma ca nu exista materie fara forma, neorganizata in structuri
astfel incat componentele campului perceptiv prezinta o tendinta intrinseca, legica de a se unifica in
cea mai buna forma posibila. De exemplu, sunetele unei melodii se contopesc intr-o structura
melodica ireductibila, formele geometrice, liniile, dreptele, segmentele, curbele tind sa se integreze
intr-o forma coerenta. La baza acestei legi sta principiul pregnantei care face ca organizarea psihica a
campului sa fie buna, forma sa fie stabila, structura sa fie proeminenta, simpla, regulata, simetrica.

. Legea unificarii sustine ca perceptia formelor este supusa unui principiu al incluziunii. Inclusivitatea
permite ca doua elemente componente sa alcatuiasca o figura unitara astfel incat partile componente
isi pierd individualitatea.

. Legea bunei continuitati sustine ca formele care prezinta un contur continuu sunt mai pregnante
decat cele cu un contur discontinuu. Aceasta lege este supusa principiului directiei celei mai bune care
ne arata cea mai buna directie necesara perceperii optime a unui obiect.

. Legea proximitatii sau a destinului comun ne arata ca elementele aflate in vecinatate in cadrul

campului perceptiv tind sa fie percepute unitar.

. Legea similitudinii demonstreaza ca elementele similare, asemanatoare tind si ele sa se supuna

principiului celui mai bun destin si sa fie percepute in mod unitar atunci cand actioneaza impreuna in
cadrul campului perceptiv.

Legile generale ale perceptiei:

Legea selectivitatii perceptive pune in evidenta raporturile dintre obiect si fond in procesul perceptiei.
Este vorba despre o relatie dinamica. Selectivitatea perceptiva exprima cel mai bine influenta factorilor
determinanti ai perceptiei. Cea mai buna dovada a selectivitatii perceptive o constituie raportul dintre
obiect si fond in perceptie. Perceptia se realizeaza prin decuparea obiectului din fondul perceptiv,
reliefarea caracteristicilor acestuia dar si modificarea raporturilor astfel incat in orice moment, in
functie de cerintele procesului perceptiv, se poate modifica acest raport (de exemplu, figurile duble).

. Legea integralitatii perceptive defineste o particularitate esentiala a perceptiei si anume orientarea

acesteia spre surprinderea obiectului in integralitatea insusirilor lui. Dupa cum aratau reprezentantii
curentului gestaltist, in perceptie exista o tendinta intrinseca spre integralitate, spre receptarea
obiectului ca tot unitar. Aceasta legitate este demonstrata de capacitatea perceptiei de a intregi o
figura lacunara, de a completa o informatie absenta si de a elabora in plan mintal o imagine
perceptiva unitara, integrala si semnificativa. Constatam ca atunci cand citim randurile unei carti si,
din motive tipografice, literele nu se vad complet avem tendinta si capacitatea de a intregi informatia
si de a reusi o lectura coerenta. Trebuie sa precizam ca integralitatea nu functioneaza intr-o maniera
automata si in orice conditii intrucat este necesara o anumita cantitate de informatie utila,
semnificativa si relevanta. Astfel, daca aceasta informatie se prezinta intr-o proportie scazuta, sub
50%, atunci avem de-a face cu o perceptie eronata; daca raportul dintre informatia utila si cea
irelevanta sau absenta este in proportie de 50% atunci avem de-a face cu o perceptie oscilanta,
marcata de incertitudine, iar daca proportia informatiei relevante depaseste 50% atunci legea
integralitatii opereaza corect si asigura o receptare obiectiva a informatiei. Informatia relevanta nu
este dispusa in mod egal pe suprafata obiectelor sau in cadrul situatiei stimul ci este dispusa pe asa
numitele zone cu incarcatura informationala maxima, pe configuratia obiectului, pe structura.
. Legea structuralitatii perceptive exprima dispunerea informatiei relevante, utile in asa numitele
puncte de concentrare informationala maxima aflate pe configuratie, pe structura obiectului stimul.
Aceste puncte de concentrare informationala sunt amplasate pe margini, muchii, colturi, unghiuri,
zone curbe, in general in zonele de modificare a directiei de explorare perceptiva. Fiecare obiect
prezinta elemente de identitate si specificitate proprie si in cursul dezvoltarii, maturizarii si invatarii
perceptive se asimileaza o experienta a explorarii perceptive orientata dupa aceste puncte de
concentrare informationala maxima. De exemplu, figura oamenilor privita din fata prezinta
urmatoarele zone de urmarire prioritara: buzele si ochii care sunt "citite" de catre interlocutor, prin
fixari succesive menite sa asigure contactul vizual si comunicarea. In schimb, profilul prezinta alte
elemente de identitate oferite de catre forma nasului, barbia, fruntea, urechea.

Legea constantei perceptive exprima capacitatea perceptiei de a-si mentine parametrii

functionali de receptare obiectiva a informatiei in conditiile in care se produc modificari datorate
variatiilor de distanta, marime, forma, luminozitate, culoare. Acest atribut al perceptiei este esential
pentru perceptia umana capabila sa recepteze adecvat forma, marimea, configuratia, culoarea unui
obiect in conditii dificile.

Constanta formei si a marimii are la baza in primul rand mecanismele specifice analizatorului
vizual, capacitatea acestuia de a realiza acomodari, reglari fine in conditiile unei distante maxime de
25 m fata de obiect. La aceasta se adauga si experienta tactilo-kinestezica acumulata in timp care
confera elemente de certitudine in explorarea perceptiva. La distante mai mari constanta perceptiva
permite subiectului sa perceapa adecvat forma, marimea unor obiecte in conditiile in care intervin
legile perspectivei, interpozitia, distanta unghiulara ce modifica parametrii functionali ai perceptiei.
Multe dintre iluziile perceptive care tin de legile perspectivei se datoreaza dificultatilor de realizare a
constantei perceptive. In acest caz experienta acumulata de catre subiect joaca un rol foarte
important si confera perceptiei un realism obiectiv.

In ceea ce priveste constanta culorilor aceasta explica disponibilitatea perceptiei de a recepta

in mod adecvat culoarea obiectelor. Fiecare obiect are anumite atribute cromatice proprii. Aceste
atribute pot fi afectate de unghiul de incidenta al luminii, de nivelul de luminozitate sau iluminare.
Constanta perceptiva ne permite sa atribuim obiectelor culoarea lor reala si sa nu acceptam aceste
modificari. Faptul ca intr-un apus de soare o padure pare sa fie aramie nu inseamna ca arborii si-au
modificat culoarea.

. Legea proiectivitatii perceptive exprima o proprietate specifica perceptiei de a elabora

imaginea obiectului in plan mental si apoi de a o proiecta asupra acestuia. Cu alte cuvinte "nu vad
cand vad, ci vad dupa ce vad". Acest paradox se explica simplu pe baza mecanismelor senzorial
perceptive. Astfel, informatia este captata si procesata, se realizeaza imaginea mentala, corticala a
obiectului si, apoi, aceasta imagine este proiectata pe obiectul sursa. Conditia fundamentala a
proiectivitatii o constituie sentimentul propriei identitati corporale: pentru a percepe adecvat ceea ce
se intampla in jurul meu, trebuie sa ma percep pe mine ca subiect al procesului perceptiv. Alte
mecanisme care stau la baza proiectivitatii perceptive tin de capacitatea analizatorului vizual si de
experienta tactilo-kinestezica.
 ABRAHAM MASLOW, IERARHIA NEVOILOR
Abraham Maslow (n. 1 aprilie 1908 – d. 8 iunie 1970) a fost un psiholog umanist american. Este
cunoscut astăzi pentru propunerea sa privind bazele teoriei ierarhiei nevoilor umane.

Maslow2identifică cinci tipuri de nevoi specifice3, fiecărui tip fiindu-i asociat un etaj al piramidei.

1. Pe nivelul cel mai jos sunt plasate nevoile fiziologice. Nevoia de hrană, de

apă, de adăpost, chiar nevoia de transport, adică acele nevoi care i-au forțat pe oamenii
să lase deoparte instinctul de prădător, de animal, pentru a se asocia în vederea
supraviețuirii. Fără satisfacerea nevoilor de bază, ființa umană încetează să subziste.

2. Nivelul următor, al doilea, este dedicat așa numitor nevoi ce țin de

siguranța personală. Nu are legătură cu nevoile fiziologice ? Nu, e mai mult. Pentru
că siguranța personală transcende siguranța fizică, teama de a fi agresat, și face apel la
siguranța financiară (un venit minim garantat, un plan de pensii decent), siguranța
locului de muncă, siguranța care-ți permite acel confort psihic necesar funcționării
eficiente, eliberat de angoasele traiului de zi cu zi.

3. Al treilea nivel este dedicat nevoilor sociale, de apartenență. Omul simte

acest imbold de a intra în relații cu ceilalți, de a încadra în grupuri sociale extinse. Și
vorbim aici de grupuri religioase, organizații profesionale, echipe sportive, grupuri de
simpatizați ai unei persoane sau cauze, sau chiar grupuri aflate la limita legii. În forma
lor restrânsă, grupurile sociale ce satisfac nevoia de aparență sunt familia, partenerul de
viață, colegii apropiați sau confidenții.
4. Pe nivelul al patrulea, Maslow plasează nevoia de recunoaștere socială,
încrederea în sine, respectul de sine. Jabberjaw, personaj făcut celebru de Hanna-
Barbera avea o vorbă „No respect”, asta întrucât i se interzicea accesul doar pentru că
era un „biet” rechin. Râdem, dar lipsa respectului poate da naștere cu vremea la
sentimente de inferioritate, transformate în complex de inferioritate și inalienare
socială.

5. În sfârșit, ultimul nivel, al cincilea, este rezervat de Maslow dezvoltării

personale, autorealizării. Împlinirii potențialului, am spune astăzi. Hobby-urile,
mai cu seamă cele costisitoare (plăcerea de a călători, de picta, de a învăța o limbă
străină doar a citi un autor în original) se află în vârful ierarhiei piramidei nevoilor. Și e
destul de greu de atins.

De aici celebra „piramidă a nevoilor” sau „ierarhia nevoilor”, piramidă le fel

de cunoscută precum sora ei mai mare din Gizeh sau piramida de sticlă din
fața intrării muzeului Luvru.
 ~Cele 7 Emoții Fundamentale~
Cele 7 emoții fundamentale (numite și emoții de bază) sunt: mânia, frica,
bucuria, uimirea, dezgustul, disprețul și tristețea.

Aceste emoții sunt fundamentale pentru că sunt universale și pot

recunoscute la orice persoană.

Dintre cele 7, cea mai “contestată” emoție universală este disprețul.

Mulți oameni de știință și experți în expresiile faciale, consideră că disprețul

este mai degrabă o expresie care se exprimă în funcție de cultura fiecărui
popor, dar Paul Ekman a realizat o serie de studii menite să clarifice
universalitatea “disprețului” reușind să o includă până la urmă în rândul
emoțiilor fundamentale.

1. Frica

Microexpresia specifică fricii se manifestă prin:

 sprâncene ridicate și apropiate

 pleoapele superioare ridicate

  pleoapele inferioare încordate
 buzele ușor încordate și întinse orizontal către urechi

2. Bucuria (Fericirea)

Microexpresia specifică bucuriei se manifestă prin:

 riduri în jurul ochilor (Zâmbet Duchene – zâmbetul natural)

 obrajii ridicați

 mușchii feței așezați în concordanță cu ochii

 3. Tristețea

Microexpresia specifică tristeții se manifestă prin:

 pleoape inferioare care simulează “căderea”

 privire care nu este concentrată pe un punct fix

 colțurile buzelor se duc în jos

 4. Mânia (Furia)
Microexpresia specifică furiei se manifestă prin:

 sprâncene apropiate puternic

 privire extrem de fixă

 încordarea și apropierea buzelor

 5. Disprețul

Microexpresia specifică disprețului se manifestă prin:

 colțul buzelor încordat și ridicat doar pe o parte a feței

Dintre toate microexpresiile pe care le-am studiat, disprețul mi se pare cea

mai subtilă microexpresie pentru că afișarea ei nu implică o “echipă”
întreagă de mușchi și uneori poate fi confundată cu un zâmbet ironic.
 6. Dezgustul

Microexpresia specifică dezgustului se manifestă prin:

 nas încordat și ridicat, mișcare care îi provoacă riduri nasului

 buza superioară ridicată

Această expresie arată ca și cum ai fi descoperit ceva urât mirositor. 🙂

 7. Uimirea

Microexpresia specifică umirii se manifestă prin:

 sprâncenele ridicate

 ochii larg deschiși

 gura deschisă

Probabil aceasta e cea mai evidentă microexpresie și din experiența mea și

cel mai ușor de observat, pentru că are o durată mai lungă.
 10 Citate Motivationale:
Am ales astăzi 10 citate motivaţionale, care pentru mine sunt ca un ghid în viaţă, care
mă motivează, care mă inspiră, care mă reprezintă, care servesc scopurilor mele, care
mă luminează. Într-o ordine aleatorie acestea sunt:

1. Peste 20 de ani vei fi dezamăgit de lucrurile pe care nu le-ai făcut, decât de cele
pe care le-ai făcut, aşa că treci peste graniţe, nevighează departe de siguranţa
portului şi prinde vântul potrivit în pânzele tale. Explorează, visează, descoperă –
Mark Twain

2. Mintea este totul. Ceea ce gândeşti, devii – Buddha

3. Timpul tău este limitat, aşadar nu-l risipi trăind viaţa altcuiva – Steve Jobs
4.  Am învăţat că oamenii vor uita ceea ce ai spus, vor uita ce ai făcut, dar nu vor
uita niciodată cum i-ai făcut să se simtă – Maya Angelou
5. Cele mai importante zile din viaţa ta sunt cea în care te-ai născut şi cea în care ai
aflat de ce – Mark Twain
6. Nu contează cât de încet mergi atât timp cât nu te opreşti – Confucius
7. Tu trebuie să fii schimbarea pe care vrei s-o vezi în lume – Gandhi
8. Vei obţine tot ce îţi doreşti în viaţă, dacă vei ajuta îndeajuns de mulţi oameni să
obţină ceea ce vor – Zig Ziglar
9. Calificările academice sunt importante, dar aşa este şi educaţia financiară.
Amândouă sunt importante şi şcolile au uitat una dintre ele – Robert Kiyosaki

10.În beta ne prăduim unii pe alţii, în alpha ne rugăm unii pentru alţii – Jose Silva

Acestea sunt unele din cele mai importante pentru mine, evident că mai sunt şi
altele. Nu ştiu dacă pentru voi au acelaşi nivel de motivare sau de inspiraţie, ceea ce
este firesc, pentru că ce funcţionează pentru mine, nu este neapărat să funcţioneze
şi pentru tine sau pentru voi, dar ideea principală pe care vreau s-o transmit este că
aceste mici detalii pot face diferenţa în viaţă.
 10 Citate despre Comunicare:
Comunicarea este cea care face lumea sa functioneze. Aceasta faciliteaza conexiunile
umane si ne permite sa invatam, sa crestem, sa ne dezvoltam. Nu este vorba doar
despre vorbit sau citit, dar si de a intelege ceea ce se spune, si in unele cazuri, ceea ce
nu se spune.
Comunicarea este si cea mai imporatnta calitate pe care o poate avea un lider. Si
pentru ca apreciem arta comunicarii, iata top 10 citate pe aceasta tema:

1.“Scrie pentru a fi inteles, vorbeste pentru a fi ascultat, citeste pentru a creste.” –

Lawrence Clark Powel

2. “Imi aduc aminte asta in fiecare dimineata: nimic din ce spun astazi nu ma va invata
ceva. Deci, daca am de gand sa invat, trebuie sa o fac prin ascultare.” – Larry King

3. “Cuvintele dragute pot fi scurte si usor de spus, dar ecourile lor sunt cu adevarat
nelimitate.” – Maica Tereza

4. “Nu spune putin in vorbe multe, ci mult in vorbe putine.”- Pitagor

5. “Oamenii se urasc pentru ca se tem, se tem pentru ca nu se cunosc si nu se cunosc

pentru ca nu comunica.”- Martin Luther King

6. “Eu vorbesc cu toata lumea in acelasi fel, indiferent daca este omul care strange
gunoiul sau directorul universitatii.” – Albert Einstein

7. “O comunicare buna e un stimulator la fel de bun ca o cafea tare, si la fel de greu sa

adormi dupa.” – Anne Morrow Lindbergh

8. “Arta comunicarii este limba pe care o vorbesc liderii.” – James Humes

9.“Cei mai de succes oamei pe care i-am cunoscut, sunt cei care asculta mai mult decat
vorbesc.” – Bernard Baruch

10. “Doua monologuri nu fac un dialog.” – Jeff Daly

10 Obiceiuri Traditionale de Craciun din Transilvania:
Craciunul in Transilvania, ca in orice regiune a tarii, este plin de farmec si culoare. Aici
se impletesc diferite culturi care formeaza o adevarata coroana de diversitate,
sesizabila mai ales in preajma sarbatorilor, cum sunt si cele de iarna.

STEAUA
Colindatorii umbla prin sat cu steaua vestind nasterea lui Iisus Hristos. Acestia
colinda „Steaua sus rasare” in data de 25 decembrie, in fiecare an. In general,
colindatorii merg in cete de catre patru: ingerul si cei trei crai sau magi care au
vestit nasterea Domnului.
CHEMATUL FETELOR LA JUNI
Aceasta traditie este specifica Transilvaniei, fiind pastrata din tata in fiu. Junii,
baietii tineri, sunt imbracati in straie populare traditionale in data de 25 decembrie
si merg la casele fetelor de maritat sa le cheme la petrecere. Parintii fetelor ii
servesc cu o desaga de vin sau ghin, cum se spune in ardeleneste, si cu prajiturele.
CAPRA
Desi e un obicei stravechi asociat cu agricultura, astazi mersul cu capra prin satele
si orasele ardelenesti simbolizeaza veselia si bucuria transmisa din casa in casa.
METELEAUA
Meteleu este un papusoi din baie care este aruncat in foc in ziua solstitiului de iarna
(pe 25 decembrie). In satele transilvanene, oamenii aprindeau de mult focuri, ca si
cele de tabara, pentru a alunga raul si a avea un an nou prosper. Meteleul se arde
in fiecare sat din Ardeal in centrul localitatii.
BORITA
Aceasta datina provine de la maghiari, fiind dusa mai departe doar de ungurii
ceangai din Transilvania. Borita este o masca pe care o poarta flacaii pentru a
alunga spiritele rele. Acesta canta si danseaza, singur sau in grup, dar numai
alaturi de alti feciori.
PITARATUL
Denumirea vine de la "piţărău" - colacul pe care cei mici îl primesc atunci când
merg la colindat. El este făcut din aluat care rămâne de la pâine sau de la cozonaci.
BELCIUGARII
tineri costumaţi în capră, soldat, urs, preot, jandarm, doctor, mire şi mireasă, care
interpretează, în fiecare casă, o mică scenetă.
VIFLAIMUL
O piesă de teatru popular în care este recreat momentul apariţiei magilor şi al
păstorilor ce prevestesc naşterea lui Iisus.
JOCUL MOSILOR
La originea căruia se crede că au stat ceremoniile cu măşti din nopţile de priveghi,
un ritual străvechi de cinstire a morţilor.