MICROBIOLOGIE (Notiuni de virusologie, bacteriologie si parazitologie)

BACTERIOLOGIE - Generalitati
BACTERIOLOGIE - Generalitati

ANATOMIA FUNCTIONALA A BACTERIILOR

Celula bacteriana este un saculet citoplasmatic (protoplast) delimitat de membrana citoplasmatica si

cuprins in diferite structuri de invelis (peptidoglican, glicocalix); citoplasma cuprinde nucleoplasma dispusa
central, ribosomi si incluziuni (la unele specii bacteriene); o serie de bacterii au structuri filamentoase (flageli,
pili) sau endospori.

PROTOPLASTUL BACTERIAN:

citoplasma: formata din 80% apa si contine intr-un sistem coloidal proteine, carbohidrati, lipide,
metaboliti cu molecula mica si saruri anorganice; aflata permanent in stare de gel (lipsita de curentii
generate la celule eucariote prin alternanta starii de gel si sol) poate mentine pozitia structurilor interne,
in absenta membranelor intracelulare.
nucleoplasma: este un echivalent al nucleului celular (nu exista membrana nucleara); genomul
bacterian este format din:
1) cromosom (aproximativ 6000 de gene) - controleaza structura, cresterea si multiplicarea normala a
celulei
2) plasmide: elemente genetice extracromosomale care se replica autonom - asigura supravietuirea
bacteriilor in conditii modificate de mediu si prelungesc timpul de generatie al bacteriei; se clasifica
in plasmide de virulenta, plasmide care codifica enzime ale unor cai metabolice particulare (fixarea
azotului la Klebsiella), plasmide care codifica sinteza unor angenti antimicrobieni (bacteriocine,
antibiotice), plasmide de rezistenta la agenti antimicrobieni;
3) episomi
ribosomii: sunt formati dintr-o unitate 30 S si una 50 S, care se reunesc intr-un complex stabilizat prin
ionii de magneziu si poliamine; sunt foarte numerosi si au o cinetica rapida - o bacterie cu dimensiuni
medii formeaza circa 500 ribosomi/minut pina la un total de 20000 ribosomi pe celula subliniaza
intensitatea metabolismului bacterian.

Inhibitori ai sintezei proteice in ribosomi (efect bacteriostatic/efect bactericid), la

nivelul subunitatii:

1) 30 S: AMINOGLICOZIDE, TETRACICLINE
2) 50 S: MACROLIDE, CLINDAMICINA, LINEZOLID

incluziuni citoplasmatice: au caracter de specie (importante pentru identificarea preliminara a unei

baterii); functional sunt rezerve de nutrienti, care se depun, cind bacteria dispune de acestia; sunt
constituite din polimetafosfat (Corynebacterium diphteriae), amidon (Clostridium, Neisseria), glicogen
(Bacillus), lipide (Bacillus, Clostridium, Pseudomonas).
Membrana citoplasmatica: are structura si functiile unei membrane biologice, dar si particularitati
propii bacteriilor:
1) este lipsita de sterol (pentru ca bacteriile nu ii sintetizeaza); exceptie fac bacteriile fara perete
(molicute) care incorporeaza colesterol preformat in celulele eucarioate;

1
MICROBIOLOGIE (Notiuni de virusologie, bacteriologie si parazitologie)
BACTERIOLOGIE - Generalitati
2) cresterea bacteriilor este posibila numai cind cel putin 50% din membrana citoplasmatica este
semifluida; din acest motiv bacteriile care cultiva la temperaturi joase sintetizeaza si incorporeaza in
membrana cantitati mari de acizi grasi nesaturati;
3) este unicul sediu al citocromilor, enzimelor si componentelor lantului respirator implicate in
transportul de electroni si fosforilarea oxidativa (metabolismul energetic) - analogul functional din
celula eucariota este mitocondria;
4) excreta enzimele hidrolitice (digestia este extracelulara);
5) transportul membranar, foarte eficient la bacterii, este asigurat de fosfotransferaza membranara;
6) functii particulare de biosinteza: sinteza fosfolipidelor, autoreplicarea genomului bacterian, sinteza
peretelui bacterian

PERETELE BACTERIAN

PEPTIDOGLICANUL este structura de baza particulara eubacteriilor; lipseste din peretele arheobacteriilor
(organisme primitive adaptate la conditii de viata extreme-temperatura, salinitate, nepatogene), al molicutelor si
al oricarei celule eucariote.

Peptidoglicanul este un heteromacropolimer de dizaharide aminate (N-acetilglucozamina si acid N-acetil

muramic) inlantuite alternativ in structuri lineare (lanturi de glican) solidarizate intre ele prin subunitati si punti
peptidice.

Fig. 1 Structura N-actilglucozaminei, acid N-acetil muramic si peptidoglicanului

Peptidoglicanul cuprinde protoplastul bacterian ca o plasa rigida si rezistenta; sinteza sa este controlata de
enzime bifunctionale de pe fata externa a membranei citoplasmatice (transglicozilaze - leaga intre ele cele doua
aminozaharuri si transpeptidaze - formarea subunitatilor si puntilor peptidice); aceste enzime care controleaza
sinteza peptidoglicanului sunt denumite generic proteine de legare a penicilinelor (se leaga de aceste enzime si
inhiba sinteza peptidoglicanului).

2
MICROBIOLOGIE (Notiuni de virusologie, bacteriologie si parazitologie)
BACTERIOLOGIE - Generalitati

Fig. 2 Legarea penicilinei de transpeptidaza

Fig. 3 Sinteza peptidoglicanului (sus), blocarea sintezei peptidoglicanului de catre β-lactamine (jos)

Rigiditatea peretelui bacterian este conditionata de configuratia sterica si marimea ochiurilor retelei de
peptidoglican; numai spirochetele au peretele flexibil, restul bacteriilor au perete rigid care le confera anumite
forme: sferice (coci), de bastonas (bacili), de virgula (vibrion), spiralata (spirili si spirochete).

Rezistenta peptidoglicanului protejeaza protoplastul prin echilibrarea presiunii osmotice foarte mari 95-20
atmosfere) din citoplasma bacteriana; sub actiunea unor agenti muralitici (lizozim, peniciline, etc) apar defecte
in structura peretelui, care duc la hernieri ale protoplastului, sau daca sunt mai mari la explozia acestuia; cind
agentul muralitic actioneaza intr-un mediu osmotic protector (solutie 20% zaharoza, urina) protoplastul ramine
integru, dar ia forma sferica (sferoplast - prin disparitia agentului muralitic resturile de perete bacterian

3
MICROBIOLOGIE (Notiuni de virusologie, bacteriologie si parazitologie)
BACTERIOLOGIE - Generalitati
declanseaza sinteza si ansamblarea peptidoglicanului cu recapatarea formei initiale) daca mai pastreaza urme de
perete sau protoplast complet nud.

Interesul medical al peptidoglicanului decurge din: sensibilitatea la lizozim, interferenta sintezei sale de
catre β-lactamine, antigenitate, proprietati de adjuvant imunologic, factor pirogen

Fig. 4 Morfologia bacteriilor

Fig.5 Actiunea agentului muralitic cu formarea sferoplastului

Peretele bacterian de tip gram-pozitiv are peptidoglicanul organizat in retea cu ochiuri strinse,
tridimensionala, groasa si omogena; structurile speciale asociate peptidoglicanului la bacteriile gram-pozitiv
sunt acizii teichoici (antigene majore de suprafata), acizii teichuronici si lipoglicanii.

Peretele bacterian de tip gram-negativ este subtire, cu structura neomogena, complexa, in care
peptidoglicanul dispus profund in retea bidimensionala laxa, reprezinta doar 15-20% din greutatea uscata a
peretelui si are asociate urmatoarele structuri speciale: o membrana externa, lipoproteine si lipopolizaharide.

4
MICROBIOLOGIE (Notiuni de virusologie, bacteriologie si parazitologie)
BACTERIOLOGIE - Generalitati

Coloratia Gram - in 1884 Hans Christian Gram a propus o coloratie speciala diferentiala, care imparte
bacteriile in doua grupe fiziologice (facind mai usoara identificarea speciilor); comportarea diferita a
bacteriilor la coloratia Gram este dependenta de structura peretelui celular:

1) Bacterii Gram pozitiv - rezista la decolorare si se coloreaza in violet (in prezenta iodului
fixeaza colorantii violet si rezista la actiunea decoloranta a alcoolui sau acetonei);
2) Bacterii Gram negativ – se decoloreaza (deoarece nu realizeaza fixarea); se recoloreaza cu
fucsina rosu

Fig. 6 Peretele bacterian de tip gram-pozitiv si gram-negativ

Peretele bacterian de tip acido-rezistent - micobacteriile au asociate peptidoglicanului glicolipide complexe

care le confera particularitati de colorabilitate - colorantii nu penetreaza in conditii uzuale prin peretele lor,
astfel incit aceste bacterii se coloreaza slab sau deloc prin coloratia Gram; pot fi colorate insa la cald, in rosu, cu
solutie de fucsina bazica concentrate si rezista la decolorarea cu acizi si alcooli.

5
MICROBIOLOGIE (Notiuni de virusologie, bacteriologie si parazitologie)
BACTERIOLOGIE - Generalitati
a) protoplastul deshidratat si cu un continut mare de dipicolinat de calciu, care ii confera termorezistenta;
b) un sistem de invelisuri: peretele sporal (structurat din peptidoglican), cortexul gros (peptidoglican
foarte sensibil la enzimele autolitice), doua tunici proteice care asigura rezistenta la agentii chimici si
radiatii.

Endosporii recepteaza conditiile favorabile de mediu (apa, nutrienti) - acest semnal declanseaza germinarea
care incepe prin activarea unei autolizine a cortexului; apa si nutrientii difuzeaza spre protoplast, care,
rehidratat, creste in volum si rupe invelisurile sporale eliberind bacteria in forma vegetativa.

Fig. 11 Tipuri de spori si localizarea lor Fig. 12 Clostridium tetani (aspect de bat de toba)

METABOLISMUL BACTERIAN

Este ansamblul reactiilor biochimice care caracterizeaza cele doua etape;

1) catabolism: compusii organici cu structura complexa sunt degradati in compusi simpli, cu ruperea
legaturilor chimice ce inmagazineaza energie si eliberarea acesteia;
2) anabolism: construirea de molecule complexe organice, necesare structurii si functiilor celulare, din
compusi simpli, cu consum de energie.

Pentru eliberarea de energie din glucoza, bacteriile pot utiliza doua procese:

1) respiratia aeroba - proces generator de ATP in care o serie de molecule sunt oxidate, acceptorul final
de electroni fiind oxigenul; bacteriile care folosesc exclusiv respiratia aeroba se numesc bacterii strict
aerobe (bacilul Koch);
2) respiratia anaeroba - proces generator de ATP in care o serie de molecule sunt oxidate, acceptorul final
de electroni fiind o molecula anorganica (ionul nitrat, ionul sulfat), alta decit oxigenul; in absenta
oxigenului, unele bacterii aerobe ca Pseudomonas aeruginosa pot obtine energia necesara prin
respitratie anaeroba (respiratia nitritilor)
3) fermentatia - permite obtinerea energiei prin reactii de oxido-reducere in care atit donatorii cit si
acceptorii de electroni sunt compusi organici; bacteriile care folosesc exclusive procesele fermentative
pentru a obtine energia se numesc bacterii strict anaerobe (bacilul tetatnic, bacilul botulinic); pentru
acestea oxigenul este toxic.

6
MICROBIOLOGIE (Notiuni de virusologie, bacteriologie si parazitologie)
BACTERIOLOGIE - Generalitati
Bacteriile aerotolerante au un metabolism de tip fermentativ, dar ramin viabile in prezenta oxigenului;
majoritatea bacteriilor sunt facultativ anaerobe, avind posibilitatea de a obtine energia atit prin respiratie
aeroba cit si prin fermentatie.

Fig. 13 Tipuri de bacterii dependent de tipul de respiratie si locul unde se dezvolta in tuburile cu adaos
de tioglicolat (care interactioneaza cu oxigenul)

CULTIVAREA BACTERIILOR

Cresterea bacteriilor poate fi studiata pe medii de cultura, solutii fluide sau gelificate care asigura
necesitatile nutritive si fizco-chimice pentru cultivarea bacteriilor; timpul necesar pentru dublarea populatiei se
numeste timp de generatie, iar numarul de generatii in unitatea de timp se numeste rata de crestere.

Pe medii lichide, in care se realizeaza o buna dispersie a celulelor bacteriene, cresterea determina cel mai
frecvent o opacifiere a mediului, eventual cu formare de val sau depozit; pe medii solide multiplicarea unei
celule bacteriene da nastere unei colonii, vizibila cu ochiul la majoritatea bacteriilor dupa un interval de 18-24
ore. O colonie provine dintr-o celula bacteriana sau din bacterii atasate in diplo, lanturi sau gramezi, respectiv
unitati formatoare de colonii (UFC).

Utilizarea practica a cultivarii bacteriilor:

a) in scopul obtinerii unor produse de metabolism bacterian ( antibiotice, vitamine) sau vaccinuri;
b) in scop de diagnostic etiologic al infectiilor bacteriene;
c) pentru monitorizarea antibioterapiei;
d) antibiograma

7
MICROBIOLOGIE (Notiuni de virusologie, bacteriologie si parazitologie)
BACTERIOLOGIE - Generalitati

Fig. 14 Antibiograma