2. Bacterii: structuri şi funcţii.

Bacteriile
 Au metabolism energetic:
◦ Prin sisteme enzimatice proprii obţin energia
necesară proceselor vitale;
 Au metabolism de sinteză:
◦ Işi realizează biosinteza enzimelor şi a altor structuri
celulare;
 Au informaţie genetică:
◦ Pentru structurarea enzimelor şi a proteinelor proprii;
◦ Informaţia genetică este transmisă:
 Aparatului de biosinteză din citoplasmă;
 Urmaşilor, prin diviziune.
 Structura celulei bacteriene
Structuri constante
•material nuclear sau nucleoid
•citoplasmă
•membrană citoplasmatică
•perete celular
Structuri facultative
•glicocalix
•flageli
•pili comuni (fimbrii) şi pili comuni
•endospor
Structura celulei bacteriene
 Structura bacteriilor
 Nucleoplasma:
◦ Este echivalentul nucleului celular;
◦ Este format din cromozom unic, o moleculă de ADN
circulară, dublu catenară, sediul informaţiei genetice;
 Citoplasma:
◦ Pe preparate colorate uzual se observă citoplasma
bazofilă;
◦ Conţine ribozomi cu rol în sinteza proteică bacteriană.
 Incluziuni citoplasmatice:
◦ Au caracter de specie;
◦ Funcţional sunt rezerve de nutrienţi (e.g., incluzii de
volutină la Corynebacterium diphtheriae)
 Structura bacteriilor
 Membrana citoplasmatică:
◦ Are structurile şi funcţiile unei membrane biologice;
◦ Este lipsită de steroli;
◦ Este sediul respiraţiei celulare;
◦ Are rol:
 în digestie;
 transportul transmembranar;
 în biosinteză.
 Peretele celular

structură particulară celulelor procariote;

înveleşte protoplastul în contact intim cu membrana
citoplasmatică;
structura sa diferită condiţionează comportamentul
bacteriilor în coloraţiile diferenţiale Gram şi Ziehl-Neelsen
 peptidoglicanul sau mureina reprezintă constituentul de
bază, constant prezent la bacterii ( excepţie chlamidiile şi
micoplasmele)
 Structura bacteriilor
 Peretele bacterian
◦ Situat la exteriorul celulei;
◦ Este un înveliş rezistent şi
rigid;
◦ Conferă bacteriilor o
anumită formă:
 Sferică - coci
 De bastonaş - bacili
 Filamentoasă rigidă,
ramificate – actinomicete
(~ fungii)
 Filamentoasă flexuoasă şi
spiralată – spirochete.

http://www.google.ro/imgres?q=Bacteria+display+many+cell+morph
ologies+and+arrangements
Caractere morfologice ale bacteriilor

http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://upload.wikimedia.org/wi
kipedia/commons/thumb/6/69/Bacterial_morphology_diagram.svg/36
0px-Bacterial_morphology_diagram.svg.png
Caractere morfologice ale bacteriilor

 Bacteriile pot fi:

◦ Izolate
◦ În perechi / in diplo: pneumococi, meningococi,
gonococi
◦ În gramezi: stafilococi
◦ În lanţuri: streptococi, streptobacili.
Moduri de aşezare ale bacteriilor
Moduri de aşezare ale bacteriilor
Caractere morfologice ale bacteriilor

 Coci
◦ Sferici: stafilococi, streptococi;
◦ Ovali, lanceolaţi: pneumococi;
◦ Reniformi: meningococi, gonococi
 Bacili
◦ Cu capete tăiate drept;
◦ Încurbaţi, în formă de virgulă sau S: vibrioni.
Caractere morfologice ale bacteriilor

 Singurele bacterii lipsite de peretele celular

sunt micoplasmele;
 Micoplasmele sunt polimorfe şi au dimensiuni

reduse: 0,125 – 0,250 micrometri;

 Prezintă forme filamentoase ramificate.
Structura peretelui de tip Gram
pozitiv versus Gram negativ

http://www.google.ro/imgres?q=gram+positive+cell+wall+components&hl
Imaginea comparativă a celor două
tipuri de perete celular

http://www.google.ro/imgres?q=gram+positive+negative+cell+wall+
bacteria
Structura peptidoglicanului
reţea macromoleculară alcătuită din lanţuri glicanice legate
prin punţi peptidice;
este mai bine reprezentat cantitativ la bacteriile gram-
pozitive;
lanţurile glicanice sunt formate din alternanţa a două
aminozaharuri: N-acetilglucozamina şi acidul
N-acetilmuramic;
de grupările carboxil ale acidului N-acetilmuramic se leagă
lanţuri tetrapeptidice constituite din alternanţa unor
aminoacizi în forma L sau D;
la bacteriile gram-pozitive unităţile tetrapeptidice ale
lanţurilor glicanice adiacente sunt legate prin punţi
transversale polipeptidice.
L-alanine
D-glutamic acid
L-lysine/Diaminopimelic acid
D-alanine
D-alanine
Peptidoglycan

Muramic acid

Glucosamine
Peptidoglycan synthesis
Cytoplasm Cell Membrane Cell wall

undecaprenol

sugar

amino
acid
 Funcţiile petidoglicanului

structură rigidă şi rezistentă, previne explozia

protoplastului în medii hipotone;
conferă forma stabilă caracteristică: coci, bacili, cocobacili,
spirili, spirochete;
participă la diviziunea celulară;
reprezintă ţinta de acţiune pentru lizozim şi unele
antibiotice.
 Peretele bacterian de tip gram pozitiv versus negativ
GRAM POZITIV
 Peptidoglican în reţea
tridimensională,
groasa, omogena;
 Acizi teichoici;
 Acizi teichuronici;
 Lipoglicani.
GRAM NEGATIV
 Peptidoglican subţire,
reţea neomogenă,
bidimensională laxă;
 Membrana externă:
◦ Porine;
◦ Proteine specifice;
◦ Lipoproteine;
◦ Lipopolizaharid (LPS)
 Lipid A;
 Ag R;
 Ag O;
Structuri speciale ale peretelui la bacterii
gram-pozitive
acizi teichoici (legaţi de peptidoglican) şi lipoteicoici
(legaţi de membrana citoplasmatică)
◦ apar ca structuri fibrilare pe suprafaţa celulei
◦ au următoarele funţii: Ag de specificitate; leagă ioni de Mg
şi enzime autolitice; se ataşează de suprafaţa celulelor
eucariote (factori de colonizare); se leagă de receptori de pe
suprafaţa macrofagelor, cu eliberare de citokine
proinflamatorii; prezintă receptori pentru bacteriofagi sau
bacteriocine;
 polizaharide neutre (Ag Lancefield la streptococi)
proteine de suprafaţă cu funcţie de adezine sau cu
efect antifagocitar (proteina M, proteina A proteine de
legare la fibronectină etc)
Structuri speciale ale peretelui la bacterii gram-negative

 membrana externă reprezentată de

- 2 straturi asimetrice din fosfolipide;
- stratul extern include LPS, moleculă complexă cu trei regiuni:
lipidul A (endotoxina), core sau Ag R de natură polizaharidică
şi Ag O cu specificitate de grup format din unităţi
oligozaharidice repetate;
- lipoproteine care leagă membrana externă de peptidoglican;
- porine, molecule proteice în triplet care formează pori pentru
pasajul unor molecule hidrofile;
- proteine cu rol în transportul specific al unor molecule
(vit.B12, aa, nucleozide);
- proteine cu rol în patogenitate ( adezine sau cu efect
antifagocitar).
Membrana externă opreste accesul spre protoplast al
unor substanţe cu greutate moleculară mare şi al unor
molecule hidrofobe potenţial nocive.

In consecinţă, bacteriile gram-negative sunt mai

rezistente decât cele gram-pozitive la dezinfectante,
antiseptice, antibiotice.
 Spaţiul periplasmic

 situat între membrana externă şi membrana

citoplasmatică;
conţine peptidoglican, lipoproteine, proteine de
transport şi enzime degradative (hidrolaze, enzime de
degradare a unor antibiotice);
enzimele stocate în spaţiul periplasmic sunt eliberate
după necesităţi in mediul extracelular, spre deosebire
de bacteriile gram-pozitive care le eliberează imediat
după ce au fost sintetizate.
 Structuri speciale ale peretelui bacteriilor a.a.r.

arabinogalactan, polizaharid cu unele proprietăţi ale

endotoxinei;
acizi micolici – acizi graşi cu catene lungi (C70-
C90) ce conferă
- proprietăţi hidrofobe
- comportarea particulară în coloraţia Ziehl-Neelsen
- rezistenţa la factori de mediu (desicaţie, dezinfectante,
antibiotice)
 lipide de suprafaţă (sulfolipide, fosfolipide, cord factor), cu
rol in patogenitate
micozide (peptidoglicolipide, glicolipide), ce contribuie la
supravieţuirea in celule fagocitare.
Mycobacterium tuberculosis
 Bacterii cu perete modificat
protoplaşi (la bacterii gram-pozitive ) şi sferoplaşti (la
bacterii gram-negative);
- apar sub efectul unor agenţi inhibitori ai peptidoglicanului
(lizozim, antibiotice);
- pot supravieţui în medii hipertone, pot fi metabolic active
dar nu pot să se multiplice;
- sferoplaştii, în absenţa agentului inductor, pot reveni la
forma de origine.
forme L
- apar spontan sau sub efectul unor agenţi inductori (şoc
osmotic sau termic, antibiotice);
- pot să se multiplice (mai lent), dând colonii cu aspect
particular (ou prajit);
- pot fi reversibile sau stabile.
 Este posibil ca în medulara renală, sub
efectul unor antibiotice beta-lactamice să apară
sferoplaşti care pot explica recăderi ale infecţiei
renale după întreruperea antibioterapiei.
 Structura celulei bacteriene
Structuri constante
•material nuclear sau nucleoid
•citoplasmă
•membrană citoplasmatică
•perete celular
Structuri facultative
•glicocalix
•flageli
•pili comuni (fimbrii) şi pili sexuali
•endospor
 Structuri facultative

 Glicocalix
 Unelele bacterii (e.g., pneumococii) apar înconjurate
de o capsulă transparentă, dispusă la exteriorul
peretelui bacterian;
 Capsula / glicocalixul funcţionează ca ligand la
mucoase, celule eucariote, bacterii, suprafeţe inerte;
 Ca ligand are rol în nutriţia şi virulenţa bacteriilor.
 Glicocalix

a treia structură de înveliş, constiuită din polizaharide

( la B.anthracis structură polipeptidică);
se prezintă sub două forme:
- capsula (glicocalx dens)
- glicocalix lax (slime)
funcţii:
- conferă rezistenţă la fagocitoză şi agenţi chimici
(complement, antibiotice);
- ligant la receptorii de pe suprafaţa celulelor eucariote;
- Ag de specificitate (Ag K).
 Structuri facultative

 Flageli:
 Organite cu aspectul
firelor de păr, lungi,
subţiri, flexuoase;
 Conferă mobilitate
bacteriilor;
 Pot fi observaţi la
microscopul optic doar în
coloraţii speciale;
 Au dispoziţii particulare:
 Peritrich la
enterobacteriacee;
 Bipolar la vibrionii holerici A-Monotrichous; B-Lophotrichous;
C-Amphitrichous; D-Peritrichous;

http://www.newworldencyclopedia.org/entry/Flagellum
 Flageli

structuri filamentoase lungi şi subţiri, de natură

proteică (flagelina);
constituiţi din filament flagelar articulat prin croşet
la corpusculul bazal - cilindru axial asociat cu unul
sau două perechi de inele (la gram-pozitivi, respectiv
gram-negativi);
numărul şi dispoziţia flagelilor reprezintă un caracter
taxonomic;
conferă mobilitate bacteriilor (bacili, vibrioni, spirili,
spirochete);
prezintă Ag cu specificitate de tip (Ag H).
 Structuri facultative
 Pili comuni (fimbrii) şi
pili sexuali
 Sunt organite filiforme,
rigide, mai scurte şi mai
subţiri decât flagelii;
 Pot fi observaţi doar la
microscopul electronic;
 Pilii asigură aderarea la
receptorii specifici de pe
suprafeţele celulare;
 Favorizează acapararea
substanţelor nutritive de
la nivelul mucoaselor. Pili comuni şi pil sexual
http://www.google.ro/search?q=bacterial+pili
 Fimbrii (pili comuni)
structuri fibrilare , mai scurte decât flagelii, prezenţi
pe toată suprafaţa unor bacterii gram-negative;
constituite din subunităţi proteice (pilina);
aderă la receptori specifici celulari (importanţi factori
de colonizare);
pot funcţiona ca Ag specifice.
Pili sexuali
structuri fibrilare în număr mai redus, mai lungi
decât flagelii, cu extremitatea liberă butonată;
au rol în transferul ADN prin conjugare.
 Structuri facultative

 Endospori
Corpusculi transparenţi, sferici sau

ovali, dispuşi câte unul singur în

centrul sau spre extremitatea bacililor;

Bacilii
care formează spori au două
forme de existenţă:
Forma vegetativă;

Forma sporulată;

Sporii au conţinut scăzut în apă şi

deţin învelişuri impermeabile la
substanţe antimicrobiene, radiaţii;

În condiţii de uscăciune sporii

supravieţuiesc mulţi ani, iar in condiţii
favorabile de mediu germinează:
invelişurile sporale se rup şi bacteria
rehidratata işi reia viaţa activă în
forma vegetativă.
http://www.google.ro/imgres?q=clostridium+tetani+spore
 Endospor

celulă bacteriană inactivă metabolic, cu citoplasma

deshidratată, protejată de structuri de suprafaţă
suplimentare (cortex, tunica, exosporium);
conţine cantităţi mari de dipicolinat de Ca;
posedă rezistenţă deosebită la factori de mediu
(agenţi fizici şi chimici);
prezenţa, forma şi dispoziţia sporului constiuie
criteriu taxonomic;
poate germina în condiţii favorabile de mediu,
generând bacteria de origine.