Universitatea de Medicină şi Farmacie « Victor Babeş » Timişoara

Facultatea de Farmacie
Programul de licenţă: Cosmetică medicală şi tehnologia produsului cosmetic
Materia: Biologie celulara si moleculara – curs optional

Cursul 3

Prof. univ. Antal Diana

© UMF "Victor Babeş" Timişoara, Facultatea de Farmacie, Disciplina de Botanică farmaceutică

 cele mai simple
organisme vii, în
acelaşi timp însǎ şi
cele mai rǎspândite pe
Pǎmânt.
 formeaza douǎ super-
regnuri (domenii)
diferite:
◦ Eubacterii
◦ Archebacterii
 Procariotele nu au nucleu adevǎrat, delimitat de membranǎ. Materialul
lor genetic, reprezentat de un singur “cromozom” (ADN) este localizat
într-o regiune a celulei denumitǎ nucleoid. In plus faţǎ de acesta pot
prezenta una sau mai multe fragmente de ADN circular
extracromozomal, numite plasmide, a cǎror replicare are loc
independent de ADN cromozomal. Plasmidele au un rol important in
rezistenta la anumiti factori de mediu, dar si la antibiotice.
 Citoplasma prezinta ribozomi tip procariot (70S) şi incluziuni de
rezervǎ
 Citoscheletul şi organitele delimitate de membrane (mitocondrii,
RE, dictiozomi) lipsesc. Excepţie fac cianobacteriile şi bacteriile
purpurii care dispun de un sistem membranar îmbogǎţit cu pigmenţi
fotosintetizatori.
 membrana plasmatică:
◦ dublu strat fosfolipidic; alcǎtuirea sa este mai
simplǎ decât la eucariote.
◦ Din componenţa sa lipsesc (excepţie la micoplasme)
lipidele sterolice.
◦ poate prezenta pliuri specifice (mezozomi) cu rol in
diviziunea celulară
 peretele celular
◦ contine molecule specifice: peptidoglicani la care se
adauga, dupa caz, proteine, fosfolipide si
lipopolizaharide
 https://en.wikipedia.org/wiki/Gram_stain#/med
ia/File:Gram_stain_01.jpg

 alcatuirea peretelui celular permite

deosebirea a 2 tipuri principale de bacterii:
◦ monoderme (cu pereti alcatuiti majoritar din
peptidoglicani)
◦ diderme: stratul de peptidoglicani este subtire, urmat de
un spatiu periplasmic si o de a doua membrana
fosfolipidica. Fata externa este legata de lanturi glucidice
=>lipopolizaharide
 in microbiologie, cele doua tipuri pot fi distinse practic cu
ajutorul unei coloratii specifice, pusa la punct de
bacteriologul danez Hans Christian Gram (1884). Aceasta
se bazeaza pe fixarea selectiva a colorantului cristal violet.
◦ bacteriile monoderme devin violete si se numesc gram-
pozitive
◦ bacteriile diderme capata culoare roz si se numesc gram-
negative
 lanturi
oligo-
acid
zaharidic
lipoteichoic
e
acid Lipopolizaharid porin
teichoic e ă
perete perete
celular celula
membra r
na
externa
spatiu
periplasmic

membra
proteina
na
integrata
celulara

Bacterii monoderme Bacterii diderme

(gram-pozitive) (gram-negative)

https://www.mdpi.com/1999-
4923/10/4/279/htm#
CARACTERISTICILE CELULELOR
PROCARIOTE
 Multe procariote secretǎ la suprafaţa celulelor substanţe
mucilaginoase sau lipicioase.
 Acest înveliş formeazǎ aşa-numitul glicocalix, care pe de o
parte protejeazǎ împotriva deshidratarii, iar pe de alta
creşte capacitatea de infecţie a bacteriilor patogene
(formare de biofilm).
 solitare sau coloniale, de forme diverse (v. fig.):
◦ 1 – coci ; 2 – streptococi ; 3 – stafilococi ; 4 – sarcina ; 5 – bacili ;
6 – spirili ; 7 - cenobiu
 Eucariotele reunesc organisme vii, uni- si pluricelulare, nucleate (la care
materialul genetic este delimitat de o membranǎ dublǎ).
 Citoplasma lor conţine o serie de organite delimitate de membrane simple sau
duble, care dau nastere unor compartimente de reacţie.
 Spre deosebire de procariote, citoplasma conţine şi microtubuli.
 Apariţia eucariotelor este explicatǎ prin teoria endosimbiontǎ: procariote primitive
au incorporat simbionţi.
◦ se considera ca celula eucariota a mostenit de la arhebacterii o parte din
genele informationale (cu rol in replicarea ADN, transcriptie si translatie), iar de
la eubacterii gene implicate in caile metabolice.
◦ prin endosimbioza, celula eucariota dobandeste organite care ii asigura
necesarul energetic: mitocondria are ca stramos o proteobacterie α, iar
cloroplastul o cianobacterie
 Clasificarea traditionala a eucariotelor se face in 4 regnuri: Plante, Ciuperci,
Animale si Protiste
 glico-
lanţ oligo- proteină
zaharidic

fosfolipide pol
hidrofil
proteină fosfat
integrată cu
canal parte
hidrofobă
alifatică
sterol
membranar proteină
periferică
 Este o biomembranǎ cu structurǎ lipoproteicǎ
 Este formatǎ din 2 pelicule fosfolipidice, care
sunt parcurse pe alocuri de proteine integrate
(majoritare), sau care poartǎ, ataşate mai uşor,
proteine periferice.
 Aceastǎ dispunere este desemnatǎ în literatura
de specialitate prin “modelul mozaicului fluid”
 schimbul controlat de substanţe cu exteriorul
(permeabilitate selectivǎ) – transport pasiv, activ
 recepţionarea semnalelor biologice privind creşterea şi
diferenţierea celularǎ, respectiv transmiterea lor cǎtre
interiorul celulei
 reprezintǎ substanţa fundamentalǎ a celulei,
 este fracţiunea de citoplasmǎ rǎmasǎ dupǎ
îndepǎrtarea, prin ultracentrifugare, a organitelor
şi biomembranelor
 este o soluţie apoasǎ coloidalǎ, alcǎtuitǎ dintr-o
reţea 3D de proteine fibrilare, în ochiurile cǎreia
se aflǎ apa şi micromolecule
 se prezintǎ sub formǎ de sol / gel, în funcţie de
gradul de hidratare al proteinelor
 sediul a numeroase procese metabolice
 esenţial pentru menţinerea formei celulelor şi
în mişcǎrile protoplasmatice.
 Este alcǎtuit din proteine fibrilare alungite:
microfilamente şi microtubuli
 apare în toate celulele eucariote.
 Formaţiunile citoscheletului sunt lipsite de
membranǎ proprie şi nu sunt încadrate în
categoria organitelor celulare.
 Sunt formaţi din 13 protofilamente de alfa şi beta-
tubulină, care formează structuri tubulare rigide.

2
3

Schema unui microtubul

1: subunitate de alfa-tubulină, 2: subunitate de beta-tubulină,
3: dimer de tubulină

• Cea mai importantă caracteristică a microtubulilor

este instabilitatea dinamică: microtubulii pot
creşte/ se pot scurta, în funcţie de necesităţile
specifice unui anumit moment din viaţa celulei.
 Este un sistem 3D de canalicule mai mult sau
mai puţin dilatate, ramificate, care pune în
comunicare membrana celularǎ şi membrana
nuclearǎ cu restul celulei.
 2 tipuri de RE:
◦ RE rugos: alcǎtuit din cisterne lǎţite a cǎror suprafaţǎ
externǎ este populatǎ de poliribozomi grupaţi
◦ RE neted: ia aspectul unui sistem de tuburi lipsite de
ribozomi
 sediul unor reacţii de biosintezǎ (de proteine -
RE rugos); de lipide, mai ales lipide
membranare - RE neted).
 reacţii de hidroxilare, demetilare etc. a unor
substanţe organice; detoxifierea
medicamentelor
 transportul şi distribuţia substanţelor
 poate da naştere la dictiozomi
 este reprezentat de totalitatea dictiozomilor.
 Fiecare dictiozom este alcǎtuit din 4-8 discuri uşor
curbate, suprapuse, dilatate la capete, care emit în
permanenţǎ vezicule.

 dictiozomii sunt sediul reacţiilor de glicozilare.

◦ Aici se modificǎ lipide şi proteine sintetizate în RE, prin
grefara de grupari zaharidice
◦ se elaboreazǎ diferiţi polimeri glucidici
◦ importanti in functiile de secretie celulara
 sunt alcǎtuiţi din ARN şi proteine
 sunt observabili doar la microscopul elctronic, fiind foarte
mici.
 in celula eucariota existǎ douǎ tipuri de ribozomi
(caracterizaţi prin constante de sedimentare diferite):
◦ tipul 70 S (S=Svedberg), la interiorul plastidelor şi
mitocondriilor.
◦ tipul 80S, in citosol.
 ribozomii se gǎsesc fie liberi în citosol, fie asociaţi cu RE
 au rol în sinteza proteinelor
 NH2
ATP
N N

O O O N N
-O P O P O P O O
O- O- O-
H
OH OH

 Rol : în mitocondrii au loc procesele respiraţiei

aerobe: substanţe organice sunt oxidate, cu
generare de energie.
 Aceasta va fi “stocatǎ” sub forma unor legǎturi
chimice de tip special (macroergice) din molecule
de ATP (acid adenozintrifosforic).
 Energia din ATP poate fi pusǎ la dispoziţie ulterior,
cu uşurinţǎ, pentru procese de biosintezǎ sau
transport activ.
 organite specifice celulei vegetale
 existǎ mai multe tipuri de plastide,
 se clasificǎ în fotosintetizatoare (cloroplast) şi
nefotosintetizatoare (cromoplaste, leucoplaste,
amiloplaste)
 rol in descompunerea substantelor – digestia
intracelulara
◦ asigura digestia produsilor nutritivi
◦ asigura degradarea sau stocarea deseurilor
◦ asigura distrugerea organitelor celulare
 bine reprezentate in celulele sist. imunitar
 este centrul coordonator al activitǎţii celulei
(formare, creştere, reproducere, regenerare), şi
stocheazǎ/transmite majoritatea informaţiei
ereditare.
 în interfazǎ, prezintă următoarea alcătuire:
membrană dublă cu pori; cromatinǎ (ADN +
histone); nucleoplasmă; nucleol(i)
 în cursul diviziunii, suferă modificǎri importante
(membrana nuclearǎ se dezagregă, cromatina se
condensează dând naştere la cromozomi etc.)
Schema a unui nucleu în
interfazǎ
1: membranǎ nuclearǎ dublǎ,
2: cromatină cu aspect granular, nucleu nucleol
3: por, 4: nucleol; Celule de Spirodela oligorrhiza
5: nucleoplasmǎ, 6: reticul (microscopie electronica)
endoplasmatic
https://fineartamerica.com/featured/plant-cell-biophoto-
A1. Membrana nuclearǎ
 este dublǎ, prevǎzutǎ cu orificii (pori). Cele douǎ
membrane sunt separate de un spaţiu clar (spaţiu
perinuclear);
A2. Nucleoplasma (carioplasma)
 este substanţa fundamentalǎ a nucleului, o masǎ fluidǎ
bogatǎ în proteine, apǎ, fosfolipide, ioni, enzime
A3. Nucleolul (nucleolii)
 are rol în sinteza ribozomilor
A4. Cromatina
 complex biochimic format majoritar din ADN, proteine
histonice şi non-histonice care contribuie la aranjarea
(“împachetare”) catenelor polinucleotidice
 cromozom

histone fibra de
(proteine cromatina
globulare)

sirag de
nucleosomi

ADN dublu
helical
https://www.creative-
diagnostics.com/blog/index.php/th
e-structure-and-function-of-
chromatin/
 Roussel A.M., Anderson R.A., Favrier A.E. (editori). Trace
Elements in Man and Animals. Kluwer Academic/Plenum
Publishers, New York, 2000
 Nultsch W. – Allgemeine Botanik, ediţia a 11-a, Thieme,
Stuttgart-New York, 2001.
 Boujard D, Anselme B, Cullin C, Raguènes-Nicol C. Biologie
cellulaire et moléculaire. Le cours. 3eme edition, Dunod,
Paris, 2019
 Cau P, Seïte R. Cours de Biologie cellulaire UE2, 5eme édition,
Ellipses, Paris, 2012
 Fradagrada A., Furelaud G. PASS Biologie cellulaire, UE2,
Dunod, Paris, 2020
 Antal DS, Dobrea CM. Curs de Botanică farmaceutică.
Citologie, histologie, morfologie şi anatomie vegetală. Editura
Mirton, Timişoara, 2011
 https://lpi.oregonstate.edu/mic/minerals/