Sunteți pe pagina 1din 23

ELEMENTE DE CITOFIZIOLOGIE VEGETALĂ

Fiziologia celulară (citofiziologia)


•studiază fenomenele vieţii ce se petrec în interiorul celulei
•toate manifestările vitale au loc în materia vie celulară

Celula posedă toate însuşirile unui organism viu, capabil să ducă o viaţă
independentă
Dovezi:
•existenţa organismelor monocelulare
•culturi de celule “in vitro” refacerea plantelor întregi, pornindu-se de la o
singură celulă sau de la un fragment minuscul de ţesut

Celula este un sistem termodinamic deschis; ea face schimb permanent de


substanţe cu mediul în care trăieşte, transformă substanţele asimilate şi energia în
procesul de metabolism

Forma celulelor vegetale este foarte diferită:


•sferică - la bacterii (coci);
•poliedrică-izodiametrică, apropiată de cea sferică - ţesutul meristematic din
vârfurile de creştere ale rădăcinii şi tulpinii;
•fuziformă - celulele din ţesuturile liberiene
•tubulară - celulele din ţesuturile conducătoare, mecanice, unele ţesuturi absorbante
şi secretoare (laticiferele)
ELEMENTE DE CITOFIZIOLOGIE VEGETALĂ
Dimensiunile celulelor vegetale: valorile medii 10 - 100 µm
•10 µm - 50 cm (fibrele liberiene)
•mai mulţi metri (laticiferele nearticulate de la unele specii din familia
Euphorbiaceae),

Morfologia externă (mărime, formă):


•este rezultatul influenţei condiţiilor de viaţă de care beneficiază celulele în cadrul
ţesutului din care fac parte
•corespunde funcţiei fiziologice ale celulelor în ţesutul respectiv

Celula procariotă:
•a apărut - ca organism elementar - cu 3,5 - 4 miliarde de ani în urmă;
•nu conţine organite bine diferenţiate (nucleu, mitocondrii, cloroplaste etc.);
•informaţia genetică este inclusă în unicul cromozom (un lanţ de macromolecule
de ADN, sub formă de inel);
•conţinutul celulei constă din citoplasmă densă şi o regiune nucleară traversată
de macromolecula de ADN;
•la cianobacterii - membrane sub formă de inele, cu clorofilă "a" şi ficocianină în
stare difuză (structuri şi pigmenţii implicaţi în procesul de fotosinteză);
•conţine ribozomi - organite răspunzătoare de sinteza proteinelor;
•la acest nivel 500-1000 reacţii biochimice.
ELEMENTE DE CITOFIZIOLOGIE VEGETALĂ
Celula eucariotă:
•este de câteva ori mai mare, comparativ cu celula procariotă;
•creşterea cantităţii de ADN creşterea şi perfecţionarea unei arhitecturi
complet noi de distribuire a materialului ereditar;
•o organizare mult mai complexă decât celula procariotă, din care probabil a
provenit;
•"o distribuire a funcţiilor", datorită diferenţierii macro- şi microstructurilor
celulare;
•este acoperită cu o membrană citoplasmatică (plasmalemă); celula vegetală
dispune şi de perete o anvelopă celulară (de natură celulozică)
Protoplasma:
•sediul celor mai importante procese vitale;
•comunică cu protoplasma celulelor învecinate prin plasmodesme (fire
protoplasmatice);
•constă din:
citoplasmă cu:
•organite celulare: nucleul, plastidele, mitocondriile etc., observabile la
microscopul optic;
•structuri submicroscopice: aparatul Golgi, reticulul endoplasmatic,
ribozomii, microtubulii etc.
În celula vegetală matură:
•vacuolele sau vacuola unică, cu suc celular;
•incluziuni solide (granule de aleuronă, granule de amidon ş.a.).
ELEMENTE DE CITOFIZIOLOGIE VEGETALĂ
Protoplasma:

•sediul celor mai importante procese vitale;

•comunică cu protoplasma celulelor învecinate prin plasmodesme (fire


protoplasmatice);

•constă din citoplasmă cu:

•organite celulare: nucleu, plastide, mitocondrii etc., observabile la


microscopul optic;

•structuri submicroscopice: aparatul Golgi, reticulul endoplasmatic,


ribozomii, microtubulii etc.

Celula vegetală matură:

•vacuolele sau vacuola unică, cu suc celular;

•incluziuni solide (granule de aleuronă, granule de amidon ş.a.).


ELEMENTE DE CITOFIZIOLOGIE VEGETALĂ
Organitele celulare:

●Comune - în majoritatea celulelor eucariote:

•reticulul endiplasmatic (RE);


•ribozomii;
•aparatul Golgi;
•mitocondriile (condriozomi);
•centrozomii

●Specifice - intră în alcătuirea numai anumitor tipuri de celule:

•microfibrilele (în fibra musculară);


•neurofibrilele;
•corpusculuii Nissl (întâlniți în celula nervoasă);
•cloroplastele - în celulele unor protozoare, ale algelor și
plantelor;
•lizozomii
ELEMENTE DE CITOFIZIOLOGIE VEGETALĂ
Organitele celulare:
În funcție de rolul îndeplinit în celulă:
●Organite ale mișcării celulare :
•microfilamentele de actină și miozină (se găsesc atât în fibrele
musculare, cât și în celelalte celule);
•microtubulii (intră în structura cililor și flagelilor)

●Organite generatoare de energie:


•mitocondriile

●Organite ale sintezei și secreției celulare:


•ribozomii;
•R.E. neted;
•R.E. rugos;
•aparatul Golgi;
•plastidele

●Organite ale digestiei celulare:


•lizozomii;
•peroxizomii;
•vacuolele
ELEMENTE DE CITOFIZIOLOGIE VEGETALĂ

Organitele celulare:

În funcție de tipul de membrană :

●Organite delimitate de o membrană dublă:

•plastidele;
•mitocondriile;
•nucleul

●Organite delimitate de o membrană simplă:

•reticulul endoplasmatic;
•aparatul Golgi;
•lizozomii;
•peroxizomii

●Organitele lipsite de membrană:

•ribozomii
ELEMENTE DE CITOFIZIOLOGIE VEGETALĂ

Organitele celulare:

●Organite vii:

•reticulul endoplasmatic;
●Organite nevii:
•aparatul Golgi;
•plastidele;
•vacuolele;
•mitocondriile;
•peretele celular
•nucleul
•ribozomii;
•lizozomii;
•peroxizomii
ELEMENTE DE CITOFIZIOLOGIE VEGETALĂ
Citoplasma:
•este masa fundamentală a protoplasmei vii, în care
sunt incluse organitele celulare;
•este componenta esenţială a celulelor vii, aflându-se
în stare fluidă şi în neîntreruptă mişcare;
•coagularea sa determină încetarea manifestărilor
vitale şi, implicit, moartea celulei;
•este constituită din proteine hidrofile, fosfolipide,
acizi nucleici etc.
•marea varietate de proteine din citoplasmă
determină funcţii metabolice şi enzimatice
caracteristice, ce imprimă specificitate.
Celulă din mezofilul foliar prezentând
principalele sisteme membranare şi peretele
celular (d. Buchanan şi colab., 2000)
În celulele tinere spaţiul citoplasmatic este cuprins
între membrana plasmatică externă (plasmalemă) şi
Plasmalema:
•controlează activitatea celulei, absorbţia şi învelişul nuclear.
excreţia unor substanţe;
•rol important în nutriţia celulei cu ioni minerali, În celulele mature, cu vacuole mari, citoplasma
prin schimb ionic. reprezintă un strat subţire, cuprins între membrana
Tonoplastul: plasmatică externă (plasmalema), ce se mărgineşte
•înconjură vacuolele celulelor vegetale; cu anvelopa celulară celulozică (peretele) şi cea
•este o membrană plasmatică de tip biologic, internă (tonoplastul), ce se mărgineşte cu vacuola.
lipoproteică, ca şi plasmalema;
•se deosebeşte de plasmalemă prin structură,
compoziţie chimică cantitativă şi prin gradul
diferit de permeabilitate.
ELEMENTE DE CITOFIZIOLOGIE VEGETALĂ
Reticulul endoplasmatic (R.E.):
•este un sistem complex de cavităţi
(sacule, cisterne, vezicule sau tubuli ori
canalicule fin ramificate şi anastomozate
sau un sistem de "cisterne" turtite şi lăţite
în celulele mai vârstnice) localizate în
hialoplasmă;
•se delimitează de citosol prin membrane
simple, elementare, lipo-proteice,
asemănătoare ca structură cu
plasmalema.

În membranele R.E. neted se


formează hidraţi de carbon, lipide,
terpenoizi.
Nucleu celular, reticul endoplasmatic şi aparat Golgi.
În membranele R.E. granular se
1. nucleu 2. por nuclear 3. reticul endoplasmatic formează proteine, enzime, substanţe
rugos 4. reticul endoplasmatic neted 5. ribozom aflat necesare procesului de sinteză a
pe RE rugos 6. proteine transportate 7. vezicule de
transport 8. aparat Golgi 9. faţa Cis a aparatului produşilor de tipul polizaharidelor din
Golgi 10. faţa Trans al aparatului Golgi 11. cisternele
aparatului Golgi
componenţa peretelui celular etc.
ELEMENTE DE CITOFIZIOLOGIE VEGETALĂ

Aparatul Golgi:

Este alcătuit din unităţi morfologice denumite


dictiozomi - formaţiuni lamelare, formate din 2-
10 sacule sau cisterne, cu aspect de discuri
suprapuse, aproximativ circulare, unite la centru.

7. vezicule de transport 8. Din punct de vedere funcţional, aparatul Golgi


aparat Golgi 9. faţa Cis a
aparatului Golgi 10. faţa Trans
este legat de activitatea secretoare a protoplasmei
al aparatului Golgi 11.
cisternele aparatului Golgi

Poziţionarea în celulă a
aparatului Golgi
ELEMENTE DE CITOFIZIOLOGIE VEGETALĂ

Funcţia fiziologică principală a


ribozomilor este legată de
participarea lor în procesul de
sinteză a proteinelor:
Alcătuirea unui ribozom
Ribozomii liberi participă la
Poziţionarea ribozomilor sinteza proteinelor implicate în
în celulă procesul de diferenţiere
Ribozomii:
•sunt particule ultrastructurale de natură celulară, la sinteza unor
ribonucleoproteică, lipsiţi de membrană, cu proteine cu funcţii specifice,
dimensiuni de 150-300 Å; precum şi la sinteza enzimelor
•au fost evidenţiaţi de savantul român G. proteolitice.
E. PALADE în 1953 în omogenatele Ribozomii aderenţi la
hepatice şi în ultrasecţiuni celulare şi de membranele R. E. de tip rugos
către E. ROBINSON şi R. BROWN în sau pe faţa externă a
celulele rădăcinii de bob; membranei nucleare sunt
•sunt răspândiţi în toată celula (în implicaţi în procesele de sinteză
citoplasmă): la suprafaţa nucleului, în a proteinelor destinate secreţiei
interiorul cloroplastelor şi al mitocondriilor celulare.
sau chiar se află liberi în citoplasmă.
ELEMENTE DE CITOFIZIOLOGIE VEGETALĂ

Condriozomii:
•sunt cunoscuţi ca principalii
centri energetici (de respiraţie)
ai celulei;
•sunt prezenţi atât în celulele
vegetale, cât şi în cele
animale dar lipsesc la bacterii;
• numărul lor într-o celulă este
Alcătuirea unei mitocondrii: proporţional cu intensitatea
metabolismului acesteia.

Rol fiziologic:
acumulează cele mai mari cantităţi de A.T.P. din
celulă;
constituie sediul fenomenului de oxidare a
metaboliţilor, proces ce furnizează energia
necesară transformărilor metabolice;
reprezintă deci "uzina biochimică (energetică)"
a celulei, în care se eliberează energia incorporată
în substanţele energetice de natură organică (în
Poziţionarea mitocondriilor etapa finală a ciclului Krebs).
în celulă
ELEMENTE DE CITOFIZIOLOGIE VEGETALĂ

Lizozomii:
sunt organite
Lizozom - aspect
general
citoplasmatice sferice
sau ovoidale, cu o
membrană lipo-proteică
simplă, asemănătoare cu
plasmalema;
•sunt bogaţi în enzime, Schema alcătuirii unui
peroxizom (d http//….)
în special hidrolaze
acide;
•intervin în hidroliza
substanţelor de rezervă
din celulele
endispermului, în
Poziţionarea lizozomilor în
celulă procesul de germinare al
seminţelor.
Peroxizomii:
•se întâlnesc în număr mare în celulele mezofilului foliar;
•sunt dispuşi frecvent alături de cloroplaste, cu care se pare că vin chiar în contact.
Funcţia peroxizomilor: intervin în procesul de respiraţie celulară, atât în celulele
mezofilului plantelor, cât şi în celulele ficatului şi rinichiului la mamifere (peroxidaza şi
catalaza conţinute scindează H2O2 în O şi H2O).
ELEMENTE DE CITOFIZIOLOGIE VEGETALĂ

Glioxizomii:
•îşi manifestă activitatea în momentul germinării seminţelor bogate în grăsimi;
•conţin enzime specifice ciclului acidului glioxilic (izocitrat liaza şi malat sintetaza)
ce participă la procesul de transformare a grăsimilor în glucide, prin glicoliza
inversă (gluconeogeneza);
•reprezintă principalul organit celular în care are loc biodegradarea acizilor graşi,
prin procesul de β - oxidare.

Plastidele:
•sunt organite permanente de mare importanţă pentru celula vegetală;
•totalitatea plastidelor incluse în citoplasma celulei formează plastidomul celular;
•lipsesc din celulele animale, unele cianobacterii şi bacterii, unele macroorganisme
(ciuperci şi chiar plante superioare).

A. SCHIMPER (1883) - culoare:


 leucoplastele - plastide incolore,
 cloroplastele - plastide verzi
 cromoplastele (sau carotenoplastele) - plastide colorate (alte culori decât
verde)
ELEMENTE DE CITOFIZIOLOGIE VEGETALĂ
Cloroplastele:
•organite specializate, cu rol în
procesul de fotosinteză;
•răspândite în toată masa
citoplasmei;
•prezente doar în celulele
vegetale.
Aspect microscopic al cloroplastelor
“in vivo”

Aspect general al unui


cloroplast)

Au aspect microscopic (microscopul


optic) de grăuncioare verzi ovoidale,
turtite, uneori au aspect de halteră.
Mărime relativ constantă pentru
acelaşi tip celular.
Apar deosebiri sexuale, genetice sau
ecologice: mult mai mari la plantele de
umbră, cu un conţinut mai mare în
clorofilă, comparativ cu indivizii crescuţi Poziţionarea cloroplastelor
în lumină intensă. în celulă
ELEMENTE DE CITOFIZIOLOGIE VEGETALĂ
Ultrastructura:
•anvelopa plastidială - formată
din două membrane elementare,
separate de un spaţiu clar;
•stroma sau matricea - ce
constituie substanţa fundamentală
cu ribozomi, ADN, granule de
amidon, picături lipidice în ea;
•sistemul de lamele;
•incluziuni reprezentate prin
globule lipidice şi granule de
amidon. Alcătuirea unui clorplast

Cloroplastele reprezintă sediul sintezei primare a substanţelor organice în


procesul de fotosinteză şi au o anumită autonomie în interiorul celulei, datorită
ADN-ului propriu.

Conform părerii unor cercetători, cloroplastele au fost bacterii fotosintetizante


care, devenind simbionte intracelulare, au conferit celulelor capacitatea de
fotosinteză ("Teoria Serială a Endosimbiozei").
ELEMENTE DE CITOFIZIOLOGIE VEGETALĂ

Cromoplastele:
•au o structură asemănătoare cu cea a cloroplastelor;
•sunt colorate în galben, portocaliu, roşu sau în nuanţe intermediare
(prezenţa în stroma lor a unor pigmenţi din grupa carotenoizilor: carotenul -
portocaliu, xantofila - galbenă; licopenul - roşu etc.);
•culori specifice petalelor florilor, fructelor, frunzelor sau unor rădăcini.

Cromoplast

Aspectul cromoplastelor
“in vivo”
ELEMENTE DE CITOFIZIOLOGIE VEGETALĂ

Leucoplastele:
•sunt plastide incolore;
•se întâlnesc în:

celulele meristematice,
citoplasma sporilor şi a gameţilor femeli,
seminţe, tuberculi, rădăcini,
majoritatea organelor incolore la angiosperme,
Posibila interconversie a
la plantele superioare adaptate la parazitism plastidelor la plante
(au pierdut proprietatea de fotosinteză),
în algele diatomee marine.

•Sub influenţa luminii formează structuri tilacoidice


şi să capătă culoarea verde.

•Cuprind:
amiloplastele (depozitează amidonul),
oleoplastele (depozitează substanţe grase),
proteoplastele (depozitează proteine). Aspectul amiloplastelor în
tuberculul de cartof
ELEMENTE DE CITOFIZIOLOGIE VEGETALĂ

Nucleul:
Este un component prezent permanent în toate
celulele vegetale şi animale.

Celulele care au nucleu difuz, neindividualizat strict,


se numesc procariote, iar celulele cu nucleu bine
individualizat se numesc eucariote.

Imagine electron microscopică a nucleului


Rolul fundamental al nucleului în viaţa celulei celular (N) la celule de Vicia faba L.,
este de a transmite caracterele ereditare în timpul evidenţiind membrana nucleară dublă (NE) şi
nucleolul situat central (NU)
diviziunii celulare şi de a coordona funcţiile vitale
ale acesteia.

Poziţionarea nucleului în
Alcătuirea nucleului celular celulă
ELEMENTE DE CITOFIZIOLOGIE VEGETALĂ
Vacuola:
Este o componentă nevie a celulei, plină cu suc
vacuolar, deosebit de important pentru celula vegetală
adultă.
Celulele meristematice:
•sunt lipsite de o vacuolă unică şi voluminoasă, vizibilă
la microscopul fotonic;
•vacuolele apar foarte mici, vizibile doar la microscopul
electronic, după o colorare cu coloranţi vitali.
În procesul creşterii şi dezvoltării celulei vegetale se
observă formarea de vacuole mari rezultate din
contopirea vacuolelor mici. Vacuolei unei celule vegetale

Forma şi distribuţia vacuolelor în celulă variază funcţie de:


•starea fiziologică a celulei,
•vârsta celulei,
•tipul celular,
•acţiunea diferiţilor factori de mediu (ex: vacuola mare a unor
celulelor epidermice înţepate de insecte multe vacuole
mici) .
Poziţionarea vacuolei în
celulă
ELEMENTE DE CITOFIZIOLOGIE VEGETALĂ
Rolul fiziologic al vacuolelor:
▪ Depozitarea substanţelor osmotic active (ioni, glucide solubile, acizi organici
etc), care generează presiunea osmotică şi potenţialul de membrană.
▪ Modificarea turgescenţei vacuolei determină mişcările de închidere şi
deschidere a stomatelor şi mişcările unor organe ale plantelor (nastii).

Apariţia filogenetică a vacuolelor a format


mecanisme ce reglează şi determină
turgescenţa.

Turgescenţa achiziţie importantă în


evoluţia plantelor, conferind indivizilor
vegetali o rigiditate mai mare, (cucerirea
uscatului). Reprezentarea schematică a gradului de aprovizionare cu apă a celulei
Apariţia vacuolei face posibilă crearea în vegetale:
A - celulă turgescentă; B - stadiul de plasmoliză incipientă;
interiorul celulei vegetale a unui mediu C - stadiul de plasmoliză avansată (concavă);
D - stadiul de deplasmoliză
apos cu o compoziţie specifică, deosebită
de cea a mediului extern.

Vacuola osmometru, cu rol important în turgescenţa şi în stabilitatea celulei.


ELEMENTE DE CITOFIZIOLOGIE VEGETALĂ
Peretele celular:
Este un constituent neviu caracter esenţial de
diferenţiere a celulei vegetale de celula animală.
Majoritatea celulelor vegetale au perete celulozic
rezistent, căptuşit la interior de plasmalemă.
Celulele „nude” - zoosporii şi gameţii (celulele
reproducătoare de la plantele inferioare) celule lipsite Poziţionarea peretelui
de un perete celulozic. celular în celulă

Peretele celular este un constituent solid, relativ rigid, cu o elasticitate


limitată.
Totalitatea pereţilor celulozici dintr-un ţesut o reţea densă de lamele sau fibre
ce alcătuiesc un schelet al ţesutului respectiv, al organului din care face parte ţesutul
sau chiar al întregului organism.
Rol fiziologic:
•este permeabil pentru apă şi se îmbibă cu aceasta permite intrarea apei cu
substanţe macro- şi micromoleculare în celulă, precum şi ieşirea apei din celulă
(plasmoliza celulară);
•aport mecanic (susţinerea formei celulei) perete scheletic;.
•rol de protecţie a protoplasmei;
•permite creşterea celulei şi schimbul de gaze şi de substanţe nutritive cu celulele
învecinate.