Mecanisme moleculare ale semnalizarii celulare

Comunicarea dintre celulele unui oranism pluricelular are o importanta vitala din multiple puncte
de vedere:

-regleaza dezvoltarea celulelor si gruparea lor in tesuturi;

-controleaza cresterea si diviziunea celulara;

-realizeaza coordonarea anumitor functii celulare, etc.

Exista 3 modalitati fundamentale de semnalizare intre celulele unui organism pluricelular:

1. Comunicarea la distanta in cadrul careia celulele specializate secreta anumite substante

chimice, care sunt transmise celulelor receptoare situate la distanta fata de primele.
2. Comunicarea prin intermediul semnalelor chimice intre celulele aflate in contact fizic direct.
Aceste semnale influenteaza activitatea celulelor receptoare prin moleculele de suprafata
atasata in membrana plasmatica a acestora.
3. Comunicarea prin semnale transmise prin jonctiunile comunicante (gap) dintre celule ,
semnale care realizeaza un cuplaj metabolic si electric direct al citoplasmelor celulelor care
comunica.

Desi transmisia semnalelor prin intermediul jonctiunilor gap si prin receptorii de suprrafata prezinta o
importanta deosebita, si in cazul raspunsului imunitar vom detalia comunicarea din celulele situate la
distanta deoarece moleclele secretate sunt mai usor de izolat si de studiat decat in celelante cazuri.

Strategii de comunicare intre celulele situate la distanta:endocrina,

paracrina, sinaptica.
Mecanismele de comunicare intercelulara prin semnale chimice secretate se impart in 3 grupe majore
in functie in primul rand de distanta la care sunt situate celulele unele fata de celelante.

1. Comunicarea endocrina in cadrul careia celulele specializate secreta produsi caracteristici

care circula prin sistemul sanguin si apoi actioneaza asupra celulelor tinta dispersate in
organism.
2. Comunicarea paracrina – celulele secreta mediatori chimici locali care actioneaza numai
asupra celulelor situate in imediata vecinatate a lor (raza <1mm). Aceasta raza de actiune
limitata si se explica prin faptul ca moleculele secretate sunt atat de rapid captate, degradate sau
imobilizate incat nu actioneaza decat pe o distanta f. redusa.
3. Comunicarea sinaptica- (proprie sistemului nervos) neuronii secreta neurotransmitatori la
nivelul(sinapsa). Neurotransmitatorii difuzeaza prin fanta sinaptica (50 nm) si nu
actioneaza decat asupra celulelor tinta post sinaptice adiacente.

In cazul tuturor acestor 3 mecanisme de semnalizare celulele tinta raspund la semnalele chimice
tinta specifice prin intermediul receptorilor specifici (in general proteine) ce fixeaza molecule
informationale si infiinteaza raspunsul la acestea. In toate cele 3 modalitati de comunicare intercelulara
participa numeroase molecule informationale si numerosi receptori caracteristici. Diferentele

1
 Mecanisme moleculare ale semnalizarii celulare

esentiale insa , intre aceste posibilitati constau in viteza si selectivitatea te transmitere/receptionarea

semnalelor chimice de catre celulele tinta.

Comparatii intre transmiterea endocrina si cea sinaptica

Celulele endocrine si cele nervoase colaboreaza in vederea coordonarii celulelor ce formeaza

organele animalelor superioare. Celulele endocrine se grupeaza in general in glande care secreta
hormoni in lichidul interstitiar din proximitate. Din acest lichid hormonii difuzeaza in capilare
patrunzand apoi in circulatia sangvina care ii transporta spre toate celelante organe. La nivelul
celulei tinta hormonii difuzeaza din capilare reintrand in lichidul interstitiar si se fixeaza pe
receprorii celulei tintaspecifici.
Deoarece transmiterea endocrina se bazeaza pe difuziunea semnalelor si transportul lor prin
fluxul sanguin ea este destul de lenta. Pentru ca un hormon odata secretat sa ajunga la celula tinta
sunt necesare cateva minute. Specificitatea semnalizarii celulare in cazul transmiterii endocrine depinde
de 2 factori:
-proprietatile chimice ale semnalelor;
-proprietatile receptorilor din celulele tinta.
Fiecare tip de celula endocrina secreta un hormon specific in sange, iar fiecare celula tinta dotata
cu receptorii complementari ai acelui hormon va raspunde la semnal intr-o maniera celulara specifica.
Dimpotriva transmiterea chimica la nivelul celulelor nervoase este mult mai precisa. Neuronii
transmit informatiile pe distante mari prin intermediul impulsurilor electrice care propaga
semnalele de-a lungul fibrelor nervoase cu v= 100m/s.
La nivelul sinapselor cand neurotransmitatorii sunt eliberati in fanta, impulsurile electrice sunt
convertite in semnale chimice. Semnalele chimice eliberate de celulele nervoase pot acctiona asupra
celulei receptoare post sinaptice fie intr-o maniera paracrina fie intro maniera sinaptica.
1. In maniera paracrina neurotransmitatorii se comporta ca mediatori chimici locali care
difuzeaza in fanta sinaptica,se raspandesc si actioneaza asupra oricarei celule tinta
postsinaptica apropiata care are receptorii specifici moleculele eliberate.
2. In maniera sinaptica care este mult mai precisa actiunea neurotransmitatorului se limiteaza
numai la o celula tinta postsinaptica desi si celelante celule adiacente au receptori pentru
neurotransmitatorii respectivi. In asemenea caz neurotransmitatorul difuzeaza pe o distanta de
max 100 nm pana la membranele celulei tinta acept proces durand mai putin de o milisecunda.
In timp ce hormonii sunt puternic diluati in fluxul sangvin si lichidele interstitiare prin care
circula, trebuie sa actioneze la concentratie foarte mica asupra celulelor receptoare (< 10 □8M)
neurotransmitatorii sunt mult mai putin diluati pe traseul lor spre celulele tinta atingand la nivelul acestora
concentratii puternice.
(ex. Acetilcolina in fanta sinaptica in jonctiunea neuromusculara are o concentratie de aprox.
5*10□4)
Se poate explica prin faptul ca in transmiterea sinaptica receptorii pentru neurotransmitatori poseda o
afinitate slaba pentru ligantul lor caracteristic, neputand raspunde semnificativ la concentratii slabe
de neurotransmitator produsi de neuronii presinaptici.
Imediat dupa eliberarea lor in fanta sinaptica neurotransmitatorii sunt eliminati rapid fie prin
actiunea enzimelor hidrolite specifice, fie de proteinele de transport membranare specifice care
2
 Mecanisme moleculare ale semnalizarii celulare

refueaza neurotransmitatorii in temrinatiile neuronului presinaptic produs. In schimb aceasta eliminare

rapida asigura o precizie spatiala a actiunii neurotransmitatorului ei si o precizie temporala a
semnalului.(ex. o curta emisie de neurotransmitatorului produce un raspuns scurt si rapid a. i. ritmul
semnalelor este retransmis cu fidelitate din neuron in neuron.

Natura chimica si efectele pincipale ale semnalelor chimice secretate

a) mediatori chimici locali: proteine (ex. factorul de crestrere al celulei nervoase NGF.)-are ca
efect mentinerea si cresterea diferitelor tipuri din SNC ;
b) oligopeptide (ex. factorul chimiotactic al euzenofilelor, care este un semnal chimic pt ele);
c) derivati ai aminoacizilor (ex. histamina, care participa la dilatarea vaselor sangvine);
d) derivati ai acizilor grasi (ex. prostangrandinele E, care stimuleaza contractia musculaturii
netede.)
Neurotransmitatorii pot fi:
-amino acizi si derivati ai acestora (ex. glicina, inhibitor in SNC, noradrenalia norepinefina, care
poate fi excitator/inhibitor in SNC si SNP;
-acidul gama aminobutiric (GABA), care este inhibitor in SNC,
-acetilcolina, excitator la nivelul jonctiunilor neuro musculare inhibitor in SNC.
-oligopeptidele ex. encefalina, care determina inhibarea inpulsurilor dureroase in SNC.are actiune
morfomimetica.

-Hormonii-pot fi proteine si glicoproteine (ex. insulina, hipoglicemiat prin stimularea absorbtiei

intracelulare de glucoza si stimularea glicogenezei+ stimularea proteosintezei precum si a sintezei lipidice
in adipocite.
-hormonul de crestere: STH al hipofizei stimuleaza cresterea osoasa, cresterea musculara,
cartilaginoasa si adipoase.
-h. adenocorticotrop (ACTH) =corticotropina. Stimuleaza sinteza de cortizol si eliberarea ac. grasi din
adipocite;
-h. foliculo stimulant (FSH)- cresterea foliculilor ovarieni si a secretiei de estradiol, stimularea
spermatogenezei la barbati.
-h. luteinizant – h. trop hipofizar (LH) maturarea ovocitelor ; a ovulatiei ; a secretiei de progesteron
precum si a productiei de progesteron la nvelul testiculelor.
-factorul de crestere epidermic (EGH) stimularea diviziunii celulelor epidermice
-h. tireotrop TSH tireotropina, stimularea secretiei de tirozina , de acizi grasi din adipocite.
- parahormonul, determina cresterea calcemiei si a fosfatemiei prin stimularea reabsorbtiei
osoase.Cresterea ionilor de Ca si Mg si diminuarea reabsorbtiei ionilor fosfatilor la nivelul tubulilor renali
-somatomedina A- determina stimularea cresterii osoase si musculara prin modificarea
metabolismului Ca, fosfatilor, glucidelor si lipidelor;

Hormonii oligopeptide:
(ex. tireoriberina, det stimularea secretiei de TSH)
-factorul eliberator de LH, determinand stimularea secretiei de LH.

3
 Mecanisme moleculare ale semnalizarii celulare

-vasopresina (h. antidiuretic sau ADH), det. cresterea presiunii sangvine prin capilaro-constrictie si a
reabsorbtiei de apa la nivelul tubulilor renali.
-somatostatina (det inhibarea secretiei de STH);

Hormoni derivati ai aa.:

-adrenalina(epinefrina) –determina cresterea presiunii sangvine si tahicardie;
--cresterea glicogenolizei hepatice si musculare ,produce eliberarea de acizi
grasi din adipocite;
-tiropsina , det. cresterea metabolismului la nivelul majoritatii celulelor.

Hormonii de natura steroida

-cortizolul stimuleaza metabolismul proteic si glucidic in majoritatea tesuturilor; suprima reactia
inflamatorie.
-estradiolul determina dezvoltarea si mentinerea caracterelor sexuale feminine, determina si
dezvoltarea canalelor galactofore.
-testosteronul produce dezvoltarea si mentinerea caracterelor masculine
-progesteronul determina pregatirea uterului pt. sarcina, mentinerea sarcinii, si dezvoltarea glandelor
mamare.
Diferite celule raspund in moduri variate la actiunea aceluiasi semnal chimic.

Curs 28.10.11

Majoritatea celulelor orgn. animale adulte sunt specializate in indeplinirea unei functii principale,
fiind dotate cu garnitura de receptori specifici de natura proteica/glicoproteica care le permit sa raspunda
la semnal ce initiaza si moduleaza aceste functii.
Nr.semnale ch. reglatoare actioneaza in concentratii foarte mici (mai mici ce 10 la -8N), receptorii
specifici ai acestor semnale fixand moleculele informationale cu o afinitate puternica=K (k>=10 la
8litripe N)
O aceeasi molecula incormationala are frecvente efecte diferite asupra diferitelor celule tinta (ex.
aremuncolin, stimuleaza contractia fibrelor muschilor scheleticidar diminueaza ritmul si forta de
contractie a celulelor musculare cardiace). Acest efect diferentiat se datoreaza receptorilor proteici ai
acetilCo, sunt diferiti in fibrele musculare striate fata de cei existenti in cele cardiace.
Totusi aceste diferente dintre receptori nu explica in toate cazurile efectele diferite ale aceluiasi
semnal.ch. In diferite cazuri aceleasi mat. informational se fixeaza pe invelisul proteic identic rezultand
raspunsuri net diferite in variate tipuri de celule tinta.(ex. actiunea AcCo asupra fibrelor cardiace spre
deosebire de cele secretoare).
In concluzie se poate afirma ca modalitatile diferite de raspuns ale celulelor tinta la actiunea
aceluiasi semnal ch. sunt determinate atat de tipul de receptori ai lor cat si de cascada de reactii
intracelulare pe care legarea semnalului la receptorii specifici care o initiaza.

Diferentele intre raspunsurile la actiunea diferitelor semnale chimice.

4
 Mecanisme moleculare ale semnalizarii celulare

Semnalele chimice extracelulare atunci cand sunt implicate in coordonarea raspunsurilor provocate de
modificarile mediului ambiant determinand raspunsuri rapide si tranzitorii.(ex. o crestere a glicemiei
determina celulele pancreatice endocrine sa secrete insulina in sange, in cateva minute concentratia de
insulina creste in sangele circulant stimuleaza celulele hepatice si musculare sa absoarba mai multa
glucozasanguina rezultand scaderea glicemiei).
Acest proces complex poate fi segventializat in 3 etape niciuna nu necesita sinteza de noi proteine.
-I etapa: la nivelul pancreasului concentratia crescuta de glucoza sangvina produce eliberarea
prin exocitoza a insulinei stocate in celulele secretorii.
-II etapa: la nivelul adipocitelor si a celulelor musculare (in special striate) proteinele
suplimentare de transport intracelular al glucozei sunt stocate in mod obisnuit in membranele unor
vezicule intracitoplasmatice. Cantitatea crescuta de insulina sangvina determina la nivelul acestor celule
migrarea si fuzionarea acestor vezicule cu membrana celulara urmata de incorporarea proteinelor de
membrana si cresterea transportului intracelular de glucoza.
Aceasta activitate determina o prabusire a glicemiei care are ca rezultat diminuarea nivelului de
secretie a hormonului.
-III etapa: deoarece transportatorii suplimentari ai glucozei din plasmalema sunt rapid eliminati
din membrana prin endocitoza, intorcanduse in rezerva intracelulara, cantitatea de glucoza absorbita de
adipocite celula musculara revine la nivelul sau normal concomitent cu diminuarea secretiei de
insulina.
Prin acest mecanism complex insulina contribuie la mentinerea unei concentratii destul de
constante a glucozei sangvine.
Pentru neurotransmitatori : ei determina raspunsuri chiar mai mici decat hormonii.(ex. f.
musculare scheletice se contracta si apoi se destind in aproximativ cateva mlisecunde ca rezultat la
acetilcolina eliberata din terminatiile neuronilor motori, la nivelul jonctiunilor neuro-musclare).
Semnalele chimice extracelulare joaca un rol important in coordonarea dezvoltarii organismului
animal infuientand adesea… si modul de diferentiere a celulelor .(ex. estradiolul este secretat in cantitati
crescute la pubertate de celulele foliculilor ovarieni). El provoaca diferentierea unei mari varietati de
celule din diferitele regiuni corporale, modificari care pot conduce la dezvoltarea caracterelor sexuale
secundare feminine –ex.cresterea sanilor.
Aceste efecte sunt insa lent reversibile daca secretia de estradiol se opreste.In schimb anumite
raspunsuri la steroizi sunt ireversibile in decursul dezvoltarii precoce a mamiferelor.
In mod similar o crestere de 10 ori a concentratiei hormonilor tiroidieni la mormolocii de
broasca determina schimbari brutale ce conduc la metamorfozarea lor in broaste adulte.
Doar moleculele informationale pot patrunde direct in celulele tinta. Majoritatea hormonilor sunt
molecule hidrosolubile. Exista si cateva exceptii care se constituie intr-o alta clasa distincta de molecule
informationale. Din aceasta clasa hormonii tiroidieni si hormonii steroizi insolubili in apa dar
hiposolubili constituie exemple notabile. Dupa secretie in vederea transportului lor prin plasma sangvina
acesti horomoni sunt solubilizati prin fixare pe trasportorii proteici specifici. Diferenta de solubilitate
dintre diferitele tipuri de molecule este responsabila de mecanismele fundamentale diferite prin care
aceste 2 clase de molecule actioneaza asupra celulei tinta.
Moleculele hidrosolubile sunt prea hidrofile pentru a traversa direct dublu strat lipidic membranar a
celulelor tinta. => ele se fixeaza pe receptorii proteici la suprafata plasmalemei fiind ulterior internalizate.

5
 Mecanisme moleculare ale semnalizarii celulare

Hormonii steroizi si tiroidieni sunt liposolubili, odata disociati de pe transportorii sangvini pot
traversa usor membranele cel. receptoare. In interiorul celulelor acesti hormoni recunosc si se
fixeaza pe receptorii intracelulari specifici.
O alta diferenta importanta dintre cele 2 clase de molecule informationale consta in durata lor de
viata in sange sau lichide interstitiare. => majoritatea hormonilor hidrosolubili dispar si/sau sunt
metabolizati in cateva minute dupa intrarea lor in sange.
Mediatorii chimici locali si neurotransmitatorii sunt metabolizati si mai rapid , in cateva
secunde si chiar milisecunde dupa eliberarea lor in spatiu extracelular. Spre deosebire de acestia cei
steroizi persista in sange ore, iar cei tiroidieni chiar si zile intregi. Moleculele informationale
hidrosulubile determina raspunsuri de scurta durata, iar cele liposolubile raspunsuri mult mai
mici. Exista insa si exceptii.(ex. prostanglandinele care desi sunt mediatori chimici locali hidrofobi se
ataseaza la receptorii de suprafata celulare a celulei tinta si functioneaza ca intermediari in
raspunsurile rapide si de scurta durata.
Degradarea, recuperarea sau imobilizarea mediatorilor chimici locali ce se ataseaza numeroase
tipuri de molecule care intervin in comunicarea paraclina, actioneaza doar in vecinatatea imediata a
celulelor care le secreta.
Acesti mediatori chimici locali sunt atat de repede absorbiti de celule sau distrusi de enzimele
extracelulare, ori imobilizati in matricea extracelulara , astfel incat ei nu ajung in sange in general in
cantitati semnificative. Anumite celule sunt specializate in comunicarea paraclina.(ex. mastocitele
secreta in general histamina care este un derivat al histidinei). Aceste celule situate in tesutul conjunctiv
inmagazineaza histamina in veziculele secretorii mari si o eliberaza rapid prin exocitoza atunci cand sunt
stimulate de aparitia unor leziuni, infectii locale, reactii imunologice.
Histamina secretata determina o dilatatie a capilarelor locale care devin mai permeabile,
facilizand acesul in regiunile amintite a proteinelor serice cum ar fi anticorpii sau componente ale
sistemului complement precum si a globulelor albe –fagocitare.
Mastocitele elibereaza de asemenea 2 tipuri de tetrapeptide, care atrag la nivelul situsului de
eliberare a globulelor albe euzenifilelor. Euzenofilele contin un ansamblu de enzime, care contribuie la
inactivarea histaminei si a altor mediatori chimici eliberati de mastocite putant astfel incetini
raspunsul produs de mastocite.
Anumiti mediatori chimici locali sunt mai degraba imobilizati rapid decat degradati, dupa ce au
fost secretati.(ex. fibromielina proteoglicanii si alte macromolecule ale matricei celulare). Aceste
molecule odata secretate pot fi considerate ca un tip particular de mediator locali determinand o
modificare a comportamentului celulei vecine. Spre deosebire de alti mediatori ch. locali acestia se
asambleaza in spatiile extracelulare determinant retele insolubile de mari dimensiuni.In consecinta acesti
mediatori sunt imobilizati in apropierea situsurilor de reproducere astfel incat efectele lor desi locale
persista in timp.
Matricea extracelulara poate sa fixeze si moleculele informationale solubile imobilizandu-le pentru ca
ele sa poata actiona numai intr-un loc precis.(ex. factorul de crestere a fibroblastelor FGF este o preoteina
de mici dimensiuni care stimuleaza diviziunea unei largi varietati de celule).
In conditiile de cultura FGF (factorul de crestere a fibroblastelor) se leaga puternic la un proteoglican
matricial ceea ce duce la ideea unui comportament similar al celulelor si la nivelul tesuturilor in vivo.
In toate tesuturile mamaliene celulele produc si elibereaza continuu prostanglandine. Desi majoritatea
receptorilor chimici locali sunt secretati de celulele specializate exista unii mediatori cu origine mai
generala. Este cazul prostaglandinelor care reprezinta o familie de derivati ai acizilor grasi, care sunt

6
 Mecanisme moleculare ale semnalizarii celulare

produse de celulele tuturor tesuturilor mamifere. Prostaglandinele si alti compusi ca tromboxanii,

leucotrienele, hipoxinele sunt molecule inrudite chimic cu rol informativ fiind numite eicosanoide. Ele
provin din ac arahidonic care rezulta la randul sau din hidroliza fosfolipidelor membranare sub actiunea
fosfolipazelor.
Odata eliberate in mediu extracelular prostaglandinele sunt degradate in mod continuu de
diferite enzime. Exista cel putin 16 prostaglandine diferite, care sunt grupate in 9 clase.PGA…PGI ce
produc o multitudine de efecte biologice in urma atasarii la receptori specifici ai membranelor celulelor
tinta. Contrar majoritatea moleculelor informationale prostaglandinelor nu se stocheaza ci sunt eliberate
continuu la exteriorul celulelor imediat dupa sinteza lor.
Cu toate acestea, atunci cand celulele sunt activate in urma unor leziuni tisulare sau prin diferite
semnale chimice viteza de sinteza a lor creste. Aceasta crestere a concentratiei locale de
prostaglandine actioneaza atat asupra celulelor producatoare cat si asupra celulelor vecine.
Stimularea autocrina produsa ca efect la actiunea unui semnal chimic poate constitui un mecanism de
amplificare si/sau de prelungire a raspunsului la actiunea unui stimul initial.
De asemenea acest proces poate reprezenta si un mecanism de difuzie a raspunsului intr-o populatie
locala de celule inrudite.
Prostaglandinelor li se atribuie un nr. important de actiuni biologice:
-produc contractia muschilor netezi;
-agregarea plachetelor sangvine;
-reactii inflamatorii.
(ex. unele prostaglandine produse in cantitate mare de mucoasa uterina in timpul travaliului
par a juca un rol important in stimularea contractiei fibrei musculare netede ale uterului.Ca
rezultat aceste prostaglandine sunt utilizate pe scara larga pentru provocarea de avorturi
controlate.
Unele medicamente (ex. aspirina) inhiba snteza de prostaglandine la nivelul regiunilor cu inflamatii.

Semnalizarea chimica mediata de receptorii intracelulari

Nr. de procese fiziologice si mecanisme ale dezvoltarii dintr-o larga varietate de organisme sunt
reglate de un nr. relativ redus de hormoni steroizi , care sunt derivati ai colesterolului. Avand o
greutate moleculara de aprox. 300D aceste molecule hidrofobe traverseaza membrana plasmatica
prin difuzie simpla. In interiorul celulei tinta fiecare tip de hormon steroid se fixeaza puternic dar
reversebil pe un receptor proteic complementar.
Fixarea hormonului determina o modificare alosterica a conformatiei receptorului proteic =>
activarea receptorului, care creste afinitatea acestuia pentru AND celular determina legarea la
diferitele gene specifice din nucleu. In felul acesta este posibila reglarea transcriptiei genei respective.
Hormonii tiroidieni actioneaza la fel, cuplandu-se cu receptorii proteici inruditi cu cei pentru
hormonii steroizi. Receptorii activati ai hormonilor steroizi regleaza transcriptia genelor fixandu-se
pe segmente specifice de AND. O celula tinta caracteristica contine □10000 de receptori pentru
hormonii steroizi , fiecare dintre acestia fixand reversibil o molecula specifica de hormon cu o afinitate
puternica.
Din moment ce acesti receptori reprezinta mai putin de 0,01% din masa totala a proteinelor
celulare, ei au fost purificati si caracterizati extrem de diferiti. Totui secventele de AND codante pentru

7
 Mecanisme moleculare ale semnalizarii celulare

mai multe tipuri de receptori ai H. steroizi la vertebrate au fost clonate iar segventele lor au fost
determinate .S-a constatat ca aceste secvente codeaza receptorii preoteici f inruditi ca structura.
In general catena polipentidica a acestora formata din aprox. 800 aa. Este formata din cel putin
3 domenii diferite:
-domeniul carboxi terminal, (se ataseaza hormonul);
-domeniul median care recunoaste si se ataseaza la AND;
-domeniul amino terminal care este responsabil de activarea transcriptiei genelor specifice.
Anumite tipuri de receptori ai h. steroizi sunt localizati in citosol , in stare inactiva, neasociati cu
ligantul lor caracteristic, iar altii in nucleu. In ambele cazuri fixarea hormonului specific creste afinitatea
receptorului pt. AND permitandu-i acestuia sa se cupleze strans cu secventele nucleotidice ale genelor pe
core hormonul respectiv le regleaza functional.
Legarea hormon receptor, activeaza de obicei dar uneori chiar inhiba transcriptia genelor
specifice. Legarea receptorilor activati ai hormonului steroid la genele specifice a putut fi demonstrata f
tarziu (anii ’90). Aceasta demonstratie a depins de utilizarea tehnologiei AND recombinant prin
intermediul careia punandu-se la dispozitie mari cantitati de secvente specifice de AND s-a permis
clonarea genelor reglate de h steroizi.
De asemenea a fost necesara purificarea receptorilor implicati care a constituit o activitate dificila si
de lunga durata. Daca au fost purificati s-a putut stabili cu precizie in vitro harta secventelor de AND
implicate in legarea receptorilor la o gena prin tehnica amprentelor de AND. Aceasta tehnica se bazeaza
pe faptul ca legarea receptorului la AND protejeaza un anumit numar de secvente nucleotidice specifice
de degradare in timpul digestiei menajate a AND-ului cu diferite nucleaze sau alti compusi chimici.
Atunci cand aceste segvente de recunoastere sunt eliminate dintr-o gena h. steroid caracteristic devine
incapabil sa activeze transcriptia genei. In plus atunci cand un fragment scurt de AND ce combina
segventa de recunoastere pentru h. steroid este fuzionat cu o alta gena ( gena raportare ) constructul
obtinut fiind apoi transfectat in celulele care prezinta receptori specifici hormonului steroid corespunzator
determinand transcriptia genei raportoare.
Toate aceste experimente arata ca in vitro actiunea receptorilor din celule se exercita prin intermediul
segventelor de AND recunoscute de receptorii activati ai h. steroizi. Intr-o gena sensibila la actiunea h.
steroizi exista mai multe grupe de segvente de recunoastere dispuse in regiuni adiacente situate in amonte
(inainte) si uneori in aval fata de gena codanta, dar si in alte regiuni ale genei.
Tinand cont de omologia de structura care apare in diferiti receptori pentru h. steroizi nu este
surprinzator faptul ca si secventele de recunoastere din diferite gene la care ei se cupleaza sunt inrudite.In
celulele tinta doar un numar mic de gene sunt influentate direct de actiunea h. steroizi.
Ex. La 30 de minute de la expunerea hepatocitelor de sobolan la actiunea cortizolului se observa ca
doar 6 proteine din cele aprox. 1000 ce pot fi decelate prin electroforeza bidimensionala in gel au crescut
cantitativ, iar o singura proteina a diminuat.
Efectul este insa reversibil, viteza de sinteza a acestor proteine revenind la normal, atunci cand
hormonul e indepartat. Stiind ca doar aprox. 10 % dintre proteinele celulare pot fi decelate pe acest tip de
geluri este probabil ca legarea cortizolului la cei 10 mii de receptori specifici ai unui hepatocit sa nu
modifice direct decat transcriptia a 50 de gene adica mult mai putin decat s-ar putea crede, tinand cont de
un nr. de situsuri de legare, adica secvente de recunoastere din AND pt receptorii cortizolului.
Acest fenomen s-ar explica prin majoritatea receptorilor activati se ataseaza la AND in regiuni care
nu raspund la existenta lor.

8
 Mecanisme moleculare ale semnalizarii celulare

Sa aratat ca situsurile de recunoastere din AND asociate cu genele sensibile la actiunea h. steroizi
functioneaza ca activatori ai transcriptiei receptor dependenti ce pot stimula acest proces, chiar atunci
cand sunt situati la o distanta egala cu mii de nucleotide fata de promotorul la nivelul caruia se initiaza
sinteza de ARNm.
H. steroizi induc raspunsul primar cat si raspunsui secundare. In numeroase cazuri raspunsul
la un hormon steroid se desfasoara in 2 etape:
-inducerea directa a transcriptiei catorva gene, eveniment care constituie raspunsul primar;
-produsi acestor gene pot activa alte gene determinand un raspuns secundar tardiv.In acest mod o
simpla stimulare hormonala poate provoca o schimbare complexa a expresiei genelor.
Ex. cercetarile facute pe Drosophila. La 5-10 min dupa injectare cu ecdison (ectisol), 6 situsuri noi de
sinteza ale ARN sunt induse in cromozomii politenici gigantici ai glandelor salivare ale mustei, situsuri ce
apar ca noduli.
Dupa ceva timp proteinele sintetizate in timpul raspunsului primar determina aproximativ 100 situsuri
suplimentare de sinteza ale ARNm determinand producerea unui grup important de noi proteine specifice
raspunsului secundar.1 sau mai multe tipuri de proteine din grupul primar exercita un control negativ
asupra transcriptiei inhiband actvitatea tuturor genelor responsabile de raspunsul primar. Similar acestui
caz este posibil ca mecanismele omoloage sa realizeze o aplificare si un control in numeroase raspunsuri
hormonale care au loc la mamifere.

Receptorii intracelulari.
Hormonii steroizi regleaza gene diferite in diferite celule tinta. Raspunsurile la actiunea hormonilor
steroizi care sunt similare in general si la ceilalti hormoni depind atat de natura hormonilor respectivi cat
si de celule tinta asupra carora actioneaza hormonii:
-fiecare tip de celula receptoare are receptori diferiti pentru acelasi hormon
-receptorii sunt identici dar genele pe care ei le activeaza sunt diferite. Aceasta din urma explicatie
pare a fi cea mai buna. Ea a fost testata in 2 moduri diferite: prin experimente de genetica moleculara care
au aratat ca receptorii pentru estradiol, cortizon si progesteron sunt codati de aceeasi gena. Prin studiul
indivizilor,mutantii la mamifere ai caror receptori pentru hormonii steroizi sunt anormali. Se stie ca toate
mamiferele vor dezvolta caractere sexuale feminine, daca nu sunt expuse la actiunea testosteronului in
cursul dezvoltarii embrionare. Indivizii mutanti care apar sunt masculi din punct de vedere genetic, au
testicule normale care secreta testosteron dar tesuturile lor nu raspund la actiunea acestui hormon. Ca
urmare ei vor dezvolta caractere sexuale in timp ce testiculele lor vor ramane cantonate in abdomen,
necoborand in punga scrotala.
Acest sindrom numit Testicul feminizant a fost observat la soareci ,sobolani ,bovine dar si la om.
Desi in toate aceste cazuri numai gena care codeaza receptorii pentru testosteron este anormala toate
celulele in mod normal sunt influentate de actiunea testosteronului vor fi afectate.
De ce acelasi receptor pentru testoteron afecteaza diferite tipuri de gene in diferite tipuri celulare?
Activarea transcriptiei unei gene la eucariote necesita legarea la aceasta a mai multor tipuri de
proteine de reglare sau mai mult decat un singur tip. Prin urmare un receptor pentru un hormon steroid nu
poate activa o gena decat prin intermediul unei combinatii corespunzatoare de proteine/factori de reglare.
Unele dintre proteine sunt specifice unui anumit tip celular dat. In concluzie se poate afirma ca un
hormon steroid induce un ansamblu de impulsuri caracteristice deoarece:
-numai anumite tipuri de celule poseda receptori specifici pentru acesti hormoni;

9
 Mecanisme moleculare ale semnalizarii celulare

-fiecare dintre aceste tipuri de celule poseda o combinatie diferita dar specifica de proteine de reglare
care interactioneaza cu receptorul activat pentru transcriptia unui grup specific de gene.

Semnalizarea prin intermediul receptorilor de suprafata

Introducere
Cele mai multe,daca nu toate,celulele animale au capacitatea de autodistrugere prin activarea
unui proces de sinucidere atunci cand sunt lezate sau prezenta lor nu mai este necesara.Desfasurarea
acestui proces este asociata cu modificari mofologice si biochimice distincte si procesul a fost numit
apoptoza.
Apoptoza(APPT) sau moartea celulara programata este unul din fenomele fiziologice cele mai
studiate in prezent iar abordarea ei se face prin diferite metode de investigatie.Denumirea de apoptoza a
fost data de Kerr si vine de la cuvantul grecesc “apoptosis” care inseamna caderea petalelor florilor sau a
frunzelor din pomi.
Apoptoza spre deosebire de necroza,afecteaza o singura celula sau grupuri mici de celule izolate
si este un proces asincron.Moartea celulelor prin apoptoza este caracterizata printr-un proces de
autodigestie controlata a celulelor.celulele supuse APPT isi mentin integritatea membranei plasmatice.ele
se separa intr-o faza finala in fragmente mici ,delimitate de membrane denumite corpi apoptotici si care
sunt ulterior fagocitate de macrofage.eliminarea celulelor moarte se face fara inducerea unui raspuns
inflamator.

Modulatorii ai apoptozei
Apoptoza este un proces care decurge foarte ordonat si este reglat prin mecanisme fine.
Stimulii care induc APPT sunt diversi si includ:
− Semnale fiziologice normale cum ar fi hormonii care produc eliminarea celulelor in timpul
diferentierii sau involutiei tesuturilor si organelor.
− Eliminarea factorilor care inhiba APPT sau a unor componenti extracelulari importanti.ex:
factori de P
− Actiunea unor stimuli toxici in doze mici: medicamente citotoxice, hipertermia, hipoxia in
grad redus

Desfasurarea APPT cuprinde:

-etapa de activare -diferite semnale tanatogene se transmit pe cai multiple de semnalizare catre
punctul de control central al APPT si il activeaza
-etapa de executie -in urma activarii mecanismului apoptotic actioneaza asupra unor tinte
celulare multiple
-etapa de distrugere -celula moarta sau pe moarte este dezintegrata

Caspaza 3 ocupa un rol central in procesul apoptotic fiind activata intr – o faza initiala. Forma
activa este prezenta numai in celulele in care are loc APPT.
Caspaza-3 activa diveaza proteolitic si activeaza alte caspaze ,precum si alte tinte citoplasmatice
si nucleare.
Reglarea prin calciu

10
 Mecanisme moleculare ale semnalizarii celulare

Ca intracelular functioneaza ca un mesager secund, multe procese metabolice fiind mediate de

modificari ale concentratiei de calciu citosolic, prin reglarea influxului de calciu extracelular sau a
eliberarii calciului din depozitele intracelulare.
Cresterea influxului de calciu extracelular si modificarea compartimentalizarii calciului
intracelular sunt implicate si in reglarea APPT. O crestere smnificativa a calciului intracelular a fost
evidentiata si in procesul apoptotic indus in timocite prin actiunea glucocorticoizilor. APPt neuronilor
indusa prin stimularea receptorilor pentru glutamat este mediata tot prin calciu. Se stie ca
majoritatea receptorilor car mediaza actiunea exicitatoare a glutamatului in creier sunt canale cationice
activate de ligand .
Unele toxine chimice pot promova apoptoza prin perturbarea homeostaziei calciului intracelular
ducand la o crestere nefioziologica a calciului care va activa endunucleazele. Ca este implicat in
reglarea procesului apoptotic prin:
-activarea endonucleazelor endogene care par a fi calciu dependente in cele mai multe,daca
nu in toate celulele
-activarea transcriptionala a genelor care codifica receptorii de membrana ai apoptozei :FAS
si liganzii sai ,care participa la un loop de sinucideri autocrina in celulele T mature active.
-activarea serinproteazelor nucleare calciudependente
-activarea calcineurinei,fosfataza ,Ca,/calmodulin dependenta

Semnalizarea prin intermediul receptorilor de suprafata

Toate moleculele informationale hidrofile(neurotransmitatori,hormoni proteici,factori de crestere)

se fixeaza pe receptorii proteici specifici de pe suprafata celulei tinta asupra carora acestia actioneaza.
Acesti receptori fixeaza moleculele informationale (ligantul) cu rapiditate puternica si convertesc
stimularea extracelulara intr-un semnal intracelular care modifica comportamentul celulei.
Numarul de receptori de suprafata pentru un ligant dat poate varia intre 500 si 10000
molecule per celula. Acesti receptori avand fie disfunctie difuza fie localizata, concentrata in anumite
regiuni particulare ale plasmalimei. spre deosebire de cei intracelulari cu hormonii steroizi-steroidieni
,receptorii de la suprafata celulara nu controleaza direct expresia genelor.ei transmit semnalul prin
plasmalema si influenteaza evenimentele moleculare din citosol/nucleu prin generarea de noi semnale
intracelulare rezultand transductie intracelulara a semnalelor extracelulare.
Majoritatea hormonilor si a mediatorilor chimici locali controleaza concentratia citostatica a
AMP-ului ciclic prin activarea sau inhibarea adenilil ciclazei si nu a fosfodiesterazei.Desi la bacterii
receptorii si adenil ciclaza actioneaza direct .M. cel. Animale cuplarea se face indirect prin proteina Gs
(stimulatoare).
Pentru a transmite semnalul de la receptori la ciclaza proteina Gs trebuie sa sufere o schimbare
structural-conformationala, dupa receptarea uniu semnal specific.Cand Gs este activata de complexul
hormon-receptor, ea se leaga simultan cu o molecula de GTP si o poate modifica molecula adenil ciclazei,
activand-o astfel.
Hidroliza GTP in GDP sub actiunea unei subunitati a Gs stopeaza activitatea acestei enzime si in
final a ciclazei.AMPc isi exercita efectele in celula animala prin activarea unei enzime=protein kinaza
AMPc dependenta (kinaza A). Aceasta enzima catalizeaza transferul unui grup fosfat de la ATP la un
reziduu de serina sau treonina a unui mic grup de proteine celulare.
11
 Mecanisme moleculare ale semnalizarii celulare

Ex. prin fixarea adrenalinei pe receptorul beta adrenelgici din celula musculara creste cantitatea
de AMPc din citosol prin activarea adenil ciclazei. AMPc va reactiva kinaza A care fosforileaza enzima
fosforil-kinaza, la randul ei aceasta fosforileaza glicogen-fosforilaza determinand glicoliza glicogenului.
In unele celule animale concentratia crescuta de AMCc activeaza transcrierea unor gene specifice.
ex.celulele neuroendocrine ale hipotalamusului vor secreta somatostatina, in conditiile activarii genelor
acestuihormon de catre AMPc.
In majoritatea celulelor animale functioneaza si GMPc ca mediator intracelular secundar. GMPc
activeaza o protein kinaza specifica,s.n. kinaza G. ce fosforileaza o serie de proteine in celulele
tinta.Guanil ciclaza care catalizeaza form. GMP din GTP este o enzima insolubila nefiid cuplata cu
receptorii de suprafata celulari.
Transductia prin ionii de Ca
Concentratia ionilor de calciu liberi din citosol este in general redusa aproximativ 10 la -7M, M
comparativ cu concetratile acestui .. in …. Extracelulare si in compartimentele intracelulare , unde se
stocheaza calciu.
Atunci cand un semnal deschide canalele de Ca, ionii de Ca se precipita in citosol crescand concentratia
locala a acestuia si activand astfel mecanismele intracelulare sensibil la acest ion.Deoarece concentratia
citosolica a Ca trebuie sa ramana insa scazuta in continuare, un mecanism diferit intervin si colaboreaza:
-ATP-aza Ca dependenta din plasmalema care pompeaza ionii de Ca din celula in mediu celular.
-un sistem antiport cu sodiu , deasemenea localizat in plasmalema care elimina in permanent Ca
in mediu extracelular. In celulele musculare si nervos .
-o pompa de Ca-ATP- dependenta din membrana principalului compartiment intracelular de
stocare a Ca de tip R.E- calc-sechestina.
-pompa de calciu mitocondriala din membrana inferioara a mitocondriilor oase indeparteaza Ca
din citosol il duce in mitocondrii ce functioneaza cand celula e lezata.
Ca se poate lega la diferite molecule receptoare intracelulare, initiind o cale de transductie in
citoplasma.Ionii de calciu actioneaza ca mesageri intracelulari secundari mediind o larga varietate de
raspunsuri celulare (inclusiv secretia si proliferarea celulara).Exista 2 cai de crestere a concentratiei
citosolice a Ca sub actiunea semnalelor extracelulare:
1. In celulele nervoase depolarizarea membranei plasmatice produce un puternic influx de Ca in
terminatiile axonilor, fenomen care initiaza secretia Ns.
2. In majoritatea celulelor, lgarea unor semnale chimice extracelulare la receptorii de membrana
determinand eliberarea Ca din compartimentul de retentie intracitoplasmatic.(R.E.).

Cuplarea evenimentelor extracelulare cu deschiderea canalelor de Ca din acest compartiment se

face printr-un alt mesager intracelular situat in amontele caii= inozitol trifosfat IP3. IP3rezulta din
hidroliza fofolipidelor care contin inozitol = inozitolfofolipide/fosfoinozitide, prezente in monostratul
interlipidic al plasmalemei.
Fosfoinozitidele cele mai importante in transductia semnalelor sunt derivati inozil ai fosfatidil
inozitol.Fosfatul (PIP) fosfatidilinozitol 4-5 (PIP2) in productia de inozitol trifosfat hidroliza PIP2
este cea mai importanta.Fixarea sem. extracelulare pe un receptor specific din plasmalema activeaza o
preoteina G specifica (Gp) care activeaza fosfolipaza C.
Aceasta enzima cliveaza PIP si PIP2 rezultand 2 produsi(inozitol trifosfatul si diacil glicerolul).In
aceasta faza calea de transductii a semnalelor se imparte in 2 directii:

12
 Mecanisme moleculare ale semnalizarii celulare

-IP3 fiind o molecula mica hidrosolubila elibereaza Ca din compartimentul intracelular de

retentie(RE).
Aceasta actiune poate fi explicata prin cuplarea moleculei IP3 cu un receptor proteic din
membrana RE care deschide Ca, este expulzat din RE.
-diacilglicerolul indeplineste 2 roluri in transmiterea semnalelor.Poate fi clivat in ac. Arahidonic
sau poate activa o protein kinaza specifica care ulterior poate fosforila un anumit numar de proteine
cu functii diferite in celula.
Aceasta kinaza= kinaza C este Ca dependenta, si in nr. celule este activata prin efectul cooperativ
a diacilglicerolului si a concentratiei de Ca care la randul ei este crescuta in urma actiunii IP3.Kinaza
C transfera gruparea fosfatterminala a ATP-ului pe reziduu de serina din proteinele tinta specifice,
care variaza in functie de tipul celular.Rolul Ca se exercita prin atasarea acestui ioan la o serie de
proteine specifice.
e.x. Calmodulina (leaga Ca). A fost gasita in toate celulele animale si vegetale.Ea functioneaza ca
un receptor intrapolialent de Ca indeplinind un rol in maj. Proceselor reglate de acest ion. Ca produce
o activare alosteica a calmodulinei in urma atasarii sale.Complexul Ca -calmodulina odata activat
actioneaza asupra nr. proteine tinta intracelulare ca (protein kinazele Ca- calmodulin dependente= Ca
kinazele. Aceste proteine actioneaza atat ca enzime cat si ca proteine de membrana cu rol transportor.
Spre deosebire de sistemele directe de transmitere a semnalelor, la care participa h. steroizi,
cascadele cetalitice de mediatori intracelulari, ofera posibilitati multiple de amplificare si reglare a
raspunsurilor la semnalele extrcelulare.Atunci cand un ligant activeaza indirect adenilin ciclazain
urma fixarii pe un receptor membranar specific, fiecare molecula de ciclaza activata poate sa
converteasca un nr mare de molecule de ATP in AMPc.
Astfel o concentratie de 10la -9M a semnalului extracelular induce concentratie s de 10 la -6M a
mesagerului secundar intracelular (AMPc).
In continuare prin acest efect de amplificare, o singura molecula informationala extracelulara
provoaca modificari a milioane de molecule tinta din celulele receptoare.In plus fiecare proteina
reglatoare din cadrul acestei secvente de semnal poate fi o tinta distincta pentru controlul
metabolic.ex. cascada de degradare a glicogenului in celulele musculare scheletice.

Protein –tirozin- kinazele induc reactii de fosforilare in cascada.

Receptorii pentru factorii de crestere au primit acest nume in functie de natura liganzilor lor care
de regula sunt polipeptide mici.Acestea sunt in mod curent factori de crestere, dar mai propriu
denumirea lor =citokina, care stimuleaza cresterea si dezvoltarea anumitor tipuri de celule.Factorii de
crestere exercita numeroase efecte asupra celulelor tinta:
-Modificarea importului intracelular a unor molecule de mici dimensiuni.
-initierea/stimularea desfasurarii ciclului celular.
-controlul diviziunii celulare.
In mod obisnuit acesti liganzi sunt secretati de anumite celule si actioneaza asupra receptorilor
alter celule tinta.Dintre citochinele secretate de diferite celule sunt:
-EGF(epiderma growth factor)-factorul de crestere al celulelor epidermice
-PDGF( plateled derived growth factor)-factor de crestere derivat din plachetele sangvine
-insulina.
Exista si cazuri in care liganzii in loc sa fie secretati iau forma componentelor matricei
extracelulare sau a proteinelor membr. situate la suprafata altor celule decat cele careiau secretat.

13