Receptori

Molecule informationale

Mesagerii chimici denumiti si molecule semnal transmit

mesajele intercelulare

Sunt produi de o anumit celul ca rspuns la un stimul

specific i sunt transmii unei celule-int care recepioneaz
semnalul prin intermediul unui receptor specific genernd un
rspuns
 Molecule informationale

n cazul sistemului nervos, aceti mesageri chimici sunt

denumii Neurotransmitori

Sistem endocrin- Hormoni

Sistem imun- Citokine

Alti mesageri: retinoizi, eicosanoizi, factori de cretere

 Molecule informationale
n funcie de distana dintre celula secretoare i celula int
mesagerii sau semnalizarea poate fi clasificat astfel:

 Receptorii i transducerea semnalului

Receptorii sunt proteine coninnd un situs de legare specific
pentru un singur mesager chimic i un alt situs de legare
implicat n transmiterea mesajului

Al doilea situs de legare poate interaciona cu o alt protein

sau cu ADN.
Receptorii pot fi:

A. Membranari care strbat membrana celular i conin un

domeniu extracelular de legare a mesagerului
B. Intracelulari- pentru mesagerii capabili s difuzeze n
celul
Receptorii i transducerea semnalului
 Receptorii i transducerea semnalului
Receptorii hormonali sunt prezenti in diferite zone ale
celulei in functie de natura hormonului:

1. Pentru hormonii hidrosolubili, care nu patrund in celulele

tinta, mesajul strabate membrana plasmatica datorita
interventiei unei proteine receptor integrata in membrana

Aceasta asigura eliberarea unui mesager secund care ce

transmite mesajul hormonal unor enzime sau proteine
intracelulare = transducerea semnalului
 Receptorii i transducerea semnalului
Receptorii hormonali sunt prezenti in diferite zone ale
celulei in functie de natura hormonului:

2. pentru hormonii liposolubili care strabat membrana

plasmatica, receptorii sunt situati intracelular, frecvent in
nucleu

Intensitatea raspunsului celular la un mesaj extern depinde

de numarul de receptori si de gradul de ocupare al acestora
cu liganzi
Receptorii i transducerea semnalului
Legarea liganzilor la receptori
 Receptorii i transducerea semnalului
Receptorii hormonali sunt intr-o stare dinamica, numarul lor
per celula fiind variabil, in raport cu diferiti factori:

1. numarul de receptori este reglat de nivelul hormonului n

snge:
Un nivel ridicat al prelungit al hormonului n snge diminu
nr de receptori, realizndu-se o desensibilizare a esutului la
hormonul respectiv = down-regulation
o crestere a numarului de receptori la o expunere prelungita
la hormon = up-regulation
 Receptorii i transducerea semnalului
Un alt mecanism de reglare a nr de receptori consta in
modificarea prin fosforilare, reactie catalizata de kinaze
specifice. Ex: receptorul beta-adrenergic este inactivat prin
fosforilare la resturile de serina ale complexului H-R

Receptorii insulinei si ai STH prezinta activitate

proteinkinazica, fiind in acelasi timp si substratul acestor
enzime. Fixarea hormonului la receptor determina
autofosforilare cu alterarea functiei sale
Receptorii i transducerea semnalului
 Receptorii i transducerea semnalului

Receptorii formeaz cu hormonii un complex hormon-

receptor care prezinta urmatoarele particularitati:

- se realizeaza prin forte necovalente

- reactia de formare este reversibila, receptorul putand fi
eliberat
- interactiunea hormon-receptor se caracterizeaza printr-o
inalta specificitate, ceea ce explice interactiunile de mare
finete ale hormonilor
 Receptorii i transducerea semnalului
A. Majoritatea receptorilor membranari sunt:

Receptori ai canalelor ionice

Receptori ai tirozin-kinazei
Receptori ataai tirozin-kinazei (JAK-STAT receptors)
Receptori ai serin-threonin-kinazei
Receptori heptahelicali (cu 7 helixuri transmembranare) etc

Cnd un mesager chimic se leag la un receptor semnalul

generat trebuie transformat ntr-un rspuns intracelular.
Aceast conversie poart numele de transducere a
semnalului.
Receptorii i transducerea semnalului

Mesager primar

Mesager secundar

mesagerul primar
 Receptorii i transducerea semnalului
B.Transducerea semnalului pentru receptorii intracelulari
Cea mai mare parte a receptorilor sunt factori de transcriere,
proteine care se leag la ADN i regleaz transcrierea anumitor
gene (proces copiere a informaiei genetice din AND n ARN)

A.Transducerea semnalului pentru receptorii membranari-

mecanisme:
Fosforilarea receptorilor la nivelul resturilor de tirozin=
activitate tirozin- kinazic
Modificari conformaionale ale proteinelor transductoare de
semnal ( proteinele heterotrimerice G, proteina Ras G
monomerica etc)
Creteri ale nivelului de mesageri secundari intracelulari
 Receptorii i transducerea semnalului
Mesagerii secundari sunt molecule non-proteice generate
intracelular ca rspuns la ataarea hormonului care continu
transmiterea mesajului

Exemple:
cAMP (adenozinmonofosfatul ciclic)
IP3 (inozitol trifosfat)
DAG (diacilglicerol)
 Receptorii i transducerea semnalului
Semnalizarea necesit frecvent un rspuns rapid i o
finalizare rapid a mesajului prin:

Degradarea mesagerului sau a mesagerului secundar

Automatic G protein clock
Dezactivarea kinazelor transductoare ale mesajului de ctre
fosfataze etc
Receptorii ionotropici sau ai canalelor ionice
 Receptorul acetilcolinei
Acetilcolina, Ach este un neurotransmitor care acioneaz
pe receptorii nicotinici pentru acetilcolin de pe membrana
plasmatic a anumitor celule musculare

Ca rspuns la potenialul de aciune, Ach este eliberat din

terminaiile nervoase i sechestrat n vezicule n vecintatea
zonei active a membranei presinaptice

Ach difuzeaz spre fanta sinaptic pentru a se lega de

receptorii nicotinici membranari de pe celulele musculare

Cascada de evenimente va antrena contracia fibrei

musculare
Ci de semnalizare a receptorilor ionotropici
Receptorul pentru acetilcolina
 Receptorul pentru acetilcolina
Dup ce nceteaz secreia de Ach, mesajul este terminat
prin:

aciunea acetilcolinesterazei, enzim localizat pe membrana

postsinaptic, ce scindeaz Ach sau prin

difuzia Ach nafara spaiului sinaptic

 A. Receptorii membranari
2 grupe:

1. Receptori nrudii cu receptorul adrenergic:

- receptorii pentru catecolamine
- receptorii pentru Ach de tip muscarinic
- receptorii pentru serotonin
- rodopsina (receptorul din retin )
Receptorii pentru catecolamine
 Receptorul beta-adrenergic
Protein transmembranar
NH3+ N-terminal cu 2 lanuri
Spaiul oligozaharidice legate de 2
extracelular
resturi de Asn
7 segmente helicoidale,
Membrana
celular hidrofobe, transmembranare,
paralele ntre ele
Citosol
Aceste segmente formeaz trei
bucle extracelulare i trei bucle
intracelulare

COO-
 Receptorul beta-adrenergic
Segmentul N-terminal este
extracelular, iar segmentul NH3+ H
C-terminal este intracelular;
fosforilat la resturile de
serina de o kinaza specifica

Situsul de legare a
hormonului, H este situat COO-
pe faa extern a R format
dintr-un buzunar localizat
intre elicele
transmembranare
 Receptorul beta-adrenergic

O bucl intracelular particip la transducerea semnalului

extern prin intermediul proteinei G
 Receptorii pentru Ach de tip muscarinic
Ach utilizeaz dou tipuri de recpetori: nitonici, sensibili la
nicotina i muscarinici sensibili la muscarin

Cei de tip nicotinic mediaz actiunile Ach la nivelul

jonciunilor n-m, fiind implicati n contracia muschilor
striati

Cei muscarinici de tip M1, M2 i M3 aparin familiei de R

cu 7 segmente helicoidale transmembranare

Au rol n transmiterea interneuronal a mesajelor, contractia

muschilor netezi, secretia endocrina si exocrina a unor
glande
 A. Receptorii membranari

2. Receptori cu activitate protein-kinazic tirozin-specific

n funcie de secvena de aa, structura tridimensional sau

similitudinea liganzilor sunt divizai n 4 clase:
- subclasa 1: receptorul factorului epidermal de cretere
(EFG)
- subclasa 2: receptorii insulinei (IGF-1)
- subclasa 3: receptorii factorului de cretere ai fibroblatilor
(FGF)
- subclasa 4: mai multe tipuri de R
Receptorul insulinei

Receptorii pentru insulin sunt

glicoproteine cu greutatea
molecular de 340.000 de daltoni

Ei sunt heterotetrameri i sunt

formai din:
- 2 subuniti ,
- 2 subuniti
Subunitile se leag ntre ele prin
puni disulfurice (S-S)

Subunitile alfa () se localizeaz

extracelular, glicozilate i prezinta
o singura regiune bogata in Cys
 Receptorul insulinei

Subunitile beta () penetreaz

membrana celular; au captul N-
terminal extracelular, un segment
transmembranar i capetele C-
terminale n citoplasm

Un receptor fixeaz cte o molecul

de insulin la captul N-terminal al
fiecrei subuniti , ceea ce
nsemn c un R insulinic fixeaz
dou molecule de insulin.
Receptorul insulinei

Manifesta activitate protein-

kinazica dup ocuparea situsului
extracelular cu ligand

Aceast activitate este localizat

n dou domenii intracelulare ale
lanurilor beta

Autofosforilarea se produce la
dou resturi de Tyr ale lanturilor
beta cu cresterea eficientei ca
protein-kinaz
Receptorul insulinei
Aceasta va determina
fosforilarea unei
proteine intracelulare
care exprima in final
raspunsul biologic la
impactul hormonal

Activitatea protein-
kinazica tirozin-
specifica este prezenta
la R care au rol in
cresterea si diviziunea
celulara
 Receptorii nucleari

Sunt receptorii hormonilor steroizi i tiroidieni, n general

ai hormonilor hidrofobi care traverseaza usor membrana
celular

Primul receptor nuclear (NR) a fost identificat biochimic

in 1960 si este cel pentru estradiol

Superfamilia receptorilor nucleari, din punct de vedere

evolutiv, a fost divizata in sase subfamilii diferite
 Receptorii nucleari

Cea mai extinsa cuprinde receptorul hormonului tiroidian

(TR), receptorul acidului retinoic (RAR), receptorul
vitaminei D (VDR) si receptorul activator al proliferarii
peroxizomale (PPAR), precum si alte orfanide

A II-a subfamilie contine receptorul retinoidului X (RXR),

factorul de transcriere pentru promoterul ovalbuminei de
galinacee (COUP), factorul 4 nuclear hepatocitar (HNF-4),
receptorul testicular (TR2), receptorii implicati in
dezvoltarea ochiului, TLX (tailles related receptors) si PNR
(fotoreceptor receptor nuclear specific).
 Receptorii nucleari

A III-a subfamilie este formata din receptorii steroidieni si

receptorii de tip estrogenic (ERR)

Subfamiliile IV-VI contin receptorii orfanidici de tipul clona

B-NGF indusa (NGFI-B), factorul 1 steriodogenic / factorul
1 Fushi Tarazu (FTZ- 1/SF-1) si factorul nuclear al celulei
germinative (GCNF)
Mecanismul de actiune al receptorilor nucleari
A B

A. Ligandul poate fi generat in trei moduri diferite:

1. ligandul activ este sintetizat intr-un organ endocrin clasic
si patrunde in celula.
2.ligandul poate fi generat pornind de la un precursor sau
prohormon situat in celula tinta.
3. Ligandul poate fi un metabolit sintetizat in celula tinta.
Mecanismul de actiune al receptorilor nucleari

kinaze

B) Exista si cai alternative de activare ale receptorilor

nucleari independente de ligand

Unii receptori sunt activi constitutional in timp ce activitatea

altora este modulata in principal, de exemplu, prin
fosforilarea mediata de hormonii si factorii de crestere care
stimuleaza diferite cai de transducere a semnalului .
Domeniile structurale ale receptorilor nucleari

A/B = domeniul modulator ce cuprinde un situs de activare a

transcriptiei independent de fixarea ligandului;

C = domeniul de legare a ADN-ului, compus din 2 module :

pentru Zn si o extensie C-terminala (CTE), implicata in
recunoasterea locului de legare a ADN-ului si dimerizarea
receptorilor nucleari ;
Domeniile structurale ale receptorilor nucleari

D = regiunea balama ce permite o rotatie intre domeniile C

si E pana la 180o; acest domeniu interactioneaza cu co-
represorii ;

E = domeniul de atasare a ligandului ce indeplineste

numeroase functii: fixarea liganzilor, dimerizarea
receptorilor, interactiunea cu proteinele de soc termic,
localizarea nucleara si activarea transcriptiei dependenta de
ligand;
 LBD domeniul de atasare
a ligandului
Este un domeniu multifunctional care, pe langa atasarea
ligandului, mediaza homo-si heterodimerizarea,
interactiunea cu proteinele de soc termic, activitatea
transcriptionala dependenta de ligand si, in unele cazuri,
represia transcrierii hormon reversibile

Contine doua regiuni bine conservate: un motiv emblema

sau Ti si motivul AF-2 al capatului C-terminal responsabil
pentru activarea transcrierii dependenta de ligand

Analiza cristalografica a LBD a identificat 12 regiuni de

alfa-helix (H1H12). Intre H5 si H6 exista o structura de
tip beta. Structurile legate sunt mult mai compacte decat cele
nelegate, dupa atasarea ligandului producandu-se modificari
conformationale
 DBD domeniul de legare
a ADN-ului

Reprezinta domeniul cel mai bine conservat al receptorilor

nucleari ce confera abilitatea de recunoastere a secventelor-
tinta specifice, precum si de activare a transcrierii genelor.

Contine noua cisteine si alte reziduuri cu afinitate inalta in

legarea ADN-ului, doua portiuni de zinc finger formate din
60-70 aminoacizi alaturi de CTE (COOH-terminal
extension) cu asa-numitele cutii T si A
 HRE-elemente de raspuns hormonal

Receptorii nucleari regleaza

transcrierea prin atasarea in genele-
tinta de secventele ADN-specifice
denumite HRE

Desi unii receptori monomerici se

ataseaza unui singur motiv
hexameric, majoritatea receptorilor
homo-sau heterodimerizeaza
 DBD domeniul de legare a ADN-ului

DBD-ul reuneste doua helixuri. Primul, incepand cu al 3-lea

reziduu cisteinic, helixul de recunoastere, leaga ADN-ul
intrand in contact cu baze specifice

Al II-lea, ce cuprinde capatul COOH al celui de al II-lea

zinc finger, formeaza un unghi drept cu helixul de
recunoastere. In cazul RXR, s-a identificat si un al III-lea
helix in CTE
Schema de functionare a receptorilor nucleari

In absenta ligandului, NHR sunt deja fixati la ADN, iar capacitatea lor de
transactivare e inhibata de recrutarea co-represorilor si, indirect, a
histonelor dezacetilate

Transcriptia e blocata din cauza compactarii cromatinice. Se formeaza un

complex de co-activatori ce decondenseaza cromatina si permite initierea
transcrierii
C=domeniul de legare a ADN-ului
E=domeniul de atasare a ligandului
 Receptorii hormonilor tiroidieni.
Inhibitia dominant negativa a axului
hipotalamo hipofizo tiroidian
Generalitati despre rezistenta tiroidiana

Secretia tireotropinica (TSH) si, prin urmare, a hormonilor

tiroidieni, tiroxina (T4) si triiodotironina (T3), este reglata
printr-un mecanism de feed-back negativ, declansat de
legarea lui T3 la propriul sau receptor situat in nucleul
celulelor tireotrope ale glandei pituitare anterioare
Elementele de baza in reglarea functiei tiroidiene

TRH= tireoliberina. Sinteza de TRH e reglata direct de hormonii

tiroidieni.T4 este produsul de secretie predominant al glandei tiroide, cu
deiodinare periferica (T4 T3) in ficat si rinichi suplinind in proportie
de 80% T3-ul circulant. Atat T3 cat si T4 inhiba sinteza si eliberarea de
TSH. T4 este rapid convertit la T3. SRIH = somatostatina
 Rezistenta la hormonii tiroidieni

Reprezinta o patologie rara, in general familiala, cu

transmitere autosomal - dominanta care, din punct de vedere
biochimic, se caracterizeaza prin:

cresterea nivelului sangvin de hormoni tiroidieni

acompaniata de
o secretie de TSH inadecvata (independenta de feed-back-ul
negativ sau inhibitia dominant-pozitiva)

Se disting 2 forme majore de rezistenta: generalizata (GRTH)

si hipofizara (PRTH).
 Receptorii hormonilor tiroidieni (TR)

Receptorii tiroidieni au fost clonati in 1986 si au fost relevati

ca omologi celulari ai unei oncoproteine retrovirale aviare,
c-erbA

Codificarea lor deriva din 2 gene, c-erbA alfa si c-erb A beta,

cu multiple izoforme (58). Genele de pe cromozomii 17 si 3
genereaza fiecare molecula de TR-alfa, respectiv TR-beta cu
similaritati structurale si secventiale substantiale

Fiecare gena produce doua izoforme alfa-1 si alfa-2; beta-1

si beta-2 prin splicing alternativ.
 Receptorii hormonilor tiroidieni (TR)

TR alfa-2 predomina in SNC, miocard, muschi scheletic, TR

beta-1 in ficat si rinichi, TR beta-2 in hipofiza si hipotalamus
(11). C-erbA alfa-2 se ataseaza la nivelul elementelor
responsive specifice (TRE), dar nu leaga T3 si este forma cea
mai abundenta in creier

Cea mai comuna forma a RTH cu transmitere dominanta, se

caracterizeaza prin defecte minore ale unei alele a genei TR
beta, venind in contradictie cu indivizii la care pierderea
completa a unei alele a TR-beta nu modifica fenotipul TRH-
ului.
 Antagonistii hormonilor tiroidieni

Prezinta utilitate clinica in statusul de hiperhormonemie

tiroidiana, precum si in alte conditii

S-a sintetizat acidul 3,5-dibromo-4- (3 ,5-diizopropil-4-

hidroxifenoxibenzoic) cu slaba activitate de agonist al TR
beta si fara proprietati de agonist pentru TR alfa si care
blocheaza legarea T3 la TR, atat prin diminuarea efectului
pozitiv al T3 la nivelul elementelor de raspuns (TRE)
specifice ale hormonilor tiroidieni, cat si prin reducerea
raspunsului represor al T3 asupra TSH beta in culturile de
celule
 Antagonistii hormonilor tiroidieni

Terapia curenta pentru hipertiroidism are efect de blocare la

mai multe nivele: al descarcarii hormonilor tiroidieni de
catre tiroida, al conversiei periferice a hormonului T4 la T3
si al receptorilor beta-adrenergici

Blocarea eliberarii de hormoni tiroidieni necesita mai multe

saptamani pentru ca hormonemia obtinuta sa se exprime
clinic

Similar, efectul blocarii conversiei T4-T3 si a raspunsului

beta-adrenergic este incomplet. In schimb, antagonizarea
directa a TR amelioreaza atat timpul cat si raspunsul
incomplet al beta-blocantilor. Studiile precedente nu au
relevat un antagonist deplin al TR
 Amiodarona-antagonist TR
Amiodarona, antiaritmic cardiac si metabolitul sau
dezetilamiodarona au fost prezentati ca avand activitate
antagonistica pentru TR. Nu blocheaza atasarea T3 la TR, in
vitro, iar inhibitia raspunsului mediat de hormonii tiroidieni
in vivo este necompetitiva si poate interesa transportul T4
prin membrana celulara

In plus, este toxica celular la IC50. Dezetilamiodarona

functioneaza ca inhibitor competitiv al legarii T3 la hTR alfa
si non-competitiv in atasarea T3 la hTR beta, in vitro si
blocheaza interactiunile TR cu proteinele coactivatoare,
proteina-1 de interactiune cu receptorii glucocorticoizilor
(GRIP1)
 Receptorul pentru TSH
TSH-ul cuprinde doua subunitati diferite (alfa si beta) legate
necovalent. In timp ce subunitatea alfa glicoproteica este
identica pentru LH, FSH si CG, subunitatea beta este
specifica pentru fiecare din acesti hormoni, influentand
capacitatea de legare si actiunea hormonala

Gena pentru TSH-beta este localizata pe cromozomul 1p22.

Activitatea biologica necesita heterodimerizare. Reziduurile
C19 si C105 ale subunitatii beta sunt implicate in
interactiunea cu subunitatea alfa, avand rol in mentinerea
integritatii structurale a moleculei de TSH, esentiala pentru
legarea receptorului si activitatea biologica.
Receptorul pentru TSH hipotiroidismul central
Hipotiroidismul central se datoreaza atat sintezei scazute de
TSH cat si TSH-ului cu activitate biologica improprie

Uneori, cresterea concentratiei plasmatice a TSH-ului aberant

poate compensa activitatea biologica neadecvata sau
concentratia TSH-ului plasmatic in prezenta altor hormoni
glicoproteici e practic nedetectabila

Inactivitatea completa a TSH-ului la hipotiroidieni poate fi

consecinta unei mutatii Gly29Arg in regiunea subunitatii beta
a TSH-ului implicata in asocierea cu subunitatea alfa. Au fost
descrise si alte mutatii punctuale si deletii care introduc
semnale de terminare premature in genele de codare pentru
subunitatea beta, rezultand fragmente TSH inactive
 Mecanismul de aciune al hormonilor
Funciile reglatoare ale hormonilor la
nivel celular se exercita prin
modularea activitatii unor proteine
(enzime, proteine de transport etc)

Mecanismul de actiune este diferit in

functie de natura lor, tipul si
localizarea R; 3 grupe:
1. Hormonii steroizi; tiroidieni
2. H polipeptidici si catecolaminele
3. H ce actioneaza prin R cu activitate
protein-kinazica tirozin-specifica
 1. Hormonii steroizi i tiroidieni
R acestor hormoni sunt localizai n nucleu.
Dup formarea complexului H-R, acesta actioneaza asupra HRE
activnd sau inhibnd transcrierea unor gene
Efectul inductor al acestor hormoni are consecine asupra
organismului ntreg

Hormonii tiroidieni, pe lng sinteza unor proteine specificate

de genele nucleare, au capacitatea de a acitiva i sinteza unor
proteine codificatea de genomul mitocondrial, cu rol important
n procesele de oxido-reducere
1. Hormonii steroizi i tiroidieni
2. Hormonii polipeptidici si catecolaminele
Sistem transductor
Activat de formarea
complexului H-R; alctuit
din:
A. Sistemul de cuplare
(proteinele G) al H-R cu B.
sistemul efector (adenilat
ciclaza)
C. Mesagerii secunzi
(cAMP)
D. Proteinele-int ce
determin rspunsul biologic
Receptori cuplai cu proteina G- GPCR
 A. Sistemele de cuplare
Au rolul de a cupla complexul H-R cu un sistem efector
1. Proteinele G
Proteine membranare care leaga GDP sau GTP
Heterotrimere: (contine situsul de legarea al GDP), ,
GDP-= forma inactiva a proteinei; cH-R actioneaza
asupra pG inactive pe care o activeaza
GTP GDP

GDP- GTP- +
Proteina G Proteina G
inactiva activa
Proteinele G-tipuri

Gs-activeaza adenilat-
ciclaza (AC) generatoare
de cAMP
Gi- inhiba AC cu
scaderea cAMP n celul
Gp- cupleaza cH-R cu
sistemul efector al
fosforilazei C ce
determina formarea
DAG si IP3, mesageri
secunzi
Gt cuplata cu
rodopsina=transducina
 A. Sistemele de cuplare
Monoxidul de azot
Sistem de cuplare al c H-R cu sistemul efector al guanilat-
ciclazei citoplasmatice

NO sau EDRF (endothelium- derived relaxing factor),

hormon paracrin pt celule, factor reglator al presiunii
sangvine, mediaza citotoxicitatea, implicat in
neurotransmisie
 A. Sistemele de cuplare
Monoxidul de azot

Sintetizat pe seama
Arg, cu participarea
NO-sintetazei

Activeaza in
celulele-int GC-
aza citoplasmatica,
iar cGMP format
mediaza relaxarea
muschilor netezi
 B. Sisteme efectoare
Genereaza mesagerii secunzi intracelulari

3 sisteme:

Adenilat ciclaza
Guanilat ciclaza
Fosfolipaza C (PLC)
 B. Sisteme efectoare
Adenilat ciclaza

Prezenta in toate organismele; in membrana plasmatica (pe fata

citoplasmatica); cuplata cu proteinele Gs sau Gi

Adenilat-
ciclaza

Gs, prin subunitatea s activeaza AC-aza cu cresterea cAMP

Gi, prin subunitatea i reduce [cAMP]
 B. Sisteme efectoare
Adenilat ciclaza

Hormonii care activeaza adenilat ciclaza sunt: glucagonul,

ACTH, parathormonul, adrenalina prin receptori P
-adrenergici, etc.

Hormonii care inhiba activitatea adenilat ciclazei sunt:

catecolaminele prin receptori a2-adrenergici, angiotensina II,
somatostatina, opiaceele, etc
 B. Sisteme efectoare
Guanilat ciclaza

Enzima sau sistemul efector care produce sinteza cGMP pe

seama GTP
PPi
GTP cGMP
Guanilat-ciclaza

Prezenta in multe celule; 2 tipuri:

Membranara
Citoplasmatica- Guanilat ciclaza citosolica , este solubila si
reprezinta sistemul efector pentru monoxidul de azot (NO).
 Sisteme efectoare
Guanilat ciclaza

Membranara- att receptor (domeniul extracelular) ct i

efector care genereaza mesagerul secund

Domeniul intracelular manifesta activitate guanilat ciclazica

numai dupa ocuparea situsului cu receptor

Hormonii recunoscuti de acest R determina cresterea

[cGMP] intracelulare, care, prin intermediul unei protein-
kinaze si a unei fosforilari succesive induce raspunsul celular
 B. Sisteme efectoare
Guanilat ciclaza

Factorul atrial natriuretic (un hormon ce contine 28 de

aminoacizi) este secretat de celulele cardiace atriale la
diverse semnale si actioneaza la nivelul rinichiului si a zonei
glomerulare a medulosuprarenalelor

Raspunsul celular ca urmare a actiunii hormonale este

reprezentat de cresterea volumului urinar, cresterea
eliminarii de Na+, scaderea secretiei de renina si aldosteron

ANF stimuleaza GC-aza in celulele tinta, creste [cGMP];

relaxarea muschilor netezi
 Sisteme efectoare
Fosfolipaza C

Acest sistem efector este alcatuit din:

-receptori hormonali,
-proteine Gp,
-fosfolipaza C - hidrolaza activata de Gp, prin subunitatea
p care scindeaza legaturile fosfodiesterice din fosfatide)
- proteinkinaza C.

Actioneaza asupra fosfolipidelor membranare formand DAG

si IP3, mesageri secunzi pentru nuemrosi hormoni
 Mesagerii secunzi
cAMP
Produsi de sistemele efectoare, actioneaza asupra
proteinelor-tinta determinnd rspunsul celular

cAMP- mesager secund pentru numerosi hormoni

ATP cAMP + PPi
Adenilat ciclaza

In conditii normale [cAMP] intracelulara este mica; un

semnal hormonal determina cresteri importante ale
concentratiei acestuia
 Mesagerii secunzi
cAMP

AMPc are o viata scurta deoarece este descompus rapid prin

hidroliza la AMP. Fosfodiesteraza (PDE) este enzima ce
catalizeaza aceasta reactie de hidroliza:

HOH
cAMP AMP
PDE

AMPc-ul a fost descoperit in 1950 de catre Earl Sutherland

si a fost primul compus cu rol de mesager secundar.
 Mesagerii secunzi
cAMP
Fosfodiesteraza este activata de: Ca +, prostaglandine,
insulina, IGF, etc si este inhibata de hormonii steroizi,
hormonii tiroidieni, metilxantine (cafeina, teofilina, etc)

Teofilina din ceai si cafeina din cafea ca inhibitori ai

fosfodiesterazei, explica efectul stimulator al acestor
produsi, in sensul ca pentru AMPc ele mimeaza in celula
efectul hormonului prelungind actiunea acestuia

Durata de viata a AMPc depinde atat de activitatea adenilat

ciclazei cat si de cea a fosfodiesterazelor.
 Mesagerii secunzi
cAMP
Rolul AMPc este de a controla exprimarea unor gene, prin
legarea sa la o proteina reglatoare (la procariote) sau
activeaza protein-kinaze specifice, de exemplu proteinkinaza
A (la eucariote)

Semnal extern (H ce util cAMP ca mes.II)/ Tesut/ Raspuns

Glucagon Ficat ---- Glicogenoliza, gluconeogeneza

Catecolamine (prin R)---Ficat----Glicogenoliza
Catecolamine (prin R2)--- Tesut adipos,Os--- Lipoliza
Hipercalcemie
Parathormon --- Tiroida---- Secretie de T4 si T3
TSH----Gonade--- Secretie de hormoni sexuali
Gonadotropine (LH, FSH), ACTH---- Corticosuprarenala---
Secretie de cortisol
 C. Mesagerii secunzi
cAMP

Activare

PKA este o holoenzima alcatuita din dimerul subunitatii

reglatoare (R), avnd fiecare monomer legat la o subunitatea
catalitica. La concentratii mici de cAMP, the holoenzima
rmne intact i inactiva catalitic

Cnd [cAMP] creste (activarea AC-azei de R cuplati

proteinei G atasati la Gs, inhibarea PDE care degradeaza
cAMP), cAMP se fixeaza la cele doua situsuri de legare de
pe subunitatile reglatoare, cu eliberarea subunitatilor
catalitice
 C. Mesagerii secunzi
cAMP

Pentru o activitate optima, fiecare subunitate catalitica

trebuie sa fie fosforilata la nivelul Thr 197, resturile
catalitice fiind orientate spre situsul activ
Subunitatile catalitice libere interactioneaza cu proteinele
pentru a fosforila reziduurile de Ser sau Thr
 C. Mesagerii secunzi
cAMP

Inactivarea PKA prin mecanism feedback:

PDE, unul dintre substratele activate de kinaza, convertete

cAMP la AMP reducnd cantitatea de cAMP care ar putea
activa protein kinaza A
Astfel, PKA este controlata de cAMP. Subunitatea catalitic
este inactivat prin fosforilare.
 C. Mesagerii secunzi
cGMP

GMPc, este sintetizat prin reactia catalizata de guanilat ciclaza (GC-aza)

din GTP si este descompus prin reactia catalizata de GMPc-
fosfodiesteraza

GTP GC-aza cGMP + PPi

cGMP GMP
HOH

GMPc-
PDE

Efectele GMPc in multe cazuri antagonizeaza cu cele produse de AMPc.

 C. Mesagerii secunzi
cGMP

GMPc este mediatorul semnalelor luminoase in celulele

retiniene (cu conuri si bastonase)

Semnalul luminos receptat de rodopsina prin intermediul

unei proteine din familia G (Gp-transducina) determina
activarea GMPc-fosfodiesterazei si are loc scaderea
concentratiei intracelulare de GMPc

In urma acestui proces are loc inchiderea canalelor pentru

Na+, creste concentratia acestora intracelulara si are loc o
hiperpolarizare a membranei care se va constitui in senzatia
de lumina.
 C. DAG i IP3
Fosfolipaza C (PLC), este o enzima din membrana plasmatica
care catalizeaza reactia de hidroliza a fosfatidil inozitol 4,5-
bisfosfat (PIP2) care este un fosfolipid membranar:

Cei doi produsi de reactie IP3 si DAG actioneaza ca mesageri

secunzi pentru hormonii ai caror receptori sunt cuplati cu
proteinele Gp
 C. DAG i IP3

fosfatidil inozitol DAG

4,5-bisfosfat (PIP2)

IP3
 C. DAG i IP3

IP3 este la pH-ul fiziologic un polianion, puternic hidrofil,

difuzeaza in citosol unde prin deschiderea unor canale ionice
determina eliberarea de Ca2+ din reticulul endoplasmatic in
citosol;

IP3 determina cresterea [Ca 2+] n muschii netezi cu

interaciunea actina-miozina si contractia musculara

Diacilglicerolul (DAG) este un compus liposolubil, ramane

ancorat de membrana plasmatica de unde activeaza
proteinkinaza C.
IP3-receptori citoplasmatici
 C. DAG i IP3

Hormonii ce au ca mesageri secunzi IP3, DAG, Ca2+ sunt:

catecolaminele, acetilcolina prin receptori muscarinici,
gastrine, colecistokinina, hormonul eliberator al
gonadotropinelor, etc.

Proteinkinaza C este o proteina ce se gaseste in membrana

plasmatica. Prezinta mai multe izoforme. Unele sunt activate
numai de DAG, altele necesita pentru activare si ioni de
Ca2+. Are specificitate pentru resturile de serina sau
treonina, dar diferite de cele fosforilate de proteinkinaza A.
 C. Ca2+
Ca2+ mediaza efectele intracelulare ale multor hormoni sau
ale unor semnale nervoase. Concentratia citosolica este
foarte mica, aproximativ 10-7- l0-6M, iar concentratia
calciului extracelular este de 10-3 M.

Concentratia calciului intracelular este mentinuta mica prin:

-functionarea unor pompe de Ca2+, care scot calciul din
celula
- mecanisme ce depoziteaza Ca2+ in mitocondrii si in
reticulul endoplasmic
- in mod natural membranele biologice au permeabilitate
foarte mica pentru cationi.
 C. Ca2+
Nivelul sczut al calciului in citoplasma previne formarea fosfatilor de calciu greu solubili

Rolurile reglatoare ale Ca2+sunt mediate de proteine specifice: calmodulina sau troponina C

Troponina C este o proteina inrudita cu calmodulina, componenta a aparatului contractil al

muschilor striati

Troponina C impiedica asocierea actina-miozina; dupa legarea Ca2+, sufera o modificare

conformationala ce permite asocierea actina-miozina si contractia muschiului.

.
 C. Ca2+

Calmodulina, este o proteina mica ce contine 148

aminoacizi, fiind prezenta in toate celulele eucariote

Poate fixa 4Ca2+/molecula. Fixarea celor 4Ca2+ de catre

calmodulina determina trecerea acesteia intr-o conformatie
mai compacta, activa, capabila sa interactioneze cu o alta
proteina in care induce o tranzitie conformationala si astfel
se modifica functia proteinei

Fixarea Ca2+ permite expunerea zonei nepolare a

calmodulinei si interactiunea cu proteinele tinta
 C. Ca2+

Complexul Ca2+-calmodulina:

regleaza contractia musculaturii netede

activeaza pompa de Ca2+ din membrana plasmatica
regleaza activitatea unor proteinkinaze
interfera in celelalte sisteme mesageriale prin reglarea
activitatii adenilat ciclazei, guanilat ciclazei,
fosfodiesterazelor, etc.
3. Hormoni ce acioneaz prin R cu activitate
protein kinazica tirozin-specifica

Dupa ocuparea situsului

extracelular cu ligand se
produce o autofosforilare la
resturile de tirozina situate
intracelular

Creste eficienta R ca
protein-kinaza
In forma activa, R
determina fosforilarea unor
proteine icel. Cu generarea
rasp. biologic
Receptori cuplai cu enzime
Intrebari
Care dintre urmatoarele reprezinta o caracteristica a
mesagerilor chimici?
A. sunt secretati de o singura celula, intra in sange si
actioneaza asupra unei celule la distanta
B. pentru a ajunge la un raspuns coordonat, fiecaree mesager
este secretat de diferite tipuri celulare
C. fiecare mediator se leaga la un R proteic specific in celula
tinta
D. mediatorii chimici tb sa patrunda in celula pt a transmite
mesajul
E. mesagerii chimici sunt metabolizati la mesageri secundari
pentru a transmite mesajul