Rezumat Biologie Celulara Si Moleculara

1. TEORIA SISTEMICA.
LOCUL CELULEI IN
IERARHIZAREA SISTEMELOR BIOLOGICE
-
Celula: unitatea elementara a lumii vii

Metode si teorii de studiu al materiei vii:
o Metoda scolastica- Evul Mediu
o Metoda analitica (carteziana)
o Metoda reductionista
o Metoda istorica (darwiniana)
o Teoria sintetica a evolutiei
o Teoria sistemica
Teoria sistemica: INTREAGA MATERIE ESTE ORGANIZATA IN SISTEME
IERARHIZATE. ORICE SISTEM ESTE ALCATUIT DIN SUBSISTEME SI LA
RANDUL SAU DEVINE PARTE COMPONENTA A UNUI SISTEM MAI
CUPRINZATOR.
o Definitia lui Bertalanffy: un sistem reprezinta un ansamblu de elemente
aflate in interactiune (1960)
o Clasificarea sistemelor: in fct de schimburile pe care le realizeaza cu
mediul inconjurator
- sisteme izolate: nu fac schimburi (ipotetice repr starea ideala a unui
sistem)
- sisteme inchise: schimb energetic, fara schimb de materie (vas de apa
ermetic inchis); energie minima, entropie maxima
- sisteme deschise: schimb de materie si energie (CELULA)
Locul celulei in organizarea ierarhica a lumii vii
o Ierarhia sistemelor rezulta din faptul ca orice sistem este alcatuit din
subsisteme si la randul sau intra in alcatuirea unui alt sistem, mai vast
o 2 nivele de organizare:
- supraindividual: BIOSFERA (=mai multe ecosisteme) BIOCENOZA
(+ biotop= ecosistem) SPECIE
- individual: ORGANISM SISTEME APARATE ORGANE
TESUTURI CELULA ORGANITE MACROMOLECULE
MOLECULE ATOMI PARTICULE SUBATOMICE
24. SEMNALIZAREA INTERCELULARA:

modalitati de semnalizare, tipuri majore de
semnale induse
Modalitati de semnalizare
- Comunicarea de vecinatate
o Semnalizarea contact-dependenta
Prezenta la celulele embrionare si la celulele care asigura raspunsul

imunitar
o Semnalizarea paracrina
Actioneaza asupra celulelor tinta prin mediatori chimici locali
o Semnalizarea autocrina
Celula secreta in spatiul intercelular molecule de semnalizare care
se pot intoarce spre a se lega pe proprii receptori in timpul
diferentierii celulare
Comnunicarea la distanta
o Semnalizarea sinaptica:
Prin intermediul neurotransmitatorilor
o Semnalizarea endocrina
Prin intermediul hormonilor secretati in sange si apoi vehiculati
la mare distanta spre celulele tinta
Diferente intre calea sinaptica si cea endocrina

celulele tinta prezinta receptori care le permit sa extraga si sa fixeze in mod
specific anumiti hormoni
in transmiterea sinaptica, comunicarea este conditionata de contactul intre
terminatiile nervoase si celulele tinta. Numai celula care se afla in contact cu
terminatia nervoasa este expusa actiunii neurotransmitatorului
daca celulele endocrine trebuie sa utilizeze mai multi hormoni pentru comunicare,
celula nervoasa poate utiliza acelasi neurotransmitator pentru a comunica cu mai
multe celule tinta
viteza de transmitere a caii endocrine este mai mica decat cea sinaptica
toate aceste diferente conduc la concluzia ca semnalizarea sinaptica este mult mai
precisa decat semnalizarea endocrina
25. RECEPTORII CELULARI: definitie,

clasificare, localizare, exemple
Definitie: dispozitive proteice specializate pentru a lega mesageri specifici.

Clasificare:
Dupa originea mesagerului cu care interactioneaza:
o Receptori pentru substante endogene
Pt neurotransmitatori situati in mb postsinaptica a celulelor
musculare sau nervoase. Ex: receptori pt acetilcolina, noradrenalina,
serotonina, histamina, GABA etc.
Pt hormoni localizare intracelulara diferita In fct de natura
hormonului (hidrofili sau hidrofobi)
Receptori implicati in reactiile imunitare
Pt antigene endogene pe celulele implicate in raspunsul imun
(limfocitele T) si pe suprafata tuturor celulelor din organism
Pt anticorpi pe suprafata eozinofilelor si a mastocitelor

Pt complement celulele sistemului fagocitar
Pt factori de crestere EGF (factor de crestere epidermic);
PDGF (factor de crestere derivat din plachetele sanguine)
o Receptori pentru substante exogene
Pt virusuri fiecare tip de virus isi are receptori specifici pe celulele
tinta (HIV pe limfocitul T; Epstein-Barr pe limfocitul B; virusul
rabic in jonctiunea neuromusculara)
Pt antigene non-self la suprafata limfocitelor B
Pt lecitine
Pt droguri
Pt toxine bacteriene
Dupa modul de activare
o Cuplati la canale ionice (receptori ionotropici)
o Legati la proteina G
o Cuplati cu o enzima
26. MESAGERII: definitie, clasificare, localizare,

exemple. Citokinele
Definitie: substante chimice vechiculate pe cale nervoasa sau umorala care ajung la
celulele tinta, se cupleaza cu receptori si determina raspunsul celular
Tipuri de mesaje induse:
- de supravietuire: cand nu mai exista semnale se instaleaza apoptoza (moartea
celulara programata)
- diferentiere
- diviziune
Raspunsul celular: depinde de natura chimica a mesagerului
- Mesageri hidrosolubili: determina raspunsuri rapide si de scurta durata
- Mesageri liposolubili : determina raspunsuri tardive, dar de lunga durata
Dupa modul de actiune
- Agonisti: activeaza receptorul (hormoni, neurotransmitatori, mesageri exogeni)
- Antagonisti: blocheaza receptorii celulari (medicamentele)
Citokinele
- Imunitatea naturala si specifica este mediata de imunohormoni de natura proteica
numiti citokine
- Indeplinesc urmatoarele functii:
o Mediatori ai imunitatii naturale
o Regulatori ai activitatii, cresterii si diferentierii limfocitelor
o Activatori ai celulelor inflamatoare nespecifice
o Stimulatori ai cresterii si diferentierii leucocitelor
- Exemple:
o Interleukina I actioneaza ca factor activator al proliferarii limfocitelor T

si al cresterii si diferentierii limfocitelor B
o Interleukina II responsabila de trecerea limfocitelor T din faza G in faza
S a ciclului celular
o Interferonii peptide cu actiune antivirala nespecifica care inhiba
replicarea virusurilor, au activitate antiproliferativa si imunoreglatorie.
Sunt identificate 3 clase:
interferoni
interferoni
interferoni
27. EFECTELE LEGARII LIGANDRECEPTOR: semnalizarea prin intermediul

proteinei G
Definitie: Proteina G sau proteina trimerica reglatoare este o proteina care mediaza
interactiunea dintre receptor si proteina tinta. Este compusa din 3 lanturi polipeptidice
diferite, numite , si .
- Lantul leaga si hidrolizeaza GTP si activeaza adenilatciclaza.
- Lanturile si formeaza un complex care are rolul de a ancora proteina Gs
(stimulatoare) pe fata citoplasmatica a mb plasmatice.
Efectele contactului ligand-receptor
Modificari structurale ale membranei: rearanjarea receptorilor in plaje sau
cupole
Modificari functionale ale membranei
o Modificari de permeabilitate pt ionii de Na, K, Ca se produc la legarea
neurotransmitatorilor de mb postsinaptica si au rol in transmiterea si generarea
influxului nervos
o Formarea mesagerului de ordin II AMPc, GMPc si Ca
pe calea AMPc, enzima activata produce un mediator solubil
(inozitoltrifosfat) care elibereaza Ca din RE.
o Modificari specifice metabolismului celular
Mesagerii de oridin II traduc semnalele extracelulare in semnale
intracelulare si declanseaza o cascada de reactii enzimatice care vor
sfarsi prin raspunsul celular la comanda primita (glicogenogeneza,
sinteza de acizi nucleici, contractia musculara)
28. MICROTRANSPORTUL PASIV
Ca sistem biologic deschis, celula realizeaza in mod permanent schimburi de energie

si materie cu mediul extracelular, membrana celulara constiuind bariera care
controleaza schimburile dintre celula si mediul extracelular datorita proprietatii de
permeabilitate selectiva. Dupa dimensiunea materialului care traverseaza periferia
celulara, transportul se clasifica in: microtransport (transport transmembranar apa,

ioni si molecule) si macrotransport (transport in masa, prin intermediul veziculelor
endocitoza si exocitoza)
Microtransportul se clasifica si el la randul lui in : microtransport pasiv si activ.
Microtransportul pasiv
- Se realizeaza fara consum de energie, in sensul gradientului de concentratie pt
substante si gradient electrochimic pentru ioni. El se supune legilor de difuziune
si osmoza
- Se realizeaza pe doua cai:
o Difuziune simpla
moleculele hidrofobe: viteza de transport depinde de marimea
moleculei si de gradul de solubilitate in lichide
moleculele hidrofile: au nevoie de proteine transportoare
ionofori
- de tip canal
- de tip mobil
proteine de tip canal cu deschidere comandata
- canale cu poarta comandate de ligand
- canale cu poarta comandata de voltaj
- canale cu poarta comandata de ioni
- canale cationice cu deschidere comandata de un stimul
mecanic
o Difuziune facilitata
are viteza de 100.000 de ori mai mare decat difuziunea simpla
mod de transport pentru AA, glucoza, glicogen, uree
realizat de proteine cu capacitate de modificare conformationala
(permeaze) la nivelul hepatocitului sunt 800.000 de permeaze pt
glucoza, fiecare realizand transportul a 180 de molecule/secunda.
29. MICROTRANSPORTUL ACTIV

Microtransportul activ
- se realizeaza cu consum de energie, impotriva gradientului de concentratie pt
substante si gradient electrochimic pentru ioni. Se mai numeste si transport
metabolic dependent
- dupa modul de utilizare a energiei se clasifica in:
o Transport activ primar

modul de transport transmembranar al ionilor
se desfasoara cu consum de ATP prin pompe ionice cu proprietati
ATP-azice
dupa natura ionilor :
pompe pentru anioni (Cl, I etc)
pompe pentru cationi (Mg, Ca etc)
dupa numarul ionilor
pompe pentru un singur ion (Ca in celula musculara, Cl in
celula parietala gastrica, I in tireocite)
pompe pentru 2 ioni (Na/K ATP-aza)
Na-K ATP-aza
Formata din 2 subunitati catalitica si structurala
Subunitatea catalitica prezinta pe fata externa un situs de
legare a K, iar pe fata interna un situs de legare a Na
La fiecare ciclu scoate 3 Na si baga 2 K pe seama
consumului unei molecule de ATP
Etapele functionarii
1. legarea Na pe fata citoplasmatica
2. fosforilarea
3. eliberarea Na in exterior
4. legarea K din exterior pe situsul specific
5. defosforilarea
6. readucerea proteinei la conformatia initiala si
eliberarea K la interior
roluri
- mentinerea presiunii osmotice si echilibrului acidobazic
- participa la pasajul influxului nervos
o Transport activ secundar (transcelular)
mod de transport al glucozei si AA in simport cu Na (la nivelul
celulelor absorbtiei intestinale) si al Na-Cl, Na-H in antiport la
nivelul nefrocitelor
glucoza patrunde intracelular folosind energie inmagazinata in
gradientul Na
o Transportori ABC
Fiecare membru al familiei de proteine contine 2 domenii de legare
a ATP
Ex: MDR multidrug resistance (proteina de rezistenta multipla la
medicamente)
30. FAGOCITOZA

endocitoza si exocitoza); dupa natura materialului endocitat se disting doua tipuri de
endocitoza: fagocitoza si pinocitoza
Fagocitoza reprezinta mecanismul prin care celulele inglobeaza din mediul
extracelular particule solide.
- Termenul provine din limba greaca , fagein=a devora.
- Indeplineste multiple roluri
o Rol de aparare contra nonself-ului (bacterii, virusuri)
o Rol de curatire contra self-ului alterat (celule degenerate, imbatranite,
moarte)
o Rol de nutritie pt celulele fagocitare (in urma procesului de fagocitoza
rezulta produsi finali AA, monozaharide etc pe care celulele cu rol
fagocitar ii utilizeaza in propriul metabolism)
- Celulele cu rol fagocitar. Dupa dimensiunile particulei endocitate se clasifica in
o Microfage: polimorfonuclearele neutrofile din sange
o Macrofage : iau nastere din celula stem de unde trec in sange unde raman
aprox 60 de ore dupa care ajung in tesutul conjunctiv unde se transforma
in macrofage tisulare si isi desfasoara activitatile specifice. Totalitatea
macrofagelor din organism alcatuiesc sistemul fagocitar mononuclear.
In acest sistem se disting trei compartimente celulare:
Compartimentul medular: monoblaste, monocite medulare
Compartimentul sanguin: monocite sanguine
Compartimentul tisular: macrofage tisulare (libere si fixe)
- Etapele fagocitozei
1.
chemotactismul miscare dirijata in directia unui stimul
chemostatic
2.
opsonizarea recunoasterea particulei ce urmeaza a fi
fagocitate
3.
acolarea atasarea fagocitelor de particule
4.
emiterea de pseudopode inglobarea
5.
Digestia intracelulara realizata de lizozomi
31. PINOCITOZA SI TRANSCITOZA


Pinocitoza procesul de transport in masa a unei cantitati variabile de fluid tisular
impreuna cu macromoleculele pe care acesta le contine
- Provine din limba greaca, pinein=a bea
- Dupa mecanisemele care stau la baza procesului de inglobare a fluidului tisular, se
deosebesc 2 forme:
o Pinocitoza independenta de receptori
Este forma de inglobare a substantelor din mediul extracelular in
vezicule formate din invelisul celular, fara fixarea prealabila a
substantelor la nivelul receptorilor membranari
Dupa modul de formare, veziculele de pinocitoza sunt de doua
categorii:
Endocitoza in faza lichida: formarea veziculelor invelite de
clatrine
Transcitoza: formarea veziculelor neacoperite de clatrine
o Pinocitoza cuplata la receptori
Captarea colesterolului in celulele animale pinocitoza LDL
Implicatii medicale: hipercolesterolemie familiala producere
exagerata de receptori pentru LDL (acumulare anormala de
colesterol liber in citoplasma); formarea placilor aterosclerotice
malsinteza receptorilor pt LDL
Transcitoza forma particulara a pinocitozei, independenta de receptori
- Se desfasoara la nivelul celulelor endoteliale prin 2 moduri
o Transcitoza distributiva
o Transcitoza conectiva
34. CITOSCHELETUL CELULAR:

microfilamentele de ACTINA
-
actina este prezenta preponderent in celula musculara, dar se gaseste in proportie

de 5-30% si in restul celulelor corpului.
6 izoforme diferite de actina:
o Tipul scheletal
o Tipul cardiac
o Tipul vascular
o Tipul (delta) enteric
o Tipul citoplasmatic
Intracelular se gaseste sub 2 forme
o forma monomerica (actina G) prezinta locusuri de atasare pt Ca,
miozina, ATP si a proteinelor asociate
o forma polimerizata (actina F). Polimerizarea se desfasoara in urmatoarele

faze:
faza de lag
faza de polimerizare
faza de echilibru
modul de formare al microfilamentelor este influentat de o serie de proteine
asociate:
o profilina, timozina impiedica polimerizarea actinei G
o gelsonina determina fragmentarea microfilamentelor
o filamina favorizeaza organizarea microfilamentelor in retea
tridimensionala, prin legarea nodurilor retelei
o fimbrina si vilina leaga microfilamentele in manunchiuri
in celulele nemusculare
o fiecare microfilament de actina F este alcatuit din 2 lanturi de monomeri
G, insirati ca perlele intr-un sirag
o au urmatoarele roluri
structural (de sustinere) formeaza suportul prelungirilor
dinamic miscarile celulare
in celulele musculare
o actina F este asociata cu proteine reglatoare formand impreuna
filamentele subtiri. Aceste proteine sunt tropomiozina si troponina
tropomiozina localizata in santul dublului helix al actinei F,
conferind stabilitate si o structura compacta a acesteia
troponina complex de polipeptide
troponina T se ataseaza de tropomiozina
troponina I se ataseaza de actina si de troponina C
inhiba contractia actina-miozina
troponina C rol in legarea ionilor de Ca

microfilamentele de MIOZINA
-
miozina, la fel ca si actina a fost descrisa pentru prima data in celulele musculare,
dar astazi se stie ca aceasta proteina este o componenta constanta a tuturor
tipurilor de celule
microfilamentele de miozina se formeaza prin polimerizarea unei proteine
structurale si contractile, miozina.
In citosol, miozina se gaseste sub forma monomerica sau polimerizata
Este alcatuita din 2 lanturi grele si din 2 perechi de lanturi usoare
Lantul greu: are o portiune alungita helicoidala si un cap globular
Lanturile usoare: sunt asociate cu capetele globulare.
Sub actiunea proteazelor, molecula de miozina este fragmentata, ceea ce permite
studiul organizarii diferitelor lanturi polipeptidice
o Tripsina: scindeaza miozina in 2 fragmente inegale: meromiozina usoara

(LMM) care reprezinta coada miozinei si meromiozian grea (HMM)
o Papaina: HMM poate fi subdivizata in subunitatea globulara S1 si
fragmentul helicoidal S2, care leaga S1 de LMM
In celulele nemusculare:
o Microfilamentele de miozina formeaza agregate subtiri, obtinute prin
polimerizarea a 10-20 de molecule de miozina si poarta numele de
miozina I intervine in miscarile care au la baza mecanismul contractiei
actina-miozina
In celulele musculare
o Miozina reprezinta mai mult de jumatate din totalul proteinelor
constituente.
o Filamentele se groase se formeaza prin polimerizarea a aprox 300-400 de
molecule de miozina
o In miofibrile, filamentele groase se gasesc dispuse paralel cu
microfilamentele subtiri de actina
o Fiecare filament de miozina este inconjurat de 6 microfilamente de actina
La organizarea sarcomerului, participa o serie de proteine asociate
o Titina
o Nebulina
o Tropomodulina
o Capul Z

FILAMENTELE INTERMEDIARE
-
filamentele intermediare poarta aceasta denumire deoarece diametrul lor de

aproximativ 10 nm este intermediar diametrului microfilamentelor de actina
(7nm) si diametrul microtubulilor (25nm)
polimerizarea proteinelor fibrilare are loc prin impletirea lor ca intr-o franghie,
astfel ca filamentele intermediare odata ansamblate nu se mai depolimerizeaza.
Filamentele intermediare au o organizare structurala comuna, continand un
domeniu central helixde aproximativ 310 AA, flancat de domenii amino si
carboxil terminale. Domeniul central are rol in ansamblarea filamentului in timp
ce domeniile terminale determina functiile specifice ale filamentelor intermediare
Nu prezinta polaritate, sunt insolubile in solutii fiziologice, dar se dizolva la
variatii mari de pH.
Tipuri:
o Tipul epitelial
Cuprinde filamentele de keratina (tonofilamente)
Cea mai complexa clasa de filamente intermediare
Cuprind keratinele de tip I (acide) si de tip II (alcaline)
Au rol structural si asigura rezistenta mecanica a celulelor
epiteliale si derivatilor lor (par, piele, unghii)
Implicatii medicale:
Mutatiile genelor raspunzatoare de sinteza keratinelor
epidermoliza buloasa simpla
Evidentierea filamentelor de keratina este utila in
diagnosticul cancerelor epiteliale
o Tipul axonal
Cuprinde neurofilamentele cele mai importante structuri de la
nivelul axonului, dendritelor si regiunilor perinucleare ale
neuronului
Formate din 3 polipeptide: NF-L, NF-M, NF-H
Anomalii ale acumularii si ansamblarii neurofilamentelor:
scleroza laterala amiotrofica
o Tipul vimentina
Prezinta aceeasi morfologie dar contin proteine diferite
Vimentina celule mezenchimale
Desmina celule musculare
Sinemina asociata cu desmina si vimentina
Proteinele acide ale filamentelor gliale
o Tipul nuclear
Reprezentat de laminele nucleare. (A, B si C)
Are rolul de a mentine forma si stabilitatea anvelopei nucleare

MICROTUBULII
Organizare moleculara
- Se formeaza prin polimerizarea proteinei numita tubulina
- Tubulina este un heterodimer alcatuit din subunitatea si care sunt neidentice
- In cursul ansamblarii microtubulilor, dimerii de tubuline polimerizeaza si fomeaza
protofilamente
- Din 13 protofilamente se formeaza peretele unui microtubul
Polimerizarea si depolimerizarea microtubulilor
- Microtubulii in crestere prezinta polaritate structurala
- La capatul +, subunitatile se adauga cu o viteza mai mare decat la capatul
- Polimerizarea microtubulilor este acompaniata de hidroliza GTP la GDP
- Polimerizarea tubulinei este un proces de autoansamblare care se petrece spontan
la temperatura de 37oC, in timp ce la 5oC are loc dezansamblarea.
- In structura microtubulilor, pe langa tubuline mai intra si alte proteine denumite
MAPs (proteine asociate microtubulilor). Aceste proteine se leaga de monomerii
de tubulina si determina polimerizarea acestora. Cele mai importante MAPs sunt

proteinele tau.
- Polimerizarea tubulinei este influentata de medicamente: Colchinina, Vinblastin,
Vincristin. Etc.
Raspandire
- Se pot gasi liberi in citoplasma sau formeaza ansambluri de microtubuli in unele
structuri celulare cum ar fi: axinemele cililor si flagelilor, fibrele fusului de
diviziune, centrioli.
- Au capacitate rapida de ansamblare si dezasamblare.
- Media de viata a microtubulilor este de 10 minute
Functii
- Functie mecanica de mentinere a formei celulare
- Morfogeneza (cresterea prelungirilor in cursul diferentierii neuronului)
- Fixeaza organitele si le modifica pozitiei in citoplasma
- Rol de organizator al citoscheletului
- Rol in miscarea celulara
38. MICROVILII
sunt prelungiri citoplasmatice ale majoritatii celulelor epiteliale

numarul si forma microvililor este corelata cu capacitatea de absorbtie a celulelor
rolul microvililor este de a mari suprafata de absorbtie si de a interveni in mod
activ in procesul absorbtiei, impingand substantele absorbite spre interiorul
celulei.
Structura
- In MO la polul apical platou striat (la nivelul enterocitelor) si margine in perie
(la nivelul nefrocitelor)
Ultrastructura
- Microvilul este format dintr-um miez de 20-30 de filamente de actina, solidarizate
de membrana plasmatica printr-un complex de proteine cum ar fi calmodulinele si
miozina I. Microfilamentele de actina sunt solidarizate intre ele prin 2 proteine:
fimbrina si vilina
- La polul bazal, filamentele de actina din microvili se termina intr-o retea
perpendiculara de filamente denumita buton terminal. Aceasta structura este
alcatuita din filamente de actina, proteine de legare a actinei (spectrina II si
miozina II) si filamente intermediare. Proteinele de legare a actinei au rolul de a
mentine microvilul in pozitie verticala
- Miscarea intregului manunchi de filamente de actina, ca si contractia intregului
microvil, se realizeaza prin intermediul interactiunii actina-miozina din reteaua
terminala, precum si prin interactiunea miozinei cu filamentele axiale
39. CILII SI FLAGELUL: rol, organizare

moleculara, localizare, implicatii medicale
cilii si flagelul sunt organite ectocitoplasmatice care au un mecanism molecular de

miscare identic: interactiunea dintre tubulina si dineina
CILII
Sunt prelungiri multiple localizate la suprafata celulelor epiteliale din trahee, bronhii
si oviduct.
In arborele traheo-bronsic, cilii sunt implicati in curatirea mucusului, iar la nivelul
oviductului au rol in deplasarea oului spre cavitatea uterina
Miscarea cililor este regulata si sincrona, se propaga in valuri succesive ca intr-un
lan de grau batut de vant
Structura si ultrastructura
o Componentele structurale:
Portiunea libera (cilul propriu-zis)
Corpusculul bazal (originea cilului)
Radacinile cilului
o In MO: la baza cilului, sub membrana celulara se observa o bada fina care se
coloreaza bazofil, determinata de prezenta corpusculilor bazali.
o In ME:
portiunea libera a cilului este formata dintr-un complex de structuri
microtubulare denumit axonema. Contine microtubuli si proteine care
ajuta la miscare. Pe sectiune transversala, microtubulii din axonema
sunt aranjati in dispozitia 9+2.
Microtubulii centrali sunt completi (13 protofilamente)
Fiecare dublet periferic este alcatuit dintr-un microtubul complet
(subfibra A 13 protofilamente) de care este atasat pe o parte un
microtubul incomplet (subfibra B 11 protofilamente)
Pe langa microtubuli, axonema cuprinde si alte proteine necesare pt o
functionare normala a cililor:
Dineina are activitate ATP=azica si apare la intervale regulate
de 24 nm
Nexina
Fibre radiare
o Motilitatea cilului
Bratele de dineina determina motilitatea axonemei, iar nexina si fibrele
radiare transforma activitatea dineinei intr-o miscare de incovoiere a
cililor.
FLAGELUL
La om, singura celula care poseda flagel este spermatozoidul.
Flagelul are o miscare ondulatorie, sinusoidala, care determina inaintarea
spermatozoidului
Ultrastructura:
o Are o ultrastructura asemanatoare cu cilul, 9+2, dar mai complexa
Implicatii medicale
o Absenta dineinei sindromul cililor imobili sindrom Kartagener
Aceasta boala genetica este asociata cu afectiuni respiratorii cronice si

inversia viscerelor (situs inversus)
Barbatii cu sintrom Kartagener sunt sterili
40. CENTRUL CELULAR, ASTERUL, FUSUL

DE DIVIZIUNE
Centrul celular (centrozomul)

- Este alcatuit din 2 centrioli cu lungimi de 0.4-0.5 dispusi perpendicular unul pe
celalalt
- Fiecare centriol este alcatuit din 9 triplete de microtubuli
- Este inconjurat de un meterial pericentriolar dens format din P si ARN
- La inceputul divizunii, perechile de centrioli se separa si formeaza cei 2 poli ai
fusului de diviziune
- Rol:
o Functia principala este de centru organizator al microtubulilor
o Coordoneaza motilitatea celulara in special timpul diviziunii celulare
o Reprezinta sediul de nuclee a microtubulilor care vor forma asterii si
fibrele fusului de diviziune
o Rol de protectie a depolimerizarii capatului microtubulilor
41. RIBOZOMII: definitie, ultrastructura,

organizare moleculara, forme de existenta in
citoplasma, origine, rol
Definitie
Sunt organite intracitoplasmatice nespecifice, nedelimitate de endomembrane, cu rol
esential in coordonarea traducerii codului genetic prin interactiunea lor cu ARNm si
cu celelalte molecule necesare biosintezei proteinelor
Au fost descrise de G.E. Palade in 1953, de aceea se mai numesc si granulele lui
Palade.
Sunt prezenti in toate celulele, cu exceptia hematiei, dar mai abundenti in celulele
secretorii ale glandelor endocrine si exocrine.
Structura
Sunt alcatuiti din 2 subunitati: Subunitatea mare care prezinta o adancitura sub forma
de sa in care se dispune subunitatea mica, cele 2 subunitati asociindu-se pe o catena
de ARNm.
Forme de existenta in citoplasma
Subunitati libere
Atasati pe catena de ARNm, impreuna cu care alcatuiesc poliribozomi.
Poliribozomi atasati la membranele reticului endoplasmic cu care formeaza RER.
Organizare moleculara:
A fost elucidata prin tehnica imunologica si prin tehnica de imprastiere a neutronilor
Ribozomii contin:
o 50% ARN cu rol in activitatea catalitica a ribozomilor
o 50% proteine structurale (50 de tipuri in subunitatea mare si 30 in subunitatea
mica) si functionale
Origine
Sinteza precursorilor ribozomali are loc in nucleol
Majoritatea tipurilor de ARN ribozomal provin dintr-un precursor comun, ARN 45S
Functiile ribozomilor
Ribozomii atasati de membranele RE sinstetizeaza proteine de export reprezentate
de hormoni, anticorpi, enzime
Ribozomii liberi intervin in sinteza proteinelor de structura care participa la diviziune,
la cresterea celulara si inlocuirea organitelor imbatranite
42. RETICULUL ENDOPLASMIC: structura,

ultrastructura, organizare moleculara, tipuri de
reticul si roluri comune celor doua zone
Definitie:
Este un organit intracitoplasmatic nespecific, prezent in toate celulele, cu exceptia
hematiei adulte, angajat in procesele de sinteza si secretie celulara.
Structura
In MO au fost evidentiati sub denumiri diferitem in functie de coloratia utilizata si
tipuri celular cercetat:
o corpusculi Nissl in neuroni, coloratie albastru de toluidina
o corpi Berg in hepatocite, coloratie albastru de toluidina
o ergastoplasma celule pancreatice, zona bazofila
o corpi tigroizi neuroni, coloratie prin impregnare argentica
Ultrastructura
In ME apare ca un sistem complex de membrane organizat in canalicule si cisterne, al
caror lumen prezinta continuitate cu spatiul perinuclear
Tipuri de reticul
Reticul endoplasmic neded (REN)
o Nu are ribozomi atasati
o Mai bine reprezentat in celulele care sintetizeaza hormoni sterozi, pigmenti, in
celulele cu conuri si bastonase, celule musculare, hepatocite
Reticul endoplasmic rugos (RER)
o Are ribozomi atasati aspect de om de zapada (rugos)
o Joaca un rol important in sinteza proteinelor
o Reprezentarea RER este mai importanta in celulele specializate in sinteza
heteroproteinelor: celule pancreatice, plasmocite, hepatocite, neuroni
Roluri comune celor doua zone
Suport mecanic al citoplasmei si de compartimentare a acesteia

Vechiculeaza o serie de substante: proteine, lipide.
Reprezinta o imensa suprafata de schimb intre lumenul RE si citoplasma
Rol in biogeneza membranelor
43. RETICULUL ENDOPLASMIC RUGOS:

organizare moleculara, roluri generale si specifice
in diferite tipuri celulare
- a primit aceasta denumire din cauza existentei pe suprafata externa a numerosi ribozomi
atasati aspect de om de zapada (rugos)
Functii specifice
Transferul lanturilor polipeptidice
o RER participa la sinteza proteinelor destinate exportului, precum si a unor
proteine structurale destinate membranelor organitelor citoplasmatice. Din
aceste motive, RER este mai bine reprezentat in celulele pancreatice unde
secreta enzime digestive si hormoni, in plasmocite unde sunt sintetizate
imunoglobulinele sau in hepatocite.
o Sinteza lanturilor polipeptidice se desfasoara la nivelul poliribozomilor
atasati de membranele RER prin subunitatile mari, de unde trec in
canaliculele si cisternele reticulului
o Dupa initierea biosintezei proteice, proteina care contine aceasta secventa
va orienta ribozomul petnru atasarea la mb RE. Orientarea si traversarea
mb RE de proteinele care prezinta secventa semnal implica existenta a cel
putin 2 componente:
O particula de recunoastere
Receptorul pentru SRP
Glicozilarea proteinelor in RE
o aditia covalenta a zaharidelor la proteine este una din functiile importante
ale RE deoarece majoritatea proteinelor din lumen sunt glicozilate inainte
de a fi transportate la aparatul Golgi, la lizozomi sau la mb plasmatica
o radicalii oligozaharidici se leaga de moleculele proteice prin 2 modalitati:
oligozaharidele O-linkate se leaga la gruparea hidroxil a unei
serine sau treonine din lantul polipeptidic
oligozaharidele N-linkate se leaga la gruparea amino a unei
asparagine din lantul polipeptidic
44. RETICULUL ENDOPLASMIC NETED:

in diferitele tipuri celulare
REN este format din canalicule tubulare cu diametrul de 20-30 nm, fara ribozomi
atasati.
Functii specifice
Realizeaza etape din metabolismul lipidelor
o Fiind implicat in biosinteza lipidelor, REN este foarte bine reprezentat in
celulele din corticosuprarenale si gonade care sintetizeaza hormoni steroizi,
recum si in celulele din mucoasa intestinala cu rol in absorbtie.
o In REN-ul celulelor intestinale, din substantele absorbite se sintetizeaza
trigliceridele care se pot evidentia chiar in lumenul REN sub forma de
chilomicroni
o Membranele reticulului poseda sisteme enzimatice care catalizeaza reactii
importante din cadrul metabolismului diverselor lipide: AG, fosfolipide,
colesterol si derivatii sai
Sinteza fosfolipidelor: are loc sub actiunea enzimelor localizate in mb
RE. Din 2 molecule de AG + glicerol-P rezulta o molecula de acid
fosfatidic, care ulterior, prin modificari biochimice, va genera celelalte
fosfolipide de mb (fosfatidilcolina, f..etanolamina, f..serina si
f..inozitol)
Elongarea si desaturarea acizilor gasi: este catalizata de o oxidaza
care utilizeaza o molecula de oxigen si o molecula de NADH.
Biosinteza colesterolului si a derivatiilor sai: transformarea
colesterolului in acizi biliari si hormoni steroizi se realizeaza prin
hidroxilari si necesita prezenta oxigenului si a NADPH-ului.
Detoxifierea
o Detoxifierea reprezinta metabolizarea substantelor endogene sau exogene
(medicamente, substante toxice, poluanti) in vederea neutralizarii efectelor
nocive si a usurarii eliminarii lor.
o Reactiile prin care substantele sunt detoxifiate sunt: oxidare, hidroliza,
reducere sau conjugare.
Alte roluri
o Degradarea glicogenului hepatic
o Transformarea bilirubinei indirecte in bilirubina directa
o Formarea sistemului sarcoplasmatic, cu rol in stocarea Ca
o Fotoreceptie
o Sinteza melaninei
45. APARATUL GOLGI: structura,

ultrastructura, organizare moleculara, origine
- a fost descris de Cammilla Golgi ca o retea perinucleara observat in
ganglionul spinal de pisica.
Aparatul Golgi este organit intracitoplasmatic nespecific, delimitat de

endomembrane, prezent in toate celulele cu exceptia hematiei adulte.
In MO are aspect de retea perinucleara
In ME prezinta 3 compartimente distincte:
Compartimentul CIS reprezentat de zona dinspre reticulul
endoplasmatic vezicule de tranzitie (microvezicule): transporta
produsii sintetizati la nivelul reticulului endoplasmic; mb
veziculelor formeaza sacii golgieni
Compartimentul median format din sacii golgieni: au o dispozitie
paralela si sunt asezati in stative de 3-12
Compartimentul TRANS reprezentat de zona dinspre
plasmalema vezicule de secretie (macrovezicule): contin
produsul de sinteza al reticulului endoplasmic, maturat in aparatul
Golgi.
Biogeneza
- fata pe care se formeaza noi saci golgieni este denumita fata de formare
- fata pe care sacii cei mai vechi se fragmenteaza in vezicule este denumita
fata de maturare
- timpul de formare a unui sac golgian este de 3-4 minute
- innoirea sacilor golgieni este un proces etapizat care se desfasoara in
directia cis-trans.
46. APARATUL GOLGI: functii. Etapele ciclului

secretor
Functii
o Rol central in secretia celulara
Etapele Ciclului Secretor
1. sinteza lanturilor polipeptidice la nivelul poliribozomilor atasati
RER
2. transferul si segregarea proteinelor de export la nivelul RER
3. transferul proteinelor in REN
4. formarea de vezicule de tranzitie
5. prelucrarea biochimica a proteinelor la nivelul sacilor Golgi
6. desprinderea de vezicule de secretie la nivelul zonei trans Golgi
7. depozitarea veziculelor in citoplasma 1-4 ore
8. exocitoza
o Prelucrarea biochimica a produsilor de secretie
Glicozilarea proteinelor
Glicozilarea glicolipidelor
Sulfatarea
Clivajul proteolitic specific
o Concentrarea produsilor de secretie: la nivelul veziculelor de secretie sau la
periferia sacilor golgieni
o Rol in biogeneza membranelor
o Rol in sinteza lizozomilor
47. MITOCONDRIA: stuctura, ultrastructura,

organizare moleculara, origine
Toate vietuitoarele necesita o mare cantitate de energie pentru asigurarea functiilor lor
biologice: sinteze, transport de substante, mentinerea temperaturii corporale si a
presiunii osmotice etc In celulele animale, aproape toata energia necesara
mentinerii vietii este produsa de mitocondrii, niste organite citoplasmatice al caror
ansamblu alcatuieste condriomul.
o In MO
Forma: in general alungita. 3 forme statice: granulara, siraguri de granule si
forma alungita (de bastonas)
Dimensiuni: intre 1 si 5 .
Numar: hepatocitul pana la 1000 de mitocondrii; nefrocitul 300;
spermatozoidul 24;
Dispozitie intracelulara: salturi mitocondriale explicate prin atasarea lor la
microtubuli; in general, mitocondriile se aglomereaza acolo unde nevoile
energetice ale celulei o cer
o In ME
Ultrastructura mitocondriei este adaptata ideal functiei de producere a ATP.
Formata din: Mb externa, Spatiu perimitocondrial, Mb interna, Matrice
mitocondriala
Organizarea moleculara
o Membrana externa: trilaminata, de natura lipoproteica, contine 60% proteine
(porina) si 40% lipide (fosfolipide, colesterol)
o Spatiul perimitocondrial: are rol activ in transportul substantelor din citosol in
matrice si invers. In cazuri patologice, in acest spatiu se acumuleaza materiale
organice de tipul sarurilor de calciu.
o Membrana interna: trilaminata, de natura lipoproteica cu invaginari numite criste
mitocondriale (confera o crestere a suprafetei de reactie)
o Lipidele: reprezinta 20% - cardiolipina
o Proteinele: reprezinta 80% - in fct de roluri:
Constituentii lantului respirator si enzimele asociate: NADH
dehidrogenaza, ubiquinona, citocromi)
ATP-aza mitocondriala
Transportori specifici
o Matricea mitocondriala: contine enzime implicate in oxidarea piruvatului si a
acizilor grasi, precum si cele mai multe dintre enzimele care participa la realizarea
ciclului citric. Tot la nivelul matricei sunt localizate genomul mitocondrial, ARN
si ADN mitocondrial.
48. MITOCONDRIA: functii

-
mitocondriile sunt adevarate termocentrale celulare care convertesc si

elibereaza energia inmagazinata in substante organice simple intr-un compus
macroergic, ATP.
La nivelul mb interne mitocondriale are loc finalizarea glicolizei aerobe (fiecare
molecula de glucoza produce 36 de molecule ATP, comparativ cu glicoliza
anaeroba unde o molecula de glucoza genereaza doar 2 molecule de ATP)
Fosforilarea oxidativa
Teoria cuplajului chemi-osmotic. Se realizeaza in 2 etape:

1. transportul electronilor activeaza pompa care pompeaza protonii in spatiul
perimitocondrial
2. gradientul de protoni este utilizat de ATP sintetaza pentru producerea de ATP
Oxidarea de substrat
- mecanismul de furnizare a energiei presupune oxidarea prin dehidrogenare a
alimentelor (glucide, lipide, proteine), oxidare care se realizeaza in 3 etape:
citoplasmatica, matriciala si membranara
primul nivel de degradare (etapa citoplasmatica)
AGL sunt convertiti la acetil-coA
Glucoza este convertita la piruvat prin calea Embden Meyerhoff
Al doilea nivel de degradare (etapa matriciala)
Oxidarea acetil-coA, pe parcursul fiecarei ture a ciclului citric,
determina formarea urmatoarelor componente:
2 CO2 ce urmeaza a fi eliminat din celula
3 NADH
1FADH2
cele 3 molecule de NADH si molecula de FADH2 transfera cate 2
electroni pe moleculele acceptor aflate la nivelul mb interne
mitocondriale, fapt ce va determina reducerea oxigenului si
producerea apei (in cadrul lantului respirator) si concomitent
producerea de ATP
Lantul respirator (etapa membranara): reprezinta un lant transportor de
electroni localizat la nivelul mb interne. Determina formarea apei si
pomparea protonilor spre spatiul perimitocondrial
Fosforilarea oxidativa: finalitatea acestui proces este sinteza ATP-ului.
Oxidarea unei molecule de NADH produce 3 ATP, iar 1 molecula de
FADH2 furnizeaza 2 ATP.
Factori care influenteaza fosforilarea oxidativa:
Realizarea gradientului electrochimic optim
Integritatea mb interne
Interventia factorilor chimici: inhibitorii transferului de

electroni, decuplantii fosforilarii oxidative si inhibitorii
transferului de energie.
Producerea de precursori pentru diferite biosinteze
Precursori ai neoglucogenezei
Acidul oxaloacetic
Acidul lactic
Acidul -cetoglutaric
Precursori ai biosintezei acizilor grasi
Acetil-CoA
Precursori ai urogenezei
Amoniacul
Precursorii biosintezei AA si porfirinelor
Unii intermediari ai ciclului Krebs, care provin din degradarea AA,
reprezinta in acelasi timp precursori pentru sinteza de noi AA. Ex:
glutamina, prolina, ac glutamic
49. MITOCONDRIA: modificari patologice si

implicatii medicale
Modificari de ultrastructura mitocondriala

Gigantismul mitocondrial
Talia depaseste 15
Apare in stari fiziologice (hiperactivitate) sau patologice:
Hepatita virala, tumori ovariene, miopatii
Tumefactia sau turgescenta:
Cresterea globala a taliei, largirea spatiului perimitocondrial, scaderea nrlui de criste
Apare in cursul hipoxiei, carentelor proteice si de vitamina B2, hepatita
virala si febra galbena
Retractia mitocondriala
Se caracterizeaza prin scaderea volumului si densificarea matricei
Distrugerea mitocondriilor
Isi pierd cristele, membrana se fragmenteaza si continutul se raspandeste
in citoplasma
Acumulari intramitocondriale de produsi citoplasmatici
Glicogenul sau alte incluziuni mitocondriale
Maladiile mitocondriale
- maladiile mitocondriale sunt boli metabolice datorate deficientei unei enzime
localizata in unul dintre compartimentele mitocondriale. Cauze:
Anomalii de trasnport intramitocondrial
Anomalii de utilizare intramitocondriala a substraturilor
Anomalii ale lantului respirator (citopatii)
ADN ul mitocondrial poate suferi frecvent mutatii care afecteaza functia

celulara, functia organitului si conduc la aparitia unor boli particulare, cum
sunt: bolile neurologice degenerative (Parkinson si Alzheimer), neuropatia
optica ereditara Leber, miopatia mitocondriala etc.
Mitocondria si cancerul
Variatii numerice
Alterari structurale
Cresterea dimensiunilor mitocondriale
Mitocondria si ischemia cardiaca
- ischemia cardiaca este caracterizata de diminuarea fluxului sanguin
coronarian, deci de diminuarea aportului de substraturi si oxigen. Aceste
deficite conduc in mod direct la scaderea productiei intracelulare de ATP
- in mod normal, cantitataea de ATP necesara asigurarii contractiei timp de 24
de ore este de 5 kg.
- atunci cand survine ischemia, acizii grasi devin aproape in exclusivitate
substratul energogen al celulei cardiace. In acest caz, acetil-CoA se
acumuleaza in mitocondrie si inhiva piruvat dehidrogenaza. Calea de oxidare
a glucozei in acest caz este blocata.
- Tratament: trimetazina
50. LIZOZOMII: structura, ultrastructura,

organizare moleculara, origine, roluri generale
lizozomii sunt organite implicate in digestia intracelulara.

Au fost descoperiti prin tehnica de fractionare celulara de Christian de Duve
in1950
- sunt prezenti in toate celulele cu exceptia hematiei adulte, dar mai bine
reprezentait in celulele implicate in mecanisme de aparare nespecifica (microfage
si macrofage)
- in MO coloratii bazice (azur II, APT Dragan) sau metode de evidentiere a
fosfatazei acide (Gomori)
- in ME apar delimitati de o mb trilaminata.
- mb lizozomala de natura lipoproteica. Proteinele mb sunt reprezentate de:
o proteine transportoare pt produsii rezultati in urma digestiei
o pompa de protoni mentine pH la 5
o proteine mb glicozilate: asigura protectia impotriva actiunii litice a
enzimelor lizozomale
- matricea - continut crescut in hidrolaze acide. Enzimele se caracterizeaza prin
latenta, devenind active la un pH de 5 si inactive la pH de 7,2.
Origine
- formarea lizozomilor este un proces complex realizat in multiple etape:
o producerea endozomilor tardivi mecanism realizat cu participarea

aparatului de sinteza si secretie celulara
o formarea lizozomilor matricea endozomului tardiv are pH de 6 si contine
precursorii inactivi ai enzimelor. Momentul cand endozomii tardivi dau
nastere la lizozomi este atunci cand pH scade la 5.
- in functie de provenienta, materialele care urmeaza a fi degradate sunt livrate
lizozomilor pe trei cai:
o endocitoza macromoleculelor odata cu lichidul extracelular (pinocitoza)
o autofagia
o fagocitoza
Roluri generale
- datorita continutului enzimatic, lizozomii intervin in viata celulara asigurand
digestia produsilor nutritivi ingerati in celule, degradarea sau stocajul deseurilor
provenite din metabolismul celular, cat si distrugerea organitelor celulare a caror
durata de viata este limitata.
51. LIZOZOMII: roluri specifice in diferite tipuri

celulare, implicatii medicale
Roluri generale:
Roluri specifice in diferite tipuri celulare
- celulele sistemului fagocitar mononuclear
o sunt celule specializate in apararea si curatirea organismului
o ele endociteaza elemente celulare imbatranite si microorganisme straine,
care apoi sunt distruse prin actiunea enzimelor eliberate de lizozomi.
- Celulele tubilor contorti distali ai nefronului
o Sunt celule specializate in reabsorbtia apei, AA, glucozei si a unei mari
cantitati de minerale continute in urina primara; in acest caz, lizozomii
asigura degradarea proteinelor reabsorbite
- Celulele secretoare ale glandelor endocrine
o In acest tip celular lizozomii realizeaza digestia secretiilor hormonale
excedentare (crinofagie)
- Spermatozoizi
o In cursul procesului de spermiogeneza, lizozomii spermatidelor fuzioneaza
si formeaza acrozomul.
- Fenomene de autofagie
o Lizozomii sunt implicati in remanierea tisulara din cursul vietii fetale cum
sunt perforarea pupilei si disparitia mb interdigitale
- Remanierea osoasa
Implicatii medicale
1. Boli datorate unei activitati scazute a hidrolazelor
o boli determinate genetic
absenta sau malsinteza uneia din hidrolazele lizozomale determina
imposibilitatea digestiei substratului si acumularea acestuia pana la
intoxicarea functiilor citoplasmei si moartea celulei.
Maladiile pot fi clasificate in functia de natura substratului
Lipidoze
Glicogenoze
o Boli dobandite in timpul vietii
Hemosiderozele acumularea de hemosiderina (pigment rezultat
din degradarea hemoglobinei)
Antracoza acumularea de praf de carbune
Sideroza acumularea de particule de fier
Argiria apare in cazul administrarii in cantitati mari a
medicamentelor care contin saruri de argint
2. Albinismul
o Melanocitele produc melanina pe care o stocheaza in lizozomi, numiti
melanozomi. In cazul in care exocitoza pigmentului este blocata apare
hipopigmentarea pielii, maladie genetica cunoscuta sub numele de
albinism
52. PEROXIZOMII
- sunt organite celulare implicate in numeroase functii metabolice esentiale

- sunt mai numerosi in ficat, rinichi, SNC si SNP, retina
Ultrastructura
- sunt inconjurati de o singura membrana trilaminata, mozaicata
- matricea este densa, cu aspect granular si bogata in enzime oxidative
- datorita concentratiei enzimatice foarte ridicata, matricea peroxizomala prezinta o
zona centrala densa, numita cristaloid cu o structura ordonata, cristalina,
alcatuit din uratoxidaza
- atat proteinele care participa la fomarea mb cat si enzimele matriciale sunt
sintetizate de poliribozomi liberi din citoplasma si apoi importate in peroxizomi.
- Pana la ora actuala au fost identificate 23 de proteine structurale numite peroxine
si aprox 60 de enzime.
Biogeneza
- noii peroxizomi se formeaza din precursori peroxizomali, prin cresterea si
fisiunea acestora.
Functii
- peroxizomii utilizeaza oxigenul molecular si peroxidul de hidrogen pentru a
realiza reactii oxidative
1. Producerea H2O2 cu scop de detoxifiere
Peroxizomii utilizeaza O molecular pentru a elimina atomii de H din

substante organice specifice; aceste reactii oxidative conduc la formarea
peroxidului de hidrogen (H2O2)
- Reactiile oxidative se desfasoara in special in ficat si rinichi unde are loc
procesul de detoxifiere a diferitelor molecule toxice care intra apoi in
circulatia sanguina
- Apa oxigenata este toxic celular deoarece formeaza radicali liberi care
influenteaza negativ proteinele si acizii nucleici. Din aceasta cauza, H2O2
in exces este oxidata de catalaza.
2. Oxidarea acizilor grasi
3. Sinteza plasmalogeniilor
Implicatii medicale
- defectele de import ale proteinelor peroxizomale duc la suntrom hepatocerebro-renal Zellweger
- alterarea functiei de oxidare a acizilor grasi conduce la aparitia bolilor
numite adrenoleucodistrofii boli genetice caracterizate prin manifestari
neurologice determinate de distrugerea progresiva a substantei albe din
sistemul nervos si a medulosuprarenalei
- maladia Refsum acumularea de sange si tesuturi a acidului fitanic
53. CICLUL CELULAR
Definirea conceptului
- una dintre caracteristicile fundamentale ale celulelor care alcatuiesc organeismele
vii este reproducerea celulara.
- Celulele se reproduc in cadrul unui ciclu de duplicare si divizare, numit ciclu
celular.
Fazele ciclului celular
- ciclul celular reprezinta perioada de timp cuprinsa intre terminarea diviziunii ce a
dat nastere unei celule pana in momentul in care aceasta celula isi desavarseste
propria diviziune.
- Astfel, ciclul celular are 2 faze distincte:
o Diviziunea celulara (M-mitoza)
o Perioada dintre 2 diviziuni succesive numite interfaza (aici au loc sinteze
de ADN, ARN si proteine)
- Ciclul celular este alcatuit din 4 faze succesive
o G1 perioada cuprinsa intre sfarsitul mitozei si inceputul sintezei de
ADN.
Se caracterizeaza prin sinteza de ARN si proteine.
Materialul nuclear este 2n, iar cei 46 de cormozomi sunt
unicromatidieni
Daca celulele din G1 nu intra in procesul de replicare a ADN-ului,
ele pot trece intr-o perioada de pauza a ciclului celular G0
o S perioada in care se sintetizeaza ADN-ul prin replicare dupa model
semiconservativ
Cromozomii devin bicromatidieni

Materialul nuclear corespunde 4n
o G2 perioada cuprinsa intre sfarsitul sintezei de ADN si inceputul
mitozei.
Caracterizata de transcriptia materialului genetic si biosinteza
proteinelor necesare derularii mitozei.
Materialul genetic este 4n
o M este perioada de diviziune sau mitoza
Materialul nuclear si citoplasmatic este impartit intre cele 2 celule
fiice
La finalul mitozei continutul in ADN devine 2n pentru fiecare
celula fiica
Clasificarea tipurilor celulare in functie de parcurgerea ciclului celular
- celule care si-au pierdut capacitatea de a se divide, fiind oprite in faza G0
(neuronii si celulele musculare striate)
- celule care au capacitate scazuta de a se divide, dar care in conditii speciale isi
accelereaza ritmul mitotic (celule din ficat, rinichi, plamani, glande endocrine)
- celule care au capacitate mare de diviziune (epiderm, maduva hematogena,
celulele linei spermatice )
Durata ciclului celular
- perioada G1 este cea mai lunga perioada a ciclului si variaza in functie de tipul
celular, in timp ce faza S poate varia de la cateva minute pentru celulele
embironare pana la cateva ore la celulele somatice. Fazele G2 si M sunt mai
scurte
- durata ciclului celular este variabila in fct de specie si tip celular (embrionii de
muste 8 minute, levurile 2 ore, celulele epiteliale intestinale 12 ore, iar
hepatocitele 1 an)
Punctele de control ale ciclului celular
- punctul de control G1
- Punctul de control G2
- Punctul de control al metafazei
Sistemul de control al ciclului celular
- are rolul de a activa in timp util enzimele si proteinele responsabile de realizaarea
fiecarui proces, precum si de a le dezactiva odata ce procesul s-a incheiat
- principala clasa de proteine apartinand sistemului de control este reprezentata de
serin-treonin kinaze (Cdk) deoarece sunt dependente de cicline (enzime capabile
sa activeze proteinele tinta prin fosforilare)
54. CARACTERELE GENERALE ALE

NUCLEULUI INTERFAZIC
-
nucleul este prezent in toate celulele, cu exceptia hematiei adulte circulante,

indeplinind urmatoarele functii:
o prin intermediul ADN-ului asigura sinteza, conservarea si transmiterea
informatiei genetice
o prin intermediul proceselor de transcriptie si translatie asigura reglarea si

controlul proceselor vitale.
Caracterele morfologice (in MO)
- fiind o strucutra predominant acida, evidentierea caracterelor morfologice ale
nucleului se realizeaza cu coloranti bazici. Studiul acestor caractere se realizeaza
prin coroborarea urmatorilor parametri:
o forma
rotund ovalara ovul, limfocit, timocit
alungita celulele musculare striate scheletale sau musculare
netede
lobata sau polilobata polimorfonucleare
nucleu inmugurit megacariocite
forma neregulata celula maligna
o numarul
anucleate hematia adulta
mononucleate marea majoritate a celulelor
binucleate 7-8% din hepatocite
multinucleate osteoclastele, fibra musculara striata scheletala
o asezarea
centrala
excentrica in celulele cu polaritate functionala
periferica adipocitul alb
o dimensiunile
variaza de la 4 la spermatozoid pana la 20 la nucleul ovulului
o raportul nucleo/citoplasmatic
Rn/c = Vn/Vc-Vn, unde Vn=volumul nuclear si Vc=volumul
celular
Cuprins intre 1/3 si 1/20.
Ultrastructura
- in interfaza, nucleul celulelor eucariote este alcatuit din:
o invelis nuclear
o nucleoplasma
o cromatina
o nucleol
55. MEMBRANA NUCLEARA: ultrastructura,

compozitie chimica, roluri. Implicatii medicale ale
laminelor nucleare
Ultrastructura
structura fundamentala a invelisului nuclear este apare in ME format din 2

membrane concentrice (externa si interna) care se afla in continuitate una cu
cealalta, precum si cu reticulul endoplasmic
- cele 2 membrane sunt separate intre ele de un spatiu, numit spatiu perinuclear,
care comunica cu lumenul reticulului endoplasmatic.
- In locurile in care mb externa fuzioneaza cu mb interna se formeaza porii nucleari
- Membrana externa este trilaminata, prezinta ribozomi atasati si se continua cu
reticulul endoplasmatic
- Membrana interna este lipsita de ribozomi, aderenta de nucleoplasma
- Lamina nucleara fata interna a mb nucleare este tapetata de o retea
bidimensionala proteica, numita lamina nucleara.
o Proteinele care alcatuiesc lamina nucleara sunt filamente intermediare
numite laminele A, B si C.
o Implicatii medicale
Distrofia musculara Dreifuss mutatia genelor pentru lamininele
A
Lipodistrofia de tip Dunningan pierderea progresiva a tesutului
adipos la nivelul trunchiului si membrelor, concomitent cu
cresterea depunerilor de lipide la nivelul fetei si spatelui
Displazia acro-mandibulara
Maladia Charcot Marie Tooth neuropatie periferica caracterizata
prin atrofie musculara si abolirea reflexelor osteotendinoase
Progeria (sau sindromul prematur Hutchinson) accelerarea
procesului de imbatranire; determinata de diminuarea cantitativa a
lamininei A sau prin alterari calitative a proteinei numita progerina
Compozitie chimica
- 30 % lipide
- 65 % proteine
- 4 % ARN
- 1 % ADN
Roluri
- schimburi nucleo-citoplasmatice prin intermediul protilor nucleari
- participarea la realizarea reactiilor metabolice fiind o forma particulara de
reticul endoplasmic, membrana nucleara prezinta un echipament enzimatic
asemanator cu al acestuia si realizeaza reactii metabolice cvasiidentice
56. CROMATINA: clasificare, organizare

moleculara, vizualizare in MO si ME, rol
- in interfaza, cromatina este forma relaxata, desfasurata a cromozomilor. In timpul

diviziunii celulare, cromatina se reorganizeaza, se condenseaza, luand aspectul
carateristic cromozomilor
Clasificare
Eucromatina activa dpdv transcriptional

o in MO se coloreaza slab bazofil, datorita gradului scazut de spiralizare
o se subclasifica in
eucromatina activa
eucromatina permisiva
- Heterocromatina inactiva dpdv transcriptional, reprezinta 90% din cromatina
nucleara
o in MO se coloreaza intens bazofil, datorita gradului crescut de spiralizare
o se subclasifica in:
heterocromatina constitutiva
heterocromadina facultativa: cromatina Barr
Organizare Moleculara:
- nucleul contine aproape toata informatia genetica sub forma de ADN
- ADN-ul este format din 4 nucleotide: 2 contin baze purinice (A si G), iar 2 contin
baze pirimidinice (T si C).
- Structura de baza a ADN este formata din 2 lanturi polinucleotidice care stabilesc
legaturi de H intre A si T si intre G si C. cele 2 catene sunt antiparalel,
complementare si rasucite, formand un dublu helix cu un diametru de 2 nm
- Nucleotidele nu sunt aranjate la intamplare, ci in asa fel incat 3 litere sa formeze
un cuvant, care sa semnifice un AA. Fiecare cuvant poarta numele de codon.
- ADN cromozomial asociat cu proteinele nucleare si resturi de ARN formeaza
cromatina.
- Dpdv biochimice proteinele asociate ADN se clasifica in:
o Proteine nonhistonice:
proteine structurale care intra in structura cromozomilor,
proteine reglatoare implicate in reglarea genelor
enzime de tipul ARN si ADN polimeraze
o Proteine histonice
Bogate in arginina si lizina
Sarcina puternic pozitiva si caracter bazic
5 tipuri de histone: H1, H2a, H2b, H3, H4
nucleozom
57. CROMATINA: clasificare. Cromatina Barr

Clasificare
- Eucromatina activa dpdv transcriptional
eucromatina activa
nucleara
Cromatina Barr
- a fost descrisa de Barr si Bertram si mai poarta denumirea de cromatina sexuala
sau corpuscul Barr
- este prezenta in 20% din celulele sexului feminin si in mod normal lipseste la
sexul masculin
- reprezinta o heterocromatinizare inerfazica a unuia din comozomii X care devine
inaciv dpdv genetic; inactivarea se produce la 15 zile de la fecundatie la
embrionul de sex feminin
- se poate pune in evidenta in celulele mucoasei bucale unde apare atasata de
membrana interna a nucleului, in neuroni unde este atasata nucleolului si in pmn
neutrofile, unde are forma unui bat de toba.
- Evidentierea corpusculului Barr este utilizata in orientarea diagnosticului
anomaliilor cormozomiale de tip sindrom Turner, sindrom triploX si sindrom
Klinefelter.
58. ORGANIZAREA MOLECULARA SI

SUPRAMOLECULARA A CRIMATINEI:
nucleozomul, fibra A si fibra B
-
nucleozomul este unitatea de baza a cromatinei si prin repetare formeaza structura

filamentului de cromatina, conferind aspectul de margele pe sarma, observat in
microscopie electronica
nucleozomul este format dintr-un miez proteic numit octamer pe care se dispune o
dubla spira de ADN dublu catenar.
Octamerul poarta aceasta denumire deoarece este format din 8 molecule, cate
doua din fiecare din proteinele histonice H2a, H2b, H3 si H4. Histona H1 este
implicata in legarea nucleozomilor.
Lungimea ADN-ului care inconjoara octamerul este de 146 de perechi de
nucleotide, iar filamentul total de ADN din alcatuirea nucleozomului, de
aproximativ 200 de perechi de nucleotide.
La ora actuala, din multele modele de dispunere al nucleozomilor propuse,
modelul in zig-zag este considerat cel mai coerent.
59. NUCLEOLUL
nucleolul este un organit nuclear prezent in toate celulele eucariote cu exceptia

primelor blastomere care nu realizeaza biosinteza proteica
- este prezent pe intreaga perioada a interfazei
Morfologie
- In MO se coloreaza intents bazofil sau intens argentofil
- Numarul in raport direct cu gradul de ploidie (1-2 in celulele diploide, si pana la
10-12 in celulele maligne)
- Dimensiunea 1-7 (aproximativ 1/3 din volumul nucleului)
- Pozitionarea centrala sau excentrica, in functie de momentul functional
Ultrastructura
- centru fibrilar
- componenta firilara densa formata din ADN cromozomial care joaca rol de
organizator nucleolar
- componenta granulara reprezentata de precursorii ARN-urilor ribozomale
- componenta amorfa umple spatiul dintre celelalte componente
- ADN 3%
- ARN 7 %
- Proteine 90%
Rolul nucleolului
- rolul principal al nucleolului este biogeneza ribozomilor. In nucleol se intetizeaza
tipurile de ARN ribozomal care participa la formarea subunitatilor ribozomale
care trec prin porii nucleari in citoplasma unde se matureaza, formandu-se
ribozomii capabili de sinteza proteica
Factori care influenteaza activitatea nucleolului
- substante inhibitoare: caldura, razele X si UV, toxine microbiene si agenti chimici.
- Substante stimulatoare: pilocarpina sau infectii virale cu adenovirusuri
63. Translatia (biosinteza proteica):

etape si factori inhibitori
- are loc in citoplasma, la nivelul poliribozomilor, cu respectarea
urmatoarelor reguli:
> c% intracitoplasmatica a ionilor de Mg++ trebuie sa
atinga pragul de 10-3
> ARNm este citit in directia 5-3
> sinteza se desf. de la capatul amino spre cel carboxil al
lantului polipeptidic
> natura lantului sintetizat este determinata exclusiv de
ARNm si nu de natura ribozomului
Etape:
a) FAZA DE INITIERE este formarea complexului de initiere care
cuprinde - ARNm
- subunitatile
ribozomale
- ARNt
initiator
- se realizeaza in etape succesive:
1. La EK, ARNt initiator transporta metionina; la sf. sintezei
lantului polipeptidic, metionina va fi eliberata de o proteaza specifica,
ceea ce explica faptul ca nu toate proteinele incep cu metionina.
2. ARNt initiator se ataseaza pe subunitatea mica ribozomala
impreuna cu niste proteine: factori de initiere la EK si a unei molecule
de GTP.
3. Subunitatea mica se ataseaza pe ARNm si se deplaseaza in
directia 5-3, in cautarea primului codon AUG.
4. La nivelul codonului AUG, pierde factorii de initiere si consuma
GTP pt. a atasa subunitatea mare.
5. Subunitatea mare se ataseaza in asa fel incat ARNt initiator sa
se plaseze pe locusul P (peptidil), locusul A (aminoacil) fiind inca liber.
6. In citoplasma, un alt ARNt fixeaza specific un AA impreuna cu
care formeaza un aminoacil-ARNt, care se va atasa pe locusul A.
7. Subunitatea mare se deplaseaza spre capatul 3, fenomen
numit translocare.
8. Intre metionina si primul AA are loc formarea primei legaturi
peptidice, catalizata de peptidil transferaza.
b) FAZA DE ELONGARE
- consta in insertia succesiva de AA si formarea de leg.
polipeptidice intre acestia
- mecanismul se desf. in cicluri de atasare a unui nou aminoacilARNt pe locusul A, translocarea subunitatii mari si formarea leg.
polipetidice
- la sfarsitul oricarui ciclu, locusul A ramane liber
c) FAZA DE TERMINARE
- pe locusul A ajunge un codon pt. care in citoplasma nu exista
ARNt cu anticodon complementar
- exista 3 codoni nonsens: UAA, UAG, UGA (codoni stop)
Factori inhibitori:
1. Eritromicina blocheaza translocatia pe ribozomi
2. Puromicina determina terminarea prematura a lantului polipeptidic
3. Ciclohexamida blocheaza translocarea pe ribozomi
4. Anizomicina inhiba activitatea peptidil transferazei
5. Tetraciclina blocheaza legarea aminoacil-ARNt la situsul A al
ribozomului
6. Streptomicina blocheaza trecerea de la initiere la elongatia lantului
polipeptidic prin
actiunea sa pe subunitatea mica sau produce
citirea gresita a ARNm
7. Cloramfenicol blocheaza activitatea peptidil transferazei
8. Mitomicina impiedica separarea catenelor complementare a AND
9. Acidul nalidixic inhiba AND-giraza
10. Rifampicina, -amanitina blocheaza sinteza ARN prin inhibarea
ARN-polimerazei
11. Neomicina, kanamicina determina erori in citirea codului genetic
12. Toxina difterica inhiba translocarea
64. Mitoza: schema generala, tipuri,

faze si aspecte morfologice
Schema generala:
- este mecanismul ce asigura transmiterea si conservarea

informatiei genetice stocata in ADN-ul celular, fenomen realizabil
datorita autoreplicarii semiconservative a ADN
- la EK, cromozomii se duplica in timpul fazei S a ciclului celular
- in timpul mitozei are loc condensarea materialului genetic si
individualizarea cromozomilor care devin vizibili
- fiecare cromozom este format din 2 cromatide identice unite la
nivelul centromerului
- o celula diploida prezinta 2 garnituri de cromozomi omologi,
garnituri ce provin din gametul masculin si cel feminin, ascocierea lor
fiind realizata in urma fecundarii
- cromozomii omologi sunt asemanatori, nu identici
- prin mitoza se transmite de la celula mama la celulele fiice (2)
aceeasi cantitate si calitate a informatiei genetice dinaintea duplicarii
cromozomilor
- la sfarsitul mitozei, fiecare celula fiica se afla la inceputul unui
ciclu celular (faza G1)
Tipuri (clasificare):
1. In functie de modificarile membranei nucleare
- mitoza deschisa = fragmentarea progresiva a invelisului nuclear,
componentele celor 2 compartimente se amesteca
- mitoza inchisa = nu se rupe invelisul nuclear
2. In functie de participarea complexelor centriolare si a
asterilor
- complexul centriolar = ansamblul format dintr-un centrozom si
materialul pericentriolar care il inconjoara
- aster/centrosfera = ansamblul format de un complex centriolar si fibrele
asterine ce il inconjoara
- din acest motiv, acest tip de mitoza poarta denumirea de mitoza
asterala
- la vegetalele inferioare, complexele centriolare si asterii sunt absenti,
rezultand mitoza anastrala
3. In functie de partajarea materialului genetic la cele 2 celule
fiice
- mitoza homoplastica/homotipica = celule fiice identice intre ele si cu

celula mama
- mitoza heteroplastica/heterotipica = celulele fiice difera intre ele dpdv
genetic si citoplasmatic
- mitoza homoheteroplastica/homoheterotipica = una din celulele fiice
este identica cu celula mama, iar cealalta difera
- mitoza de diferentiere/de intinerire = celule fiice cu grad redus de
diferentiere fata de celula mama
Faze + aspecte morfologice:

A. Profaza (inainte de fragmentarea invelisului nuclear)
1. Modificari citoplasmatice:
- la sfarsitul interfazei, centrul celular se gaseste in imediata
apropiere a nucleului
- din materialul pericentriolar se polimerizeaza progresiv
microtubuli, care se dispun in jurul centrozomului formand un aster
- se polimerizeaza inca o categorie de microtubuli
- cei doi asteri formati migreaza in directii opuse microtubulilor
a.. la sfarsitul profazei cele 2 complexe centriolare vor fi plasate la polii
celulei
- are loc scaderea vascozitatii citoplasmei
- depresionare progresiva a membranei nucleare
- dezorganizare progresiva a RE si gruparea mitocondriilor la
periferia nucleului
2. Modificari nucleare:
- creste volumul nucleului
- cromozomii apar ca filamente alungite cu spiralizare minora
- condensarea materialului genetic se accentueaza progresiv
- incepe fragmentarea invelisului nuclear si a nucleolilor
B. Profaza (dupa fragmentarea invelisului nuclear=premetafaza)
- diferentierea progresiva a cinetocorilor care devin functionali si se
comporta ca centri organizatori ai microtubulilor; microtubulii care se
polimerizeaza de la acest nivel = microtubuli cinetocorieni/cromozomali
- cromozomii isi modifica pozitia astfel incat cinetocorii lor sa se
orienteze spre cei 2 poli ai fusului de diviziune
- microtubulii cinetocorieni se alungesc progresiv determinand

migrarea asincrona a cromozomilor spre planul ecuatorial al fusului de
diviziune
C. Metafaza
- cromozomii se aliniaza pe placa ecuatoriala
- spiralizarea cromozomiala este maxima, iar mobilitatea minima
- fusul de diviziune este complet format si simetric in raport cu
planul ecuatorial
- microtubulii care participa la formarea fusului: polari, cinetocorieni,
liberi
- RE=dezorganizat, mitocondriile se aglomereaza in jurul fusului de
diviziune
- permeabilitatea membranei scade
D. Anafaza
= clivajul longitudinal al cromozomilor la nivelul centromerului,
stadiu caracterizat prin doua evenimente distincte:
1. migrarea cromozomilor spre poli, determinata de scurtarea
progresiva a microtubulilor cinetocorieni
2. alungirea fusului de diviziune prin alungirea microtubulilor polari
- debutul anafazei: clivajul si migrarea cromozomilor
- anafaza terminala: alungirea fusului si continuarea deplasarii
cromozomilor spre poli
E. Telofaza
- cele doua garnituri cromozomiale au atins polii fusului de diviziune
- au loc doua evenimente majore
> reconstituirea nucleilor celor 2 celule fiice
> finalizarea citodierezei
- invelisul nuclear incepe sa se reformeze
- volumul nucleului la sfarsitul telofazei este mic
- cromozomii se despiralizeaza
- nucleolul se reformeaza
- microtubulii telofazici: cei polari se depolimerizeaza, iar cei
interzonali se apropie si fuzioneaza, rezultand un fascicul
- creste vascozitatea
- citodiereza: partajarea citoplasmei in cele 2 celule fiice,

incepe la sfarsitul anafazei si continua pe tot parcursul telofazei
65. Mitoza: factori stimulatori si

inhibitori
Factori stimulatori:
*proprii celulari:
a) raportul nucleo-citoplasmatic:
- volumul citoplasmei creste mult mai rapid decat cel al
nucleului, nucleul devenind incapabil de a controla un volum de
citoplasma mult crescut, iar celula este obligata sa intre in diviziune
b) semnalele citoplasmatice:
- un nucleu preluat dintr-un neuron adult si introdus intr-un
zigot care a fost enucleat, creste si intra in faza S, deci s-a presupus ca
citoplasma zigotului contine factori capabili de a initia diviziunea
*extracelulari:
a) reglarea proliferarii celulare in organism se manifesta prin
mai multe aspecte:
- hepatectomia partiala stimuleaza proliferarea celulelor
hepatice, proliferare care se opreste cand masa ficatului a fost
restabilita
- localizarea celulelor asigura un control asupra ritmului
mitotic
- hormonii, factorii de crestere, vitaminele = controlul
proliferarii celulelor in vivo
b) factori exogeni (influenteaza viteza de derulare a ciclului
celular)
> fizici
> chimici
- cresterea temp. accelereaza ritmul mitozei, iar absenta
luminii il incetineste
- radiatia X determina blocajul sintezei de ADN
Factori inhibitori:
a) Orologiul biologic limiteaza puterea de diviziune a celulelor

(celulele se divid de un nr. limitat de ori, determinat genetic)
b) Substante chimice (inhibitori ai mitozei)
> inhibarea replicarii
> inhibarea transcriptiei si/sau traducerii
> inhibarea polimerizarii aparatului mitotic
66. Meioza: schema generala, tipuri,

Schema generala:
- este un mecanism particular de diviziune celulara care porneste
de la o celula mama diploida si conduce la formarea a 4 celule fiice
haploide, numite gameti
- conduce la constituirea unor linii celulare in care nucleii
celulelor fiice contin acelasi numar si acelasi tip de cromozomi
- realizeaza simpla continuitate a caracterelor ereditare de la o
generatie celulara la alta
Faze si aspecte morfologice:

A. Meioza I
Profaza I: (lunga, poate dura ani, fiind divizata in 5 stadii succesive)
a) leptoten: - spiralizarea cromatinei (laxa, cu exceptia
cromomerilor)
- telomerele raman atasate pe foita interna a
membranei nucleare printr-o plica de atasare
- cromozomii sunt bicromatidici
b) zigoten: - cromozomii omologi intra in contact, la inceput din
loc in loc, apoi pe toata suprafata lor
- fiecare asociere dintre 2 cromozomi omologi = un
bivalent
- are loc continuarea spiralizarii materialului genetic
c) pachiten: - stadiu foarte lung, continua spiralizarea

cromozomilor
- are loc crossing-over-ul (amestec al informatiei
gentice)
- transmiterea incrucisata a informatiei gentice este
realiz. la nivelul chiasmelor de o fractiune proteica numita: nodul de
recombinare
d) diploten: - cromozomii ce formeaza un bivalent se
indeparteaza unul de celalalt
- separarea nu este completa, cromozomii omologi
ramanand atasati la nivelul chiasmelor, acolo unde a avut loc crossingover-ul
e) diachinezis: - cei 2 cromozomi omologi tind sa se departeze
din ce in ce mai mult si ating stadiul maxim de spiralizare, fenomen ce
poarta denumirea de terminalizare (pt. ca odata cu separarea
completa a cromozomilor ce formeaza un bivalent, se incheie profaza I)
Metafaza I:
- dispare nucleolul si invelisul nuclear, formandu-se fusul de
diviziune
Anafaza I:
- are loc migrarea cromozomilor spre polii fusului de diviziune
Telofaza I:
- cromozomii au atins polii
- incepe polimerizarea fusului de diviziune
- are loc refacerea nucleolilor si a invelisului nuclear
- are loc despiralizarea materialului genetic
- citodiereza
B. Meioza II
Profaza II:
- cromozomii incep sa se spiralizeze si sa formeze fiecare cate 2
cromatide unite la nivelul unui centromer
Metafaza II:
- se formeaza fusul de diviziune
- cromozomii ating gradul maxim de spiralizare si se dispun in
plan ecuatorial
Anafaza II:
- centromerii se dubleaza
- are loc clivajul longitudinal
- cromozomii monocromatidici migreaza spre polii fusului de
diviziune
Telofaza II:
- refacerea nucleolilor si a invelisului nuclear
- despiralizarea materialului genetic
- depolimerizarea fusului de diviziune
- realizarea citodierezei
Importanta:
- permite realizarea:
> schimbului de material ereditar
> segregarea aleatorie in fiecare celula sexuala a
cromozomilor de origine materna si paterna
- favorizeaza diversificarea caracterelor ereditare in cadrul
speciilor
67. Ovogeneza si dezvoltarea

foliculilor ovarieni
1. Faza de multiplicare:
- dupa localizarea la nivelul ovarelor, ovogoniile incep sa se
multiplice prin mitize equationale
- la om, multiplicarea are loc pana intr-a 15-a saptamana de viata
intrauterina a fatului de sex feminin
2. Faza de crestere si premeioza:

- este o perioada indelungata ce incepe din viata fetala
- debuteaza intre a 4-a si a 7-a luna de viata intrauterina
- din totalul ovogoniilor, doar ~2 milioane intra in faza de
crestere si poarta numele de ovocite de ordin I
- la nastere, nr. de ovocite de ordin I = 500.000, la 7 ani =
300.000 si doar 500 intra in faza de maturare pe parcursul vietii sexual
active a femeii
- de la pubertate pana la menopauza, grupuri succesive de
ovocite de ordin I intra intr-un ciclu sexual de 28 de zile, completandusi cresterea si atingand maturitatea
- in timpul fazei de crestere, ovocitul de ordin I ajunge la 140 ,

crestere datorata unei importante activitati metabolice si acumularii a
diferite materiale de natura exogena
- ovocitele de ordin I sunt celule diploide, la inceputul fazei de
crestere ele intrand in premeioza (profaza I) si apoi ajungand in
diploten, unde raman blocate
- in premeioza, nucleul ovocitului de ordin I este voluminos,
prezinta nucleoli mari, nucleoplasma abundenta, iar apoi prin
spiralizare rezulta cromozomi bivalenti
3. Faza de maturare:
- este continuarea meiozei
a) prima diviziune meiotica (rezulta 2 celule haploide)
- 1 celula cu talie mare = ovocitul de ordin II
- 1 celula cu talie mica = primul globul polar
- la sfarsitul acestei diviziuni are loc ovulatia = expulzia
ovocitului de ordin II si captarea sa de pavilionul trompei uterine (de
regula o data la 28 zile)
b) a doua diviziune meiotica
- ovocitul parcurge aceasta diviziune pana in metafaza,
unde ramane blocat
- continuarea si finalizarea celei de-a doua diviziuni are loc
numai in cazul in care ovocitul de ordin II este activat de catre un
spermatozoid
- ovocitul de ordin II care finalizeaza ce-a de-a doua
diviziune va da nastere la 2 celule haploide: ovotida si al doilea globul
polar
4. Foliculii ovarieni:
a) primordiali sau primari
- ovocitul de ordin I blocat in etapa diploten a primei
diviziuni meiotice se inconjoara de un strat de celule foliculare si
alcatuieste un folicul primordial
- un numar mare degenereaza si sunt resorbiti, iar un
numar mic maturati (maturarea = cresterea are loc concomitent cu
cresterea de volum a ovocitului de ordin I, rezultand un folicul
plin/folicul primar limitat de o membrana membrana Slavjanski)
b) secundari
- celulele foliculare continua sa se multiplice, iar tesutul
conjunctiv se condenseaza in jurul membranei Slavjanski formand teci
concentrice, luand nastere foliculul secundar
c) tertiari sau cavitari

- in evolutie, celulele foliculare se separa generand un
antrum/cavitate
- ovocitul de ordin I este inconjurat de zona pellucida (1520 )
- in general, unul dintre acesti foliculi ajunge la maturitate
d) foliculul matur/folicul de Graaf
- poate atinge 10-15 mm
- proemina la suprafata ovarului
- contine un ovocit de ordin I care si-a incheiat prima
diviziune meiotica si a dat nastere unui ovocit de ordin II si primului
globul polar, care ramane atasat in zona pellucida a ovocitului de ordin
II
e) ponta ovulara
- maturarea foliculului are loc in prima parte a ciclului
sexual
- ovulatia se produce intr-a 14-a zi a ciclului menstrual,
avand loc prin ruperea tecilor foliculare si expulzarea ovocitului de
ordin II si a lichidului folicular
- restul foliculului va avea o evolutie diferita in functie de
evolutia ovocitului de ordin II:
> daca ovocitul de ordin II se matureaza prin fecundare => corpul
galben
> daca nu se produce fecundatia => corpul alb
68. Spermatogeneza si
spermiogeneza
1. Faza de multiplicare
- spermatogeneza se desfasoara in tubii seminiferi testiculari
- multiplicarea spermatogoniilor are loc continuu, din perioada
fetala, apoi activa la pubertate si pana la senescenta
- pe masura ce se inmultesc, celulele sunt impine in lumenul
tubului seminifer; unele nu se mai multiplica, ci incep sa creasca =>
spermatocite de ordin I
- la periferie tubii seminiferi prezinta celule cu rol de sustinere,
nutritie si maturare a celulelor sexuale = celule Sertoli
2. Faza de crestere
- durata scurta
- spermatocitele de ordin I cresc, dar comparativ cu ovocitele,

acumularea substantelor de rezerva este modesta
3. Faza de maturare
- incepe la pubertate si consta in realizarea meiozei si
spermiogenezei
a) Meioza
- spermatocitele de ordin I repr. celulele de la care
debuteaza meioza
- dupa prima diviziune meiotica, fiecare spermatocit de
ordin I da nastere la 2 spermatocite de ordin II
- cea de-a doua diviziune meiotica se produce rapid,
fiecare spermatocit de ordin II da nastere la 2 spermatide, deci per
total fiecare spermatocit de ordin I da nastere la 4 spermatide surori
b) Spermiogeneza
- spermatidele nu prezinta caracterele citologice necesare
mobilizarii si deplasarii in tractul genital feminin, din aceasta cauza vor
suferi modificari structurale si morfologice in sensul adaptarii formei la
functie, proces ce se numeste spermiogeneza (~23 zile)
- spermatidele si spermiile se grupeaza in jurul celulelor
Sertoli
- mecanismul presupune modificari morfologice ale celulei
in sine si ale organitelor intracitoplasmatice
69. Diferentierea celulara

= procesul prin care celulele cu aceeasi informatie genetica
ajung sa difere considerabil una de cealalta
- toate tipurile celulare iau nastere din celula-ou (zigotul)
- procesul de diferentiere presupune 2 fenomene care se
desfasoara paralel:
> dezvoltarea unor structuri specifice care se
perfectioneaza treptat
> pierderea posibilitatilor de dezvoltare in alte directii
- este implicata in:
> reproducere
> cresterea si dezvoltarea organismului
> regenerarea celulelor si tesuturilor uzate in cursul vietii
> evolutia speciilor si adaptarea organismului la mediu
- se desfasoara pe tot parcursul vietii individului
- cuprinde 3 perioade:
> ontogeneza
> cresterea, dezvoltarea si maturitatea
> imbatranirea si moartea

- incepe in momentul fertilizarii oului
- in cursul embriogenezei, celulele pluripotente sunt obligate sa
aleaga un traseu evolutiv, proces care se petrece sub actiunea unor
factori extrinseci/inductori, iar celulele asupra carora actioneaza acesti
factori = celule determinate
- dpdv genetic, atat celulele pluripotente, cat si cele determinate
prezinta un genom complet, identic
Diferentierea tesuturilor si organelor cu

pornire de la foitele embrionare:
- ectoderm: epidermul, SN, organele senzoriale, epiteliul cavitatii
bucale si anale, amniosul, corionul
- mezoderm: epiteliul renal, uter, vagin, trompe uterine, pleura,
sistemul osos, aparatul cardiovascular, corticosuprarenala
- endoderm: tub digestiv, ficat, pancreas, epiteliul laringelui,
bronhii, timus, trahee
Tipuri:
a) diferentiere intracelulara
b) diferentiere extracelulara
70. Caracterele celulelor diferentiate

si nediferentiate
A. Diferentiate
1. Functia specifica prezenta
2. Forma si structura specifica adaptate functiei
ex: hematia forma biconcava pt. a inmagazina o cantitate
optima de hemoglobina
neuronii prelungiri axonice pt. mobilizarea
neurotransmitatorilor la distanta fata de locul lor de producere
3. Compozitie chimica specifica difera de la un tip celular la altul
4. Adezivitatea de substrat sta la baza formarii tesuturilor si
organelor
5. Jonctionarea solidarizarea celulelor
6. Inhibitia capacitatii de diviziune cu cat gradul de diferentiere

este mai avansat, cu atat capacitatea de diviziune este mai scazuta; din
acest punct de vedere, celulele se clasifica in:
> celule inalt specializate (nu se divid): neuronul, cel.
musculara, hematia
> celule diferentiate (divizibile): hepatocitul
> celule tinere, incomplet diferentiate (divizibile pt.
autointretinere): enterocitul
7. Inhibitia de contact cand densitatea populatiei celulare atinge
nivelul optim, se opreste proliferarea (ex: fenomenul cicatrizarii)
B. Nediferentiate
1. Lipsa functiei specifice celulele au o singura functie: dau
nastere unor celule specializate in urma unor determinari succesive
2. Lipsa structurii si formei specifice celulele seamana intre ele
3. Lipsa compozitiei chimice specifice
4. Prezinta adezivitate de substrat
5. Jonctionarea jonctiuni de tip GAP
6. Capacitate de diviziune crescuta
7. Inhibitia de contact cand densitatea celulara atinge un anumit
grad, atat migrarea cat si diviziunea celulara inceteaza
71. Caractere de diagnostic ale

celulelor in diferite etape de viata
1. Stadiul de celula tanara:
-
forma rotund-ovalara
ultrastructura simpla
nucleu mare, eucromatic
raport N/C in favoarea nucleului
citoplasma bazofila (datorita nr. crescut de ribozomi)
2. Stadiul de celula adulta:

- morfologie, structura, ultrastructura, functie caracteristica
tipului celular din care face parte
3. Stadiul de imbatranire:
-
scade volumul celular

scade ritmul mitotic
modificari nucleare: picnoza, carioliza, cariorexis
scade bazofilia
4. Stadiul de agonie:
modificari nucleare: cariorexis, carioliza

dezorganizarea RE
eliberare de fosfolipide cu formarea de figuri mielinice
incetinirea curentilor citoplasmatici
incetinirea miscarilor prin pseudopode
5. Moartea celulara:
-
proces instantaneu
pseudopodele se retrag, celula devine rotunda
colorarea difuza a nucleului si citoplasmei cu coloranti vitali
balonizarea/contractarea mitocondriilor
dezorganizarea RE
72. Ipoteze si teorii cu privire la

imbatranirea si moartea celulara
(enumerare). Ipoteza mortii
programate Hayflick. Rolul
telomerazei
a) Ipoteza cresterii frecventei erorilor genetice in sinteza de proteine
b) Teoria acumularii radicalilor liberi
c) Ipoteza existentei unor mutatii somatice
d) Ipoteza scaderii eficientei sistemului imun de supraveghere
e) Teoria mortii celulare programate
- sustine ca fiecare tip de celula are inscris in programul genetic
o anumita durata de viata, dupa care celula moare
- in sprijinul acestei teorii stau experimentele efectuate de
Hayflick:
> el a cultivat fibroblastele din piele si a demonstrat ca
cele provenite din tesutul embrionar se divid exact de 50 de ori, dupa
care celula moare
> daca fibroblastele sunt recoltate de la persoane de
varste diferite, numarul diviziunilor scade treptat, cu varsta
> daca culturile sunt inghetate (chiar mai multi ani),
acestea se divid exact de atatea ori ca acelea de aceeasi generatie,
neinghetate
> la ora actuala, aceste teorii sunt controversate
Rolul telomerazelor:
- dupa un nr. definit de diviziuni celulare, celulele somatice intra
in senescenta
- acest nr. de diviziuni este controlat de de niste structuri numite
telomere
- telomerele se scurteaza la fiecare parcurgere a ciclului celular si
determina acumularea de anomalii genetice
- in celulele germinale, scurtarea cromozomilor este evitata
gratie unei enzime numita telomeraza
- introducerea telomerazelor in celulele somatice creste
considerabil durata lor de viata
73. Apoptoza: definitie, aspecte

morfologice, diagnostic diferential cu
necroza
Definitie:
- apoptoza = moartea celulara programata, proces autoreglat
genetic
- este o forma de moarte celulara care permite inlocuirea
celulelor lezate fara sa antreneze mecanisme inflamatorii si fara sa
produca leziuni la nivelul celulelor adiacente, intervenind in mentinerea
normala a turn-over-ului celular
- procesul de mentinere a homeostaziei este asigurat de 2
mecanisme de importanta majora: proliferarea celulara si apoptoza
- in cursul embriogenezei, fenomenul de moarte celulara
programata permite conturarea formei organelor prin eliminarea
celulelor in exces
Aspecte morfologice:
- apoptoza poate fi identificata in MO, dar mai ales in ME
- criterii de diagnostic:
> modificari nucleare
> citoplasma condensata
> la suprafata celulei apar protuberante de diferite
dimensiuni
> corpii apoptotici contin de regula un fragment nuclear
cu cromatina localizata in semicercuri periferice bine delimitate si o
zona de citoplasma bine condensata, cu organite bine conservate
> degradarea corpilor apoptotici
> corpii apoptotici care nu sunt fagocitati sufera modificari
degenerative asemanatoare cu cele din necroza
Diagnosticul diferential cu necroza:

- se realizeaza prin analiza a doi parametri:
* modificari ultrastructurale:
- masele de cromatina au contur neregulat
- nucleul nu prezinta inmuguriri si nu formeaza
fragmente distincte invelite de membrana
- membranele organitelor, cat si cea de suprafata se
fragmenteaza, iar organitele sufera modificari usor vizibile (ex: aparitia
unor grupari dense in matricea mitocondriala)
* modificari suprastructurale:
- necroza afecteaza grupari de celule adiacente si de
regula se insoteste de caractere inflamatorii
- celulele necrotice sunt fagocitate de celulele
sistemului fagocitar mononuclear
1. TEORIA SISTEMICA. LOCUL CELULEI IN

IERARHIZAREA SISTEMELOR BIOLOGICE
-
Celula: unitatea elementara a lumii vii

Metode si teorii de studiu al materiei vii:
o Metoda scolastica- Evul Mediu
o Metoda analitica (carteziana)
o Metoda reductionista
o Metoda istorica (darwiniana)
o Teoria sintetica a evolutiei
o Teoria sistemica
Teoria sistemica: INTREAGA MATERIE ESTE ORGANIZATA IN SISTEME
IERARHIZATE. ORICE SISTEM ESTE ALCATUIT DIN SUBSISTEME SI LA
RANDUL SAU DEVINE PARTE COMPONENTA A UNUI SISTEM MAI
CUPRINZATOR.
o Definitia lui Bertalanffy: un sistem reprezinta un ansamblu de elemente
aflate in interactiune (1960)
o Clasificarea sistemelor: in fct de schimburile pe care le realizeaza cu
mediul inconjurator
- sisteme izolate: nu fac schimburi (ipotetice repr starea ideala a unui
sistem)
- sisteme inchise: schimb energetic, fara schimb de materie (vas de apa
ermetic inchis); energie minima, entropie maxima
- sisteme deschise: schimb de materie si energie (CELULA)
Locul celulei in organizarea ierarhica a lumii vii
o Ierarhia sistemelor rezulta din faptul ca orice sistem este alcatuit din
subsisteme si la randul sau intra in alcatuirea unui alt sistem, mai vast
o 2 nivele de organizare:
- individual: BIOSFERA (=mai multe ecosisteme) BIOCENOZA (+
biotop= ecosistem) SPECIE
- supraindividual: ORGANISM SISTEME APARATE ORGANE
TESUTURI CELULA ORGANITE MACROMOLECULE
MOLECULE ATOMI PARTICULE SUBATOMICE
24. SEMNALIZAREA INTERCELULARA:

modalitati de semnalizare, tipuri majore de
semnale induse
Modalitati de semnalizare
- Comunicarea de vecinatate
o Semnalizarea contact-dependenta
Prezenta la celulele embrionare si la celulele care asigura raspunsul
imunitar
o Semnalizarea paracrina
Actioneaza asupra celulelor tinta prin mediatori chimici locali
o Semnalizarea autocrina
Celula secreta in spatiul intercelular molecule de semnalizare care
se pot intoarce spre a se lega pe proprii receptori in timpul
diferentierii celulare
- Comnunicarea la distanta
o Semnalizarea sinaptica:
Prin intermediul neurotransmitatorilor
o Semnalizarea endocrina
Prin intermediul hormonilor secretati in sange si apoi vehiculati
la mare distanta spre celulele tinta
-
Diferente intre calea sinaptica si cea endocrina

celulele tinta prezinta receptori care le permit sa extraga si sa fixeze in mod
specific anumiti hormoni
in transmiterea sinaptica, comunicarea este conditionata de contactul intre
terminatiile nervoase si celulele tinta. Numai celula care se afla in contact cu
terminatia nervoasa este expusa actiunii neurotransmitatorului
daca celulele endocrine trebuie sa utilizeze mai multi hormoni pentru comunicare,
celula nervoasa poate utiliza acelasi neurotransmitator pentru a comunica cu mai
multe celule tinta
viteza de transmitere a caii endocrine este mai mica decat cea sinaptica
toate aceste diferente conduc la concluzia ca semnalizarea sinaptica este mult mai
precisa decat semnalizarea endocrina
25. RECEPTORII CELULARI: definitie,

clasificare, localizare, exemple
Definitie: dispozitive proteice specializate pentru a lega mesageri specifici.

Clasificare:
Dupa originea mesagerului cu care interactioneaza:
o Receptori pentru substante endogene
Pt neurotransmitatori situati in mb postsinaptica a celulelor
musculare sau nervoase. Ex: receptori pt acetilcolina, noradrenalina,
serotonina, histamina, GABA etc.
Pt hormoni localizare intracelulara diferita In fct de natura
hormonului (hidrofili sau hidrofobi)
Receptori implicati in reactiile imunitare
Pt antigene endogene pe celulele implicate in raspunsul imun
(limfocitele T) si pe suprafata tuturor celulelor din organism
Pt anticorpi pe suprafata eozinofilelor si a mastocitelor
Pt complement celulele sistemului fagocitar
Pt factori de crestere EGF (factor de crestere epidermic);
PDGF (factor de crestere derivat din plachetele sanguine)
o Receptori pentru substante exogene
Pt virusuri fiecare tip de virus isi are receptori specifici pe celulele
tinta (HIV pe limfocitul T; Epstein-Barr pe limfocitul B; virusul
rabic in jonctiunea neuromusculara)
Pt antigene non-self la suprafata limfocitelor B
Pt lecitine
Pt droguri
Pt toxine bacteriene
Dupa modul de activare
o Cuplati la canale ionice (receptori ionotropici)
o Legati la proteina G
o Cuplati cu o enzima
26. MESAGERII: definitie, clasificare, localizare,

exemple. Citokinele
Definitie: substante chimice vechiculate pe cale nervoasa sau umorala care ajung la
celulele tinta, se cupleaza cu receptori si determina raspunsul celular
Tipuri de mesaje induse:
- de supravietuire: cand nu mai exista semnale se instaleaza apoptoza (moartea
celulara programata)
- diferentiere
- diviziune
Raspunsul celular: depinde de natura chimica a mesagerului
- Mesageri hidrosolubili: determina raspunsuri rapide si de scurta durata
- Mesageri liposolubili : determina raspunsuri tardive, dar de lunga durata
Dupa modul de actiune
- Agonisti: activeaza receptorul (hormoni, neurotransmitatori, mesageri exogeni)
- Antagonisti: blocheaza receptorii celulari (medicamentele)
Citokinele
- Imunitatea naturala si specifica este mediata de imunohormoni de natura proteica
numiti citokine
- Indeplinesc urmatoarele functii:
o Mediatori ai imunitatii naturale
o Regulatori ai activitatii, cresterii si diferentierii limfocitelor
o Activatori ai celulelor inflamatoare nespecifice
o Stimulatori ai cresterii si diferentierii leucocitelor
- Exemple:
o Interleukina I actioneaza ca factor activator al proliferarii limfocitelor T
si al cresterii si diferentierii limfocitelor B
o Interleukina II responsabila de trecerea limfocitelor T din faza G in faza
S a ciclului celular
o Interferonii peptide cu actiune antivirala nespecifica care inhiba
replicarea virusurilor, au activitate antiproliferativa si imunoreglatorie.
Sunt identificate 3 clase:
interferoni
interferoni
interferoni
27. EFECTELE LEGARII LIGANDRECEPTOR: semnalizarea prin intermediul

proteinei G
Definitie: Proteina G sau proteina trimerica reglatoare este o proteina care mediaza
interactiunea dintre receptor si proteina tinta. Este compusa din 3 lanturi polipeptidice
diferite, numite , si .
- Lantul leaga si hidrolizeaza GTP si activeaza adenilatciclaza.
- Lanturile si formeaza un complex care are rolul de a ancora proteina Gs
(stimulatoare) pe fata citoplasmatica a mb plasmatice.
Efectele contactului ligand-receptor
Modificari structurale ale membranei: rearanjarea receptorilor in plaje sau
cupole
Modificari functionale ale membranei
o Modificari de permeabilitate pt ionii de Na, K, Ca se produc la legarea

neurotransmitatorilor de mb postsinaptica si au rol in transmiterea si generarea
influxului nervos
o Formarea mesagerului de ordin II AMPc, GMPc si Ca
pe calea AMPc, enzima activata produce un mediator solubil
(inozitoltrifosfat) care elibereaza Ca din RE.
o Modificari specifice metabolismului celular
Mesagerii de oridin II traduc semnalele extracelulare in semnale
intracelulare si declanseaza o cascada de reactii enzimatice care vor
sfarsi prin raspunsul celular la comanda primita (glicogenogeneza,
sinteza de acizi nucleici, contractia musculara)
28. MICROTRANSPORTUL PASIV

Microtransportul pasiv
- Se realizeaza fara consum de energie, in sensul gradientului de concentratie pt
substante si gradient electrochimic pentru ioni. El se supune legilor de difuziune
si osmoza
- Se realizeaza pe doua cai:
o Difuziune simpla
moleculele hidrofobe: viteza de transport depinde de marimea
moleculei si de gradul de solubilitate in lichide
moleculele hidrofile: au nevoie de proteine transportoare
ionofori
- de tip canal
- de tip mobil
proteine de tip canal cu deschidere comandata
- canale cu poarta comandate de ligand
- canale cu poarta comandata de voltaj
- canale cu poarta comandata de ioni
- canale cationice cu deschidere comandata de un stimul
mecanic
o Difuziune facilitata
are viteza de 100.000 de ori mai mare decat difuziunea simpla
mod de transport pentru AA, glucoza, glicogen, uree
realizat de proteine cu capacitate de modificare conformationala

(permeaze) la nivelul hepatocitului sunt 800.000 de permeaze pt
glucoza, fiecare realizand transportul a 180 de molecule/secunda.
29. MICROTRANSPORTUL ACTIV

Microtransportul activ
- se realizeaza cu consum de energie, impotriva gradientului de concentratie pt
substante si gradient electrochimic pentru ioni. Se mai numeste si transport
metabolic dependent
- dupa modul de utilizare a energiei se clasifica in:
o Transport activ primar
modul de transport transmembranar al ionilor
se desfasoara cu consum de ATP prin pompe ionice cu proprietati
ATP-azice
dupa natura ionilor :
pompe pentru anioni (Cl, I etc)
pompe pentru cationi (Mg, Ca etc)
dupa numarul ionilor
pompe pentru un singur ion (Ca in celula musculara, Cl in
celula parietala gastrica, I in tireocite)
pompe pentru 2 ioni (Na/K ATP-aza)
Na-K ATP-aza
Formata din 2 subunitati catalitica si structurala
Subunitatea catalitica prezinta pe fata externa un situs de
legare a K, iar pe fata interna un situs de legare a Na
La fiecare ciclu scoate 3 Na si baga 2 K pe seama
consumului unei molecule de ATP
Etapele functionarii
7. legarea Na pe fata citoplasmatica
8. fosforilarea
9. eliberarea Na in exterior
10. legarea K din exterior pe situsul specific
11. defosforilarea
12. readucerea proteinei la conformatia initiala si
eliberarea K la interior
roluri
- mentinerea presiunii osmotice si echilibrului acidobazic
- participa la pasajul influxului nervos
o Transport activ secundar (transcelular)
mod de transport al glucozei si AA in simport cu Na (la nivelul
celulelor absorbtiei intestinale) si al Na-Cl, Na-H in antiport la
nivelul nefrocitelor
glucoza patrunde intracelular folosind energie inmagazinata in
gradientul Na
o Transportori ABC
Fiecare membru al familiei de proteine contine 2 domenii de legare
a ATP
Ex: MDR multidrug resistance (proteina de rezistenta multipla la
medicamente)
30. FAGOCITOZA

Fagocitoza reprezinta mecanismul prin care celulele inglobeaza din mediul
extracelular particule solide.
- Termenul provine din limba greaca , fagein=a devora.
- Indeplineste multiple roluri
o Rol de aparare contra nonself-ului (bacterii, virusuri)
o Rol de curatire contra self-ului alterat (celule degenerate, imbatranite,
moarte)
o Rol de nutritie pt celulele fagocitare (in urma procesului de fagocitoza
rezulta produsi finali AA, monozaharide etc pe care celulele cu rol
fagocitar ii utilizeaza in propriul metabolism)
- Celulele cu rol fagocitar. Dupa dimensiunile particulei endocitate se clasifica in
o Microfage: polimorfonuclearele neutrofile din sange
o Macrofage : iau nastere din celula stem de unde trec in sange unde raman
aprox 60 de ore dupa care ajung in tesutul conjunctiv unde se transforma
in macrofage tisulare si isi desfasoara activitatile specifice. Totalitatea
macrofagelor din organism alcatuiesc sistemul fagocitar mononuclear.
In acest sistem se disting trei compartimente celulare:
Compartimentul medular: monoblaste, monocite medulare
Compartimentul sanguin: monocite sanguine
Compartimentul tisular: macrofage tisulare (libere si fixe)

Etapele fagocitozei
1.
chemotactismul miscare dirijata in directia unui stimul
chemostatic
2.
opsonizarea recunoasterea particulei ce urmeaza a fi
fagocitate
3.
acolarea atasarea fagocitelor de particule
4.
emiterea de pseudopode inglobarea
5.
Digestia intracelulara realizata de lizozomi
31. PINOCITOZA SI TRANSCITOZA

Pinocitoza procesul de transport in masa a unei cantitati variabile de fluid tisular
impreuna cu macromoleculele pe care acesta le contine
- Provine din limba greaca, pinein=a bea
- Dupa mecanisemele care stau la baza procesului de inglobare a fluidului tisular, se
deosebesc 2 forme:
o Pinocitoza independenta de receptori
Este forma de inglobare a substantelor din mediul extracelular in
vezicule formate din invelisul celular, fara fixarea prealabila a
substantelor la nivelul receptorilor membranari
Dupa modul de formare, veziculele de pinocitoza sunt de doua
categorii:
Endocitoza in faza lichida: formarea veziculelor invelite de
clatrine
Transcitoza: formarea veziculelor neacoperite de clatrine
o Pinocitoza cuplata la receptori
Captarea colesterolului in celulele animale pinocitoza LDL
Implicatii medicale: hipercolesterolemie familiala producere
exagerata de receptori pentru LDL (acumulare anormala de
colesterol liber in citoplasma); formarea placilor aterosclerotice
malsinteza receptorilor pt LDL
Transcitoza forma particulara a pinocitozei, independenta de receptori
- Se desfasoara la nivelul celulelor endoteliale prin 2 moduri
o Transcitoza distributiva
o Transcitoza conectiva

microfilamentele de ACTINA
-
actina este prezenta preponderent in celula musculara, dar se gaseste in proportie

de 5-30% si in restul celulelor corpului.
6 izoforme diferite de actina:
o Tipul scheletal
o Tipul cardiac
o Tipul vascular
o Tipul (delta) enteric
Intracelular se gaseste sub 2 forme
o forma monomerica (actina G) prezinta locusuri de atasare pt Ca,
miozina, ATP si a proteinelor asociate
o forma polimerizata (actina F). Polimerizarea se desfasoara in urmatoarele
faze:
faza de lag
faza de polimerizare
faza de echilibru
modul de formare al microfilamentelor este influentat de o serie de proteine
asociate:
o profilina, timozina impiedica polimerizarea actinei G
o gelsonina determina fragmentarea microfilamentelor
o filamina favorizeaza organizarea microfilamentelor in retea
tridimensionala, prin legarea nodurilor retelei
o fimbrina si vilina leaga microfilamentele in manunchiuri
in celulele nemusculare
o fiecare microfilament de actina F este alcatuit din 2 lanturi de monomeri
G, insirati ca perlele intr-un sirag
o au urmatoarele roluri
structural (de sustinere) formeaza suportul prelungirilor
dinamic miscarile celulare
in celulele musculare
o actina F este asociata cu proteine reglatoare formand impreuna
filamentele subtiri. Aceste proteine sunt tropomiozina si troponina
tropomiozina localizata in santul dublului helix al actinei F,
conferind stabilitate si o structura compacta a acesteia
troponina complex de polipeptide
troponina T se ataseaza de tropomiozina
troponina I se ataseaza de actina si de troponina C
inhiba contractia actina-miozina
troponina C rol in legarea ionilor de Ca

microfilamentele de MIOZINA
-
miozina, la fel ca si actina a fost descrisa pentru prima data in celulele musculare,
dar astazi se stie ca aceasta proteina este o componenta constanta a tuturor
tipurilor de celule
microfilamentele de miozina se formeaza prin polimerizarea unei proteine
structurale si contractile, miozina.
In citosol, miozina se gaseste sub forma monomerica sau polimerizata
Este alcatuita din 2 lanturi grele si din 2 perechi de lanturi usoare
Lantul greu: are o portiune alungita helicoidala si un cap globular
Lanturile usoare: sunt asociate cu capetele globulare.
Sub actiunea proteazelor, molecula de miozina este fragmentata, ceea ce permite
studiul organizarii diferitelor lanturi polipeptidice
o Tripsina: scindeaza miozina in 2 fragmente inegale: meromiozina usoara
(LMM) care reprezinta coada miozinei si meromiozian grea (HMM)
o Papaina: HMM poate fi subdivizata in subunitatea globulara S1 si
fragmentul helicoidal S2, care leaga S1 de LMM
In celulele nemusculare:
o Microfilamentele de miozina formeaza agregate subtiri, obtinute prin
polimerizarea a 10-20 de molecule de miozina si poarta numele de
miozina I intervine in miscarile care au la baza mecanismul contractiei
actina-miozina
In celulele musculare
o Miozina reprezinta mai mult de jumatate din totalul proteinelor
constituente.
o Filamentele se groase se formeaza prin polimerizarea a aprox 300-400 de
molecule de miozina
o In miofibrile, filamentele groase se gasesc dispuse paralel cu
microfilamentele subtiri de actina
o Fiecare filament de miozina este inconjurat de 6 microfilamente de actina
La organizarea sarcomerului, participa o serie de proteine asociate
o Titina
o Nebulina
o Tropomodulina
o Capul Z

FILAMENTELE INTERMEDIARE
filamentele intermediare poarta aceasta denumire deoarece diametrul lor de

aproximativ 10 nm este intermediar diametrului microfilamentelor de actina
(7nm) si diametrul microtubulilor (25nm)
polimerizarea proteinelor fibrilare are loc prin impletirea lor ca intr-o franghie,
astfel ca filamentele intermediare odata ansamblate nu se mai depolimerizeaza.
Filamentele intermediare au o organizare structurala comuna, continand un
domeniu central helixde aproximativ 310 AA, flancat de domenii amino si
carboxil terminale. Domeniul central are rol in ansamblarea filamentului in timp
ce domeniile terminale determina functiile specifice ale filamentelor intermediare
Nu prezinta polaritate, sunt insolubile in solutii fiziologice, dar se dizolva la
variatii mari de pH.
Tipuri:
o Tipul epitelial
Cuprinde filamentele de keratina (tonofilamente)
Cea mai complexa clasa de filamente intermediare
Cuprind keratinele de tip I (acide) si de tip II (alcaline)
Au rol structural si asigura rezistenta mecanica a celulelor
epiteliale si derivatilor lor (par, piele, unghii)
Mutatiile genelor raspunzatoare de sinteza keratinelor
epidermoliza buloasa simpla
Evidentierea filamentelor de keratina este utila in
diagnosticul cancerelor epiteliale
o Tipul axonal
Cuprinde neurofilamentele cele mai importante structuri de la
nivelul axonului, dendritelor si regiunilor perinucleare ale
neuronului
Formate din 3 polipeptide: NF-L, NF-M, NF-H
Anomalii ale acumularii si ansamblarii neurofilamentelor:
scleroza laterala amiotrofica
o Tipul vimentina
Prezinta aceeasi morfologie dar contin proteine diferite
Vimentina celule mezenchimale
Desmina celule musculare
Sinemina asociata cu desmina si vimentina
Proteinele acide ale filamentelor gliale
o Tipul nuclear
Reprezentat de laminele nucleare. (A, B si C)
Are rolul de a mentine forma si stabilitatea anvelopei nucleare

MICROTUBULII
- Se formeaza prin polimerizarea proteinei numita tubulina
- Tubulina este un heterodimer alcatuit din subunitatea si care sunt neidentice
- In cursul ansamblarii microtubulilor, dimerii de tubuline polimerizeaza si fomeaza
protofilamente
- Din 13 protofilamente se formeaza peretele unui microtubul
Polimerizarea si depolimerizarea microtubulilor
- Microtubulii in crestere prezinta polaritate structurala
- La capatul +, subunitatile se adauga cu o viteza mai mare decat la capatul
- Polimerizarea microtubulilor este acompaniata de hidroliza GTP la GDP
- Polimerizarea tubulinei este un proces de autoansamblare care se petrece spontan
la temperatura de 37oC, in timp ce la 5oC are loc dezansamblarea.
- In structura microtubulilor, pe langa tubuline mai intra si alte proteine denumite
MAPs (proteine asociate microtubulilor). Aceste proteine se leaga de monomerii
de tubulina si determina polimerizarea acestora. Cele mai importante MAPs sunt
proteinele tau.
- Polimerizarea tubulinei este influentata de medicamente: Colchinina, Vinblastin,
Vincristin. Etc.
Raspandire
- Se pot gasi liberi in citoplasma sau formeaza ansambluri de microtubuli in unele
structuri celulare cum ar fi: axinemele cililor si flagelilor, fibrele fusului de
diviziune, centrioli.
- Au capacitate rapida de ansamblare si dezasamblare.
- Media de viata a microtubulilor este de 10 minute
Functii
- Functie mecanica de mentinere a formei celulare
- Morfogeneza (cresterea prelungirilor in cursul diferentierii neuronului)
- Fixeaza organitele si le modifica pozitiei in citoplasma
- Rol de organizator al citoscheletului
- Rol in miscarea celulara
38. MICROVILII
sunt prelungiri citoplasmatice ale majoritatii celulelor epiteliale

numarul si forma microvililor este corelata cu capacitatea de absorbtie a celulelor
rolul microvililor este de a mari suprafata de absorbtie si de a interveni in mod
activ in procesul absorbtiei, impingand substantele absorbite spre interiorul
celulei.
Structura
- In MO la polul apical platou striat (la nivelul enterocitelor) si margine in perie
(la nivelul nefrocitelor)
Ultrastructura
Microvilul este format dintr-um miez de 20-30 de filamente de actina, solidarizate

de membrana plasmatica printr-un complex de proteine cum ar fi calmodulinele si
miozina I. Microfilamentele de actina sunt solidarizate intre ele prin 2 proteine:
fimbrina si vilina
La polul bazal, filamentele de actina din microvili se termina intr-o retea
perpendiculara de filamente denumita buton terminal. Aceasta structura este
alcatuita din filamente de actina, proteine de legare a actinei (spectrina II si
miozina II) si filamente intermediare. Proteinele de legare a actinei au rolul de a
mentine microvilul in pozitie verticala
Miscarea intregului manunchi de filamente de actina, ca si contractia intregului
microvil, se realizeaza prin intermediul interactiunii actina-miozina din reteaua
terminala, precum si prin interactiunea miozinei cu filamentele axiale
39. CILII SI FLAGELUL: rol, organizare

moleculara, localizare, implicatii medicale
cilii si flagelul sunt organite ectocitoplasmatice care au un mecanism molecular de

miscare identic: interactiunea dintre tubulina si dineina
CILII
Sunt prelungiri multiple localizate la suprafata celulelor epiteliale din trahee, bronhii
si oviduct.
In arborele traheo-bronsic, cilii sunt implicati in curatirea mucusului, iar la nivelul
oviductului au rol in deplasarea oului spre cavitatea uterina
Miscarea cililor este regulata si sincrona, se propaga in valuri succesive ca intr-un
lan de grau batut de vant
o Componentele structurale:
Portiunea libera (cilul propriu-zis)
Corpusculul bazal (originea cilului)
Radacinile cilului
o In MO: la baza cilului, sub membrana celulara se observa o bada fina care se
coloreaza bazofil, determinata de prezenta corpusculilor bazali.
o In ME:
portiunea libera a cilului este formata dintr-un complex de structuri
microtubulare denumit axonema. Contine microtubuli si proteine care
ajuta la miscare. Pe sectiune transversala, microtubulii din axonema
sunt aranjati in dispozitia 9+2.
Microtubulii centrali sunt completi (13 protofilamente)
Fiecare dublet periferic este alcatuit dintr-un microtubul complet
(subfibra A 13 protofilamente) de care este atasat pe o parte un
microtubul incomplet (subfibra B 11 protofilamente)
Pe langa microtubuli, axonema cuprinde si alte proteine necesare pt o

functionare normala a cililor:
Dineina are activitate ATP=azica si apare la intervale regulate
de 24 nm
Nexina
Fibre radiare
o Motilitatea cilului
Bratele de dineina determina motilitatea axonemei, iar nexina si fibrele
radiare transforma activitatea dineinei intr-o miscare de incovoiere a
cililor.
FLAGELUL
La om, singura celula care poseda flagel este spermatozoidul.
Flagelul are o miscare ondulatorie, sinusoidala, care determina inaintarea
spermatozoidului
Ultrastructura:
o Are o ultrastructura asemanatoare cu cilul, 9+2, dar mai complexa
Implicatii medicale
o Absenta dineinei sindromul cililor imobili sindrom Kartagener
Aceasta boala genetica este asociata cu afectiuni respiratorii cronice si
inversia viscerelor (situs inversus)
Barbatii cu sintrom Kartagener sunt sterili
40. CENTRUL CELULAR, ASTERUL, FUSUL

DE DIVIZIUNE
Centrul celular (centrozomul)

- Este alcatuit din 2 centrioli cu lungimi de 0.4-0.5 dispusi perpendicular unul pe
celalalt
- Fiecare centriol este alcatuit din 9 triplete de microtubuli
- Este inconjurat de un meterial pericentriolar dens format din P si ARN
- La inceputul divizunii, perechile de centrioli se separa si formeaza cei 2 poli ai
fusului de diviziune
- Rol:
o Functia principala este de centru organizator al microtubulilor
o Coordoneaza motilitatea celulara in special timpul diviziunii celulare
o Reprezinta sediul de nuclee a microtubulilor care vor forma asterii si
fibrele fusului de diviziune
o Rol de protectie a depolimerizarii capatului microtubulilor
41. RIBOZOMII: definitie, ultrastructura,

organizare moleculara, forme de existenta in
citoplasma, origine, rol
Definitie
Sunt organite intracitoplasmatice nespecifice, nedelimitate de endomembrane, cu rol
esential in coordonarea traducerii codului genetic prin interactiunea lor cu ARNm si
cu celelalte molecule necesare biosintezei proteinelor
Au fost descrise de G.E. Palade in 1953, de aceea se mai numesc si granulele lui
Palade.
Sunt prezenti in toate celulele, cu exceptia hematiei, dar mai abundenti in celulele
secretorii ale glandelor endocrine si exocrine.
Structura
Sunt alcatuiti din 2 subunitati: Subunitatea mare care prezinta o adancitura sub forma
de sa in care se dispune subunitatea mica, cele 2 subunitati asociindu-se pe o catena
de ARNm.
Forme de existenta in citoplasma
Subunitati libere
Atasati pe catena de ARNm, impreuna cu care alcatuiesc poliribozomi.
Poliribozomi atasati la membranele reticului endoplasmic cu care formeaza RER.
A fost elucidata prin tehnica imunologica si prin tehnica de imprastiere a neutronilor
Ribozomii contin:
o 50% ARN cu rol in activitatea catalitica a ribozomilor
o 50% proteine structurale (50 de tipuri in subunitatea mare si 30 in subunitatea
mica) si functionale
Origine
Sinteza precursorilor ribozomali are loc in nucleol
Majoritatea tipurilor de ARN ribozomal provin dintr-un precursor comun, ARN 45S
Functiile ribozomilor
Ribozomii atasati de membranele RE sinstetizeaza proteine de export reprezentate
de hormoni, anticorpi, enzime
Ribozomii liberi intervin in sinteza proteinelor de structura care participa la diviziune,
la cresterea celulara si inlocuirea organitelor imbatranite
42. RETICULUL ENDOPLASMIC: structura,

ultrastructura, organizare moleculara, tipuri de
reticul si roluri comune celor doua zone
Definitie:
Este un organit intracitoplasmatic nespecific, prezent in toate celulele, cu exceptia
hematiei adulte, angajat in procesele de sinteza si secretie celulara.
Structura
In MO au fost evidentiati sub denumiri diferitem in functie de coloratia utilizata si
tipuri celular cercetat:
o corpusculi Nissl in neuroni, coloratie albastru de toluidina

o corpi Berg in hepatocite, coloratie albastru de toluidina
o ergastoplasma celule pancreatice, zona bazofila
o corpi tigroizi neuroni, coloratie prin impregnare argentica
Ultrastructura
In ME apare ca un sistem complex de membrane organizat in canalicule si cisterne, al
caror lumen prezinta continuitate cu spatiul perinuclear
Tipuri de reticul
Reticul endoplasmic neded (REN)
o Nu are ribozomi atasati
o Mai bine reprezentat in celulele care sintetizeaza hormoni sterozi, pigmenti, in
celulele cu conuri si bastonase, celule musculare, hepatocite
Reticul endoplasmic rugos (RER)
o Are ribozomi atasati aspect de om de zapada (rugos)
o Joaca un rol important in sinteza proteinelor
o Reprezentarea RER este mai importanta in celulele specializate in sinteza
heteroproteinelor: celule pancreatice, plasmocite, hepatocite, neuroni
Roluri comune celor doua zone
Suport mecanic al citoplasmei si de compartimentare a acesteia
Vechiculeaza o serie de substante: proteine, lipide.
Reprezinta o imensa suprafata de schimb intre lumenul RE si citoplasma
Rol in biogeneza membranelor
43. RETICULUL ENDOPLASMIC RUGOS:

in diferite tipuri celulare
- a primit aceasta denumire din cauza existentei pe suprafata externa a numerosi ribozomi
atasati aspect de om de zapada (rugos)
Functii specifice
Transferul lanturilor polipeptidice
o RER participa la sinteza proteinelor destinate exportului, precum si a unor
proteine structurale destinate membranelor organitelor citoplasmatice. Din
aceste motive, RER este mai bine reprezentat in celulele pancreatice unde
secreta enzime digestive si hormoni, in plasmocite unde sunt sintetizate
imunoglobulinele sau in hepatocite.
o Sinteza lanturilor polipeptidice se desfasoara la nivelul poliribozomilor
atasati de membranele RER prin subunitatile mari, de unde trec in
canaliculele si cisternele reticulului
o Dupa initierea biosintezei proteice, proteina care contine aceasta secventa
va orienta ribozomul petnru atasarea la mb RE. Orientarea si traversarea
mb RE de proteinele care prezinta secventa semnal implica existenta a cel
putin 2 componente:
O particula de recunoastere
Receptorul pentru SRP
Glicozilarea proteinelor in RE
o aditia covalenta a zaharidelor la proteine este una din functiile importante
ale RE deoarece majoritatea proteinelor din lumen sunt glicozilate inainte
de a fi transportate la aparatul Golgi, la lizozomi sau la mb plasmatica
o radicalii oligozaharidici se leaga de moleculele proteice prin 2 modalitati:
oligozaharidele O-linkate se leaga la gruparea hidroxil a unei
serine sau treonine din lantul polipeptidic
oligozaharidele N-linkate se leaga la gruparea amino a unei
asparagine din lantul polipeptidic
44. RETICULUL ENDOPLASMIC NETED:

in diferitele tipuri celulare
-
REN este format din canalicule tubulare cu diametrul de 20-30 nm, fara ribozomi
atasati.
Functii specifice
Realizeaza etape din metabolismul lipidelor
o Fiind implicat in biosinteza lipidelor, REN este foarte bine reprezentat in
celulele din corticosuprarenale si gonade care sintetizeaza hormoni steroizi,
recum si in celulele din mucoasa intestinala cu rol in absorbtie.
o In REN-ul celulelor intestinale, din substantele absorbite se sintetizeaza
trigliceridele care se pot evidentia chiar in lumenul REN sub forma de
chilomicroni
o Membranele reticulului poseda sisteme enzimatice care catalizeaza reactii
importante din cadrul metabolismului diverselor lipide: AG, fosfolipide,
colesterol si derivatii sai
Sinteza fosfolipidelor: are loc sub actiunea enzimelor localizate in mb
RE. Din 2 molecule de AG + glicerol-P rezulta o molecula de acid
fosfatidic, care ulterior, prin modificari biochimice, va genera celelalte
fosfolipide de mb (fosfatidilcolina, f..etanolamina, f..serina si
f..inozitol)
Elongarea si desaturarea acizilor gasi: este catalizata de o oxidaza
care utilizeaza o molecula de oxigen si o molecula de NADH.
Biosinteza colesterolului si a derivatiilor sai: transformarea
colesterolului in acizi biliari si hormoni steroizi se realizeaza prin
hidroxilari si necesita prezenta oxigenului si a NADPH-ului.
Detoxifierea
o Detoxifierea reprezinta metabolizarea substantelor endogene sau exogene

(medicamente, substante toxice, poluanti) in vederea neutralizarii efectelor
nocive si a usurarii eliminarii lor.
o Reactiile prin care substantele sunt detoxifiate sunt: oxidare, hidroliza,
reducere sau conjugare.
Alte roluri
o Degradarea glicogenului hepatic
o Transformarea bilirubinei indirecte in bilirubina directa
o Formarea sistemului sarcoplasmatic, cu rol in stocarea Ca
o Fotoreceptie
o Sinteza melaninei
45. APARATUL GOLGI: structura,

ultrastructura, organizare moleculara, origine
- a fost descris de Cammilla Golgi ca o retea perinucleara observat in
ganglionul spinal de pisica.
- Aparatul Golgi este organit intracitoplasmatic nespecific, delimitat de
endomembrane, prezent in toate celulele cu exceptia hematiei adulte.
- In MO are aspect de retea perinucleara
- In ME prezinta 3 compartimente distincte:
Compartimentul CIS reprezentat de zona dinspre reticulul
endoplasmatic vezicule de tranzitie (microvezicule): transporta
produsii sintetizati la nivelul reticulului endoplasmic; mb
veziculelor formeaza sacii golgieni
Compartimentul median format din sacii golgieni: au o dispozitie
paralela si sunt asezati in stative de 3-12
Compartimentul TRANS reprezentat de zona dinspre
plasmalema vezicule de secretie (macrovezicule): contin
produsul de sinteza al reticulului endoplasmic, maturat in aparatul
Golgi.
Biogeneza
- fata pe care se formeaza noi saci golgieni este denumita fata de formare
- fata pe care sacii cei mai vechi se fragmenteaza in vezicule este denumita
fata de maturare
- timpul de formare a unui sac golgian este de 3-4 minute
- innoirea sacilor golgieni este un proces etapizat care se desfasoara in
directia cis-trans.
46. APARATUL GOLGI: functii. Etapele ciclului

secretor
Functii
o Rol central in secretia celulara
Etapele Ciclului Secretor
9. sinteza lanturilor polipeptidice la nivelul poliribozomilor atasati
RER
10. transferul si segregarea proteinelor de export la nivelul RER
11. transferul proteinelor in REN
12. formarea de vezicule de tranzitie
13. prelucrarea biochimica a proteinelor la nivelul sacilor Golgi
14. desprinderea de vezicule de secretie la nivelul zonei trans Golgi
15. depozitarea veziculelor in citoplasma 1-4 ore
16. exocitoza
o Prelucrarea biochimica a produsilor de secretie
Glicozilarea proteinelor
Glicozilarea glicolipidelor
Sulfatarea
Clivajul proteolitic specific
o Concentrarea produsilor de secretie: la nivelul veziculelor de secretie sau la
periferia sacilor golgieni
o Rol in biogeneza membranelor
o Rol in sinteza lizozomilor
47. MITOCONDRIA: stuctura, ultrastructura,

organizare moleculara, origine
Toate vietuitoarele necesita o mare cantitate de energie pentru asigurarea functiilor lor
biologice: sinteze, transport de substante, mentinerea temperaturii corporale si a
presiunii osmotice etc In celulele animale, aproape toata energia necesara
mentinerii vietii este produsa de mitocondrii, niste organite citoplasmatice al caror
ansamblu alcatuieste condriomul.
o In MO
Forma: in general alungita. 3 forme statice: granulara, siraguri de granule si
forma alungita (de bastonas)
Dimensiuni: intre 1 si 5 .
Numar: hepatocitul pana la 1000 de mitocondrii; nefrocitul 300;
spermatozoidul 24;
Dispozitie intracelulara: salturi mitocondriale explicate prin atasarea lor la

microtubuli; in general, mitocondriile se aglomereaza acolo unde nevoile
energetice ale celulei o cer
o In ME
Ultrastructura mitocondriei este adaptata ideal functiei de producere a ATP.
Formata din: Mb externa, Spatiu perimitocondrial, Mb interna, Matrice
mitocondriala
Organizarea moleculara
o Membrana externa: trilaminata, de natura lipoproteica, contine 60% proteine
(porina) si 40% lipide (fosfolipide, colesterol)
o Spatiul perimitocondrial: are rol activ in transportul substantelor din citosol in
matrice si invers. In cazuri patologice, in acest spatiu se acumuleaza materiale
organice de tipul sarurilor de calciu.
o Membrana interna: trilaminata, de natura lipoproteica cu invaginari numite criste
mitocondriale (confera o crestere a suprafetei de reactie)
o Lipidele: reprezinta 20% - cardiolipina
o Proteinele: reprezinta 80% - in fct de roluri:
Constituentii lantului respirator si enzimele asociate: NADH
dehidrogenaza, ubiquinona, citocromi)
ATP-aza mitocondriala
Transportori specifici
o Matricea mitocondriala: contine enzime implicate in oxidarea piruvatului si a
acizilor grasi, precum si cele mai multe dintre enzimele care participa la realizarea
ciclului citric. Tot la nivelul matricei sunt localizate genomul mitocondrial, ARN
si ADN mitocondrial.
48. MITOCONDRIA: functii

-
mitocondriile sunt adevarate termocentrale celulare care convertesc si

elibereaza energia inmagazinata in substante organice simple intr-un compus
macroergic, ATP.
La nivelul mb interne mitocondriale are loc finalizarea glicolizei aerobe (fiecare
molecula de glucoza produce 36 de molecule ATP, comparativ cu glicoliza
anaeroba unde o molecula de glucoza genereaza doar 2 molecule de ATP)
Fosforilarea oxidativa
Teoria cuplajului chemi-osmotic. Se realizeaza in 2 etape:

3. transportul electronilor activeaza pompa care pompeaza protonii in spatiul
perimitocondrial
4. gradientul de protoni este utilizat de ATP sintetaza pentru producerea de ATP
Oxidarea de substrat
- mecanismul de furnizare a energiei presupune oxidarea prin dehidrogenare a
alimentelor (glucide, lipide, proteine), oxidare care se realizeaza in 3 etape:
citoplasmatica, matriciala si membranara
primul nivel de degradare (etapa citoplasmatica)
AGL sunt convertiti la acetil-coA
Glucoza este convertita la piruvat prin calea Embden Meyerhoff

Al doilea nivel de degradare (etapa matriciala)
Oxidarea acetil-coA, pe parcursul fiecarei ture a ciclului citric,
determina formarea urmatoarelor componente:
2 CO2 ce urmeaza a fi eliminat din celula
3 NADH
1FADH2
cele 3 molecule de NADH si molecula de FADH2 transfera cate 2
electroni pe moleculele acceptor aflate la nivelul mb interne
mitocondriale, fapt ce va determina reducerea oxigenului si
producerea apei (in cadrul lantului respirator) si concomitent
producerea de ATP
Lantul respirator (etapa membranara): reprezinta un lant transportor de
electroni localizat la nivelul mb interne. Determina formarea apei si
pomparea protonilor spre spatiul perimitocondrial
Fosforilarea oxidativa: finalitatea acestui proces este sinteza ATP-ului.
Oxidarea unei molecule de NADH produce 3 ATP, iar 1 molecula de
FADH2 furnizeaza 2 ATP.
Factori care influenteaza fosforilarea oxidativa:
Realizarea gradientului electrochimic optim
Integritatea mb interne
Interventia factorilor chimici: inhibitorii transferului de
electroni, decuplantii fosforilarii oxidative si inhibitorii
transferului de energie.
Producerea de precursori pentru diferite biosinteze
Precursori ai neoglucogenezei
Acidul oxaloacetic
Acidul lactic
Acidul -cetoglutaric
Precursori ai biosintezei acizilor grasi
Acetil-CoA
Precursori ai urogenezei
Amoniacul
Precursorii biosintezei AA si porfirinelor
Unii intermediari ai ciclului Krebs, care provin din degradarea AA,
reprezinta in acelasi timp precursori pentru sinteza de noi AA. Ex:
glutamina, prolina, ac glutamic
49. MITOCONDRIA: modificari patologice si

implicatii medicale
Modificari de ultrastructura mitocondriala

Gigantismul mitocondrial
Talia depaseste 15
Apare in stari fiziologice (hiperactivitate) sau patologice:
Hepatita virala, tumori ovariene, miopatii
Tumefactia sau turgescenta:
Cresterea globala a taliei, largirea spatiului perimitocondrial, scaderea nrlui de criste
Apare in cursul hipoxiei, carentelor proteice si de vitamina B2, hepatita
virala si febra galbena
Retractia mitocondriala
Se caracterizeaza prin scaderea volumului si densificarea matricei
Distrugerea mitocondriilor
Isi pierd cristele, membrana se fragmenteaza si continutul se raspandeste
in citoplasma
Acumulari intramitocondriale de produsi citoplasmatici
Glicogenul sau alte incluziuni mitocondriale
Maladiile mitocondriale
- maladiile mitocondriale sunt boli metabolice datorate deficientei unei enzime
localizata in unul dintre compartimentele mitocondriale. Cauze:
Anomalii de trasnport intramitocondrial
Anomalii de utilizare intramitocondriala a substraturilor
Anomalii ale lantului respirator (citopatii)
- ADN ul mitocondrial poate suferi frecvent mutatii care afecteaza functia
celulara, functia organitului si conduc la aparitia unor boli particulare, cum
sunt: bolile neurologice degenerative (Parkinson si Alzheimer), neuropatia
optica ereditara Leber, miopatia mitocondriala etc.
Mitocondria si cancerul
Variatii numerice
Alterari structurale
Cresterea dimensiunilor mitocondriale
Mitocondria si ischemia cardiaca
- ischemia cardiaca este caracterizata de diminuarea fluxului sanguin
coronarian, deci de diminuarea aportului de substraturi si oxigen. Aceste
deficite conduc in mod direct la scaderea productiei intracelulare de ATP
- in mod normal, cantitataea de ATP necesara asigurarii contractiei timp de 24
de ore este de 5 kg.
- atunci cand survine ischemia, acizii grasi devin aproape in exclusivitate
substratul energogen al celulei cardiace. In acest caz, acetil-CoA se
acumuleaza in mitocondrie si inhiva piruvat dehidrogenaza. Calea de oxidare
a glucozei in acest caz este blocata.
- Tratament: trimetazina
50. LIZOZOMII: structura, ultrastructura,

organizare moleculara, origine, roluri generale
lizozomii sunt organite implicate in digestia intracelulara.

Au fost descoperiti prin tehnica de fractionare celulara de Christian de Duve
in1950
- sunt prezenti in toate celulele cu exceptia hematiei adulte, dar mai bine
reprezentait in celulele implicate in mecanisme de aparare nespecifica (microfage
si macrofage)
- in MO coloratii bazice (azur II, APT Dragan) sau metode de evidentiere a
fosfatazei acide (Gomori)
- in ME apar delimitati de o mb trilaminata.
- mb lizozomala de natura lipoproteica. Proteinele mb sunt reprezentate de:
o proteine transportoare pt produsii rezultati in urma digestiei
o pompa de protoni mentine pH la 5
o proteine mb glicozilate: asigura protectia impotriva actiunii litice a
enzimelor lizozomale
- matricea - continut crescut in hidrolaze acide. Enzimele se caracterizeaza prin
latenta, devenind active la un pH de 5 si inactive la pH de 7,2.
Origine
- formarea lizozomilor este un proces complex realizat in multiple etape:
o producerea endozomilor tardivi mecanism realizat cu participarea
aparatului de sinteza si secretie celulara
o formarea lizozomilor matricea endozomului tardiv are pH de 6 si contine
precursorii inactivi ai enzimelor. Momentul cand endozomii tardivi dau
nastere la lizozomi este atunci cand pH scade la 5.
- in functie de provenienta, materialele care urmeaza a fi degradate sunt livrate
lizozomilor pe trei cai:
o endocitoza macromoleculelor odata cu lichidul extracelular (pinocitoza)
o autofagia
o fagocitoza
Roluri generale
51. LIZOZOMII: roluri specifice in diferite tipuri

celulare, implicatii medicale
Roluri generale:

Roluri specifice in diferite tipuri celulare
- celulele sistemului fagocitar mononuclear
o sunt celule specializate in apararea si curatirea organismului
o ele endociteaza elemente celulare imbatranite si microorganisme straine,
care apoi sunt distruse prin actiunea enzimelor eliberate de lizozomi.
- Celulele tubilor contorti distali ai nefronului
o Sunt celule specializate in reabsorbtia apei, AA, glucozei si a unei mari
cantitati de minerale continute in urina primara; in acest caz, lizozomii
asigura degradarea proteinelor reabsorbite
- Celulele secretoare ale glandelor endocrine
o In acest tip celular lizozomii realizeaza digestia secretiilor hormonale
excedentare (crinofagie)
- Spermatozoizi
o In cursul procesului de spermiogeneza, lizozomii spermatidelor fuzioneaza
si formeaza acrozomul.
- Fenomene de autofagie
o Lizozomii sunt implicati in remanierea tisulara din cursul vietii fetale cum
sunt perforarea pupilei si disparitia mb interdigitale
- Remanierea osoasa
Implicatii medicale
3. Boli datorate unei activitati scazute a hidrolazelor
o boli determinate genetic
absenta sau malsinteza uneia din hidrolazele lizozomale determina
imposibilitatea digestiei substratului si acumularea acestuia pana la
intoxicarea functiilor citoplasmei si moartea celulei.
Maladiile pot fi clasificate in functia de natura substratului
Lipidoze
Glicogenoze
o Boli dobandite in timpul vietii
Hemosiderozele acumularea de hemosiderina (pigment rezultat
din degradarea hemoglobinei)
Antracoza acumularea de praf de carbune
Sideroza acumularea de particule de fier
Argiria apare in cazul administrarii in cantitati mari a
medicamentelor care contin saruri de argint
4. Albinismul
o Melanocitele produc melanina pe care o stocheaza in lizozomi, numiti
melanozomi. In cazul in care exocitoza pigmentului este blocata apare
hipopigmentarea pielii, maladie genetica cunoscuta sub numele de
albinism
52. PEROXIZOMII
- sunt organite celulare implicate in numeroase functii metabolice esentiale

- sunt mai numerosi in ficat, rinichi, SNC si SNP, retina
Ultrastructura
- sunt inconjurati de o singura membrana trilaminata, mozaicata
- matricea este densa, cu aspect granular si bogata in enzime oxidative
- datorita concentratiei enzimatice foarte ridicata, matricea peroxizomala prezinta o
zona centrala densa, numita cristaloid cu o structura ordonata, cristalina,
alcatuit din uratoxidaza
- atat proteinele care participa la fomarea mb cat si enzimele matriciale sunt
sintetizate de poliribozomi liberi din citoplasma si apoi importate in peroxizomi.
- Pana la ora actuala au fost identificate 23 de proteine structurale numite peroxine
si aprox 60 de enzime.
Biogeneza
- noii peroxizomi se formeaza din precursori peroxizomali, prin cresterea si
fisiunea acestora.
Functii
- peroxizomii utilizeaza oxigenul molecular si peroxidul de hidrogen pentru a
realiza reactii oxidative
4. Producerea H2O2 cu scop de detoxifiere
- Peroxizomii utilizeaza O molecular pentru a elimina atomii de H din
substante organice specifice; aceste reactii oxidative conduc la formarea
peroxidului de hidrogen (H2O2)
- Reactiile oxidative se desfasoara in special in ficat si rinichi unde are loc
procesul de detoxifiere a diferitelor molecule toxice care intra apoi in
circulatia sanguina
- Apa oxigenata este toxic celular deoarece formeaza radicali liberi care
influenteaza negativ proteinele si acizii nucleici. Din aceasta cauza, H2O2
in exces este oxidata de catalaza.
5. Oxidarea acizilor grasi
6. Sinteza plasmalogeniilor
Implicatii medicale
- defectele de import ale proteinelor peroxizomale duc la suntrom hepatocerebro-renal Zellweger
- alterarea functiei de oxidare a acizilor grasi conduce la aparitia bolilor
numite adrenoleucodistrofii boli genetice caracterizate prin manifestari
neurologice determinate de distrugerea progresiva a substantei albe din
sistemul nervos si a medulosuprarenalei
- maladia Refsum acumularea de sange si tesuturi a acidului fitanic
53. CICLUL CELULAR
Definirea conceptului
una dintre caracteristicile fundamentale ale celulelor care alcatuiesc organeismele

vii este reproducerea celulara.
- Celulele se reproduc in cadrul unui ciclu de duplicare si divizare, numit ciclu
celular.
Fazele ciclului celular
- ciclul celular reprezinta perioada de timp cuprinsa intre terminarea diviziunii ce a
dat nastere unei celule pana in momentul in care aceasta celula isi desavarseste
propria diviziune.
- Astfel, ciclul celular are 2 faze distincte:
o Diviziunea celulara (M-mitoza)
o Perioada dintre 2 diviziuni succesive numite interfaza (aici au loc sinteze
de ADN, ARN si proteine)
- Ciclul celular este alcatuit din 4 faze succesive
o G1 perioada cuprinsa intre sfarsitul mitozei si inceputul sintezei de
ADN.
Se caracterizeaza prin sinteza de ARN si proteine.
Materialul nuclear este 2n, iar cei 46 de cormozomi sunt
unicromatidieni
Daca celulele din G1 nu intra in procesul de replicare a ADN-ului,
ele pot trece intr-o perioada de pauza a ciclului celular G0
o S perioada in care se sintetizeaza ADN-ul prin replicare dupa model
semiconservativ
Cromozomii devin bicromatidieni
Materialul nuclear corespunde 4n
o G2 perioada cuprinsa intre sfarsitul sintezei de ADN si inceputul
mitozei.
Caracterizata de transcriptia materialului genetic si biosinteza
proteinelor necesare derularii mitozei.
Materialul genetic este 4n
o M este perioada de diviziune sau mitoza
Materialul nuclear si citoplasmatic este impartit intre cele 2 celule
fiice
La finalul mitozei continutul in ADN devine 2n pentru fiecare
celula fiica
Clasificarea tipurilor celulare in functie de parcurgerea ciclului celular
- celule care si-au pierdut capacitatea de a se divide, fiind oprite in faza G0
(neuronii si celulele musculare striate)
- celule care au capacitate scazuta de a se divide, dar care in conditii speciale isi
accelereaza ritmul mitotic (celule din ficat, rinichi, plamani, glande endocrine)
- celule care au capacitate mare de diviziune (epiderm, maduva hematogena,
celulele linei spermatice )
Durata ciclului celular
- perioada G1 este cea mai lunga perioada a ciclului si variaza in functie de tipul
celular, in timp ce faza S poate varia de la cateva minute pentru celulele
embironare pana la cateva ore la celulele somatice. Fazele G2 si M sunt mai

scurte
- durata ciclului celular este variabila in fct de specie si tip celular (embrionii de
muste 8 minute, levurile 2 ore, celulele epiteliale intestinale 12 ore, iar
hepatocitele 1 an)
Punctele de control ale ciclului celular
- punctul de control G1
- Punctul de control G2
- Punctul de control al metafazei
Sistemul de control al ciclului celular
- are rolul de a activa in timp util enzimele si proteinele responsabile de realizaarea
fiecarui proces, precum si de a le dezactiva odata ce procesul s-a incheiat
- principala clasa de proteine apartinand sistemului de control este reprezentata de
serin-treonin kinaze (Cdk) deoarece sunt dependente de cicline (enzime capabile
sa activeze proteinele tinta prin fosforilare)
54. CARACTERELE GENERALE ALE

NUCLEULUI INTERFAZIC
-
nucleul este prezent in toate celulele, cu exceptia hematiei adulte circulante,

indeplinind urmatoarele functii:
o prin intermediul ADN-ului asigura sinteza, conservarea si transmiterea
informatiei genetice
o prin intermediul proceselor de transcriptie si translatie asigura reglarea si
controlul proceselor vitale.
Caracterele morfologice (in MO)
- fiind o strucutra predominant acida, evidentierea caracterelor morfologice ale
nucleului se realizeaza cu coloranti bazici. Studiul acestor caractere se realizeaza
prin coroborarea urmatorilor parametri:
o forma
rotund ovalara ovul, limfocit, timocit
alungita celulele musculare striate scheletale sau musculare
netede
lobata sau polilobata polimorfonucleare
nucleu inmugurit megacariocite
forma neregulata celula maligna
o numarul
anucleate hematia adulta
mononucleate marea majoritate a celulelor
binucleate 7-8% din hepatocite
multinucleate osteoclastele, fibra musculara striata scheletala
o asezarea
centrala
excentrica in celulele cu polaritate functionala
periferica adipocitul alb

o dimensiunile
variaza de la 4 la spermatozoid pana la 20 la nucleul ovulului
o raportul nucleo/citoplasmatic
Rn/c = Vn/Vc-Vn, unde Vn=volumul nuclear si Vc=volumul
celular
Cuprins intre 1/3 si 1/20.
Ultrastructura
- in interfaza, nucleul celulelor eucariote este alcatuit din:
o invelis nuclear
o nucleoplasma
o cromatina
o nucleol
55. MEMBRANA NUCLEARA: ultrastructura,

compozitie chimica, roluri. Implicatii medicale ale
laminelor nucleare
Ultrastructura
- structura fundamentala a invelisului nuclear este apare in ME format din 2
membrane concentrice (externa si interna) care se afla in continuitate una cu
cealalta, precum si cu reticulul endoplasmic
- cele 2 membrane sunt separate intre ele de un spatiu, numit spatiu perinuclear,
care comunica cu lumenul reticulului endoplasmatic.
- In locurile in care mb externa fuzioneaza cu mb interna se formeaza porii nucleari
- Membrana externa este trilaminata, prezinta ribozomi atasati si se continua cu
reticulul endoplasmatic
- Membrana interna este lipsita de ribozomi, aderenta de nucleoplasma
- Lamina nucleara fata interna a mb nucleare este tapetata de o retea
bidimensionala proteica, numita lamina nucleara.
o Proteinele care alcatuiesc lamina nucleara sunt filamente intermediare
numite laminele A, B si C.
o Implicatii medicale
Distrofia musculara Dreifuss mutatia genelor pentru lamininele
A
Lipodistrofia de tip Dunningan pierderea progresiva a tesutului
adipos la nivelul trunchiului si membrelor, concomitent cu
cresterea depunerilor de lipide la nivelul fetei si spatelui
Displazia acro-mandibulara
Maladia Charcot Marie Tooth neuropatie periferica caracterizata
prin atrofie musculara si abolirea reflexelor osteotendinoase
Progeria (sau sindromul prematur Hutchinson) accelerarea

procesului de imbatranire; determinata de diminuarea cantitativa a
lamininei A sau prin alterari calitative a proteinei numita progerina
Compozitie chimica
- 30 % lipide
- 65 % proteine
- 4 % ARN
- 1 % ADN
Roluri
- schimburi nucleo-citoplasmatice prin intermediul protilor nucleari
- participarea la realizarea reactiilor metabolice fiind o forma particulara de
reticul endoplasmic, membrana nucleara prezinta un echipament enzimatic
asemanator cu al acestuia si realizeaza reactii metabolice cvasiidentice
56. CROMATINA: clasificare, organizare

moleculara, vizualizare in MO si ME, rol

Clasificare
eucromatina activa
nucleara
Organizare Moleculara:
- nucleul contine aproape toata informatia genetica sub forma de ADN
- ADN-ul este format din 4 nucleotide: 2 contin baze purinice (A si G), iar 2 contin
baze pirimidinice (T si C).
- Structura de baza a ADN este formata din 2 lanturi polinucleotidice care stabilesc
legaturi de H intre A si T si intre G si C. cele 2 catene sunt antiparalel,
complementare si rasucite, formand un dublu helix cu un diametru de 2 nm
- Nucleotidele nu sunt aranjate la intamplare, ci in asa fel incat 3 litere sa formeze
un cuvant, care sa semnifice un AA. Fiecare cuvant poarta numele de codon.
- ADN cromozomial asociat cu proteinele nucleare si resturi de ARN formeaza
cromatina.
Dpdv biochimice proteinele asociate ADN se clasifica in:

o Proteine nonhistonice:
proteine structurale care intra in structura cromozomilor,
proteine reglatoare implicate in reglarea genelor
enzime de tipul ARN si ADN polimeraze
o Proteine histonice
Bogate in arginina si lizina
Sarcina puternic pozitiva si caracter bazic
5 tipuri de histone: H1, H2a, H2b, H3, H4
nucleozom
57. CROMATINA: clasificare. Cromatina Barr

Clasificare
eucromatina activa
nucleara
Cromatina Barr
- a fost descrisa de Barr si Bertram si mai poarta denumirea de cromatina sexuala
sau corpuscul Barr
- este prezenta in 20% din celulele sexului feminin si in mod normal lipseste la
sexul masculin
- reprezinta o heterocromatinizare inerfazica a unuia din comozomii X care devine
inaciv dpdv genetic; inactivarea se produce la 15 zile de la fecundatie la
embrionul de sex feminin
- se poate pune in evidenta in celulele mucoasei bucale unde apare atasata de
membrana interna a nucleului, in neuroni unde este atasata nucleolului si in pmn
neutrofile, unde are forma unui bat de toba.
- Evidentierea corpusculului Barr este utilizata in orientarea diagnosticului
anomaliilor cormozomiale de tip sindrom Turner, sindrom triploX si sindrom
Klinefelter.
58. ORGANIZAREA MOLECULARA SI

SUPRAMOLECULARA A CRIMATINEI:
nucleozomul, fibra A si fibra B
-
nucleozomul este unitatea de baza a cromatinei si prin repetare formeaza structura

filamentului de cromatina, conferind aspectul de margele pe sarma, observat in
microscopie electronica
nucleozomul este format dintr-un miez proteic numit octamer pe care se dispune o
dubla spira de ADN dublu catenar.
Octamerul poarta aceasta denumire deoarece este format din 8 molecule, cate
doua din fiecare din proteinele histonice H2a, H2b, H3 si H4. Histona H1 este
implicata in legarea nucleozomilor.
Lungimea ADN-ului care inconjoara octamerul este de 146 de perechi de
nucleotide, iar filamentul total de ADN din alcatuirea nucleozomului, de
aproximativ 200 de perechi de nucleotide.
La ora actuala, din multele modele de dispunere al nucleozomilor propuse,
modelul in zig-zag este considerat cel mai coerent.
59. NUCLEOLUL
nucleolul este un organit nuclear prezent in toate celulele eucariote cu exceptia

primelor blastomere care nu realizeaza biosinteza proteica
- este prezent pe intreaga perioada a interfazei
Morfologie
- In MO se coloreaza intents bazofil sau intens argentofil
- Numarul in raport direct cu gradul de ploidie (1-2 in celulele diploide, si pana la
10-12 in celulele maligne)
- Dimensiunea 1-7 (aproximativ 1/3 din volumul nucleului)
- Pozitionarea centrala sau excentrica, in functie de momentul functional
Ultrastructura
- centru fibrilar
- componenta firilara densa formata din ADN cromozomial care joaca rol de
organizator nucleolar
- componenta granulara reprezentata de precursorii ARN-urilor ribozomale
- componenta amorfa umple spatiul dintre celelalte componente
- ADN 3%
- ARN 7 %
- Proteine 90%
Rolul nucleolului
- rolul principal al nucleolului este biogeneza ribozomilor. In nucleol se intetizeaza
tipurile de ARN ribozomal care participa la formarea subunitatilor ribozomale
care trec prin porii nucleari in citoplasma unde se matureaza, formandu-se

ribozomii capabili de sinteza proteica
Factori care influenteaza activitatea nucleolului
- substante inhibitoare: caldura, razele X si UV, toxine microbiene si agenti chimici.
- Substante stimulatoare: pilocarpina sau infectii virale cu adenovirusuri
63. Translatia (biosinteza proteica):

etape si factori inhibitori
- are loc in citoplasma, la nivelul poliribozomilor, cu respectarea
urmatoarelor reguli:
> c% intracitoplasmatica a ionilor de Mg++ trebuie sa
atinga pragul de 10-3
> ARNm este citit in directia 5-3
> sinteza se desf. de la capatul amino spre cel carboxil al
lantului polipeptidic
> natura lantului sintetizat este determinata exclusiv de
ARNm si nu de natura ribozomului
Etape:
a) FAZA DE INITIERE este formarea complexului de initiere care
cuprinde - ARNm
- subunitatile
ribozomale
- ARNt
initiator
- se realizeaza in etape succesive:
1. La EK, ARNt initiator transporta metionina; la sf. sintezei
lantului polipeptidic, metionina va fi eliberata de o proteaza specifica,
ceea ce explica faptul ca nu toate proteinele incep cu metionina.
2. ARNt initiator se ataseaza pe subunitatea mica ribozomala
impreuna cu niste proteine: factori de initiere la EK si a unei molecule
de GTP.
3. Subunitatea mica se ataseaza pe ARNm si se deplaseaza in
directia 5-3, in cautarea primului codon AUG.
4. La nivelul codonului AUG, pierde factorii de initiere si consuma

GTP pt. a atasa subunitatea mare.
5. Subunitatea mare se ataseaza in asa fel incat ARNt initiator sa
se plaseze pe locusul P (peptidil), locusul A (aminoacil) fiind inca liber.
6. In citoplasma, un alt ARNt fixeaza specific un AA impreuna cu
care formeaza un aminoacil-ARNt, care se va atasa pe locusul A.
7. Subunitatea mare se deplaseaza spre capatul 3, fenomen
numit translocare.
8. Intre metionina si primul AA are loc formarea primei legaturi
peptidice, catalizata de peptidil transferaza.
b) FAZA DE ELONGARE
- consta in insertia succesiva de AA si formarea de leg.
polipeptidice intre acestia
- mecanismul se desf. in cicluri de atasare a unui nou aminoacilARNt pe locusul A, translocarea subunitatii mari si formarea leg.
polipetidice
- la sfarsitul oricarui ciclu, locusul A ramane liber
c) FAZA DE TERMINARE
- pe locusul A ajunge un codon pt. care in citoplasma nu exista
ARNt cu anticodon complementar
- exista 3 codoni nonsens: UAA, UAG, UGA (codoni stop)
Factori inhibitori:
1. Eritromicina blocheaza translocatia pe ribozomi
2. Puromicina determina terminarea prematura a lantului polipeptidic
3. Ciclohexamida blocheaza translocarea pe ribozomi
4. Anizomicina inhiba activitatea peptidil transferazei
5. Tetraciclina blocheaza legarea aminoacil-ARNt la situsul A al
ribozomului
6. Streptomicina blocheaza trecerea de la initiere la elongatia lantului

polipeptidic prin
actiunea sa pe subunitatea mica sau produce
citirea gresita a ARNm
7. Cloramfenicol blocheaza activitatea peptidil transferazei
8. Mitomicina impiedica separarea catenelor complementare a AND
9. Acidul nalidixic inhiba AND-giraza
10. Rifampicina, -amanitina blocheaza sinteza ARN prin inhibarea
ARN-polimerazei
11. Neomicina, kanamicina determina erori in citirea codului genetic
12. Toxina difterica inhiba translocarea
64. Mitoza: schema generala, tipuri,

Schema generala:
- este mecanismul ce asigura transmiterea si conservarea
informatiei genetice stocata in ADN-ul celular, fenomen realizabil
datorita autoreplicarii semiconservative a ADN
- la EK, cromozomii se duplica in timpul fazei S a ciclului celular
- in timpul mitozei are loc condensarea materialului genetic si
individualizarea cromozomilor care devin vizibili
- fiecare cromozom este format din 2 cromatide identice unite la
nivelul centromerului
- o celula diploida prezinta 2 garnituri de cromozomi omologi,
garnituri ce provin din gametul masculin si cel feminin, ascocierea lor
fiind realizata in urma fecundarii
- cromozomii omologi sunt asemanatori, nu identici
- prin mitoza se transmite de la celula mama la celulele fiice (2)
aceeasi cantitate si calitate a informatiei genetice dinaintea duplicarii
cromozomilor
- la sfarsitul mitozei, fiecare celula fiica se afla la inceputul unui
ciclu celular (faza G1)
Tipuri (clasificare):
1. In functie de modificarile membranei nucleare
- mitoza deschisa = fragmentarea progresiva a invelisului nuclear,

componentele celor 2 compartimente se amesteca
- mitoza inchisa = nu se rupe invelisul nuclear
2. In functie de participarea complexelor centriolare si a
asterilor
- complexul centriolar = ansamblul format dintr-un centrozom si
materialul pericentriolar care il inconjoara
- aster/centrosfera = ansamblul format de un complex centriolar si fibrele
asterine ce il inconjoara
- din acest motiv, acest tip de mitoza poarta denumirea de mitoza
asterala
- la vegetalele inferioare, complexele centriolare si asterii sunt absenti,
rezultand mitoza anastrala
3. In functie de partajarea materialului genetic la cele 2 celule
fiice
- mitoza homoplastica/homotipica = celule fiice identice intre ele si cu
celula mama
- mitoza heteroplastica/heterotipica = celulele fiice difera intre ele dpdv
genetic si citoplasmatic
- mitoza homoheteroplastica/homoheterotipica = una din celulele fiice
este identica cu celula mama, iar cealalta difera
- mitoza de diferentiere/de intinerire = celule fiice cu grad redus de
diferentiere fata de celula mama
Faze + aspecte morfologice:

A. Profaza (inainte de fragmentarea invelisului nuclear)
- la sfarsitul interfazei, centrul celular se gaseste in imediata
apropiere a nucleului
- din materialul pericentriolar se polimerizeaza progresiv
microtubuli, care se dispun in jurul centrozomului formand un aster
- se polimerizeaza inca o categorie de microtubuli
- cei doi asteri formati migreaza in directii opuse microtubulilor

a.. la sfarsitul profazei cele 2 complexe centriolare vor fi plasate la polii
celulei
- are loc scaderea vascozitatii citoplasmei
- depresionare progresiva a membranei nucleare
- dezorganizare progresiva a RE si gruparea mitocondriilor la
periferia nucleului
- creste volumul nucleului
- cromozomii apar ca filamente alungite cu spiralizare minora
- condensarea materialului genetic se accentueaza progresiv
- incepe fragmentarea invelisului nuclear si a nucleolilor
B. Profaza (dupa fragmentarea invelisului nuclear=premetafaza)
- diferentierea progresiva a cinetocorilor care devin functionali si se
comporta ca centri organizatori ai microtubulilor; microtubulii care se
polimerizeaza de la acest nivel = microtubuli cinetocorieni/cromozomali
- cromozomii isi modifica pozitia astfel incat cinetocorii lor sa se
orienteze spre cei 2 poli ai fusului de diviziune
- microtubulii cinetocorieni se alungesc progresiv determinand
migrarea asincrona a cromozomilor spre planul ecuatorial al fusului de
diviziune
C. Metafaza
- cromozomii se aliniaza pe placa ecuatoriala
- spiralizarea cromozomiala este maxima, iar mobilitatea minima
- fusul de diviziune este complet format si simetric in raport cu
planul ecuatorial
- microtubulii care participa la formarea fusului: polari, cinetocorieni,
liberi
- RE=dezorganizat, mitocondriile se aglomereaza in jurul fusului de
diviziune
- permeabilitatea membranei scade
D. Anafaza
= clivajul longitudinal al cromozomilor la nivelul centromerului,
stadiu caracterizat prin doua evenimente distincte:
1. migrarea cromozomilor spre poli, determinata de scurtarea
progresiva a microtubulilor cinetocorieni
2. alungirea fusului de diviziune prin alungirea microtubulilor polari
- debutul anafazei: clivajul si migrarea cromozomilor
- anafaza terminala: alungirea fusului si continuarea deplasarii

cromozomilor spre poli
E. Telofaza
- cele doua garnituri cromozomiale au atins polii fusului de diviziune
- au loc doua evenimente majore
> reconstituirea nucleilor celor 2 celule fiice
> finalizarea citodierezei
- invelisul nuclear incepe sa se reformeze
- volumul nucleului la sfarsitul telofazei este mic
- cromozomii se despiralizeaza
- nucleolul se reformeaza
- microtubulii telofazici: cei polari se depolimerizeaza, iar cei
interzonali se apropie si fuzioneaza, rezultand un fascicul
- creste vascozitatea
- citodiereza: partajarea citoplasmei in cele 2 celule fiice,
incepe la sfarsitul anafazei si continua pe tot parcursul telofazei
65. Mitoza: factori stimulatori si

inhibitori
Factori stimulatori:
*proprii celulari:
a) raportul nucleo-citoplasmatic:
- volumul citoplasmei creste mult mai rapid decat cel al
nucleului, nucleul devenind incapabil de a controla un volum de
citoplasma mult crescut, iar celula este obligata sa intre in diviziune
b) semnalele citoplasmatice:
- un nucleu preluat dintr-un neuron adult si introdus intr-un
zigot care a fost enucleat, creste si intra in faza S, deci s-a presupus ca
citoplasma zigotului contine factori capabili de a initia diviziunea
*extracelulari:
a) reglarea proliferarii celulare in organism se manifesta prin

mai multe aspecte:
- hepatectomia partiala stimuleaza proliferarea celulelor
hepatice, proliferare care se opreste cand masa ficatului a fost
restabilita
- localizarea celulelor asigura un control asupra ritmului
mitotic
- hormonii, factorii de crestere, vitaminele = controlul
proliferarii celulelor in vivo
b) factori exogeni (influenteaza viteza de derulare a ciclului
celular)
> fizici
> chimici
- cresterea temp. accelereaza ritmul mitozei, iar absenta
luminii il incetineste
- radiatia X determina blocajul sintezei de ADN
Factori inhibitori:
a) Orologiul biologic limiteaza puterea de diviziune a celulelor
(celulele se divid de un nr. limitat de ori, determinat genetic)
b) Substante chimice (inhibitori ai mitozei)
> inhibarea replicarii
> inhibarea transcriptiei si/sau traducerii
> inhibarea polimerizarii aparatului mitotic
66. Meioza: schema generala, tipuri,

Schema generala:
- este un mecanism particular de diviziune celulara care porneste
de la o celula mama diploida si conduce la formarea a 4 celule fiice
haploide, numite gameti
- conduce la constituirea unor linii celulare in care nucleii
celulelor fiice contin acelasi numar si acelasi tip de cromozomi
- realizeaza simpla continuitate a caracterelor ereditare de la o
generatie celulara la alta
Faze si aspecte morfologice:

A. Meioza I
Profaza I: (lunga, poate dura ani, fiind divizata in 5 stadii succesive)
a) leptoten: - spiralizarea cromatinei (laxa, cu exceptia
cromomerilor)
- telomerele raman atasate pe foita interna a
membranei nucleare printr-o plica de atasare
- cromozomii sunt bicromatidici
b) zigoten: - cromozomii omologi intra in contact, la inceput din
loc in loc, apoi pe toata suprafata lor
- fiecare asociere dintre 2 cromozomi omologi = un
bivalent
- are loc continuarea spiralizarii materialului genetic
c) pachiten: - stadiu foarte lung, continua spiralizarea
cromozomilor
- are loc crossing-over-ul (amestec al informatiei
gentice)
- transmiterea incrucisata a informatiei gentice este
realiz. la nivelul chiasmelor de o fractiune proteica numita: nodul de
recombinare
d) diploten: - cromozomii ce formeaza un bivalent se
indeparteaza unul de celalalt
- separarea nu este completa, cromozomii omologi
ramanand atasati la nivelul chiasmelor, acolo unde a avut loc crossingover-ul
e) diachinezis: - cei 2 cromozomi omologi tind sa se departeze
din ce in ce mai mult si ating stadiul maxim de spiralizare, fenomen ce
poarta denumirea de terminalizare (pt. ca odata cu separarea
completa a cromozomilor ce formeaza un bivalent, se incheie profaza I)
Metafaza I:
- dispare nucleolul si invelisul nuclear, formandu-se fusul de
diviziune
Anafaza I:
- are loc migrarea cromozomilor spre polii fusului de diviziune
Telofaza I:
- cromozomii au atins polii
- incepe polimerizarea fusului de diviziune
- are loc refacerea nucleolilor si a invelisului nuclear
- are loc despiralizarea materialului genetic
- citodiereza
B. Meioza II
Profaza II:
- cromozomii incep sa se spiralizeze si sa formeze fiecare cate 2
cromatide unite la nivelul unui centromer
Metafaza II:
- se formeaza fusul de diviziune
- cromozomii ating gradul maxim de spiralizare si se dispun in
plan ecuatorial
Anafaza II:
- centromerii se dubleaza
- are loc clivajul longitudinal
- cromozomii monocromatidici migreaza spre polii fusului de
diviziune
Telofaza II:
- refacerea nucleolilor si a invelisului nuclear
- despiralizarea materialului genetic
- depolimerizarea fusului de diviziune
- realizarea citodierezei
Importanta:
- permite realizarea:
> schimbului de material ereditar
> segregarea aleatorie in fiecare celula sexuala a
cromozomilor de origine materna si paterna
- favorizeaza diversificarea caracterelor ereditare in cadrul
speciilor
67. Ovogeneza si dezvoltarea

foliculilor ovarieni
1. Faza de multiplicare:
- dupa localizarea la nivelul ovarelor, ovogoniile incep sa se
multiplice prin mitize equationale
- la om, multiplicarea are loc pana intr-a 15-a saptamana de viata
intrauterina a fatului de sex feminin
2. Faza de crestere si premeioza:

- este o perioada indelungata ce incepe din viata fetala
- debuteaza intre a 4-a si a 7-a luna de viata intrauterina
- din totalul ovogoniilor, doar ~2 milioane intra in faza de
crestere si poarta numele de ovocite de ordin I
- la nastere, nr. de ovocite de ordin I = 500.000, la 7 ani =
300.000 si doar 500 intra in faza de maturare pe parcursul vietii sexual
active a femeii
- de la pubertate pana la menopauza, grupuri succesive de
ovocite de ordin I intra intr-un ciclu sexual de 28 de zile, completandusi cresterea si atingand maturitatea
- in timpul fazei de crestere, ovocitul de ordin I ajunge la 140 ,
crestere datorata unei importante activitati metabolice si acumularii a
diferite materiale de natura exogena
- ovocitele de ordin I sunt celule diploide, la inceputul fazei de
crestere ele intrand in premeioza (profaza I) si apoi ajungand in
diploten, unde raman blocate
- in premeioza, nucleul ovocitului de ordin I este voluminos,
prezinta nucleoli mari, nucleoplasma abundenta, iar apoi prin
spiralizare rezulta cromozomi bivalenti
3. Faza de maturare:
- este continuarea meiozei
a) prima diviziune meiotica (rezulta 2 celule haploide)
- 1 celula cu talie mare = ovocitul de ordin II
- 1 celula cu talie mica = primul globul polar
- la sfarsitul acestei diviziuni are loc ovulatia = expulzia
ovocitului de ordin II si captarea sa de pavilionul trompei uterine (de
regula o data la 28 zile)
b) a doua diviziune meiotica
- ovocitul parcurge aceasta diviziune pana in metafaza,
unde ramane blocat
- continuarea si finalizarea celei de-a doua diviziuni are loc

numai in cazul in care ovocitul de ordin II este activat de catre un
spermatozoid
- ovocitul de ordin II care finalizeaza ce-a de-a doua
diviziune va da nastere la 2 celule haploide: ovotida si al doilea globul
polar
4. Foliculii ovarieni:
a) primordiali sau primari
- ovocitul de ordin I blocat in etapa diploten a primei
diviziuni meiotice se inconjoara de un strat de celule foliculare si
alcatuieste un folicul primordial
- un numar mare degenereaza si sunt resorbiti, iar un
numar mic maturati (maturarea = cresterea are loc concomitent cu
cresterea de volum a ovocitului de ordin I, rezultand un folicul
plin/folicul primar limitat de o membrana membrana Slavjanski)
b) secundari
- celulele foliculare continua sa se multiplice, iar tesutul
conjunctiv se condenseaza in jurul membranei Slavjanski formand teci
concentrice, luand nastere foliculul secundar
c) tertiari sau cavitari
- in evolutie, celulele foliculare se separa generand un
antrum/cavitate
- ovocitul de ordin I este inconjurat de zona pellucida (1520 )
- in general, unul dintre acesti foliculi ajunge la maturitate
d) foliculul matur/folicul de Graaf
- poate atinge 10-15 mm
- proemina la suprafata ovarului
- contine un ovocit de ordin I care si-a incheiat prima
diviziune meiotica si a dat nastere unui ovocit de ordin II si primului
globul polar, care ramane atasat in zona pellucida a ovocitului de ordin
II
e) ponta ovulara
- maturarea foliculului are loc in prima parte a ciclului
sexual
- ovulatia se produce intr-a 14-a zi a ciclului menstrual,
avand loc prin ruperea tecilor foliculare si expulzarea ovocitului de
ordin II si a lichidului folicular
- restul foliculului va avea o evolutie diferita in functie de

evolutia ovocitului de ordin II:
> daca ovocitul de ordin II se matureaza prin fecundare => corpul
galben
> daca nu se produce fecundatia => corpul alb
68. Spermatogeneza si
spermiogeneza
1. Faza de multiplicare
- spermatogeneza se desfasoara in tubii seminiferi testiculari
- multiplicarea spermatogoniilor are loc continuu, din perioada
fetala, apoi activa la pubertate si pana la senescenta
- pe masura ce se inmultesc, celulele sunt impine in lumenul
tubului seminifer; unele nu se mai multiplica, ci incep sa creasca =>
spermatocite de ordin I
- la periferie tubii seminiferi prezinta celule cu rol de sustinere,
nutritie si maturare a celulelor sexuale = celule Sertoli
2. Faza de crestere
- durata scurta
- spermatocitele de ordin I cresc, dar comparativ cu ovocitele,
acumularea substantelor de rezerva este modesta
3. Faza de maturare
- incepe la pubertate si consta in realizarea meiozei si
spermiogenezei
a) Meioza
- spermatocitele de ordin I repr. celulele de la care
debuteaza meioza
- dupa prima diviziune meiotica, fiecare spermatocit de
ordin I da nastere la 2 spermatocite de ordin II
- cea de-a doua diviziune meiotica se produce rapid,
fiecare spermatocit de ordin II da nastere la 2 spermatide, deci per
total fiecare spermatocit de ordin I da nastere la 4 spermatide surori
b) Spermiogeneza
- spermatidele nu prezinta caracterele citologice necesare
mobilizarii si deplasarii in tractul genital feminin, din aceasta cauza vor
suferi modificari structurale si morfologice in sensul adaptarii formei la
functie, proces ce se numeste spermiogeneza (~23 zile)
- spermatidele si spermiile se grupeaza in jurul celulelor

Sertoli
- mecanismul presupune modificari morfologice ale celulei
in sine si ale organitelor intracitoplasmatice
69. Diferentierea celulara

= procesul prin care celulele cu aceeasi informatie genetica
ajung sa difere considerabil una de cealalta
- toate tipurile celulare iau nastere din celula-ou (zigotul)
- procesul de diferentiere presupune 2 fenomene care se
desfasoara paralel:
> dezvoltarea unor structuri specifice care se
perfectioneaza treptat
> pierderea posibilitatilor de dezvoltare in alte directii
- este implicata in:
> reproducere
> cresterea si dezvoltarea organismului
> regenerarea celulelor si tesuturilor uzate in cursul vietii
> evolutia speciilor si adaptarea organismului la mediu
- se desfasoara pe tot parcursul vietii individului
- cuprinde 3 perioade:
> ontogeneza
> cresterea, dezvoltarea si maturitatea
> imbatranirea si moartea
- incepe in momentul fertilizarii oului
- in cursul embriogenezei, celulele pluripotente sunt obligate sa
aleaga un traseu evolutiv, proces care se petrece sub actiunea unor
factori extrinseci/inductori, iar celulele asupra carora actioneaza acesti
factori = celule determinate
- dpdv genetic, atat celulele pluripotente, cat si cele determinate
prezinta un genom complet, identic
Diferentierea tesuturilor si organelor cu

pornire de la foitele embrionare:
- ectoderm: epidermul, SN, organele senzoriale, epiteliul cavitatii
bucale si anale, amniosul, corionul
- mezoderm: epiteliul renal, uter, vagin, trompe uterine, pleura,
sistemul osos, aparatul cardiovascular, corticosuprarenala
- endoderm: tub digestiv, ficat, pancreas, epiteliul laringelui,
bronhii, timus, trahee
Tipuri:
a) diferentiere intracelulara
b) diferentiere extracelulara
70. Caracterele celulelor diferentiate

si nediferentiate
A. Diferentiate
1. Functia specifica prezenta
2. Forma si structura specifica adaptate functiei
ex: hematia forma biconcava pt. a inmagazina o cantitate
optima de hemoglobina
neuronii prelungiri axonice pt. mobilizarea
neurotransmitatorilor la distanta fata de locul lor de producere
3. Compozitie chimica specifica difera de la un tip celular la altul
4. Adezivitatea de substrat sta la baza formarii tesuturilor si
organelor
5. Jonctionarea solidarizarea celulelor
6. Inhibitia capacitatii de diviziune cu cat gradul de diferentiere
este mai avansat, cu atat capacitatea de diviziune este mai scazuta; din
acest punct de vedere, celulele se clasifica in:
> celule inalt specializate (nu se divid): neuronul, cel.
musculara, hematia
> celule diferentiate (divizibile): hepatocitul
> celule tinere, incomplet diferentiate (divizibile pt.
autointretinere): enterocitul
7. Inhibitia de contact cand densitatea populatiei celulare atinge
nivelul optim, se opreste proliferarea (ex: fenomenul cicatrizarii)
B. Nediferentiate
1. Lipsa functiei specifice celulele au o singura functie: dau
nastere unor celule specializate in urma unor determinari succesive
2. Lipsa structurii si formei specifice celulele seamana intre ele
3. Lipsa compozitiei chimice specifice
4. Prezinta adezivitate de substrat
5. Jonctionarea jonctiuni de tip GAP
6. Capacitate de diviziune crescuta
7. Inhibitia de contact cand densitatea celulara atinge un anumit
grad, atat migrarea cat si diviziunea celulara inceteaza
71. Caractere de diagnostic ale

celulelor in diferite etape de viata
1. Stadiul de celula tanara:
-
forma rotund-ovalara
ultrastructura simpla
nucleu mare, eucromatic
raport N/C in favoarea nucleului
citoplasma bazofila (datorita nr. crescut de ribozomi)
2. Stadiul de celula adulta:

- morfologie, structura, ultrastructura, functie caracteristica
tipului celular din care face parte
3. Stadiul de imbatranire:
-
scade volumul celular

scade ritmul mitotic
modificari nucleare: picnoza, carioliza, cariorexis
scade bazofilia
4. Stadiul de agonie:
-

dezorganizarea RE
eliberare de fosfolipide cu formarea de figuri mielinice
incetinirea curentilor citoplasmatici
incetinirea miscarilor prin pseudopode
5. Moartea celulara:
-
proces instantaneu
pseudopodele se retrag, celula devine rotunda
colorarea difuza a nucleului si citoplasmei cu coloranti vitali
balonizarea/contractarea mitocondriilor
dezorganizarea RE
72. Ipoteze si teorii cu privire la

imbatranirea si moartea celulara
(enumerare). Ipoteza mortii
programate Hayflick. Rolul
telomerazei
a) Ipoteza cresterii frecventei erorilor genetice in sinteza de proteine

b) Teoria acumularii radicalilor liberi
c) Ipoteza existentei unor mutatii somatice
d) Ipoteza scaderii eficientei sistemului imun de supraveghere
e) Teoria mortii celulare programate
- sustine ca fiecare tip de celula are inscris in programul genetic
o anumita durata de viata, dupa care celula moare
- in sprijinul acestei teorii stau experimentele efectuate de
Hayflick:
> el a cultivat fibroblastele din piele si a demonstrat ca
cele provenite din tesutul embrionar se divid exact de 50 de ori, dupa
care celula moare
> daca fibroblastele sunt recoltate de la persoane de
varste diferite, numarul diviziunilor scade treptat, cu varsta
> daca culturile sunt inghetate (chiar mai multi ani),
acestea se divid exact de atatea ori ca acelea de aceeasi generatie,
neinghetate
> la ora actuala, aceste teorii sunt controversate
Rolul telomerazelor:
- dupa un nr. definit de diviziuni celulare, celulele somatice intra
in senescenta
- acest nr. de diviziuni este controlat de de niste structuri numite
telomere
- telomerele se scurteaza la fiecare parcurgere a ciclului celular si
determina acumularea de anomalii genetice
- in celulele germinale, scurtarea cromozomilor este evitata
gratie unei enzime numita telomeraza
- introducerea telomerazelor in celulele somatice creste
considerabil durata lor de viata
73. Apoptoza: definitie, aspecte

morfologice, diagnostic diferential cu
necroza
Definitie:
- apoptoza = moartea celulara programata, proces autoreglat
genetic
- este o forma de moarte celulara care permite inlocuirea

celulelor lezate fara sa antreneze mecanisme inflamatorii si fara sa
produca leziuni la nivelul celulelor adiacente, intervenind in mentinerea
normala a turn-over-ului celular
- procesul de mentinere a homeostaziei este asigurat de 2
mecanisme de importanta majora: proliferarea celulara si apoptoza
- in cursul embriogenezei, fenomenul de moarte celulara
programata permite conturarea formei organelor prin eliminarea
celulelor in exces
Aspecte morfologice:
- apoptoza poate fi identificata in MO, dar mai ales in ME
- criterii de diagnostic:
> modificari nucleare
> citoplasma condensata
> la suprafata celulei apar protuberante de diferite
dimensiuni
> corpii apoptotici contin de regula un fragment nuclear
cu cromatina localizata in semicercuri periferice bine delimitate si o
zona de citoplasma bine condensata, cu organite bine conservate
> degradarea corpilor apoptotici
> corpii apoptotici care nu sunt fagocitati sufera modificari
degenerative asemanatoare cu cele din necroza
Diagnosticul diferential cu necroza:

- se realizeaza prin analiza a doi parametri:
* modificari ultrastructurale:
- masele de cromatina au contur neregulat
- nucleul nu prezinta inmuguriri si nu formeaza
fragmente distincte invelite de membrana
- membranele organitelor, cat si cea de suprafata se
fragmenteaza, iar organitele sufera modificari usor vizibile (ex: aparitia
unor grupari dense in matricea mitocondriala)
* modificari suprastructurale:
- necroza afecteaza grupari de celule adiacente si de
regula se insoteste de caractere inflamatorii
- celulele necrotice sunt fagocitate de celulele
sistemului fagocitar mononuclear
12. CARACTERELE SISTEMELOR BIOLOGICE
1. CARACTERUL ISTORIC
- pentru a putea explica organizarea si comportarea unui sistem biologic nu este
suficienta cunoasterea parametrilor sai actuali, ci trebuie cunoscute si istoria
sistemului, trecutul lui si legaturile lui de inrudire; diversificarea- 600 milioane de
ani
- Evolutia celulei : archebacterium (3.5 miliarde) eucariote (amimale, fungi,
plante, protiste-1.5)
2. CARACTERUL INFORMATIONAL
Sistemele biologice mostenesc de la sistemele precedente un important stoc
informational la care se adauga propria informatie dobandita prin relatia cu mediul
Unitatea informationala a celulei este CODONUL (un codon semnifica un
aminoacid)
In procesele de transmitere a informatiei in sau intre sistemele biologice,
marirea stabilitatii si asigurarea fidelitatii mesajelor este determinata de repetarea lor.
3. CARACTERUL DE PROGRAM
- un program reprezinta una din starile posibile pe care le poate realiza sistemul, in
limitele permise de organizarea sa.
- Programe pentru sine: programe structurale si functionale care asigura
autoconservarea sistemului dat (capturarea, devorarea, digerarea hranei,
apararea)
- Programe inferioare : programele subsistemelor componente
- Programe superioare : asigura existenta sistemului superior in care este integrat
(reproducere)- dispar in culturi, in vitro
4. CARACTERUL DE ECHILIBRU DINAMIC (starea caracteristica sistemelor
biologice)
- Echilibrul dinamic reprezinta starea continua de imbinare a stabilitatii si
schimbarii
- Sistemele nebiologice evolueaza in sensul cresterii entropiei (dezorganizarii)
- Sistemele biologice au un comportament antientropic- sta la baza evolutiei
cantitative
5. CARACTERUL DE INTEGRALITATE
- Integralitatea consta in faptul ca un sistem nu se reduce la suma insusirilor partilor
sale componente, ci sistemul privit ca un intreg prezinta insusiri structurale si
functionale noi, pe care partile componente luate izolat nu le au.
- Integralitatea apare ca rezultat al diferentierii structurale si functionale a partilor
componente ale sistemului. Cu cat diferentierea partilor este mai mare, cu atat
independenta lor va fi mai mica = creste gradul de integralitate a sistemului
6. CARACTERUL DE AUTOREGLARE (mentinerea homeostaziei, integralitatii,
echilibrul dinamic)
Se realizeaza pe 3 cai
(conexiuni):
*directa- reglajul genic

*inversa/ feed-back- ciclurile metabolice
*structural- pe seama mb celulare (endo, ecto) care compartimenteaza celula
#conexiune indirecta: reglarea glucozei din sange, reglarea temperaturii corpului, a
presiunii sangelui, miscarile respiratorii,, fluxul de lumina ce cade pe retina
7. CARACTERUL DE HETEROGENITATE
- heterogenitatea reprezinta capacitatea sistemelor de a fi alcatuite din mai multe
componente
- tendinta evolutiva a sistemelor biologice este in sensul cresterii heterogenitatii
interne.
3. CARACTERISTICILE CELULELOR
PROCARIOTE
PROCARIOTE (PK) gr PRO = primitiv; KARYON = sambure
Caracteristici
-
Organisme : bacteriile si algele albastre verzi

Dimensiuni: intre 0.1 si cativa microni
Perete celular : rigid cu glicoproteine (mureina)
MB celulara : permeabila numai pt molecule mici. Permite transp unidirectional
Citoplasma : stare permanenta de gel
Curenti citoplasmatici : absenti
Nucleul : nucleoid nu prezinta membrana si nucleol
Organizarea materialului genetic: molecula unica de AND, circular
(cromozomul bacterian) neasociata cu histone. In citoplasma se mai gasesc si
structuri genetice extracromozomiale (plasmide)
Diviziunea celulara : diviziune simpla, directa (amitoza)
Inmultirea sexuata : absenta (doar fenomen de parasexualitate in mod
exceptional)
Aparatul mitotic: absent echipartitia materialului genetic- de catre mezozom
Mitocondrii: absente
Reticul endoplasmatic: absent
Aparat Golgi: absent
Ribozomi : 70S
Echipamentul enzimatic : integrate in mb citoplasmatica
Capacitate de a forma organisme multicelulare: absenta (PK sunt unicelulare
solitare sau coloniale)
Capacitate de diferentiere celulara : absenta
Organite de locomotie : unele bacterii au flageli cu proteine fibrilare
4. CARACTERISTICILE CELULELOR EUCARIOTE

EUCARIOTE (EK) gr EU = bun; KARYON =sambure
Caracteristici
-
Organisme: alge (exceptand cele albastre verzi), ciuperci, protozoare, celule

vegetale si animale
Dimensiuni: 3 - 18 cm
Perete celular : rigid la celula vegetala (cu celuloza) si absent la cea animala
MB celulara: permite transport bidirectional, selectiv, de tip microtransport si
macrotransport
Citoplasma: prezinta stari alternante sol-gel (in functie de momentul metabolic)
Curenti citoplasmatici: prezenti
Nucleu: in interfaza, prezinta o structura complexa: mb dubla cu pori, nucleoli,
cromatina si matrice nucleara
Organizarea materialului genetic: este in cantitate foarte mare si formeaza mai
multe grupe de linkage; ADN asociat cu histone; la materialul genetic nuclear se
adauga informatia genetica localizata in mitocondrii
Diviziunea celulara: diviziune indirecta (mitoza si meioza)
Inmultirea sexuata: prezenta. Formarea gametilor este precedata de diviziunea
reductionala. In urma procesului de fecundatie rezulta zigotul (diploid)
Aparat mitotic: prezent
Mitocondriile: prezente
Reticul endoplasmic: prezent
Ribozomi: 80S in citoplasma, 70S in mitocondrii si cloroplaste
Aparat Golgi: prezent
Echipamentul enzimatic: incorporat in structuri specifice (mitocondrii,
cloroplaste, peroxizomi, lizozomi)
Capacitate de a forma organisme multicelulare: prezenta
Capacitate de diferentiere celulara: prezenta (caracteristica celulei EK)
Organite de locomotie: cili si flageli cu structura proteica complexa (9+2)
11,12. MORFOLOGIE CELULARA
Forma
Reprezinta rezultatul interactiunii genotip-mediu si depinde de diversi factori:

genetici, functionali, fizici, chimici, raporturile care se stabilesc intre celule, interni
(vascozitatea proceselor de sinteza si acumulare de subst specific, formarea de
organite celulare, tensiunea superficiala a plasmalemei, functie)
Forma primara, sferica este prezenta la celula ou (zigot), la celulele tinere
nediferentiate si la celulele din medii mai putin dense (maduva hematopoietica)
Se clasifica in:
o Celule cu forma variabila: celulele care se gasesc suspendate in mediu
lichid(LCR, sange, limfa) au de regula forme variabile datorita capacitatii lor
de a emite prelungiri cu caracter temporar (ex: neutrofilele)
o Celule cu forma fixa: celulele diferentiate care se gasesc in alcatuirea
tesuturilor si organelor realizeaza contacte stranse intre ele, de aceea au
functie specifica si forma fixa, adaptata indeplinirii acesteri functii.
In tesutul epitelial: spatial intercelular mic, sub 20-30 nm, forme
geometrice cubice, piramidale, cilindrice, celule cu con sau
bastonas (retina), umbrella/ racheta de tenis (vezica urinara)
In tesutul conjunctiv: forma de fus cu prelungiri (fibrocite), forma
stelata (osteocite)
In tesutul muscular: forma de coloana polinucleata (celulele musculare
striate), forma de fus (celulele musculare netede), forma de coloane
scurte, mononucleata (celulele musculare cardiace)
In tesutul nervos: forma rotund-ovalara (neuronii pseudounipolari),
stelate (neuronii multipolari din coarnele anterioare), piramidale (n.
din scoarta cerebrala), forma de para sau de cosulet (n. Purkinje)
In Sange: forma de disc biconcav (hematia)
Dimensiuni
Se determina prin metoda micrometrica si metoda stereologica
In mod obisnuit, dimensiunile celulelor de acelasi tip sunt constante indiferent de talia
individului, dar variaza in fct de varsta celulara si de activitatea metabolica a celulei.
Dupa diametre, celulele se impart in 3 categorii:
o Celule de talie mica: diametre sub 10 ( limfocitele mici 5-6, neuronii
moleculari3-4, eritrocitele, capul spermatozoidului 4-5)
o Celule de talie mijlocie: diametre cuprinse intre 10-30 (majoritatea celulelor:
hepatocite, enterocite, splenocite, nefrocite, tireocite etc.)
o Celule de talie mare: diametre peste 30 (n pseudounipolari 40-60, n Purkinje
30-50,n piramidali 80-120, ovulul, celula musculara striata scheletala-100)
Volum
- volumul celulelor umane variaza intre 300-15.0003
- Legea constantei volumului dimensiunea organului nu este determinata de
volumul celulei, ci de numarul celulelor care intra in alcatuirea sa
- Factori de influenta:
o Factori proprii celulari:
Varsta celulei : celulele tinere contin o cantitate mai mare de apa,
ceea ce le confera un volum mai mare decat al celor imbatranite
Functia celulara: influenteaza atat volumul celulei ca atare, cat si

volumul nucleului sau; pentru aprecierea starii functionale a unei
celule la un moment dat pot fi utilizati 3 parametri:
Raportul nucleo-citoplasmatic- interdependenta
Raportul dintre suprafata celulara si volumul celular (o
crestere a supr cisternei perinucleare la patrat antreneaza o
crestere a volumului citoplasmei la cub)
Raportul metabolismului celular
o Factori de suprafata
Rezistenta filmului lipoproteic al plasmalemei
Rezistenta citoscheletului membranar si a colagenului extracelular
Numar
- un adult-1017 ;la nastere, un copil de 3 kg este alcatuit din aprox 1012 celule
- hepatocitele- 100 miliarde; neuronii- 100 miliarde; nevrogliile-1000 miliarde;
hematiile- >zeci de mii de miliarde
Durata de viata si turnover-ul celular

Viata celulelor variaza in fct de tipul celular, de la 10 min pana la intreaga durata
de viata a individului (celulele musculare cardiace au durata de viata echivalenta
cu durata de viata a organismului, celulele epiteliului intestinal 3-4 zile, iar
hematiile de 120 de zile). Intr-o zi au loc 35*1010 diviziuni, intr-un an 1014
Ritmul de preschimbare a diferitelor niveluri de organizare a lumii vii poarta
denumirea de turnover. Sta la baza continuitatii celulei vii.
Turnover-ul se determina prin masurarea intervalului de timp scurs de la aparitia
pana la consumul unor molecule organice (timp de injumatatire); tehnica utilizata
este histoautoradiografia moleculelor organice marcate cu izotopi radioactivi (C14,
H3, Ca45, P32).
Timp de injumatatire: moleculele de AND si cromatina-215 zile; proteinele
mitocondriale din celulele nervoase-16.4 zile, cele ale celulei musculare cardiac12 zile, proteinele mecanocontractile ale celulei cardiac-21 zile.
13. COMPARTIMENTAREA INTERNA A

CELULEI EUCARIOTE
-
celula eucariota prezinta o compartimentare realizata de un sistem de

endomembrane ce delimiteaza organitele si permite functionarea lor
principalele compartimente intracelulare delimitate de endomembrane sunt:
o Compartimentul nuclear: realizat de invelisul nuclear membrana
nucleara realizeaza separarea proceselor nucleare (autoreplicarea ADN si
transcriptia) de procesele citoplasmatice (traducerea informatiei genetice
la nivelul ribozomilor)
o Compartimentul citoplasmatic
Compartimentul plasmatic reprezentat de citosol
Compartimentul cisternal - reprezentat de matricele organitelor

citoplasmatice delimitate de endomembrane
Compartimente special matricea mitocondriala si cloroplastidiala
(capabile de biosinteza proteica proprie si diviziune)
Compartimentarea interna a celulei permite o specializare functionala a tuturor
organitelor celulare. Astfel:
o Mb celulara: confera individualitate celulei, regleaza schimburile cu
mediul exterior, asicura adezivitatea si comunicarea directa cu celulele
adiacente si receptia mesajelor venite de la distanta
o Nucleul: centrul genetic si reglator al proceselor celulare
o REN: metabolismul lipidic si detoxifiere
o RER: sinteza proteica pt export
o Aparatul Golgi: prelucreaza, matureaza si stocheaza produsii de sinteza si
secretie
o Lizozomii: real apararea organismului, curatirea tesuturilor si hranirea
celulei prin heterofagie si autofagie
o Peroxizomii: metabolismul apei oxygenate si detoxifiere celulara
o Mitocondriile: sediul de sinteza ATP, realizeaza respiratia celulara

Rezumat Biologie Celulara Si Moleculara

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rezumat Biologie Celulara Si Moleculara

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1. TEORIA SISTEMICA.

Celula: unitatea elementara a lumii vii

24. SEMNALIZAREA INTERCELULARA:

Prezenta la celulele embrionare si la celulele care asigura raspunsul

Diferente intre calea sinaptica si cea endocrina

25. RECEPTORII CELULARI: definitie,

Definitie: dispozitive proteice specializate pentru a lega mesageri specifici.

Pt anticorpi pe suprafata eozinofilelor si a mastocitelor

26. MESAGERII: definitie, clasificare, localizare,

o Interleukina I actioneaza ca factor activator al proliferarii limfocitelor T

27. EFECTELE LEGARII LIGANDRECEPTOR: semnalizarea prin intermediul

28. MICROTRANSPORTUL PASIV

Ca sistem biologic deschis, celula realizeaza in mod permanent schimburi de energie

celulara, transportul se clasifica in: microtransport (transport transmembranar apa,

29. MICROTRANSPORTUL ACTIV

Ca sistem biologic deschis, celula realizeaza in mod permanent schimburi de energie

o Transport activ primar

Ca sistem biologic deschis, celula realizeaza in mod permanent schimburi de energie

31. PINOCITOZA SI TRANSCITOZA

Ca sistem biologic deschis, celula realizeaza in mod permanent schimburi de energie

ioni si molecule) si macrotransport (transport in masa, prin intermediul veziculelor

34. CITOSCHELETUL CELULAR:

actina este prezenta preponderent in celula musculara, dar se gaseste in proportie

o forma polimerizata (actina F). Polimerizarea se desfasoara in urmatoarele

35. CITOSCHELETUL CELULAR:

o Tripsina: scindeaza miozina in 2 fragmente inegale: meromiozina usoara

36. CITOSCHELETUL CELULAR:

filamentele intermediare poarta aceasta denumire deoarece diametrul lor de

37. CITOSCHELETUL CELULAR:

de tubulina si determina polimerizarea acestora. Cele mai importante MAPs sunt

sunt prelungiri citoplasmatice ale majoritatii celulelor epiteliale

39. CILII SI FLAGELUL: rol, organizare

cilii si flagelul sunt organite ectocitoplasmatice care au un mecanism molecular de

Aceasta boala genetica este asociata cu afectiuni respiratorii cronice si

40. CENTRUL CELULAR, ASTERUL, FUSUL

Centrul celular (centrozomul)

41. RIBOZOMII: definitie, ultrastructura,

42. RETICULUL ENDOPLASMIC: structura,

Suport mecanic al citoplasmei si de compartimentare a acesteia

43. RETICULUL ENDOPLASMIC RUGOS:

44. RETICULUL ENDOPLASMIC NETED:

45. APARATUL GOLGI: structura,

Aparatul Golgi este organit intracitoplasmatic nespecific, delimitat de

46. APARATUL GOLGI: functii. Etapele ciclului

47. MITOCONDRIA: stuctura, ultrastructura,

48. MITOCONDRIA: functii

mitocondriile sunt adevarate termocentrale celulare care convertesc si

Teoria cuplajului chemi-osmotic. Se realizeaza in 2 etape:

Interventia factorilor chimici: inhibitorii transferului de

Producerea de precursori pentru diferite biosinteze

49. MITOCONDRIA: modificari patologice si

Modificari de ultrastructura mitocondriala

ADN ul mitocondrial poate suferi frecvent mutatii care afecteaza functia

50. LIZOZOMII: structura, ultrastructura,

lizozomii sunt organite implicate in digestia intracelulara.

o producerea endozomilor tardivi mecanism realizat cu participarea

51. LIZOZOMII: roluri specifice in diferite tipuri

- sunt organite celulare implicate in numeroase functii metabolice esentiale

Peroxizomii utilizeaza O molecular pentru a elimina atomii de H din

53. CICLUL CELULAR

Cromozomii devin bicromatidieni

54. CARACTERELE GENERALE ALE

nucleul este prezent in toate celulele, cu exceptia hematiei adulte circulante,