9.

Sinapsa chimica

Sinapsa=conexiune functionala de comunicare intre celule in sistemul nervos. Sunt circa 10 (la a 11) neuroni conectati
functional intre ele prin aproximativ 10 (la a 3) sinapse pentru fiecare neuron, adica 10 (la a 14) conexiuni in SNC. Fiecare
sinapsa are un segment presinaptic si un segment postsinaptic. Dupa natura substratului care mediaza transmiterea
sinaptica sinapsele pot fi chimice si electrice, dupa efectul asupra segmentului postsinaptic sinapsele pot fi excitatorii si
inhibitorii. Aproape toate sinapsele din SNC sunt sinapse chimice.

In cadrul sinapselor chimice neuronal presinaptic secreta la nivelul terminatiilor sale o substanta chimica denumita
neurotransmitator (neuromediator), iar aceasta actioneaza asupra receptorilor proteici din membrana neuronului
postsinaptic determinand stimularea acestuia, inhibitia sau modificarea sensibilitatii sale. In general, nt eliberat in
spatiul sinaptic induce modificari ale permeabilitatii ionice a membranei postsinaptice. Pana in prezent au fost
descoperiti circa 50 de neurotransmitatori importanti.

Dpdv structural orice sinapsa este formata dintr-un segment presinaptic (genereaza sau actualizeaza semnalul) si un
segment care preia semnalul (postsinaptic). Intre cele doua segmente se afla spatiul sinaptic de aproximativ 200-300 A
(fanta sinaptica), care poate fi mai mult sau mai putin delimitat fata de mediul extracelular prin intermediul celulelor
gliale (delimitarea mentine o concentratie crescuta a substantelor cu molecule mari implicate in functionarea sinaptica si
permite deplasarea ionilor). Functia de segment presinaptic sau postsinaptic poate fi indeplinita de oricare din
componentele celulei nervoase (corp, dendrite, axon). Doua zone ale membrane celulare situate doar la cativa microni
una fata de alta, pe acelasi component al celulei nervoase, pot indeplini fie functia aceluiasi tip de segment sinaptic, fie
diferita. In SNC, mai multe sinapse se pot forma in jurul unui segment situat central, care in general e o dendrite,
formand un glomerul sinaptic. Toate componentele glomerulului sinaptic interactioneaza intre ele si fiecare comunica cu
componenta central. In general sinapsele intre 2 neuroni sunt axoaxonice, axosomatice, axodendritice, dendrosomatice,
dendrodendritice. Sinapsele chimice sunt intodeauna unidirectionale (de la neuronal care secreta neurotransmitatorul =
neuron presinaptic, catre neuronal asupra caruia actioneaza neurotransmitatorul = neuron postsinaptic), permite
transmiterea semnalelor spre regiuni specific.

Segmentul presinaptic

 Este segmentul sinaptic care contine transmitatorul sau mediatorul chimic, depozitat in vezicule sinaptice. Este
in general reprezentat de partea terminala axonica (buton terminal), butonul terminal poate fi si segment
postsinaptic pentru alte sinapse.
 Veziculele sinaptice pot fi mai mici sau mai mari. Cele mici sunt mai numeroase, sunt sferice, alungite sau turtite,
cu diametrul de circa 40 nm si contin neurotransmitatori cu molecula mica, implicati in transmiuterea sinaptica
rapida. In general, nt cu molecula mica sunt sintetizati cu ajutorul enzimelor specifice in citosolul terminatiilor
presinaptice si se acumuleaza prin transport activ in numeroase vezicule prezente la acest nivel. Cele mari sunt
mai putine, sferice, cu diametrul de circa 200 nm continand un material cu densitate mare, neuromediatori
peptidergici (neuromodulatori), avand greutate molecular mult mai mare si actionand de obicei mult mai lent.
Sunt sintetizate de ribozomii atasati RE corpului celular, in RER sufera niste transformari, ajung in AG, unde vor fi
inveliti in vezicule si transportati de elemente fibrilare. Veziculele sunt diseminate in citoplasma, dar unele sunt
ancorate direct de membrana celulara, reprezentand zona activa (zona prin care se realizeaza exocitoza nt in
spatiul sinaptic, in timpul procesului de transmitere sinaptica). O semnificatie functionala deosebita in dinamica
veziculelor sinaptice o au proteinele din structura membrane veziculelor, dintre care: sinapsina (reglator al
eliberarii nt prin asigurarea deplsarii veziculelor in vederea exocitozei, se leaga de filamentele de actina),
sinaptobrevina, sinaptofizina (participa la formarea canalelor ionice), sintaxina (rol in fuzionarea veziculelor
 sinaptice), neurexinele (proteine ce formeaza receptorii de suprafata a celulelor nervoase implicati in
recunoasterea celulara); in membrana veziculelor se afla si transportori (ex: transportor pentru colina,
transportor vesicular pentru Ach).
 Citoplasma din segmentul presinaptic contine o retea bogata de elemente fibrilare proteice in care sunt
ancorate veziculele sinaptice, mitocondrii (ATP necesar pt sinteza de nt), REN (depozit de calciu, prezent si in
sementul postsinaptic), lizozomi, implicate in procesele chimice ce au loc in timpul transmiterii sinaptice, in
special in recaptarea nt si reciclarea veziculelor.
 Membrana celulara a segmentului presinaptic contine sistemul proteic transportor (recapata nt din spatiul
sinaptic si transportul lui in citosol, transportori de natura proteica, folosesc pentru recaptarea nt energia
gradientului de concentratie a Na = simport), canale de Ca voltaj dependente (cuplarea procesului de
depolarizare cu cel de eliberare a nt), receptori pt neurotransmitatori (autoreceptori, intervin in reglarea sintezei
si eliberarii nt).

Segmentul postsinaptic

 Este reprezentat de membrana plasmatica a structurii care participa la formarea sinapsei: orice segment
celula nervoasa, segment celula musculara, vas de sange (axonii neuronilor hipotalamici – vase de sange =
jonctiuni/sinapse neurohemale, nt ajungand direct in vasul de sange)
 In structura lui se descriu doua component mai importante: receptorii postsinaptici si materialul
electronodens.
 Receptorii postsinaptici sunt proteine transmembranare complexe, cu structura specifica fiecarui tip de
neurotransmitator; dpdv functional sunt descrise doua tipuri principale de receptori: ionotropi si
metabotropi, fiecare avand o componenta de legare a nt inspre fanta sinaptica, si o componenta
transmembranara.
 Receptorii metabotropi sunt legati cu o proteina care la randul ei declanseaza o cascada de reactii
enzimatice, in general implicand un mesager secund, determinand modificari metabolice in celula, printre
care: deschiderea unor canale ionice specific localizate in membrana neuronului postsinaptic, generarea de
mesageri secunzi la nivelul neuronului postsinaptic, activarea uneia sau mai multor enzime intracelulare,
activarea transcriptiei genice. Sunt implicati in transmiterea mai lenta, de lunga durata, si sunt in general
receptori pentru neuromediatori peptidergici (si adrenalina, si noradrenalina)
 Receptorii ionotropi sunt inclusi in structura canalelor ionice. Sunt implicate in transmiterea rapida (cand un
nt activeaza un canal ionic, canalul se deschide de obicei intr-o fractiune de ms, cand nt nu mai este prezent
canalul se inchide la fel de rapid) excitatorie sau inhibitorie, sunt in general receptori pentru
neurotransmitatorii cu molecula mica: Ach, GABA, glu, gly. Deoarece receptorii din aceasta categorie sunt
canale ionice ce contin in structura lor unul sau mai multe locuri de legare pentru nt sunt denumiti
receptori-canal. Canalele pot fi anionice sau cationice: canalele cationice, cand sunt deschise permit trecerea
Na (in general), Ca, K; canalele anionice, cand sunt deschise permit trecerea Cl. Exemple de receptori –
canal: receptorul canal colinergic nicotinic (pt Ach, trecerea ionilor de Na), receptorul canal pentru
glutamate (NMDA, structura complexa, pentru glu, participa la transportul ionului de Ca in celula nervoasa,
controlul functionarii acestui canal este dependent de mai multe substante).
 Materialul electronodens postsinaptic este constituit in cea mai mare parte din proteine membranare ce
formeaza canalele ionice, receptorii si enzimele proteolitice. Circa 50% din proteinele de la acest nivel =
camkinaza II, o proteina asemanatoare PKC calciu dependente. Unele enzime controleaza reactiile de
fosforilare si defosforilare de la acest nivel.
Mecanismul de transmitere sinaptica

In sinapsa chimica are loc dubla transductie pentru a transmite semnalul electric de la o celula la alta:
1. Transductia semnal electric presinaptic (potential de actiune) – semnal chimic (neurotransmitator)
2. Transductia semnal chimic (neurotransmitator) – semnal electric postsinaptic (potential de actiune)

Transmiterea sinaptica cuprinde urmatoarele etape:

1. Neurotrasnmitatorii sunt sintetizati, depozitati in vezicule si transportati la nivelul segmentului presinaptic

2. Depolarizarea segmentului presinaptic, de obicei ca rezultat al unui PA
3. Deschiderea canalelor de calciu voltaj dependente ca urmare a depolarizarii segmentului presinaptic urmata de
cresterea concentratiei calciului in citosol
4. Cresterea concentratiei calciului in citosol determina deplasarea veziculelor si fuziunea veziculelor cu membrana
presinaptica si eliberarea neurotransmitatorului
5. Neurotransmitatorul eliberat difuzeaza prin fanta sinaptica spre membrana sinaptica
6. Fixarea neurotransmitatorului de receptorul din membrane postsinaptica. In functie de tipul de receptor exista
doua posibilitati: receptor ionotropic: va fi activat de catre nt, si va produce cresterea conductantei segmentului
postsinaptic si generarea potentialului postsinaptic care poate fi excitator (PPSE), daca sunt activate canale ce
permit influxul de cationi (Na sau Ca), sau inhibitor (PPSI), in cazul activarii canalelor ce vor permite influxul de
anioni (Cl) sau efluxul de cationic (K) in functie de tipul de neurotransmitator; receptor metabotropic: va fi
activat de catre nt, si va determina prin intermediul unor reactii enzimatice producerea uunui mediator secund,
fiind declansate reactii metabolice al caror efect este sinteza celulara de noi substante si sau modificarea
permeabilitatii celulare fata de ioni. Dintre mesagerii secunzi mai raspanditi sunt: Ca, PI3, Nucleotide ciclice,
DAG. NO (oxidul nitric) si CO (monoxidul de carbon), fiind substante liposolubile difuzeaza foarte rapid actionand
si asupra altor celule decat asupra celulelor producatoare. De aceea, functia lor principal este mai degraba de
neuromodulare
7. Dupa eliberarea neurotransmitatorului, o parte, care nu s-a fixat de receptor este degradat enzimatic (hidrolizat
in fanta sinaptica), recaptat (prin mecanisme de transport activ vezicular sau transport activ), sau difuzeaza in
lichidul interstitial. Dupa fuziunea cu membrane sinaptica si eliberarea neurotransmitatorului, membrane
veziculara devine initial parte a membranei sinaptice. Dupa un interval de cateva secunde regiunea membranara
reprezentata de vezicula invagineaza spre interior si se desprinde, formand o noua vezicula. Noua membrane
veziculara contine enzimele adecvate si proteinele de transport necesare pentru sinteza sis au concentrarea
intraveziculara a noilor molecule de neurotransmitator.

Cantitatea de neurotransmitator prezent in fanta sinaptica depinde de:

 Transportori
 Enzime
 Receptorii din segmentul presinaptic
 Celulele gliale (pentru GABA, glu)

Transmiterea sinaptica chimica reprezinta cel mai raspandit mod de transmitere a semnalulului de la o celula la alta in
sistemul nervos. Desi numarul de neurotransmitatori este relativ redus, efectele induse de catre acestia sunt foarte
variate datorita diversitatii receptorilor cu care un neurotransmitator poate sa actioneze.