Sunteți pe pagina 1din 6

Reflexul

Reflex – reactia constienta aparuta dupa aplicarea unui stimul pe un receptor senzitiv
(sau senzorial), reactie dirijata de S.N.
Cel mai simplu reflex: atingerea unei suprafete fierbinti determina retractia mainii
inainte de aparitia senzatiei dureroase.
Exista o multime de reflexe care se produc fara participare constienta: reflexe respiratorii,
digestive, vasculare, de motricitate, proprioceptive (intervin in mentinerea posturii).
Baza anatomica a reflexului este ARCUL REFLEX.

ARCUL REFLEX se compune din :


1. Receptor – terminatie nervoasa libera(sau receptor corpuscular)
2. Calea aferenta – fibre nervoase care au pericarionul situat in ganglionul spinal sau
in ganglionii atasati .....
3. Centru nervos – situat in maduva spinarii sau in structurile nervoase suprajacente
(tr. cerebral).
4. Calea eferenta – reprezentata de fibre somatice sau fibre vegetative. Face legatura
cu organul efector.
Organul efector poate fi:
- Muschi: transforma energia chimica in miscare
- Glande secretorii (exocrine)
Receptorii: clasificati de Sherrington in 1906 (dupa pozitia ocupata de receptor)
- Exteroceptori
- Interoceptori

Exteroreceptorii pot fi
-Telereceptori: sunt receptori la distanta (ex: vizuali, auditivi)
-De contact: termici, durerosi, tactili
Interoceptorii pot fi :
-Proprioceptori: prezenti in muschi, tendoane, articulatii
-Visceroceptori: organe interne

In functie de stimulul care actioneaza supra lor pot fi :


1. Mecanoreceptori (presoreceptori) : receptori tactili, baroreceptori (presiune) din
cadrul aparatului CV
2. Chemoreceptori: sunt stimulati de substante chimice ( ex: olfactivi, gustativi,
chemoreceptorii din aparatul CV stimulati de variatii ale concentratiei de oxigen si
concentratii mari de dioxid de carbon)
3. Termoreceptori: pentru cald, rece
4. Algoreceptori: sunt receptionati stimulii durerosi
5. Electromagnetici: sensibili la radiatiile electromagnetice (ex: receptorii vizuali din
retina)

Sinapsa = este zona de legatura dintre 2 neuroni. A fost descrisa pentru prima data de
catre Sherrington in 1897. Sin=impreuna, nopsis = a lega.
Sinapsele se pot prezenta sub forma de:
1. Terminatii libere
2. Sub forma ingrosata la extremitate (buton sunaptic)
3. Cupa
1
In functie de zona neuronala cu care terminatia nervoasa vine in contact :
1. Sinapse axo-dendritice
2. Sinapse axo-somatice
3. Sinapse axo-axonice
Structura electronomiscroscopica a sinapselor:
1. Buton sinaptic: contine o parte presinaptica si o parte postsinaptica. In zona
presinaptica exista organite celular. Microtubulii ajung pana in zona butonului sinaptic
(au rol de transport)

Inainte de butonul sinaptic, axonul isi pierde teaca de mielina. In interiorul butonului
sinaptic exista mitocondrii ( importante pentru metabolismul oxidativ din sinapsa).
Sinapsa contine o multime de vezicule:
- Clare : contin acetilcolina, glicina, GABA, glutamina
- Dense: contin catecolamine (noradrenalina, adrenalina, dopamina)
Veziculele se aduna in zona presinaptica. Veziculele clare au dimensiuni mici.
Sinapsele pot contine si granulatii de dimensiuni mari (sunt intunecate) ce
contin ca mediator sinaptic polipeptide: VIP.
Granulatiile mari, intunecate sunt mai indepartate de membrana presinaptica.
2. Fanta sinaptica (spatiu sinaptic sau fisura sinaptica)
Este situata intre terminatia nervoasa si dendrita cu care vine in contact (pentru
sinapsele axo-dendritice) sau intre terminatia nervoasa si axonul celuilalt neuron (axo-
axonice) sau organul efector, (sau corpul celular).
Fanta sinaptica are dimensiuni de 20-40nm. Pe un motoneuron din coarnele anterioare
sunt aprox. 10 000 sinapse (8000 conectate cu dendrite, 2000 cu corpul celular).
In scoarta cerebrala, peste 90% din sinapse se fac cu dendritele si 3-5% cu corpul
celular.
Membrana care vine in contact cu butonul – membrana postsinaptica (poate fi o spira
dendritica). In zona postsinaptica nu exista vezicule si organite celulare.
Cele mai multe vezicule clare, mici contin ACO. ACO se formeaza in butonul sinaptic din colina
si radicalul ACETIL sub actiunea unei enzime : COLIN ACETILT RANSFERAZA.
Fiecare vezicula presinaptica contine 3000-10 000 molecule de ACO. Butonul este
inzestrat cu mediatori ce pot transmire circa 10 000 de impulsuri. Transmiterea se face prin
eliberarea mediatorului in fanta sinaptica. Mediatorul actioneaza asupra unui receptor
membranar pentru ACO. Receptorii membranei, activati de mediatori sau chiar de hormoni au
2 portiuni:
- o portiune externa pe care se fixeaza substanta de actioneaza pe receptor (liganzi)
- o portiune care se prezinta ca un canal de ioni : portiunea IONOFORA a receptorului.
Dupa ce ACO se fixeaza pe receptor, se deschide un canal cu diametrul de 0,65 nm.
Canalul incarcat cu sarcini negative nu permite trecerea ionilor negativi ( de ex. Cl) , dar pot
2
trece Na, Ca, K. Gradientul cel mai mare de concentratie il are Na (diferenta intre concentratia
extra si intracelulara) astfel incat Na navaleste in celula.
Efectele ACO asupra membranei postsinaptice sunt de scurta durata.
Intre zona pre si postsinaptica exista o retea de glicoproteine pe care este fixata o
enzima: COLINESTERAZA care descompune ACO. Timpul de actiune al ACO este de aprox 8ms.
Unda de depolarizare care ajunge in zona sinaptica, deschide canalele de Ca 2+ din membrana
presinaptica si Ca2+ navaleste in terminatii. Veziculele cu mediator sunt fixate in citoscheletul
terminatiei nervoase.
Ca2+ se leaga de o proteina CALMODULINA care activeaza PROTEINKINAZA care
activeaza la randul sau SINAPSINA I care favorizeaza desprinderea veziculelor de pe citoschelet
si ancorarea lor la membrana presinaptica.
Eliberarea mediatorului se face prin exocitoza, proces la care participa 8 proteine.
In peretele veziculei se afla SINAPTOBREVINA

Prin interventia celor 8 proteine descrise se produce un por in membrana presinaptica


ce lasa sa treaca mediatorul in fisura sinaptica --> SINAPTOFORINA. Veziculele ajung in zona
butonului cu transportul activ axoplasmatic (de-a lungul microtubilor). Dupa ce isi varsa
continutul, veziculele sunt reciclate (veziculele sunt acoperite de CLATRINA.).
Sub actiunea DINAMINEI (o GTP-aza) se formeaza un inel in jurul gatului veziculei golite
care favorizeaza desprinderea veziculei ce se ataseaza endosomilor. Se desprinde din
endosomi, dupa care se incarca in terminatia nervoasa cu mediatori (endocitoza).

O data cu penetrarea unui ion ce Ca in zona presinaptica se produce mobilizarea a 300


de vezicule. Dupa actiunea mediatorului pe membrana presinaptica, in zona postsinaptica se
produce un proces de depolarizare sau hiperpolarizare.

3
Raspunsul postsinaptic nu poate fi declansat de activarea unei singure sinapse
( hiperpolarizare =inhibitie, depolarizare = excitatie ). Pentru a aparea acest raspuns trebuie sa
se descarce cel putin 10% din sinapse. Fenomenul se numeste – SUMARE SPATIALA.
Exista insa posibilitatea ca una din sinapse sa descarce impulsuri repetitiv si sa seclanseze
raspunsul. In asemenea situatii vorbim de SUMARE TEMPORALA.
In zona postsinaptica poate sa apara o depolarizare: potential postsinaptic excitator
(PPSE). Acesta apare dupa o latenta de 0,5 ms. Atinge apogeul dupa 1-1,5 ms. Ajunge la
valoarea normala dupa 15 ms. PPSE se aseamana cu potentialul generator.

Cu cat frecventa impulsurilor este mai mare cu atat valoarea PPSE este mai mare. PPSE poate
declansa un potential de actiune propagat cand atinge valoarea de -59 mv. Depolarizarea de
11mv ( -70+11=-59) declanseaza petential propagat (executatia) numai cand sinapsa se afla
localizata in partea initiala a axonului, care pe o distanta de 100µm este amielinica.
Pentru ca PPSE sa determine excitatia in celelalte zone (dendtite, corp celular), trebuie
ca diferenta de potential sa fie de 35-30 mv. Excitarea porneste tot de la portiunea initiala a
axonului unde exista densitatea cea mai mare de canale de Na +.
Anumiti mediatori ca acidul Gama – animobutiric (GABA) sau glicina, actionand pe zona
postsiinaptica produc PPSI (post pot. sinaptic inhibitor) = imaginea in oglinda a PPSE. PPSI are
o latenta de 0,5ms, membrana se hiperpolarizeaza, potentialul de repaus negativandu-se cu -
3, -5 sau chiar -10 mv. (ajunge pana la -80 mv)

Aparitia PPSI se datoreste deschiderii unor canale de Cl - => Cl- penetreaza in celula, si a
unor canale de K+ avand drept consecinta iesirea K+ din celula.

4
Inhibitia provocata de PPSI poarta numele de inhibitie directa sau postsinaptica.Se
cunoaste si o inhibitie presinaptica sau indirecta in care neuronii inhibitori activati nu modifica
potentialul transmembranar ci reduc amplitudinea PPSE si cantitatea de mediator sinaptic
eliberata de butonul sinaptic. Inhibitia presinaptica poate dura pana la 10-200-300 ms fata de
cea postinaptica care persista 15-30 ms.
Ex: INHIBITIA DIRECTA reflexele motorii medulare activeaza un grup de muschi agonisti
si inhiba un grup de muschi antagonisti. Inhibarea musculaturii antagoniste se datoreaza
prezentei in maduva a unor celule apoase cu o terminatie scurta (celule Golgi) care se termina
pe motoneuronii muschilor antagonisti pe care-i hiperpolarizeaza prin aliberare de glicina.
 PPSE: in neuronii care comanda muschii agonisti
 PPSI: ia nastere in neuronii care comanda m. antagonisti.
INHIBITIA INDIRECTA: este realizata prin eliberare de GABA. GABA produce inhibitia
actionand pe receptori:
1. Receptori GABA A=> deschiderea canalelor de Cl - cu intrarea Cl- in celula
2. Receptori GABA B => deschiderea canalelor de K + cu iesirea K+ din celula
Semnalele ajung in zona coarnelor posterioare si substanta gelationoasa unde fac sinapsa cu
cel de-al 2-lea neuron si se continua cu tractul spino-talamic. Fibrele senzitive somatice care
pornesc de la proprioceptori sunt colaterale in zona presinaptica (fasciculele GOLL si
BURDACH). Astfel executarea electrica a fibrelor radiculare care intra in constitutia fasciculelor
GOLL si BURDACH poate deseori suprima durerea.

Particularitatile transmiterii sinaptice


1. Conducerea impulsurilor prin sinapsa se face intr-o singura directie: din zona
presinaptica in zona postsinaptica (deoarece veziculele se afla numai in zona
presinaptica iar receptorii numai in zona postsinaptica).
2. Transmiterea sinaptica sufera o intarziere de cca 0,5 ms la fiecare sinapsa. Daca un
reflex are o latenta cu 0,5 ms mai mult decat altul inseamna ca in arcul sau reflex exista
o sinapsa in plus.
3. Oboseala sinaptica: cand o sinapsa este stimulata repetitiv un timp mai indelungat,
activitatea eu se reduce progresiv pana la rarirea si disparitia potentialelor de actiune
propagate. Oboseala se explica prin epuizarea mediatorilor din zona presinaptica sau
blocarea receptorilor din zona postsinaptica. Oboseala are uneori efecte benefice: in
criza epileptica unde sunt contractii musculare puternice.
4. Sensibilitatea sinapsei la hipoxie. Pentru sinteza de ATP (energie) necesar in
transmiterea impulsurilor sinaptice este necesara degradarea oxidatica a glucozei. In
hipoxie, ATP nu se reface. Astfel intreruperea circulatiei cerebrale pt 10 secunde
determina disparitia starii de veghe.
5. Sinapsele pot fi sensibile la anestezice, narcotice. Fiecare sinapsa se afla in comunicare
libera cu lichidul interstitial. Anestezicele actioneaza fie blocand eliberarea de Ca 2+, fie
inhiba producerea de mediatori.
6. Facilitarea posttetanica. Stimularea repetitiva a unui muschi => tetanos. Acesta apare
dupa o stimulare repetitiva a nervului urmata de o intrerupere ptr o scurta perioada de
timp. Daca se revine cu un stimul, reactia de raspuns la stimul este mult mai mare.
5
Explicatia : impulsurile repetitive au determinat in zona presinaptica un nr mare de
moelculede Ca+2 sa se concentreze in terminatiile presinaptice din cauza ca pompa de
Ca+2 evacueaza ionii prea incet.
Datorita faptului ca facilitarea posttetanica dureaza de la cateva secunde la cateva ore,
in functie de neuron, ar putea sta la baza memoriei de scurta durata.

--------------------------------------- ------------------------------------------------------------------
Corpusculului Vater- Pacini, la compresiunea directa a terminatiei nervoase are loc o
adaptare latenta a receptorului, adica receptorul fazic devine tonic.
b) prin procesul de acomodare a fibrei nervoase senzitive la potentialul generator.
Ex: de R. Fazici : r tactili, r olfactivi
R. Tonici: algoreceptorii, receptorii pt frig, baroreceptorii, fusurile
neuromusculare.
Acesti receptori au rol in protejarea organismului: senzatiile de durere si de reac sunt
declansate de stimuli cu potential nociv. Daca algoreceptorii si receptorii pentru frig s-
ar adapta rapid, si-ar pierde roul fiziologic de a dezvalui pericolul. Baroreceptorii
sinocarotidieni si cardioaortici intervin in permanenta in reglarea presiunii arteriale iar
adaptarea lor ar limita precizia cu care opereaza sistemul de reglare.

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------