Mediatorii chimici ai sinapselor

Cuprins

Capitolul I
1. 1.1Sinapsa-Scurt istoric- Definiie 3
2. 1.1.2Structura unei sinapse-Clasificare 3
3. 1.1.3Tipuri de sinapse -Transmiterea sinaptic 6

Capitolul II
2.1 Mediatorii chimici. Definiie si clasificare 10
2.1.1 Eliberarea mediatorului 11
2.1.2 Mediatori chimici excitatori si inhibatori. Neuromodulatori
20

Capitolul I

1. 1.1 Sinapsa-Scurt istoric- Definiie

Scurt istoric
 Denumirea de "sinaps" a fost dat de Sherrington n 1897, i, iniial, se referea
la locul de contact dintre doi neuroni. Santiago Ramn y Cajal a adus la nceputul
secolului argumente pentru ntreruperea sistemului nervos la nivelul acestor
sinapse. n 1921, a fost dovedit existena mediatorilor chimici de ctre Otto
Loewi. Anul 1954 a fost marcant pentru istoria sinapsei, deoarece George Emil
Palade, romnul care a luat i premiul Nobel, a studiat ultrastructura sinaptic
cu microscopul electronic.

Definitia Sinapsei

Sinapsa este regiunea de comunicare dintre doi neuroni, sau un neuron i un

organ efector (muchi, gland etc.). Transmiterea impulsului nervos nu se
realizeaz printr-un salt electric, deoarece membrana postsinaptic nu este
excitabil electric. Transmiterea se realizeaz printr-un mecanism chimic. Excepie
fac sinapsele electrice, prin care PA (influxul nervos) se transmite neuronului
urmtor ca atare (mesaj electric), fr mediaie chimic, fr recodificare.

2. 1.1.2 Structura unei sinapse-Clasificare sinapselor

Structura unei sinapse

Axonul se termin printr-o poriune lrgit care se numete buton sinaptic.

Butonul sinaptic are o poriune de membran ngroat unde se pierde mielina,
denumitmembran presinaptic. Organitele predominante din butonul sinaptic
sunt mitocondriile. De asemenea, aici se gsesc i veziculele care
stocheaz mediatorii chimici.
ntre membrana presinaptic i cea postsinaptic exist un spaiu liber cu o
grosime de aproximativ 10-30 nm, denumit fant sinaptic. n acest spaiu se
gsete lichid extracelular.
A treia component este cea postsinaptic i este reprezentat de regiunea
receptoare a celui de-al doilea neuron (sau muchi, gland, etc.). i aici exist o
poriune mai ngroat de membran plasmatic, numit densitate postsinaptic.
Pe aceast densitate postsinaptic se aglomeareaz receptorii pentru mediatorii
chimici. Aceti receptori sunt formai dintr-o component care fixeaz molecula de
mediatorul chimic i o component reprezentat de un canal ionic. Aceste canale
ionice, care se deschid numai sub aciunea mediatorului chimic specific,
determin depolarizarea celulei postsinaptice.

Mecanismul
A. Componenta presinaptic
1. Mitocondrie
2. Vezicul (cuant) cu mediator chimic
3. Autoreceptor
4. Fanta sinaptic
5. Receptor pentru mediatorul chimic
6. Canal pentru ionii de calciu
7. Vezicul fuzionat elibernd mediatorul chimic
8. Pomp captnd mediator neutilizat
B. Componenta postsinaptic
Mecanismul transmiterii sinaptice se desfoar n 6 etape.
1. sinteza mediatorului - mediatorii sunt produi att la nivelul butonului
terminal, ct i n corpul celular.
2. stocarea mediatorului - mediatorul se stocheaz n principal n butonul
terminal, pentru a fi pregtit n momentul n care trebuie transmis semnalul
3. eliberarea mediatorului - cnd depolarizarea neuronului presinaptic (care a
primit la rndul lui un semnal) ajunge la butonul terminal, i determin
exoctioza, adic expulzarea coninutului veziculelelor. Apoi, veziculele goale vor
fi "reciclate" prin ncorporarea lor n membran, din care se vor forma, la un
moment dat, alte vezicule.
4. traversarea spaiului sinaptic
5. aciunea postsinaptic - se face prin cuplarea moleculei de mediator cu
receptorul specific, ceea ce determin modificri n structura postsinaptic.
6. inactivarea mediatorului - este important pentru ca circuitul s se poat relua
la apariia unui nou stimul. Aceasta se poate realiza prin inactivarea enzimatic
postsinaptic sau transsinaptic (prin enzime care distrug
 mediatorul), captarea postsinaptic (captarea n citoplasma postsinaptic i
inactivarea sa), difuzia extrasinaptic (inactivarea n afara spaiului sinaptic)
i recaptarea (captarea mediatorului de zona presinaptic).

Dezvoltarea si plasticitatea sinaptica

Sinapsele nu sunt statice, nu sunt nite pori din fier prin care trec
mediatorii. Ele ii pot modifica permanent funcionalitatea, pot fi nlocuite, pot
crete sau scade n numar. Plasticitatea sinaptic const n principal n trei lucruri:
calitatea i cantitatea mesagerilor eliberai
calitatea i numrul receptorilor postsinaptici
modificarea dimensiunii fantei sinaptice
Lezarea sau distrugerea sinapsei duce la refacerea acesteia n aprox. 35-40 de
zile. Dac, de exemplu, se trece de la un mediu banal la unul complex, crete
numrul sinapselor cu peste 10%. Din aceast cauz este recomandat ca
stimularea copiilor s fie fcut prin mijloace ct mai diverse, deoarece
sinaptogeneza (adic formarea noilor sinapse) este pregnant la copii, fa
deneurogenez, care aproape c dispare dupa natere (majoritatea neuronilor se
produc nainte de natere). Evoluia cognitiv (procesele gndirii etc.) este strns
legat de dezvoltarea sinapselor. Este important ca stimularea s se menin, mai
ales pn la vrsta adult, deoarece sinapsele (create), care nu se mai folosesc, se
distrug n timp.
Un exemplu interesant legat de dezvoltarea capacitilor psihice i de dezvoltarea
neurobiologic este corelaia dintre mielinizarea axonilor din encefal i apariia si
progresul rapid al limbajului.

Clasificarea sinapselor

Din punct de vedere al modalitii de transmitere:

sinapse chimice
sinapse electrice - ns acestea sunt foarte rare. n general au o fant
sinaptic foarte redus (2 nm), prin care ionii pot circula foarte uor. Se mai
numesc i gap junction.

Din punct de vedere al neurotransmiatorului:

sinapse colinergice - acetilcolin
sinapse adrenergice - noradrenalin (norepinefrina)
sinapse dopaminergice - dopamin
sinapse serotoninergice - serotonin
sinapse gabaergice - acidul -aminobutiric (GABA)
Din punct de vedere structural:
 tipul I, sinapse axo-dendritice (ntre un axon i o dendrit), cu o fant mai
mare de 30 nm
tipul II, sinapse axo-somatice, cu o fant mai ngust, de 20 nm
tipul III, sinapse cu o fant de 2 nm (de exemplu gap junctions)
Din punct de vedere al prilor pre- i postsinaptice:
axo-dendritice
axo-somatice
axo-axonice
dendro-dendritice

3. 1.1.3Tipuri de sinapse -Transmiterea sinaptica

Tipuri de sinapse

Din punct de vedere structural exista urmatoarele tipuri de sinapse:

-sinapse receptor- fibra nervoasa

-sinapse neuro-neuronale: axo-somatice, axo-dendritice, axo-axonale, dendro-

dendritice

-sunapse neuro-efectoare: neuro-glandulare, neuro-efectoare

Transmiterea sinaptica

Transmiterea sinaptica este procesul prin care inpulsurile nervoase sunt transmise
de la un neuron la un alt neuron, sau la o celula efectoare, printr-o structura
specializata numita sinapsa.

Sinapsele electrice sunt regiuni functionale in care membranele celor doi neuroni
sunt foarte apropiate (fig. nr. 9.5.) si legate prin canale membranare de sodiu,
caracteristice jonctiunilor celulare gap. Aceste canale permit trecerea libera a
curentului electric, astfel ca un PA ajuns la o sinapsa electrica trece in neuronul
urmator fara intarziere la nivelul sinapsei. Cu cat suprafata de contact sinaptic
intre membrane este mai mare, cu atat schimburile de curent electric intre
componentele sinapsei vor fi mai mari. Sinapsele electrice, spre deosebire de cele
chimice, permittrecerea influxului nervos in ambele sensuri, neexistind deosebiri
structurale majore intre cele doua componente sinaptice.
Fig. nr. 9.5. - Sinapsa electrica: 1 - neuron presinaptic; 2 neuron
postsinaptic
Sinapsele electrice sunt caracteristice sistemului nervos al nevertebratelor si cea
mai importanta functie a lor este sa sincronizeze neuronii, care in mod normal
sunt activati deodata. In increngatura vertebratelor, le intalnim in organele
electrice ale unor pesti sau intre neuronii care activeaza in mod sincron aripioarele
la pestii zburatori, dar si la vertebratele superioare si chiar la om, in nucleii
vestibulari din bulb, unde se cer reactii nervoase foarte rapide, necesare
mentinerii sau restabilirii pozitiei corpului in spatiu.
 Functionarea sinapselor chimice. Presupune traducerea PA in semnal chimic
la nivelul componentei presinaptice, transmiterea in aceasta forma la componenta
postsmaptica, urmata de regenerarea PA in neuronul postsinaptic (fig. nr. 9.6.).

Fig. nr. 9.6. Transmiterea impulsului nervos in sinapse

Eliberarea mediatorului chimic din componenta presinaptica incepe odata

ce la membrana butonului terminal ajunge PA, condus de-a lungul axonului
neuronului presinaptic. Depolarizarea membranei butonului terminal produce
deschiderea canalelor voltaj-dependente pentru Ca++ si ionii de calciu patrund din
spatiul extracelular in buton, in virtutea gradientului electrochimic. Aceasta
determina fuzionarea veziculelor ce contin mediator cu membrana presinaptica,
in zonele active ale acesteia. Membrana veziculei si membrana presinaptica se
rup la locul de fuzionare si mediatorul chimic este eliberat in fanta sinaptica, prin
exocitoza. Cantitatea de mediator chimic eliberata este proportionala cu marimea
influxului de calciu in butonul terminal. Numarul de molecule de mediator chimic
eliberate dintr-o singura vezicula sinaptica poarta numele de cuanta de mediator.
Succesiunea evenimentelor din componenta presinaptica care au drept
rezultat eliberarea mediatorului chimic sunt ilustrate in fig. nr.9.7.
Depolarizarea (1) duce la deschiderea canalelor pentru Ca++(2) care sunt
situate in membrana presinaptica, in vecinatatea zonei active. Patrunderea
calciului in butonul terminal determina fuzionarea veziculelor cu membrana
presinaptica si eliberarea moleculelor de mediator chimic in fanta sinaptica (3).
Canalele de calciu se inchid (4) si calciul din citoplasma este pompat in afara
celulei (5). membrana veziculei in care s-a aflat mediatorul este recuperata in
componenta presinaptica prin endocitoza (6) si primeste o noua cantitate de
mediator, refacand vezicula sinaptica sau calatoreste spre soma prin transport
axoplasmic retrograd (7).

Fig. nr. 9.7. - Evenimente care au loc in membrana presinaptica.

Nu se cunoaste cu precizie mecanismul prin care patrunderea Ca++ in

butonul terminal duce la fuzionarea veziculelor cu membrana postsinaptica. O
ipoteza considera ca veziculele sunt ancorate de componente ale citoscheletului
prin sinapsina, o proteina care inconjura veziculele. Patrunderea calciului in
componenta presinaptica ar duce la fosforilarea acestei proteine si desprinderea
ei de citoschelet, permitand veziculelor sa fuzioneze cu membrana presinaptica.
Moleculele de mediator chimic difuzate in fanta sinaptica sunt recunoscute
de receptorii membranei postsinaptice si se fixeaza (o parte din ele) pe
acestia. Receptorii, specifici pentru un anumit mediator, se pot incadra in una din
urmatoarele doua categorii:
- receptori care fac parte din insasi structura canalelor ionice si
- receptori care sunt cuplati cu canalul ionic, printr-o proteina G si un sistem
al celui de-al doilea mesager.
In receptorii asociati cu proteina G, prin fixarea mediatorului chimic pe
receptor, este initiata o cascada de reactii enzimatice care da nastere unui al
doilea mesager, ce modifica functiile celulare pentru o perioada mai lunga de timp
decat o face o simpla deschidere a canalelor ionice. Aceste enzime legate de
membrana postsinaptica si mesagerii secundari pe care ele ii produc in interiorul
celulei suntadenilatciclaza ce produce AMPc, guanilatciclaza ce
produce GMPc si fosfolipaza C care poate produce doi mesageri
secundari: diacilglicerolul (DAG) si inozitol trifosfatul (IP3).
In tabelul nr. 9.1. sunt prezentati cei mai frecventi mediatori chimici, impreuna cu
receptorii lor, care actioneaza prin deschiderea directa a canalelor ionice sau prin
formarea unui mesager secundar ori prin ambele mecanisme.

Capitoulu II
2.1 Mediatorii chimici, Definitie si clasificare

Mediatorii chimici

Ideea transmiterii chimice este mai veche, dar a fost confirmat de cercetrile
lui Otto Loewi (1921-1926). Pentru ca o substan s fie considerat un mediator
chimic este nevoie ca ea s ndeplineasc o serie de condiii formulate de Paton
(1958):
s existe ca atare sau sub forma de precursori n teritoriul presinaptic;
enzimele de sintez s existe n acelai teritoriu;
sistemul enzimatic de inactivare s fie prezent n teritoriul sinaptic.
stimularea terminaiilor nervoase presinaptice s determine eliberarea n
cantiti suficiente a acestei substane;
aplicarea substanei la nivelul membranei postsinaptice s determine
acelai efect cu stimularea presinaptic
Mediatorii chimici se clasific astfel:
Acetilcolina
Aminele biogene:
o catecolaminele: Noradrenalina, adrenalina, dopamina
o serotonina (5 hidroxitriptamina)
o histamina
Aminoacizii:
o excitatori: glutamatul i aspartatul
o inhibitori: acidul gamoaminobutiric (GABA) i glicina
Neuropeptidele:
o opioizii endogeni: endorfinele, enkafalinele i dinorfina
o substana P, neuropeptidul Y, colecistokinina (CCK), somatostatina,
angiotensina, peptidul vasoactiv intestinal (VIP)
2.1.1 Eliberarea mediatorului

Eliberarea mediatorului

Eliberarea mediatorului este procesul prin care acesta ajunge n spaiul

sinaptic.
Este n fond un fenomen de neurosecreie explosiv declanat de apariia
potenialului de aciune (sau altfel spus al undei de depolarizare) la nivelul
membranei butonului terminal. Aceast depolarizare a butonului terminal va
determina n afara ptrunderii Na+ i un influx masiv de Ca++.
Ionii de Ca++ din mediul extracelular ptrund ntr-o oarecare msur prin
canalele de Na+ voltaj-dependente. Ins majoritatea Ca++ ptrunde prin canale
specifice de Ca++-voltaj-dependente care se deschid mai lent.
Acest influx de ioni de Ca++ reprezint mecanismul de cuplare a potenialului
de aciune cu secreia mediatorului chimic.
Se produce o ataate, o fuziune, a 200-300 de vezicule la membrana
presinaptic i evacuarea coninutului n spaiul sinaptic prin procesul de
exocitoz.
Evacuarea mediatorului din vezicule se face direct proporional cu influxul
de Ca++ n zona presinaptic.
Dup golirea coninutului vezicular prin exocitoz, membrana acestora va fi
incorporat n structura membranei presinaptice, din care ulterior se formeaz
noi vezicule care se ncarc cu mediator chimic.
 In tabelul nr. 9.1. sunt prezentati cei mai frecventi mediatori chimici, impreuna
cu receptorii lor, care actioneaza prin deschiderea directa a canalelor ionice sau
prin formarea unui mesager secundar ori prin ambele mecanisme.

Tabelul nr. 9.1. - Tipuri de mediatori chimici si de receptori in sinapsele chimice

Modificari ale Modificari ale

Mesagerul
Mediatorul chimic Receptorul conductantei (g) potentialului
secundar
membranar membranar

Acetilcolina Nicotinic Creste gNa, gK PPSE -

Muscarinic M1 Scade gK PPSE IP3 si DAG
Muscarinic M2 Creste gK PPSI AMPc

Noradrenalina a1 PPSI (SNC) PPSI ? -

a2 AMPc
b2 AMPc

Dopamina D1 PPSE ? AMPc

D2 PPSI AMPc

Serotonina 5-HT-IA Creste gK PPSI AMPc

5-HT-IB Creste gCl PPSI -
5-HT-IC Scade gx PPSE IP3
5-HT-ID Creste gNa-gK PPSE -
5-HT-2 IP3
5-HT-3 -

Glutamat Kainat Quisqualat Creste gNa-gK PPSE -

NMDA Creste gNa, gK PPSE -
Creste gCa PPSE IP3 si DAG

GABA GABA-A GABA-B Creste gCl PPSI -

Creste gK PPSI AMPc ?

Cand un mediator chimic se fixeaza pe receptor, formand complexul ligand-

receptor [MCh-R], apar modificari in conductanta membranei postsinaptice, care
duc la depolarizarea sau la hiperpolarizarea acesteia. O crestere a conductantei
pentru Na+ depolarizeaza membrana, in timp ce o crestere a conductantei care
permite efluxul K+ sau influxul Cl- o hiperpolarizeaza. In anumite cazuri,
hiperpolarizarea membranei postsinaptice poate apare si ca urmare a descresterii
conductantei pentru Na+, ceea ce reduce influxul de ioni pozitivi.
Intre sosirea unui PA la componenta presinaptica si modificarea de potential in
membrana postsinaptica se scurge o perioada de 0,5 - 0,7 ms, cunoscuta sub
numele de intarziere sinaptica. Aceasta intarziere este data de timpul necesar
pentru patrunderea Ca++ in butonul terminal si fuzionarea veziculelor avand
mediator cu membrana presinaptica. Timpul necesar mediatorului pentru a difuza
in spatiul sinaptic este neglijabil.
Odata depolarizata sau hiperpolarizata, membrana postsinaptica, canalele
ionice din aceasta, se inactiveaza, inchiderea lor fiind determinata de incetarea
actiunii mediatorului chimic. Actiunea mediatorului se opreste cand acesta este:
1) indepartat de pe receptor prin desfacerea enzimatica a complexului [MCh-R];
2) transformat chimic intr-o substanta inactiva;
3) transportat, prin mecanisme active, inapoi in butonul terminal sau, in unele
cazuri, in celulele gliale invecinate acestuia.
Succesiunea acestor evenimente se desfasoara cu ajutorul unor enzime
specifice; in final mediatorul chimic sau substanta rezultata din metabolizarea
acestuia fiind recuperata prin endocitoza si transporta retrograd de neuronul
presinaptic, iar apoi reutilizata pentru sinteza a noi cantitati de mediator.
Moleculele de mediator chimic care, dupa difuzarea in fanta sinaptica, nu au
apucat sa se lege de receptorii postsinaptici vor avea aceeasi soarta ca si
moleculele care s-au combinat cu receptorii.
Cele doua tipuri de sinapse chimice, excitatoare si inhibitoare se diferentiaza
prin efectul mediatorului chimic asupra neuronului postsinaptic. Efectul excitator
sau inhibitor depinde de tipul de receptori postsinaptici si de tipul de canale
ionice pe care acesti receptori le controleaza.
De aici rezulta ca este posibil ca acelasi mediator chimic sa produca efecte
diferite, in functie de tipul de receptor cu care interactioneaza (deci de tipul de
sinapsa), la o sinapsa avand rol de excitator, iar la alta rol de inhibitor. Astfel,
neurotransmitatorul este doar un mesager chimic care declanseaza un raspuns
preexistent in structura functionala a membranei postsinaptice (tipul de receptori
si de canale ionice).
Sinapse chimice excitatoare. La o sinapsa excitatoare, raspunsul postsinaptic la
mediatorul chimic este o depolarizare, care aduce potentialul membranar mai
aproape de pragul de depolarizare. Formarea complexului [MCh-R] deschide
canalele ionice permeabile pentru Na+, K+ si alti ioni mici pozitivi, care astfel devin
liberi sa se miste prin membrana, in functie de gradientul lor chimic si
electric.Datorita distributiei sarcinilor de o parte si de alta a membranei in stare
de repaus, in cazul ionilor de sodiu gradientul chimic si electric vor actiona
sinergic, in sensul influxului de sodiu, in timp ce in cazul potasiului gradientul
electric este opus gradientului de concentratie. Deschiderea canalelor de sodiu si
de potasiu va duce la un influx masiv de ioni de sodiu, si concomitent, la un eflux,
mult mai redus, de ioni de potasiu. Ca rezultanta, deplasarea neta a sarcinilor
pozitive va fi de la exteriorul spre interiorul neuronului postsinaptic, cu o usoara
depolarizare a membranei postsinaptice (fig. nr. 9.8.).
Aceasta modificare de potential electric este un potential postsinaptic
excitator (PPSE), un PL care se conduce decremental de o parte si de alta a
sinapsei, prin membrana neuronului postsinaptic.
Singura lui functie este aceea de a aduce potentialul membranei post-
sinaptice mai aproape de pragul de depolarizare (la care se va putea initia un
PA).

Sinapse chimice inhibitoare.La sinapsele

inhibitoare, modificarea de potential in
neuronul postsinaptic este de tip hiperpolarizant sau de tip stabilizator. Deci,
activarea unei sinapse inhibitoare scade probabilitatea producerii unui PA in
neuronul postsinaptic.
Formarea complexului [MCh-R] la nivelul membranei postsinaptice deschide
canalele de clor sau pe cele de potasiu, ori ambele tipuri; canalele de sodiu nu
sunt afectate. Asa cum s-a aratat intr-un alt capitol, daca membrana celulara ar fi
permeabila numai pentru potasiu, PMR ar echivala potentialul de echilibru al
acestui ion, adica ar fi de -90 mV in loc
de -70 mV.

Deci, cresterea permeabilitatii

membranei postsinaptice pentru K+ va
duce la cresterea PMR si apropierea lui de potentialul de echilibru al potasiului.
Aceasta hiperpolarizare este denumitapotential postsinaptic inhibitor (PPSI) (fig.
nr. 9.9.).
In celulele care in stare de repaus exporta ioni de clor prin mecanisme active,
potentialul de echilibru pentru Cl- (- 80 mV) este mai negativ decat PMR, deci
cresterea permeabilitatii pentru clor prin deschiderea canalelor sale sub actiunea
mediatorului chimic are un efect hiperpolarizant, similar cu cel obtinut prin
cresterea permeabilitatii pentru potasiu, se produce de asemenea un PPSI.
In celulele in care potentialul de echilibru pentru clor este identic cu PMR,
cresterea permeabilitatii pentru clor stabilizeaza membrana la nivelul potentialului
de repaus si scade probabilitatea producerii unui PA (cu alte cuvinte, initierea unui
PA ar necesita un influx mai mare decat in mod normal de ioni de sodiu).

Fig. nr. 9.10. A Sumare spatiala si temporala a PPSE (sinapse excitatoare E)

si PPSI (sinapse inhibitoare I). Iesirea, care este rezultanta sumatiei, depinde de
ponderea PPSE si PPSI. CA = con axonal. B Un rezultat ipotetic al sumatiei.
Fluctuatiile de potential ale membranei postsinaptice se datoresc impulsurilor
excitatoare si inhibitoare pe care le primeste. Cand predomina impulsurile
excitatoare, pragul de depolarizare este trecut si apar PA (reeprezentate ca linii
verticale in C)
Activarea celulei postsinaptice. O caracteristica ce face posibila integrarea
postsinaptica este faptul ca intrarea in activitate a unei singure sinapse excitatoare
nu este suficienta pentru ca neuronul postsinaptic sa atinga pragul de depolarizare
necesar initierii unui PA. Intr-un neuron postsinaptic motor, de exemplu, un PPSE
are valoarea de 0,5 mV, dar pragul de depolarizare este de 15-25 mV. Astfel stand
lucrurile, un PA poate fi initiat in neuronul postsinaptic doar prin efectul combinat
al mai multor sinapse excitatoare.
Dintre miile de terminatii sinaptice care vin la un neuron, cateva sute sunt
active simultan (sau la intervale de timp suficient de apropiate ca efectele lor sa se
poata insuma), iar potentialul membranar al neuronului postsinaptic este, in
fiecare moment, rezultanta activitatii tuturor sinapselor care lucreaza in acel
moment (fig. nr. 9.10.). Cand printre sinapsele active predomina cele excitatoare,
are loc o depolarizare a membranei, numita facilitare, iar cand predomina
activitatea sinapselor inhibitoare are loc o hiperpolarizare.
Pentru a vedea cum pot interactiona 2 PPSE, 2 PPSI sau un PPSE si un PPSI, sa
ne imaginam un model teoretic in care un neuron postsinaptic poate primi
influxuri nervoase de la 3 neuroni presinaptici (fig. nr. 9.11.); sinapsele A si B sunt
excitatoare, iar sinapsa C este inhibitoare.

Fig. nr. 9.11. - Interactiunea PPSE si PPSI in neuronul postsinaptic. Sagetile

reprezinta momentele de stimulare
(1)Vom testa interactiunea a 2 PPSE, produse prin stimularea axonului A, si
apoi stimularea lui din nou, dupa un scurt interval de timp. Compartimentul 1 din
figura arata ca nu apare nici o interactiune intre cele doua PPSE, deoarece slaba
modificare a potentialului membranar produsa de prima stimulare se stinge in
intervalul de timp care se scurge pana la a doua stimulare si cele 2 PPSE nu se pot
insuma.
 (2) Daca a doua stimulare a axonului A are loc inainte ca primul PPSE sa se
stinga, al doilea PPSE se suprapune peste primul si depolarizarea rezultata in
membrana postsinaptica este mai mare - se produce o sumatie temporala, stimulii
ajungand in acelasi loc la timpi diferiti.
(3) Este stimulat axonul B pentru a determina amplitudinea PPSE produs de el,
apoi sunt stimulati simultan axonii A si B. Cele doua PPSE care rezulta vor
determina o depolarizare mai mare decat stimularea numai a lui B; are loc si in
acest caz o sumatie, numita sumatie spatiala, deoarece cei doi stimuli actioneaza
in pozitii diferite pe membrana postsinaptica a aceleiasi celule.
(4) Sumatia unor PPSE multiple poate duce membrana postsinaptica la pragul
de depolarizare si aceasta permite initierea unui PA.
(5) Daca o sinapsa excitatoare si una inhibitoare sunt activate in acelasi timp,
PPSE si PPSI tind sa se anuleze reciproc si modificarea de potential membranar
este nesemnificativa.

PPSI se pot insuma, spatial sau

temporal, la fel ca si PPSE.
Depolarizarea sau hiperpolarizarea
produsa in membrana postsinaptica
se transmite, prin mecanisme locale (pas
cu pas), la intreaga membrana a somei
neuronului postsinaptic si pana la conul
axonului (fig. nr.9.12.).
Ajunsi in acest punct, sa ne reamintim
ca pragul de depolarizare nu are aceeasi valoare peste tot de-a lungul membranei
neuronale; corpul celular si dendritele au un prag de depolarizare de aproximativ
25 mV, iar conul axonic are cel mai scazut prag, de 15 mV. De aceea, conul axonic
atinge primul pragul de depolarizare, cand are loc procesul de insumare al PPSE si
PA care rezulta se propaga de-a lungul axonului. In acest context, devine deosebit
de importanta pozitia sinapselor de-a lungul membranei neuronului postsinaptic.
PPSE produse la sinapsele localizate mai aproape de conul axonal vor avea un
impact mai mare in generarea PA, decat PPSE al sinapselor de pe dendritele
indepartate.
PPSE dureaza mai mult decat PA. Daca insumarea PPSE poate mentine conul
axonal in stare depolarizata prelungita dupa initierea unui PA si trecerea PRA a
acestuia, atunci un nou PA este generat. Cu cat depolarizarea produsa prin
insumarea PPSE este mai mare, cu atat frecventa PA ce au sansa de a se forma
este si ea mai mare. De altfel, activitatea neuronala se desfasoara mai ales sub
forma de trenuri (serii) de PA si mai putin prin PA izolate.
Din cele descrise pana acum, reiese ca un neuron poate afecta activitatea altui
neuron numai la nivelul sinapselor. In anumite conditii (vezi si fig. nr. 9.1.), PL
formate intr-un neuron pot influenta direct PMR ale neuronilor invecinati. Este
cazul unor regiuni din SNC care contin un numar mare de prelungiri nervoase
amielinice.
Eficienta sinapselor. Inhibitia sau facilitarea presinaptica. Eficienta cu care
lucreaza o sinapsa in transmiterea PA cunoaste o mare variabilitate, care depinde
atat de mecanismele presinaptice cat si de mecanismele postsinaptice.
Mecanismele presinaptice includ o mare varietate de factori care modifica
cantitatea de mediator eliberata de neuronul presinaptic (cu cat cantitatea de
mediator eliberat este mai mare, se deschid mai multe canale in membrana
postsinaptica si amplitudinea PPSE sau PPSI ce ia nastere in neuronul postsinaptic
este de asemenea mai mare).

De exemplu, Ca++ care a intrat in butonul terminal in timpul unui PA este

indepartat prin pomparea afara din celula sau (temporar) in unele organite
celulare (reticul endoplasmatic). Daca sistemele care au rolul de a indeparta
calciul nu sunt in stare sa tina pasul cu patrunderea acestuia in celula,
concentratia calciului in butonul terminal si in consecinta, cantitatea de mediator
chimic eliberat vor fi mai mari decat in mod normal.
Cantitatea de mediator chimic eliberat in fanta sinaptica este, de asemenea,
modificata de activitatea receptorilor membranari ai membranei presinaptice (a
butonului terminal). Acesti receptori pot sa fie sau sa nu fie asociati cu o a doua
sinapsa, care se termina pe butonul terminal (sinapsa axo-axonica sau sinpsa
presinaptica) (fig. nr. 9.13.).
In cazul acestei sinapse, membrana butonului terminal B prezinta o regiune cu
receptori, care joaca rol de membrana postsinaptica pe care se termina axonul A,
si o regiune prin care elibereaza mediatorul chimic cu rol de membrana
presinaptica in cadrul sinapsei B-C.
Mediatorul chimic eliberat de butonul A se combina cu receptorii butonului B,
generand potentiale in B si modificand astfel cantitatea de mediator chimic
eliberat de butonul B ca raspuns la PA transmis prin axonul sau. Deci, neuronul A
nu are un efect direct asupra lui C, dar poate influenta efectul neuronului B asupra
lui C.
Spunem ca neuronul A exercita un efect presinaptic asupra sinapsei dintre
neuronii B si C, putand diminua sau accentua eficienta acestei sinapse. In functie
de natura mediatorului chimic eliberat de neuronul A si de natura receptorilor
prezenti pe butonul terminal al lui B, putem vorbi de inhibitie presinaptica sau
de facilitare presinaptica.

Un exemplu clasic de inhibitie presinaptica il reprezinta celulele

Renshaw din coarnele anterioare medulare, prin care este modulata activitatea
nervoasa a motoneuronilor medulari (fig. nr.9.14.). In coarnele anterioare ale
maduvei spinarii, neuronii senzitivi din ganglionul spinal, ce aduc informatii de la
receptorii periferici, stabilesc sinapse chimice excitatoare cu motoneuronii , ai
caror axoni au drept organe tinta efectorii musculari.
Activitatea acestei sinapse excitatoare este controlata prin intermediul celulei
Renshaw (fenomen de inhibitie presinaptica). Astfel, neuronul motor, printr-o
colaterala a axonului sau, sinapseaza cu neuronul Renshaw, al carui buton
terminal se leaga sinaptic de axonul neuronului senzitiv, printr-o sinapsa axo-
axonica. O activitate nervoasa sporita a neuronului motor activeaza neuronul
Renshaw, care emite mai multe cuante de mediator chimic inhibitor (acidul gama-
aminobutiric - GABA), ceea ce genereaza hiperpolarizare si hipoexcitabilitate in
axonul neuronului senzitiv. Acesta va transmite mai putine PA neuronului motor, a
carui activitate va fi diminuata.
Fig. nr. 9.14. Mecanismul inhibitiei prin intermediul celulei Renshaw. In
coarnele anterioare ale maduvei spinarii, axonul neuronului senzitiv (1) din
ganglionul spinal se afla in legatura sinaptica cu motoneuronul (2). Acesta, printr-o
colaterala (3) a axonului sau, sinapseaza cu neuronul Renshaw (4), al carui axon
elibereaza la sinapsa (5) cu neuronul senzitiv un mediator chimic inhibitor (GABA).
R = receptor; E = efector.
Mecanismul inhibitiei presinaptice la nivel medular are o importanta
functionala deosebita; din numarul mare de excitatii care sosesc la un neuron
motor, prin inhibitie presinaptica sunt selectate informatiile importante si inhibate
cele cu semnificatie redusa, evitandu-se astfel suprasolicitarea neuronului motor
si pierderea distinctiei informatiei.

2.1.2 Mediatori chimici excitatori si inhibatori. Neuromodulatori

Am aratat deja rolul mediatorilor chimici in producerea PPSE si PPSI.

Anumiti mesageri chimici eliberati de neuroni produc in acestia reactii care nu pot
fi incadrate simplu ca PPSE sau PPSI. Termenul de modulare se foloseste pentru
a desemna aceste efecte complexe, iar substantele care le produc sunt
denumite neuromodulatori. Distinctia clara dintre mediatorii chimici si
neuromodulatori este foarte greu de facut, deoarece anumiti neuromodulatori
sunt sintetizati de neuronul presinaptic si eliberati impreuna cu mediatorii chimici.
Deseori, neuromodulatorii modifica reactia celulei postsinaptice la mediatorul
chimic specific, amplificand sau diminuand activitatea sinapsei.
In timp ce mediatorii chimici actioneaza asupra canalelor ionice, neuro-
modulatorii produc in neuron modificari biochimice, prin intermediul unui sistem
al celui de-al doilea mesager. Atat mediatorii chimici cat si neuromodulatorii au ca
efect final modificari de potential membranar, dar modificarile produse de
mediatorii chimici sunt mai rapide si mai directe. Astfel, reactia neuronului la
mediatorul chimic apare in cateva secunde, pe cand neuromodulatorii sunt
asociati cu activitati ca invatarea, starile motivationale sau cu activitati senzoriale
sau motorii, a caror durata se masoara in minute, ore sau chiar zile. Ca si
mediatorii chimici, neuromodulatorii pot activa atat receptorii presinaptici, cat si
pe cei postsinaptici. In componenta pre-sinaptica, neuromodulatorii pot altera
sinteza, eliberarea, recuperarea sau metaboli-zarea mediatorilor chimici.
 In sistemul nervos actioneaza o mare varietate de mediatori chimici si de
neuromodulatori. Mai mult, o substanta poate actiona ca mediator chimic intr-o
regiune a creierului si ca neuromodulator in alta regiune. Tabelul nr. 9.2. prezinta
cateva substante chimice care indeplinesc functia de mediator chimic si/sau de
neuromodulator. Vom vedea mai tarziu ca unele dintre ele activeaza si ca
hormoni.
Acetilcolina (ACh) este sintetizata din colina si acetil coenzima A in
citoplasma butonilor terminali si este depozitata in vezicule sinaptice (fig.
nr. 9.15.). Dupa eliberarea ACh in fanta sinaptica si activarea receptorilor
postsinaptici prin formarea complexului [ACh-R], mediatorul chimic este eliberat
de pe receptori si acestia se inactiveaza. Acetilcolinesteraza, o enzima localizata pe
membranele pre- si postsinaptica, degradeaza rapid ACh, eliberand colina, care
este recuperata prin endocitoza in butonul terminal si reutilizata pentru sinteza
Ach. ACh este un mediator foarte important pentru caile eferente ale sistemului
nervos periferic si este, de asemenea, prezent in SNC. Corpurile celulare ale
neuronilor colinergici sunt localizate

in arii relativ restranse ale creierului, dar axonii lor au o raspandire foarte larga.
Fig. nr. 9.15. - Transmiterea sinaptica colinergica. Cand in membrana presinaptica
ajunge un PA, ACh este eliberata in fanta sinaptica si se leaga de receptorii
membranei postsinaptice, fie nicotinici (N), fie muscarinici (M). ACh este apoi
hidrolizata, in fanta sinaptica. de enzima acetilcolinesteraza (AChE), cu producerea
de colina si acetat. Colina este recuperata in componenta presinaptica pentru a fi
reutilizata in sinteza Ach
Cand neuronii colinergici din creier nu mai functioneaza normal, se
instaleaza boala lui Alzheimer,o degenerare nervoasa care este legata de varsta si
afecteaza 10-15 % din populatia trecuta de 60 de ani. Aceasta boala este asociata
cu o diminuare a eliberarii de ACh in anumite zone ale creierului si o pierdere a
functiei neuronilor postsinaptici care in mod normal raspund la ACh. Consecintele
sunt: incetinire mentala, dificultati in perceptie si vorbire, confuzie, pierderea
memoriei. Nu se cunosc cauzele exacte care determina scaderea eliberarii de Ach
si care duc la aparitia acestei boli.
Aminele biogene sunt de tipul R-NH2. Cele mai comune amine biogene
sunt dopamina,noradrenalina, serotonina si histamina. Adrenalina, o alta amina
biogena, nu este un mediator chimic foarte raspandit. Ea isi indeplineste functiile
mai curand ca hormon al medulosuprarenalei.

1. Acetilcolina (ACh)

2. Amine biogene Catecolamine: Dopamina (DA), Noradrenalina

(NA), Adrenalina, (Serotonina (5-hidroxi-triptamina, 5-HT), Histamina

3. Aminoacizi Excitatori: Glutamat, Aspartat; Inhibitori: Acidul gamma-

aminobutiric (GABA), Glicina, Taurina

4. Neuropeptide: Endorfine (endorfina, encefaline, dinorfina), Substanta P,

Somatostatina, Peptidul vasoactiv intestinal, Peptidul colecistokinin-like,
Neurotensina, Insulina, Gastrina, Glucagonul, Hormonul eliberator de
tireotropina, Hormonul eliberator de gonadotropina (GnRH),
Adrenocorticotropina (ACTH), Angiotensina II, Bradikinina, Vasopresina
(Hormonul antidiuretic, ADH), Oxitocina, Factorul de crestere
epidermal,Prolactina, Bombesina, Motilina, Peptidul histidin-izoleucina
(PHI), Peptidul histidin-metionina (PHM), Secretina, Neuropeptidul Y (NPY),
Peptidul YY, Polipeptidul pancreatic, Hormonul eliberator de hormon de
crestere (STHRH), Neurokinina A (substanta K), Neurokinina B,
Interferonul, Interleukina, Timozina

5 Diverse:Nucleotide
Adenozina
 Adenozintrifosfatul (ATP)
Prostaglandinele (Prostaglandina E)

Tabelul nr. 9.2. - Clase de mediatori chimici si de neurotransmitatori

Dopamina (DA), noradrenalina (NA) si adrenalina (A) contin un inel catecolic

(un ciclu de 6 atomi de C cu doua grupari -OH adiacente) si o grupare aminica, de
aceea mai sunt denumite catecolamine.Acestea se sintetizeaza din aminoacidul
tirozina, prin calea metabolica prezentata in fig. nr. 9.16. In functie de enzimele
prezente in butonul terminal al axonului, mediatorul chimic sintetizat va fi una din
cele trei catecolamine. Eliberarea mediatorului din componenta presinaptica este
controlata de receptorii presinaptici (autoreceptori).
Dupa activarea receptorilor de pe membrana postsinaptica, concentratia
catecolaminei din fanta sinaptica scade, mai ales datorita faptului ca mediatorul
este transportat activ inapoi in componenta presinaptica. Catecolaminele sunt, de
asemenea, degradate de monoaminoxidazele (MAO) si catecol-O-
metiltranssferazele (COMT) ce se gasesc atat in lichidul extracelular, cat si in
butonul terminal.
Noradrenalina (NA) pe langa rolul sau in mediatia sinaptica din SNVS,
functioneaza ca neurotransmitator si in SNC. Aici neuronii adrenergici sunt putini
la numar, dar axonii lor au ramificatii bogate ce se indreapta spre aproape toate
zonele medulare si ale encefalului. Activitatile catecolaminelor sunt mai extinse
decat o sugereaza numarul mic de neuroni care le produc, datorita efectului lor
neuro-modulator asupra neuronilor postsinaptici. Intarzierea sinaptica este mai
mare la sinapsele catecolaminergice, comparativ cu cele colinergice (receptorii
postsinaptici pentru catecolamine sunt activati printr-un mecanism al celui de-al
doilea mesager, care include AMPc, GMPc sau fosfatidil inozitolul); astfel,
catecolaminele pot influenta reactia neuronilor postsinaptici la alti mediatori
chimici care actioneaza mai rapid. Catecolaminele sunt implicate in controlul
miscarii (mai ales DA), starilor afective, atentiei si al raspunsurilor endocrine,
cardiovasculare etc.
Fig. nr. 9.16. A - In neuronii care au ca mediator chimic dopamina. DOPA este
decarboxilat pentru a produce DA. Fuzionarea veziculelor ce contin DA cu
membrana postsinaptica duce la eliberarea DA in fanta sinaptica si legarea DA de
receptorii dopaminici (D1 si D2) de pe membrana postsinaptica. Efectul de
ncurotransmitator al DA inceteaza cand aceasta este transportata inapoi in
butonul terminal, printr-un proces de transport activ cu afinitate mare. B - In
neuronii care au ca mediator chimic NA, DA este inclusa in vezicule sinaptice si
convertita in NA de enzima dopamin--hidroxilaza (DH). Dupa eliberarea in fanta
sinaptica. NA se poate lega de receptorii adrenergici postsinaptici 1 sau de
receptorii adrenergici presinaptici 2. Recuperarea NA in componenta presinaptica
(recuperare 1) incheie activitatea ei de transmitere sinaptica. In butonul terminal,
NA este reimpachetata in vezicule sau dezaminata de MAO mitocondriala. NA
poate fi transportata si in componenta postsinaptica, printr-un mecanism de
transport activ cu afinitate scazuta (recuperare 2), unde este dezaminata de MAO
si O-metilala de catecol-O-metiltransferaza (COMT).
Serotonina (5-hidroxitriplamina, 5-HT) este sintetizata din triptofan, un
amino-acid esential, si este metabolizata de MAO. Lucreaza mai ales ca
neuromodulator si este produsa in special de neuroni din trunchiul cerebral, care-
si trimit axonii spre numeroase alte arii ale SNC. 5-HT are efect excitator asupra
cailor motoare si efect inhibitor asupra cailor senzitive. Activitatea neuronilor
serotoninergici este minima sau absenta in somn si maxima in starile de veghe,
alerta, cand creste reactivitatea motoare si impiedica sistemele senzoriale sa
inregistreze stimuli care pot distrage atentia.
5-HT joaca un rol important pe caile nervoase ce controleaza afectivitatea; unele
substante chimic inrudite cu serotonina, de exemplu psilocibina, un agent halu-
cinogen ce se gaseste in anumite ciuperci, are puternice efecte psihice. Mai
mult, LSD, cel mai puternic drog halucinogen cunoscut, inhiba neuronii
serotoninergici. Caile serotoninergice sunt implicate in reglarea aportului glucidic,
in eliberarea de hormoni (liberine) de catre hipotalamus si se crede ca au un rol in
alcoolism si in alte dereglari obsesiv-compulsive. Este prezent si in multe celule de
alte tipuri decat celula nervoasa, de exemplu in trombocite, in celulele specializate
ale mucoasei digestive. De fapt sistemul nervos contine doar 1-2 % din intreaga
cantitate de serotonina din organism.
Aminoacizi mediatori chimici. Pe langa faptul ca unii mediatori chimici se
sintetizeaza pornind de la aminoacizi, sunt si aminoacizi care actioneaza ca atare
pe post de mediatori chimici. Ei constituie cea mai abundenta grupa de
neurotransmitatori in SNC. Aspartatul si glutamatul sunt cei mai importanti
mediatori excitatori in SNC, iar GABA, care nu este el insusi un aminoacid, dar se
sintetizeaza din acidul glutamic si este clasificat in grupa mediatorilor chimici
aminoacizi, este cel mai important inhibitor, atat de raspandit incat se crede ca
majoritatea neuronilor din SNC au receptori postsinaptici pentru GABA.
Neuropeptidele se compun din doi sau mai multi aminoacizi legati prin
legaturi peptidice. Au fost descoperite peste 50 de neuropeptide sintetizate in
sistemul nervos, dar pentru majoritatea lor rolul fiziologic inca nu se cunoaste. Se
pare ca evolutia a selectat in general aceiasi mesageri chimici pe care-i foloseste in
indeplinirea de functii foarte diferite, astfel, multe dintre aceste neuropeptide au
fost identificate mai intai in alte tesuturi, unde indeplinesc functii de hormoni,
agenti paracrini sau interleukine, depinzand de locul de producere si de tesutul-
tinta. Multe dintre neuropeptide asigura o retea informationala intre sistemele
nervos, endocrin si imunitar.
Neuropeptidele se sintetizeaza in mod diferit de ceilalti mediatori chimici.
Daca acestia din urma se sintetizeaza in butonul terminal pe cai metabolice scurte
si care solicita participarea unui numar mic de enzime, neuropeptidele sunt
derivate din molecule precursoare mari, numite prehormoni sau proprehormoni,
care ele insele nu au activitate biologica. Sinteza acestor precursori este controlata
de ARNm, care exista numai in corpul celular si baza dendritelor, la o distanta
considerabila de butonul terminal al axonului, unde neuropeptidele sunt
eliberate.
In corpul celular, prehormonul este impachetat in vezicule, care apoi ajung
prin transport axonal la butonii terminali, unde moleculele continute in aceste
vezicule sunt clivate (rupte in bucati mai mici) de peptidaze specifice. Aceasta se
intampla deoarece prehormonii si proprehormonii sunt de fapt polipeptide,
formate din mai multe copii ale aceluiasi peptid, din peptide inrudite sau din
peptide total diferite legate intre ele. In multe cazuri, neuropeptidele sunt
cosecretate impreuna cu alte tipuri de transmitatori.
Unele neuropeptide, ca endorfinele, dinorfinele si encefalinele, se bucura
de mult interes din partea cercetatorilor inca de la descoperirea lor,
deoarece receptorii pentru ele sunt locul de actiune al unor droguri opioide,
ca morfina si codeina. Pana in prezent nici una din functiile encefalinelor nu a fost
concret demonstrata, dar exista unele dovezi ca ar avea rol in reglarea durerii, in
comportamentul alimentar, in reglarea centrala a functiei aparatului
cardiovascular si in dezvoltarea celulara. Exista cel putin trei tipuri de receptori
care reactioneaza la encefaline si ei au localizari discrete in SNC, in zone legate de
integrarea informatiilor dureroase si emotionale
Substanta P, un alt neuropeptid, functioneaza ca mediator chimic pentru
neuronii aferenti care transmit informatii senzoriale la SNC si se pare ca este
implicat in transmiterea stimulilor nociceptivi.
Familii de receptori ai mediatorilor chimici. Mediatorul este primul mesager
chimic dintr-o serie de evenimente care au ca rezultat modificarea activitatii
canalelor ionice ale membranei postsinaptice si prin urmare modificari de
potential membranar.
Receptorii sensibili la mediatori chimici sunt cuprinsi in doua grupe, pe baza
mecanismului lor de actiune. In prima categorie se inscriu receptorii care
constituie parte componenta a canalelor ligand-dependente. Din a doua categorie
fac parte receptorii cuplati cu canale ionice prin intermediul altor
molecule. Marea varietate a moleculelor receptoare din sistemul nervos uman
poate fi incadrata in cateva familii, pe baza similaritatilor din secventa lor de
aminoacizi.
(1) Familia in care elementul receptor si canalul ionic sunt parti ale aceleiasi
molecule includereceptorii nicotinici pentru ACh, unul dintre receptorii pentru
GABA (GABAA), precum si receptorii pentru glicina. Canalul care este deschis de
GABA sau de glicina permite trecerea Cl-, in timp ce receptorul nicotinic pentru
ACh permite intrarea in neuronul postsinaptic a cationilor, in primul rand a Na +.
Fiecare receptor nicotinic prezinta un situs pentru legarea ACh care se proiecteaza
la exteriorul membranei postsinaptice si care controleaza o proteina
transmembranara. Deschiderea canalului presupune pivotarea celor 5 subunitati
proteice (, si doua ), determinata de legarea ACh la receptor. Cand molecula
de ACh se leaga de cele 2 subunitati , apare o modificare conformationala a
receptorului, care duce la cresterea conductantei canalului pentru Na+ si respectiv
K+ si la depolarizarea membranei postsinaptice. Aceasta se datoreste puternicului
influx de Na+ in sensul gradientului electrochimic si unui mult mai slab eflux de K+,
in sensul gradientului chimic si impotriva gradientului electric. Rezultatul este o
deplasare neta a sarcinilor pozitive spre interiorul celulei.
 (2) A doua familie de receptori modifica permeabilitatea membranei
postsinaptice prin cuplarea cu o proteina G. Din aceasta categorie fac
parte receptorii muscarinici pentru ACh, receptorii pentru NA si A, 5-HT si
neuropeptidele. Cuplarea cu o proteina G din structura membranei poate activa o
varietate de mecanisme secundare, a caror specificitate depinde de diferente mici
in structura proteinei. Actiunea proteinei G asupra canalului se poate traduce prin
miscarea ei spre interiorul membranei, ca in raspunsul tesutului cardiac la Ach sau
mecanismul poate include mai multe trepte intracelulare, care implica AMPc sau
fosfatidil inozitol difosfatul.
Receptorii muscarinici pentru ACh sunt foarte diferiti de cei nicotinici. Au
fost identificate 5 tipuri de receptori muscarinici, mai raspanditi fiind M1 si M2.
Activarea receptorilor M1 duce la scaderea conductantei pentru K+ via fosfolipaza
C, iar activarea receptorilor M2 produce o crestere a conductantei pentru
K+ via inhibarea adenilatciclazei. In consecinta, legarea ACh la receptorul
M1 depolarizeaza membrana, in timp ce legarea mediatorului la
M2 hiperpolarizeaza membrana postsinaptica.
Catecolaminele se deosebesc substantial de ceilalti mediatori prin modul de
legare la receptori. Pentru DA, au fost descrise 5 tipuri de receptori, dintre care 2
au fost mai complet studiate. Receptorii D1 sunt cuplati cu proteina G stimulatoare
(Gs), care activeaza adenilatciclaza, iar receptorii D2 sunt cuplati cu proteina G
inhibitoare (Gi), care inhiba adenilatciclaza. Activarea receptorilor
D2hiperpolarizeaza membrana postsinaptica prin cresterea conductantei pentru
K+. Un al treilea tip de receptori pentru DA, care moduleaza eliberarea DA din
butonul terminal al axonului, este localizat pe membrana presinaptica si este
denumit autoreceptor.
Receptorii adrenergici pentru NA si A sunt localizati pe o mare varietate de celule,
incluzand neuroni din SNC si celule ale organelor efectoare ale SNVS. Receptorii
adrenergici sunt de tip sau , in functie de gradul lor de sensibilitate pentru
unele sau altele dintre catecolamine sau pentru analogi sintetici ai acestora.
Catecolaminele utilizate experimental pentru a diferentia cele doua tipuri de
receptori sunt NA, A si doi compusi sintetici, izoproterenol (IZO) si fenilefrina (FE).
Ordinea de sensibilitate a receptorilor adrenergici pentru catecolamine este:
- receptorii - A > NA IZO;
- receptorii - IZO > A NA
Studii ulterioare privind sensibilitatea acestor receptori la FE au aratat ca
receptorii sunt activati de FE, iar receptorii nu sunt.
Au fost apoi diferentiate subtipurile 1 si 2, 1 si 2 ale acestor receptori. La
nivelul neuronilor simpatici periferici (motori postganglionari) exista pe membrana
presinaptica autoreceptori care moduleaza eliberarea NA din butonul terminal si
care sunt de tip 2, in timp ce membrana postsinaptica (a celulei efectoare) poarta
receptori 1. In SNC, receptorii de tip 2 au fost localizati atat pre- cat si
postsinaptic.
Un mediator chimic poate fi detectat de mai multe tipuri de receptori, iar
un tip de receptor poate reactiona la mai multi mediatori. Prin urmare, un anumit
mediator chimic poate afecta unii neuroni postsinaptici intr-un fel, iar asupra altor
neuroni postsinaptici sa exercite efecte opuse.

Surse in realizarea proiectului:

Bibliografie:

Olteanu, A.& Lupu, V. (2000). Neurofiziologia sistemelor senzitivo-

senzoriale. Presa Universitar Clujean, Cluj-Napoca.
Miu, A. C. & Olteanu, A. I. (2003). Neurotiine. De la mecanisme
moleculare i celulare la comportament i evoluie. Vol. I: Dezvoltarea
sistemului nervos. Dacia, Cluj-Napoca.
Surse de pe internet:
http://medicalplace.blogspot.ro/2012/02/transmiterea-sinaptica.html
http://www.rasfoiesc.com/educatie/biologie/MEDIATORI-CHIMICI-
EXCITATORI-S48.php
http://www.fiziologie.ru/mediatorii-chimici/=
www.rasfoiesc.com/educatie/.../TRANSMITEREA-SINAPTICA96.php