Sinapsa este regiunea de comunicare dintre doi neuroni, sau un neuron și un

organ efector (mușchi, glandă etc.). Transmiterea impulsului nervos nu se

realizează printr-un salt electric, deoarece membrana postsinaptică nu este
excitabilă electric. Transmiterea se realizează printr-un mecanism chimic.
Excepție fac sinapsele electrice, prin care PA (influxul nervos) se transmite
neuronului următor ca atare (mesaj electric), fără mediație chimică, fără
recodificare.[1]
Structura
Axonul se termină printr-o porțiune lărgită care se numește buton sinaptic.
Butonul sinaptic are o porțiune de membrană îngroșată unde se pierde mielina,
denumită membrană presinaptică. Organitele predominante din butonul sinaptic
sunt mitocondriile. De asemenea, aici se găsesc și veziculele care stochează
mediatorii chimici.
Între membrana presinaptică și cea postsinaptică există un spațiu liber cu o
grosime de aproximativ 10-30 nm, denumită fantă sinaptică. În acest spațiu se
găsește lichid extracelular.
A treia componentă este cea postsinaptică și este reprezentată de regiunea
receptoare a celui de-al doilea neuron (sau mușchi, glandă, etc.). Și aici există o
porțiune mai îngroșată de membrană plasmatică, numită densitate postsinaptică.
Pe această densitate postsinaptică se aglomearează receptorii pentru mediatorii
chimici. Acești receptori sunt formați dintr-o componentă care fixează molecula
de mediatorul chimic și o componentă reprezentată de un canal ionic. Aceste
canale ionice, care se deschid numai sub acțiunea mediatorului chimic specific,
determină depolarizarea celulei postsinaptice.
Mecanismul
Mecanismul transmiterii sinaptice se desfășoară în 6 etape.
 sinteza mediatorului - mediatorii sunt produși atât la nivelul butonului
terminal, cât și în corpul celular.
 stocarea mediatorului - mediatorul se stochează în principal în butonul
terminal, pentru a fi pregătit în momentul în care trebuie transmis semnalul
 eliberarea mediatorului - când depolarizarea neuronului presinaptic (care a
primit la rândul lui un semnal) ajunge la butonul terminal, și determină
 exoctioza, adică expulzarea conținutului veziculelelor. Apoi, veziculele goale
vor fi "reciclate" prin încorporarea lor în membrană, din care se vor forma,
la un moment dat, alte vezicule.
 traversarea spațiului sinaptic
 acțiunea postsinaptică - se face prin cuplarea moleculei de mediator cu
receptorul specific, ceea ce determină modificări în structura postsinaptică.
 inactivarea mediatorului - este importantă pentru ca circuitul să se poată
relua la apariția unui nou stimul. Aceasta se poate realiza prin inactivarea
enzimatică postsinaptică sau transsinaptică (prin enzime care distrug
mediatorul), captarea postsinaptică (captarea în citoplasma postsinaptică
și inactivarea sa), difuzia extrasinaptică (inactivarea în afara spațiului
sinaptic) și recaptarea (captarea mediatorului de zona presinaptică).
Clasificare:
 Din punct de vedere al modalității de transmitere:
 sinapse chimice
 sinapse electrice - însă acestea sunt foarte rare. În general au o fantă
sinaptică foarte redusă (2 nm), prin care ionii pot circula foarte ușor. Se mai
numesc și gap junction.
 Din punct de vedere al neurotransmițatorului:
 sinapse colinergice - acetilcolină
 sinapse adrenergice - noradrenalină (norepinefrina)
 sinapse dopaminergice - dopamină
 sinapse serotoninergice - serotonină
 sinapse gabaergice - acidul γ-aminobutiric (GABA)
 Din punct de vedere structural:
 tipul I, sinapse axo-dendritice (între un axon și o dendrită), cu o fantă mai
mare de 30 nm
 tipul II, sinapse axo-somatice, cu o fantă mai îngustă, de 20 nm
 tipul III, sinapse cu o fantă de 2 nm (de exemplu gap junctions)
 Din punct de vedere al părților pre- și postsinaptice:
 axo-dendritice
 axo-somatice
 axo-axonice
  dendro-dendritice
Proprietatile sinapselor
intarzierea sinoptica
Procesele biochimice implicate in transmiterea excitatiei de la membrana
presinaptica la cea postsinaptica sunt mai lente comparativ cu viteza de
transmitere a excitatiei prin nerv care implica procese bioelectrice. intarzierea
sinaptica are o durata de 0,4-0,7 secunde pentru o sinapsa
Conducerea unidirectionala
Transmiterea excitatiei intr-un singur sens, de la neuronul presinaptic la neuronul
postsinaptic asigura propagarea in sens unic a influxului nervos in intregul sistem
nervos de la receptori catre centri nervosi si de aici catre organele efectoare. Desi
axonii conduc influxul bidirectional, sinapsa este structura care ordoneaza sensul
functional al transmiterii influxului nervos in sistemul nervos.
Oboseala sinaptica
Transmiterea excitatiei prin sinapsa este blocata cand frecventa descarcarilor de
potential este de 50 impulsuri /secunda si mediatorul chimic se epuizeaza in circa
200 de secunde. O terminatie sinaptica poate stoca o cantitate de mediator
echivalenta cu transmiterea a 104 de impulsuri succesive, cantitate ce poate fi
epuizata in cateva minute.