Sinapsa este regiunea de comunicare dintre doi neuroni, sau un neuron și un organ

efector (mușchi, glandă etc.). Transmiterea impulsului nervos nu se realizează

printr-un salt electric, deoarece membrana postsinaptică nu este excitabilă
electric. Transmiterea se realizează printr-un mecanism chimic. Excepție fac
sinapsele electrice, prin care PA (influxul nervos) se transmite neuronului următor
ca atare (mesaj electric), fără mediație chimică, fără recodificare.
Scurt istoric
Denumirea de "sinapsă" a fost dată de Sherrington în 1897, și, inițial, se referea
la locul de contact dintre doi neuroni. Santiago Ramón y Cajal a adus la începutul
secolului argumente pentru întreruperea sistemului nervos la nivelul acestor
sinapse. În 1921, a fost dovedită existența mediatorilor chimici de către Otto
Loewi. Anul 1954 a fost marcant pentru istoria sinapsei, deoarece George Emil
Palade, românul care a luat și premiul Nobel, a studiat ultrastructura sinaptică cu
microscopul electronic.

Structura
Axonul se termină printr-o porțiune lărgită care se numește buton sinaptic. Butonul
sinaptic are o porțiune de membrană îngroșată unde se pierde mielina, denumită
membrană presinaptică. Organitele predominante din butonul sinaptic sunt
mitocondriile. De asemenea, aici se găsesc și veziculele care stochează mediatorii
chimici.

Între membrana presinaptică și cea postsinaptică există un spațiu liber cu o

grosime de aproximativ 10-30 nm, denumită fantă sinaptică. În acest spațiu se
găsește lichid extracelular.

A treia componentă este cea postsinaptică și este reprezentată de regiunea

receptoare a celui de-al doilea neuron (sau mușchi, glandă, etc.). Și aici există o
porțiune mai îngroșată de membrană plasmatică, numită densitate postsinaptică. Pe
această densitate postsinaptică se aglomearează receptorii pentru mediatorii
chimici. Acești receptori sunt formați dintr-o componentă care fixează molecula de
mediatorul chimic și o componentă reprezentată de un canal ionic. Aceste canale
ionice, care se deschid numai sub acțiunea mediatorului chimic specific, determină
depolarizarea celulei postsinaptice.