Definiția undei: Unda este fenomenul de propagare spațială a unei perturbații.

Exemple:
a) Unde mecanice: undele de la suprafața apei, valurile, sunetele (infrasunetele, sunetele audibile, ultrasunetele), undele
dintro coardă elastică, undele seismice;
b) Undele electromagnetice (undele electrice, undele radio (UL – unde lungi, UM – unde medii, US – unde scurte, UUS
– unde ultrascurte), microundele (decimetrice, centimetrice, mișimetrice), razele infraroșii IR, lumina vizibilă
(ROGVAIV), lumină ultravioletă UV, radiațiile X, radiațiile gamma γ;
c) Undele gravitaționale (unde prezise de Teoria relativității)

Clasificarea undelor (funcție de orientarea direcției de propagare în raport cu direcția de oscilație):

a) Undele transversale sunt undele pentru care direcția de oscilație a particulelor mediului este perpendiculară pe
direcția de propagare a undei.
b) Undele longitudinale sunt undele pentru care direcția de oscilație a particulelor mediului este coincide cu direcția de
propagare a undei.
Observație: Undele se propagă prin mediu cu viteză finită din aproape în aproape, fără transport de substanță ci numai cu
transport de energie.
Undele mecanice reprezintă propagarea prin mediu a perturbațiilor mecanice.
Undele elastice – undele mecanice în medii cu proprietăți elastice.
Observație : undele mecanice nu se propagă în vid.
Mediu omogen – mediu cu aceeași structură și aceeași densitate peste tot. (exemple de medii omogene – apa dintrun pahar, aerul dintro butelie, o placă
metalică, o sârmă de cupru)
Mediu izotrop (din punct de vedere al propagării undei ) – mediu în care modulul vitezei de propagare a unei unde este aceeași în toate punctele și în
toate direcțiile.
Mediu anizotrop – mediu în care modulul vitezei de propagare a unei unde nu este aceeași în toate punctele și în toate direcțiile. (exemple de medii
anizotrope – monocristalele optice –cristalele lichide, metalice)
Observație :propagarea undelor mecanice printrun mediu omogen și izotrop se face cu viteză finită, dependentă de natura
mediului și de tipul undei.
Viteza de propagare a undelor mecanice

F
a) Viteza undelor transversale vt vt 

unde F este modulul forței de tensiune elastică din coardă (N), iar μ = m/l este densitatea liniară de masă a coardei (masa
unității de lungime a coardei)(kg/m), m este masa coardei (kg), l lungimea coardei (m).
E
b) Viteza undelor logitudinale vl vl 

unde E este modulul de elasticitate al mediului (modulul lui Young) (N/m2, iar ρ = m/V este densitatea (volumică) a
mdiului (masa unității de volum ) (kg/m3), m este masa unui volum V din acel mediu.
p RT
c) Viteza undelor logitudinale în gaze vg vg  
 
unde γ =Cp/CV este exponentul adiabatic al gazului, p este presiunea gazului, μ este masa molară, ρ este densitatea gazului, R
constanta universală a gazului ideal.
Lungimea de undă a unei unde reprezintă distanța parcursă de undă în timpul unei perioade de oscilație a undei.

v
  v T  - lungimea de undă ( cea mai importantă relație din acest capitol!)

unde v este viteza de propagare a undei, T este perioada undei și ν =1/T este frecvența undei.

Noțiuni necesare explicării propagării undelor

Suprafața de undă – este locul geometric al punctelor din mediu care oscilează cu aceeași fază (la fel).
Frontul undei – este suprafața de undă cea mai îndepărtată la un moment dat în raport cu sursa sau locul geometric al
punctelor care nu oscilează la un moment dat dar care intră în oscilație la momentul imediat următor.
Suprafețele de undă înaintează prin mediu cu viteza de propagare pe direcția de propagare.

Clasificarea undelor după forma suprafețelor de undă:

- Undele sferice – suprafețele de undă sunt sfere concentrice – sunt emise de surse punctiforme.
- Undele plane – suprafețele de undă sunt plane paralele – sunt emise de suprafețe întinse
- Undele circulare
- Undele liniare
OBS: la distanță mare de sursă o undă sferică poate fi considerată plană:

Explicarea propagării undelor din aproape în aproape prin mediu a fost propusă de Cristian Huygens (olandez) prin
formularea unui principiu – Principiul lui Huygens .
Enunțul principilui lui Huygens:

Punctele mediului până la care s-a propagat , la un moment dat unda, devin surse secundare de unde, numite
unde secundare; frontul de undă la un momentul t+Δt este suprafața tangentă tuturor fronturilor de undă
secundare ( înfășurătoarea sau anvelopa undelor secundare).

O altă formulare echivalentă a Principilui lui Huygens:

Orice punct de pe o suprafață de undă la un moment dat t devine sursă de unde elementare secundare în locul sursei
inițiale. Înfășurătoarea la momentul imediat următor a undelor secundare plecate de pe suprafața de undă dată reprezintă
suprafața de undă la momentul imediat următor momentului dat.
 Ecuația undei plane

Cel mai simplu tip de unde sunt undele plane pentru care toate punctele de pe direcțiile paralele de propagare
oscilează identic, iar amplitudinea undei nu se modifică ( considerăm că energia nu se pierde ,mediul nefiind disipativ).
E suficient dacă studiem comportarea punctelor mediului de-a lungul unei drepte pe direcția de oscilație.

Dacă vom considera că sursa de oscilație (reală) din mediu are ecuația de oscilație (nu are fază inițială)
2
ys  A sin t  A sin t
T
xA
undei îi trebuie un timp Δt pentru propagarea până într-un punct A aflat la distanța x , t  unde v este viteza de
v
propagare a undei. Atunci ecuația oscilației în punctul A este
2 x
y A  A sin  (t  t )  A sin (t  A )
T v
Dacă introducem perioada in paranteză rezultă
t x
y A  A sin 2 (  A ) unde   v  T
T 
t x
În mod similar, pentru punctul B vom avea yB  A sin 2 (  B )
T 
Ecuația de mai sus poartă denumirea de ecuația undei plane.

Interpretarea ecuației undei plane

x
Mărimea notată cu   2 poartă numele de faza undei în punctul A (sau B), semnul – arată că ceea ce se întâmplă în

raport cu sursa, adică faptul că unda este întârziată în punctul A (B) cu Δt , adică este defazată în urma sursei cu φ.
Unda este un fenomen cu dublă periodicitate – în timp cu perioada T ( perioada temporală) și în spațiu cu λ ( perioada
spațială).
Interpretarea periodicității temporale : în același punct de pe direcția de propagare oscilația se repetă identic la momente de
timp decalate între ele cu multiplu întreg al perioadei T a undei.
Interpretarea periodicității spațiale : în același moment există puncte de pe direcția de propagare ,depărtate între ele cu
multiplu întreg al lungimii de unda λ, care oscilează identic ( în fază) .

Între punctele A și B va exista, în general, un defazaj (o diferență de fază, adică punctele oscilează diferit)
t x t x x  xA
   A  B  2 (  A ) - 2 (  B ) = 2 B
T  T  
x
  2

adică diferența de fază  (defazajul) dintre două puncte pe aceeași direcție de propagare depinde de diferența de drum Δx.

Cazuri particulare:
x
a) puncte ce oscilează în fază    2k  2k  2  x  k , adică puncte consecutive distanțate cu un

multiplu întreg al lungimii de undă unul față de altul. În figura alăturată B, F, J, N...
 x 
a) puncte ce oscilează în opoziție de fază    (2k  1)  (2k  1)  2  x  (2k  1) , adică puncte
 2
consecutive distanțate cu un multiplu impar de jumătate de lungime de undă unul față de altul. În figura de mai sus B și D (cu
jumătate de lungime de undă), B și H (cu o lungime de undă și jumătate), B și L...

Transferul energiei prin unde

Considerăm o undă ce se propagă în spațiu. Evident că unda transportă energie. Presupunem că unda trece printr-o
suprafață perpendiculară pe direcția de propagare. Definim:
Energia undei – energia transportată de undă ( notație W) ; unitatea de măsură este J (joule)

Fluxul energetic al undei printro suprafață (puterea undei) – energia undei prin suprafață în unitatea de
timp.(unitatea watt = W)
W
 P
t
Intensitatea undei reprezintă energia transportată de undă în unitatea de timp prin unitatea de suprafață ,
perendiculară pe direcția de propagare. (puterea prin unitatea de suprafață) ( Unitatea de măsură – watt pe metru pătrat =
W/m2).
W
I
S  t
Densitatea volumică de energie a unei unde (adică câtă energie este conținută într-un m3 )
W
w ( se măsoară în J/m3 = N/m2)
V
Presupunem că unda se propagă doar printr-un mediu elastic care poate fi privit ca un ansamblu de oscilatori
armonici (de exemplu spirele unui resort).
kA2 m 2 A2
Energia unui oscilator este E1   , unde m este masa unui oscilator elementar al mediului. Dacă n= N/V este
2 2
numărul oscilatorilor în unitatea de volum (adică densitatea oscilatorilor) atunci densitatea volumică de energie este
m 2 A2 Nm  2 A2  2 A2
w  n  E1  n    
2 V 2 2
Evergia undei dintr-un anumit volum (de exemplu o cameră în care se aude muzică) va fi
W  w  V  wSvt rezultă că intensitatea undei va fi
W wSvt  2 A2 Z 2 A2
I   wv  v
S  t St 2 2
unde Z = ρ∙v se numește impedanța acustică a mediului elastic.
Concluzie: unda transportă energie iar mărimile definite mai sus ne permit să estimăm acest transport.
Ex: “volumul” sonor aparent (adică cât de ”tare” se aude un sunet) este legat de energia ce ajunge într-o secundă pe suprafața
timpanului. Vom vedea că în realitate situația este puțin mai complicată…