Propagarea unei perturbații într-un mediu elastic

Solidele, lichidele şi gazele, sunt medii formate din particule care interacționează între
ele. Dacă una dintre particule oscilează (vibrează), atunci vor oscila (vor vibra) şi particulele
vecine. În felul acesta oscilațiile (perturbațiile) se propagă prin mediu de la o particulă la alta.
Prin propagarea oscilațiilor se generează undele.
Perturbaţia este un şoc, un impuls aplicat mediului.

Definiție: unda reprezintă fenomenul de extindere şi propagare din aproape în

aproape a unei perturbații periodice produse într-un anumit punct al mediului.

Observații:
1. deplasarea unei perturbații se mai numește și propagare;
2. propagarea undei se face cu o viteza finită, numită viteza undei;
3. dacã în mediul material perturbat se manifestã numai forțe elastice se spune ca unda
este o undã elastic;
4. „punctul” în care se aplicã perturbația externã se numește sursã sau centru de oscilație;
5. pentru propagarea undelor mecanice este necesarã prezența unui mediu (ex.; sunetul
care este o undă mecanicã, nu se propagã în vid; iar undele electromagnetice nu au
nevoie de existența unui mediu material: lumina se propagã prin vid, de la Soare la
Pãmânt).

Convenție: presupunem cã mediul de propagare este nedisipativ adică,

la propagarea undei nu se pierde energie.

Propagarea unei unde elastice într-un anumit mediu generează o serie de mișcări de
oscilație ale particulelor mediului. Punctele materiale încep mișcarea oscilatorie, în jurul
pozițiilor lor de echilibru, pe măsură ce energia undei ajunge la ele.

Important: unda nu efectuează transport de substanță, ci numai transport de

energie!
Clasificarea undelor: după natura perturbației şi modul de propagare al acestora:

a) Unde longitudinale: direcția de propagare a undei coincide cu direcția de oscilație şi

se propagă în toate tipurile de medii, dar sunt specifice mediilor gazoase și lichide (ex.: undele
sonore sau undele formate la suprafaţa apei).
Propagarea undelor longitudinale are loc prin comprimări şi dilatări ale mediului elastic.
Particulele mediului oscilează numai în jurul poziției de echilibru.
Viteza undelor longitudinale este dată de relaţia:
 vl =

- E : modulul de elasticitate;
- : densitatea substanţei.

b) Unde transversale: direcția de propagare a undei este perpendiculară pe direcția de

oscilație şi sunt caracteristice mediilor solide.

Propagarea undelor transversale are loc cu deplasarea particulelor pe verticală în sus şi în

jos, iar direcția de propagare a undelor este orizontală (ex.: undele care iau naștere într-o coardă
vibrantă (coarda unei chitare), sau un steag fluturând).
Viteza undelor transversale este dată de relaţia:

vt =

- T : tensiunea din coardă (forţa aplicată mediului);

- μ : densitatea liniară a mediului.

c) Unde superficiale: sunt undele produse la suprafața unui lichid, unda nu afectează tot
lichidul ci numai straturile de la suprafață.
Experimental s-a constatat că mișcarea particulelor de la suprafața lichidului sunt combinații de
oscilații vertical și orizontale, traiectoriile sunt linii închise situate în planul vertical pe direcția
de propagare a undei.

Caracteristicile undelor elastice:

a) Frecvenţa – notată υ, reprezintă numărul de oscilaţii pe secundă.

b) Viteza de propagare – notată v, reprezintă viteza de propagare a undelor elastice prin

material.
După caracterul vitezei de propagare a undei elastice se disting:
- unde nedispersive la care viteza undei într-un mediu omogen şi izotrop este constantă
pentru toate lungimile de undă din grupul respectiv de unde.
Undele sonore în aer, şi în general în fluide sunt unde nedispersive.
- unde dispersive la care viteza de propagare depinde de lungimea de undă sau de
frecvenţă. În cazul propagării unui grup de unde, fiecare undă monocromatică din grup va avea
viteza sa proprie de propagare numită viteză de fază, așa încât fenomenul de propagare este
dispersiv, fenomen manifestat la solidele anizotrope.

c) Lungimea de undă:

Definiții:
1. vectorul de oscilație, la momentul t, este vectorul care are originea în poziția de repaus a
punctului considerat și extremitatea în poziția în care se aflã punctul la un moment dat de timp.
2. punctele de fazã egalã sunt punctele din mediul de propagare a undei care oscileazã în fazã (au
permanent vectorii de oscilație egali în mãrime și cu aceeași tendințã de variație – creștere sau
scãdere).

Definiție:
- lungimea de undă λ este distanța dintre douã puncte de fazã egalã vecine,
succesive pe direcția de propagare,
sau
- lungimea de undă λ reprezintă drumul parcurs de undă în timp de o perioadă,
T.

Această distanţă variază cu frecvenţa și cu viteza de propagare a undelor elastice prin material:

λ = v·T =

Observație: lungimea de undă depinde atât de natura sursei prin frecvenţă ν, cât şi de natura
mediului de propagare prin viteză v.

Definiții:
1. Suprafața de undă reprezintă locul geometric al punctelor care oscilează cu aceeaşi
amplitudine, la un moment dat.
După forma suprafețelor de undă, putem întâlni unde plane, unde sferice, unde cilindrice, etc.
2. Frontul de undă reprezintă suprafața de undă cea mai avansată la un moment dat.