Romantismul – definiție și trăsături.

Reprezentanți ai
romantismului

Romantismul este curentul literar care a atins apogeul în

literatura română în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Primele manifestări au apărut în zona care va fi mai târziu
Germania și în Anglia.
- s-a manifestat în diferite forme și a marcat în special literatura și
muzica
- mai târziu, când curentul a ajuns în școli, au început să apară critici
împotriva idealizării realității, iar din această cauză a apărut mișcarea
care va da naștere realismului.

Romantismul literar
Curentul literar s-a manifestat în paralel cu romantismul
artelor plastice și cu cel muzical, iar migrația influențelor impuse de
curent a determinat coexistența sa alături de alte curente.

Trăsăturile generale ale romantismului

- libertatea de creaţie, refuzul normelor şi al regulilor impuse de
clasicism;

- afirmarea individualităţii, a originalităţii şi a spontaneităţii;

- cultivarea sensibilităţii, a imaginaţiei. Gândirea romantică se

întemeiază pe nevoia de eliberare a eului de orice fel de constrângeri
(religioase, politice, sociale, estetice, morale);

- amestecul genurilor, al speciilor şi al stilurilor;

- cultivarea antitezei (trecut – prezent, înger – demon, omul superior –
omul comun);
- personaje excepţionale în împrejurări excepţionale;
-sunt introduse noi categorii estetice precum: sublimul, grotescul,
macabrul, fantasticul;
- se cultivă stări precum: sensibilitatea, imaginaţia, originalitatea,
fantezia, misterul;
- evadarea din realitate se face prin vis ori somn (mitul oniric) într-un
cadru nocturn sau exotic;
-promovează inspiraţia din tradiţie, folclor, trecutul istoric al
neamului, ceea ce imprimă curentului un caracter național patriotic (pot
fi menționate motive literare precum cel al zidului părăsit, cetatea,
etc…) ;
-acordă o deosebită importanţă sentimentelor omeneşti, în special iubirii,
trăirile interioare sunt armonizate cu peisajul naturii ocrotitoare;
- natura devine spațiul ocrotitor pentru îndrăgostiți, evidențiindu-se
legăturile dintre om și natură; trăirile eului liric sunt concordante cu
elementele din natură;
- iubirea, pentru romantici, este văzută ca un element salvator;
- scriitorii romantici sunt înclinați spre elementele astrale (pot fi
menționate motive literare precum cel al stelelor, lunii, soarelui, etc…)
-personajele romantice nu sunt dominate de raţiune, ci de imaginaţie şi
trăiri intense;
- defineşte timpul şi spaţiul ca fiind nemărginite, ca proiectare subiectivă
a spiritului uman;
-Curentul literar utilizează procedee artistice variate, dintre care se
remarcă antiteza.
 Caracteristicile literaturii romantice
-prezența eului liric în textele literare;
-libertate în creație și absența oricăror reguli ori constrângeri;
-îmbogățirea limbajului poetic;
-întoarcerea spre trecut și adorația trecutului, în special al Evului
Mediu;
-exprimarea specificului național în literatură;
- descoperirea folclorului național;
-aspirația spre absolut;
-tendința de a prezenta istoria într-o lumină ideologizată;
-apar culegerile de basme și folclor național;
Teme romantice :
viața, iubirea, natura, folclorul, istoria, cosmosul,timpul, fantasticul
libertatea, moartea.

Reprezentanți ai romantismului românesc

Mihai Eminescu – Opere: „Luceafărul”, „Scrisoarea I”, „Scrisoarea
II”, „Scrisoarea III”, „Floare Albastră”, „Făt-frumos din lacrimă”,
„Epigonii”, „Glossă”, „Sărmanul Dionis”, „Dorință”, „Geniu pustiu”,
„Lacul”, „Memento Mori”, „Odă în metru antic”, etc.

Vasile Alecsandri;
Grigore Alexandrescu;
Costache Negruzzi;
Mihail Kogălniceanu;
Dimitrie Bolintineanu;
George Coșbuc;
Octavian Goga;
Alexandru Macedonski;
Barbu Ștefănescu Delavrancea;
Ion Heliade Rădulescu;
Alecu Russo;
Gheorghe Asachi.

Literatura română romantică

Romantismul s-a făcut simțit în literatura română datorită
scriitorilor pașoptiști (Vasile Alecsandri, Ion Heliade Rădulescu, etc,
atingând punctul culminant în opera lui Mihai Eminescu.
În literatura română, romantismul s-a manifestat în trei etape și anume:
1. Preromantismul – cunoscut și ca romantism al scriitorilor
pașoptiști;
- creațiile sunt în mare majoritate mediocre, este perioada imitării
literaturii romantic di Europa de Vest, în special Franța
2. Romantismul propriu-zis, cunoscut și ca romantism înalt sau
eminescian;
3. Romantism posteminescian- reprezentanți George Coșbuc, Octavian
Goga, Alexandru Macedonski, Barbu Ștefănescu Delavrancea.