CURS 2: Neuronul (celula nervoasa)

Def. : Neuronul impreuna cu prelungirile lui reprezinta unitatea anatomica functionala si trofica a SN.
Este singura celula dotata cu proprietatea de a conduce influxul nervos.
Dimensiunile lui variaza intre 2 si 134 microni.
La fel ca si celalalte celule ale corpului, urmeaza acelasi tipar, adica prezinta: nucleu, citoplasma, membrana dubla
(nucleolema) care comunica cu exteriorul prin pori.
Un neuron tipic are 4 regiuni: corp celular, axon, dendrite, terminatii presinaptice cu functii diferite.
Nucleul contine cromatina, din care, la inceputul diviziunii celulare, se formeaza cromozomii alcatuiti din ADN, ARN
cromozomal, proteine histonice si nonhistonice, cantitati mici de lipide si ioni de Mg si Ca.
La om sunt 46 cromozomi de diferite forme si marimi.
Fiecare regiune de ADN care produce o molecula functionala de ARN, constituie o gena. Gena este unitatea de baza
structurala si functionala a materialului genetic, unitatea fundamentala de informatie ereditara.
Fiecare gena reprezinta un fragment de cromozom si determina aparitia unui caracter. Genele pot prezenta mai multe
forme, numite gene alele. Acestea influenteaza aceeasi insusire a caracterului determinand aparitia unor caractere
contrastante.

Citoplasma contine organite generale comune tuturor celulelor si organite specifice:

Organitele generale
Mitocondriile produc energie;
Lizozomii raspanditi in dendrite; contin enzime hidrolitice care actioneaza asupra proteinelor, hidratilor de carbon si
acizilor nucleici pe care ii dezintegreaza;
Aparatul Golgi elaboreaza continutul veziculelor sinaptice;
Centriolii care se gasesc numai in neuronii tineri care se divid doar in viata intrauterina;

Organitele specifice
Corpusculii Nissl rol in sinteza de proteine protoplasmatice ce servesc la refacerea celulei;
Neurofibrile grupuri de fascicule care patrund in dendrite si axoni;
Neurotubuli sistem de transport pentru materiale la nivelul neuronului, putnd fi folosit i ca suport structural;
Lipofuscina pigment galben;
Pigment melanic
Enzime
Metale Zinc (in hipocamp), cupru (locus celuleus), fier (substanta neagra).
In celulele umane exista 22 de perechi de cromozomi identici autozomi si o pereche de cromozomi sexuali
gonozomi (perechea 23: XX la femei, XY la barbati) .

Aproximativ 75% din masa tesutului nervos este alcatuita din celule ,respectiv 35% celule neuronale, 40% celule
nevroglice, 15% reprezinta substanta intermediara necelulara (lichid extracelular cu elemente macromoleculare),iar
10% reprezinta reteaua vasculara.
Membrana celulara sau partea externa a neuronului reprezinta cea mai specializata parte a neuronilor.
Este semipermeabila si permite trecerea diferitelor particule incarcate electric (ioni) din interior spre exterior si
invers.
In concluzie, este incarcata electric (polarizata). Aceasta polarizare fiind data de distributia inegala a concentratiei
ionilor pe cele doua parti ale membranei (interna, externa), fapt important pentru functionarea celulelor musculare si
nervoase. Aceasta diferenta de potential s.n. potential de membrana.
De obicei, exista concentratii diferite de ioni (Na, Cl, Ca) in interiorul si exteriorul celulei ceea ce duce la o diferenta de
potential electric de aproximativ -65mV intre interior si exterior. Acesta este potentialul de repaus. Valorile
potentialului de repaus este -50mV pentru celulele usor excitabile(neuroni vegetativi), -70mV pentru neuronii din
SNC si -90mV fibrele musculare striate.
Distributia ionilor membranari este determinata in mare parte de prezenta porilor sau a canalelor ionice din aceste
membrane. Unele dintre ele pot fi inchise, altele deschise, mai mult, ele pot fi permeabile selectiv permitand numai
trecerea anumitor ioni.
Starea de potential de repaus poate fi schimbata cu ajutorul diferitelor tipuri de stimuli (mecanici, chimici, electrici).
Pe masura ce potentialul transmembranar urca spre valoarea de +55 mV apare o crestere exploziva a permeabilitatii
membranei, ceea ce le permite ionilor de Na si Cl sa patrunda in neuron, iar ionilor de K sa iasa in exterior
(depolarizarea). Acest schimb rapid, permite potentialului de membrana sa se deplaseze de la -65mv la +55mv intr-o
jumatate de milisecunda, creand potentialul de actiune (modificarea temporara a potentialului de membrana).
Apoi urmeaza o scurta perioada refractara, timp in care membrana este inactiva, intreaga actiune dureaza aprox. 4
milisec.
Transportul ionic transmembranar, realizat prin diverse mecanisme duce la aparitia si mentirea potentialului de repaus
(potentialul de membrana =starea de polarizare) sau de actiune (stare de depolarizare).
Cele mai importante dispozitive de transport sunt: canalele membranare si pompele ionice.
Pompele ionice sunt mecanisme pasive de transport, transmembranar, formate din proteine ce strabat membrana celulei
prin care se transporta ionii din exterior catre interior si invers.
Transportul ionic transmembranar activ, este asigurat de mecanismul pompelor ionice de Na, Cl, K.
In concluzie, orice factor care determina o crestere brusca a permeabilitatii membranei pt. ionul de Na, produce o secventa
de modificare rapida a potentialului de membrana. Aceasta secventa se numeste potential de actiune. Modificarea dureaza
cateva fractiuni de secunda, dupa care potentialul de membrana revine la valoarea de repaus.
Factorii care pot declansa o asemenea secventa sunt stimulii electrici, chimici, termici, mecanici.
In absenta Na nu exista excitatie.
Structura membranei neuronale, care permite aparitia potentialului de actiune, permite si propagarea lui de a lungul
neuronului din punctul in care acesta a luat nastere. Acesta este influxul nervos.
Astfel, frecventa maxima de transmitere a impulsurilor este de 250 m/s.
Proprietatile cruciale ale conducerii impulsurilor sunt frecventa si tempo-ul tunurilor de impulsuri.
Potentialul de actiune este initiat de dendrite, dupa care impulsul este propagat de-a lungul neuronului, in directia
dendrita->celula->axon->terminatii axonice.

Viteza de conducere variaza pentru fiecare fibra nervoasa intre 0.5-170 m/s. Este mai mare in fibrele mielinizate si in
cele cu diametrul mai mare. Fibrele aferente fusurilor musculare au o viteza de 75m/s, cele pentru sensibilitate 11m/s.
Nervii micsti periferici (nervul sciatic) contin toate tipurile de fibre si inerveaza musculatura si pielea membrului inferior.
Na este un metal alcalin, mineral, esential, cu reactivitate crescuta. Nu se gaseste liber in natura si intervine alaturi de K in
mentinerea echilibrului hidrosalin si participa la homeostazia mediului intern(30% din Na este prezentat in oase, 10% in
plasma sangvina, 60% in mediul extracelular).
NaCl (sarea de bucatarie) reprezinta sursa zilnica de sare (10 gr pe zi= o lingura; un pahar de lapte are aprox 2 grame
de sare).
Anestezicele locale (procaina si lidocaina) fac parte din grupa blocantilor de Na si sunt folosite in practica medicala
pentru blocarea reversibila a conducerii formatiilor senzitive si motorii prin fibrele nervoase.
Pompele de Na reprezinta cel mai activ transport ionic si se aprecieaza ca aproximativ 50% din energia consumata de
celula nervoasa este folosita pentru activitatea pompelor de Na. D.p.d.v. structural, pompele de Na sunt proteine complexe
din structura membranelor celulare din familia ATP-aze. Prin activitatea lor asigura gradientul necesar de concentratie
ionica la nivelul membranei,mitocondriilor si a reticulului endoplasmatic.
Pentru celula nervoasa (neuron) pompele ionice asigura repartizarea inegala de Na, K, Ca, Cl.
Pompa de Na, K este o proteina dispusa integral in grosimea membranei si este o molecula proteica, politopa continand
aproximativ 1000 de aminoacizi. Cand celula este in repaus se realizeaza un echilibru intre cantitatea de ioni (steady state)
cu pastrarea gradientului care determina potentialul de membrana.

Tulburari ale aportului de Na:

Hiponatremia scaderea sub pragul normal al acestui electrolit prin pierderi de urina, transpiratie, voma, diaree. Se
manifesta prin: astenie, lipsa capacitatii de concentrare, greata, tulburari de memorie.
Hipernatremia cresterea nivelului de Na in plasma sangvina se traduce printr-o deshidratare manifestata prin aport
insuficient hidric, pierderi renale sau cutanate, trasnpiratie sau arsuri si antreneaza tulburari neurologice sub forma
confuziei, obnubilare, iritabilitate, secuse (contractii musculare) neuromusculare, convulsii. Se amelioreaza prin aport de
apa.

Ca - mineral prezent in cantitatea cea mai mare in organism (1kg-1.5kg) impreuna cu P (Fosfor)consolideaza funtiile
scheletului si dintii .Are rol in transmiterea impulsurilor nervoase,este tonic al SN si mentine echilibrul functional.
Impreuna cu Mg asigura bataile regulate ale inimii.
Contribuie la metabolizarea Fe.
Micsoreaza amploarea proceselor alergice prin stabilizarea membranelor celulare.
Stimuleaza echipamentul enzimatic si are un rol important in tratarea insomniilor.

Tulburari ale aportului de Ca:

Hipocalcemia scaderea aportului de Ca. Apare ca urmare a unui aport scazut de vitamina D, in boli renale hepatice,
pancreatice, scaderea functiei paratiroidei (glanda ce mentine echilibrul Ca in organism). Se manifesta prin insomnie,
irascibilitate, palpitatii, colici, balonari, senzatii de amorteli ale membrelor, crize de trasnpiratie, lipsa de aer, tulburari de
dinamica sexuala, tulburari de concentratie.

In formele severe apare tetania manifestata prin contracturi ce cuprind cea mai mare parte a musculatarii corpului si
aparatul respirator,ceea ce pune viata in pericol.
Factorii care determina dezechilirul de calciu sunt fumatul ,cafeaua, prelucrarea indelungata a hranei, painea,
dulciurile, bauturile racoritoare cu nivel ridicat de P.
Hipercalcimia cresterea aportului de Ca. Se manifesta prin: greata, varsaturi, pierderea apetitului alimentar, senzatie de
sete execesiva, urinari frecvente, constipatie, dureri abdominale, slabiciune musculara, dureri articulare, letargie, oboseala,
ritm cardiac anormal.

Un neuron are de obicei mai multe dendrite si un singur axon.

Dendritele sunt relativ scurte, mult arborizate si impreuna cu membrana neuronului reprezinta principala suprafata
receptiva care comunica cu alti neuroni.
Axonul ia nastere dintr-o usoara ridicatura a corpului celular, prin prelungirea cea mai lunga a neuronului (nervul
sciativ 60-90 cm).
Cand este sectionat, axonul, degenereaza si moare.
Axonii mai mari ai nervilor periferici sunt inclusi intr-o teaca de mielina (Schwann-compusa din celule gliale). Aceasta
teaca are un rol esential pentru conductia cu viteza mare a potentialului de actiune. Teaca de mielina este intrerupta la
intervale regulate de strangulatii Ranvier. Axonii care poseda teaca de mielina formeaza fibre nervoase mielinizate.
Aproape de terminatie, axonul prezinta ramuri fine care contin umflaturi specializare numite terminale presinaptice. Cu
ajutorul terminatiilor sale, un neuron transmite informatii altor neuroni.
Punctul de contact se numeste sinapsa, iar celulele care transmit informatii se numesc presinaptice, iar cele care o
primesc se numesc postsinaptice.
In concluzie, neuronul este o celula unica, a carei citoplasma umple axonul si dendritele, numarul lor este de 5 x 109 din
care aproximativ 14 miliarde se afla la nivelul cortexului cerebral.
Cand neuronii sunt lipsiti de oxigen sufera o serie de modificari structurale ireversibile, care le modifica forma si nucleul,
fenomen numit modificare celulara ischemica. Deficienta de oxigen provine din diminuarea concentratiei oxigenului
sangvin sau blocarea respiratiei.
Clasificarea neuronilor
Dupa forma neuronii sunt:
Stelati in coarnele anterioare ale maduvei;
Piriformi neuronii Purkinje;
Piramidali din straturile piramidale ale scoartei cerebrale;
Ovalari in ganglionii spinali.

Dupa numarul proceselor neuronale (prelungirilor care iau nastere din corpul celulei) neuronii sunt:
Unipolari cu o singura prelungire nervoasa (in ggl SNV, celulele cu cornuri si celulele cu bastonase din retina)
Bipolari cu 2 fibre nervoase, una periferica dendrita care primeste informatia si axonul care duce informatia la
SNC sau de la SNC la organele efectoare(motorii). Acesti neuroni se afla la nivelul partilor specializate ale ochilor,
nasului si urechii. Unele celule bipolare localizate in ggl. spinali au rolul de a transporta informatia de durere, tactila si de
presiune.

Multipolari cu un axon si mai multe dendrite. Cei mai multi neuroni de acest tip se afla in creier si in maduva
spinarii.
Pseudounipolari cu o singura prelungire care se divide intr-o fibra periferica (dendrita) si una centrala (axon).
Dupa diferentele functionale neuronii sunt:
Motori specializati in transmiterea impulsurilor nervoase de la creier sau maduva spinarii la efectorii spinali sau
glandulari. Sunt specializati in elaborarea mesajului de comanda si control si a raspunsurilor adecvate din mediul extern
sau intern organismului. Gruparea lor formeaza marile sisteme ale sintezei eferente.
Senzitivi transporta impulsurile nervoase de le periferie catre creier sau maduva spinarii. Sunt specializati in
receptarea informatiei emise de surse din afara SN, gruparea lor formeaza marile sisteme ale sintezei aferente.
De asociatie (interneuronii/neuronii intercalari) se afla in interiorul creierului sau maduvei spinarii si realizeaza
legaturile dintre neuronii motori si neuronii de asociatie.

Proprietatile neuronilor sunt:

Conductibilitatea=proprietatea de a conduce influxul nervos.
Excitabilitatea=proprietatea de a se excita la stimuli de intensitate prag.
Labilitatea= proprietatea de a raspunde la un anumit numar de stimuli in unitatea de timp.

Neuronii in oglinda reprezinta un subset de neuroni descoperiti de un grup de cercetatori italieni de la Universitatea din
Parma. Reprezinta o clasa speciala de neuroni, cu rol in cunoasterea directa, automata si inconstienta a mediului
inconjurator.
Acesti neuroni corticali sunt implicati si atunci cand o activitate este indeplinita de altcineva. Reprezinta mecanismul
prin care actiunile, intentiile si emotiile altora sunt intelese in mod automat si au rol in reglarea comportamentului si in
empatie. Cercetarile imagistice au relevat faptul ca observand starea emotionala a altor persoane se activeaza aceleasi
structuri emotionale ca atunci cand traiam noi insine emotiile respective.
Au rol in repetarea unor actiuni, implicit in invatare, in intelegerea scopului si sensului unei actiuni, in intelegerea
intentiilor.
Disfunctiile la acest nivel produc diferite tulburari cum ar fi: autismul.