TESUTUL NERVOS Sistemul nervos central consta in creier si maduva spinarii.

Subtanta neurala ce
le formeaza poate fi clasificata in substanta alba si substanta cenusie.
            Substanta alba este caracterizata de fibre nervoase mielinizate si de absenta corpurilor
celulare neurale.
            Substanta cenusie se caracterizeaza prin prezenta a numeroase corpuri celulare nervoase si
dendrite si absenta proceselor nervoase mielinizate.
            Sistemul nervos periferic consta din nervii spinali si cranieni si tesutul asociat lor.
            Sistemul nervos autonom consta in sistemul simpatic, parasimpatic si enteric.
            Componentele tesutului nervos sunt neuronii si celulele de suport. Celulele gliale sunt celulele
de suport ale SNC. Acstea includ  oligodendrocitele, astrocitele, microglia si elulele ependimale.
Celulele Schwann si celulele satelite sunt celulele de suport ale SNP.
            Abilitatea de a percepe si raspunde la evenimente din mediul intern si extern depinde de
sistemul nervos. Neuronii reactioneaza la stimulii mecanici si chimici si efectul stimularii lor este
transmis la alte parti ale aceluiasi tip de celula. In acelasi timp efectul stimularii este oferit si altor
celule nervoase, musculare sau glandulare.

            NEURONUL Este unitatea structurala si functionala a sistemului nervos. Numarul este estimat
la 9-15 bilioane. Neuronii au o mare variabilitate de dimensiune si forma.
            Corpul celular (pericarionul) este portiunea dilatata ce contine nucleul. Este centrul metabolic
si al functiilor integrative al neuronului. De obicei este rotun sau ovoid, dar poate fi si stelat. Forma
caracteristica se datoreaza numeroaselor procese ( axoni si dendrite) ce pleaca de la corpul celular.
Nucleul este mare, sferic, cu nucleol proeminent, iar citoplasma contine un bogat aparat Golgi, reticul
endoplasmic rugos, neurofilamente, mitocondrii si lizozomi.
            Corpii Nissl si aparatul Golgi indica o activitate intensa de sinteza si metabolica.
            Corpii Nissl sunt o aglomerare de reticul endoplasmatic rugos si poliribozomi ceea ce denota o
capacitate de sinteza proteica. Se extind si in dendrite, dar nu in axon.
            Prelungirile celulei nervoase sunt axonii si dendritele. Prezenta acestora este singurul caracter
comun al neuronilor.Neuronii se clasifica pe baza acestor prelungiri in:
-unipolari cu un singur proces scurt care se divide aproape de corpul celular intr-o dendrita catre
periferie si un axon catre centrul celular.
-bipolari care au un axon si o dendrita distincte.
-multipolari cu multe prelungiri, de obicei numeroase dendrite si doar un axon.
            Dendritele sunt prelungirile receptoare a caror principala functie este sa primeasca informatia
de la alte celule nervoase si sa o transmita corpului celular. Dendritele au de obicei un diametru mai
mare decat axonii la locul de origine din corpul celular si sunt nemielinizate. Neuronii au mai multe
dendrite ce pot forma o arborizatie extinsa crescand suprafata de receptie a neuronului.
            Axonul este prelungirea efectoare ce preia impulsul nervos de la corpul celular si il conduce
spre alt neuron sau o alta structura efectoare cum ar fi celula musculara. Axonii neurosecretori cum ar
fi cei din neurohipofiza conduc hormoni de la corpul celular catre terminatia axonica apropiata de un
sistem de capilare fenestrate.
            Axonii sunt de obicei terminatii fine, unice. Lungimea este variabila. Locul de origine al
axonului nu contine substanta Nissl iar microtubulii si neurofilamentele trec prin acesta in axon.
            Segmentul initial al axonului este o zona scurta intre locul de origine si inceputul tecii de
mielina. Acesta este locul initierii unui potential de actiune ca raspuns la suma impulsurilor primite de
dendrite si corpul celular.
            Transportul axonal este intracelular bidirectional intre corpul celular si axon. Este o cale de
comunicare intracelulara. Transportul anterograd este miscarea materialului de la corpul celular catre
partile distale ale axonului. Transportul retrograd este miscarea materiallui de la partile distale ale
axonului catre corpul celular.
            Transportul lent vizeaza elemente structurale necesare pentru mentinerea si cresterea celulei.
Apare doar in sens anterograd.
            Transportul rapid vizeaza componente membranare si neurotransmitatori asociati cu
transportul de tip vezicular asociat cu microtubuli. Transportul rapid apare anterograd si retrograd.

            SINAPSELE sunt puncte de contact functional intre doi neuroni sau intre un neuron si o celula
musculara sau glandulara. Pot fi subclasificate in sinapse chimice sau electrice.
            Sinapsele chimice Exista o stransa apropiere intre celule la locul interactiunii sinaptice astfel
incat se formeaza o fanta sinaptica. Copmunicarea intre cei doi neuroni se realizeaza prin eliberarea
unui neurotransmitator. Componenetele sinapsei sunt presinaptica, portiunea dincare se elibereaza
neurotransmitatorul si portiunea postsinaptica, regiunea suprafetei celulare care este afectata de
eliberarea neurotransmitatorului.
            Numarul sinapselor gasite pe suprafata neuronului si procesele sale variaza de la sute la zeci
de mii. Numarul de sinapse este direct propoartional cu gradul de receptionare si integrare.
            Orice parte a neuronului poate forma sinapsa cu orice parte a altui neuron. Cele mai
numeroase sinapse sunt cele axodendritice si axosomatice, dar exista si axoaxonale si
dendrodendritice.
            Componenta presinaptica este caracterizata de prezenta veziculelor sinaptice. Vezicula
sinaptica este sferica si aparent goala, dar unele contin catecolamine care dau aspect electron-opac.
Veziculele sinaptice elibereaza continutul de neurotransmitator prin exocitoza in spatiul sinaptic.
Exocitoza duce la suplimentarea zonei membranare a suprafetei presinaptice prin supraadugarea
suprafetelor veziculelor eliberate si astfel integrate suprafetei finale. Fiecare astfel de zona mica
adaugata deriva din veziculele sinaptice. Totusi, suprafata presinaptica nu creste in mod normal. Are
loc o deplasare a membranei sinaptice dinspre zona de eliberare a veziculelor sinaptice spre periferia
capatului presinaptic. In acelasi timp membrana este retrasa sau internalizata prin endocitoza, ulterior
aceste membrane fuzioneaza cu reticulul endoplasmatic in aompartimentul presinaptic si este refolosit
in formarea de noi vezicule sinaptice.
            Componenta postsinaptica este regiunea receptoare a sinapsei. Regiunea suprafetei
neuronului de pe partea opusa a fantei sinaptice formeaza componenta postsinaptica, similara ca
forma si arie cu cea presinaptica. Densitatea postsinaptica este o lama de material dens de grosime
variabila atasat la partea sitoplasmatica a membranei postsinaptice. receptorii membranei
postsinaptice leaga neurotransmitatorul determinand modificari de potential electric in membrana
locusului postsinaptic. Domeniile citoplasmatice a moleculelor receptoare se ancoreaza in densitatea
postsinaptica.
            Neurotransmitatorul determina depolarizarea membranei postsinaptice. Acetilcolina este un
astfel de exemplu de neurotransmitator excitator.
            Unii neurotransmitatori produc o hiperpolarizare ca efect pe membrana postsinaptica si au
efect inhibitor, cum este acidul γ-amino-butiric.
            Sinapsele electrice furnizeaza cai de minima rezistenta intre neuroni. Neurotransmitatorii
chimici nu functioneaza in aceste sinapse. Sinapsele electrice sunt echivalentul jonctiunilor celulare cu
gauri din alte tesuturi decat cel nervos.