Bio-Electricitate

Cuprins

1 2 3 4
Potențialul de Sinapsele și Tipuri de
acțiune transmiterea Ecuația GHK Canale
neuronal sinaptică Membrane
Abstract
Bioelectricitatea este un domeniu al științei care studiază fenomenele
electrice și electrochimice care au loc în organismele vii. Această lucrare
sintetizează patru aspecte cheie ale bioelectricității: potențialul de acțiune
neuronal, transmiterea sinaptică, ecuația Goldman-Hodgkin-Katz (GHK) și
tipurile de canale membranare pentru fluxul de ioni.
Rolul și importanța acestor fenomene în funcționarea neuronilor oferă o
perspectivă asupra generării semnalelor, transmiterii informației în sinapse,
calculului potențialului membranar și reglării acestuia prin canale membranare
specifice.
 Potențialul de acțiune
1. Stimularea:
În stare de repaus, neuronul are o diferență de potențial electric între interior ul și exteriorul (membranei. Acest potențial este menținut de activitatea pompelor
ionice, cum ar fi pompa de sodiu-potasiu. Când un stimul depășește pragul de excitație, canalele de sodiu (Na+) se deschid, permi țând intrarea rapidă a
ionilor de sodiu în celulă.
2. Depolarizarea:
Depolarizarea începe odată cu intrarea ionilor de sodiu. Concentrația crescută de Na+ în interior crește potențialul electric al membranei.
În această fază, potențialul de membrană crește rapid de la valoarea de repaus (aproximativ -70 mV) spre 0 mV.
3. Faza de Vârf:
Depolarizarea continuă până când neuronul atinge vârful potențialului de acțiune, iar canalele de sodiu ajung la deschiderea maximă.
În această fază, potențialul de membrană poate atinge valori pozitive, cum ar fi +40 mV.
4. Repolarizarea:
Odată atins vârful, canalele de sodiu se închid, iar cele de potasiu (K+) se deschid.
Potasiul începe să iasă din celulă, repunând potențialul de membrană la valori negative.
Valoarea potențialului de membrană în faza de repolarizare poate atinge chiar sub -70 mV.
5. Hiperpolarizarea:
În repolarizarea excesivă, potențialul de membrană poate scădea temporar sub valoarea de repaus.
Această hiperpolarizare asigură refractaritatea neuronului, făcându-l mai puțin sensibil la stimulii suplimentari.
6. Restabilirea la Starea de Repaus:
Activitatea pompelor ionice restabilește treptat concentrațiile de Na+ și K+ la nivelurile de repaus.
Neuronul revine la starea de repaus, cu un potențial de membrană de aproximativ -70 mV.
https://www.moleculardevices.com/applications/patch-clamp-electrophysiology/what-action-potential
 Sinapsele și transmiterea sinaptică
https://ro.wikipedia.org/wiki/Neurotransmițător

După generarea potențialului de acțiune într-un neuron, semnalul

trebuie transmis către neuroni sau celule țintă. Această transmitere se
realizează prin intermediul sinapselor, locuri specializate de interacțiune
între neuroni.

Acești neurotransmițători, de exemplu, glutamatul, ajung să se lege

de receptori specifici de pe membrana celulei post-sinaptice. Această
legare determină deschiderea canalelor ionice în membrana post-
sinaptică, permițând trecerea ionilor și generând modificări în
potențialul electric al celulei post-sinaptice.

A: terminal presinaptic; B: fantă presinaptică; C: terminal postsinaptic 1. veziculă cu neurotransmițător 2.

proteină G 3. Canal de Ca2+ 4. moleculă de neurotransmițător 5. canal de reabsorbție a mediatorilor deja
eliberați 6. receptori

! Procesul de transmitere sinaptică poate implica atât sinapse excitatoare, care favorizează depolarizarea și generarea unui potențial de acțiune în
celula post-sinaptică, cât și sinapse inhibitorii, care conduc la hiperpolarizare și reduc excitabilitatea celulei post-sinaptice.
 Receptorii de glutamat
Receptorii ionotropi: Acești receptori permit direct trecerea ionilor în celulă atunci
când sunt activați de glutamat. Există trei principale tipuri de receptori ionotropi de
glutamat:
1. Receptorii NMDA (N-metil-D-aspartat): Acești receptori permit
trecerea ionilor de calciu și sodiu în celulă și joacă un rol crucial în
plasticitatea sinaptică și învățare.
2. Receptorii AMPA (alfa-amino-3-hidrox-5-metil-4-isoxazol-
proprionat): Acești receptori permit trecerea ionilor de sodiu și calciu
în celulă și sunt implicați în transmiterea rapidă a semnalelor
excitatoare. https://www.ucl.ac.uk/~smgxt01/frameh.htm?page=glutamat.html

3. Receptorii kainat: Similari cu receptorii AMPA, aceștia permit trecerea

ionilor de sodiu și calciu în celulă și sunt implicați în transmiterea
semnalelor excitatoare.

Receptorii metabotropi: Acești receptori acționează prin intermediul unor căi de semnalizare de tip metabotropic (adică
nu implică direct trecerea ionilor). Receptorii metabotropi de glutamat sunt cuplați cu proteine G (GPCR) și pot influența
activitatea canalelor ionice prin intermediul unor molecule de semnalizare secundare. Un exemplu de receptor
metabotropic de glutamat este grupul mGluR (metabotropic glutamate receptor).
 Ecuația Goldman-Hodgkin-Katz
Ecuatia GHK este o ecuație utilizată pentru a calcula potențialul de membrană în funcție de concentrațiile ionilor și permeabilitățile
membranare. Aceasta ia în considerare influența tuturor ionilor care contribuie la potențialul de membrană și oferă o perspectivă mai complexă
decât ecuațiile care se concentrează pe un singur ion (ecuația Nernst).

𝑅𝑇
𝑉 𝑚 = ln ⁡¿
𝐹

Alan Hodgkin (1914-1998), Bernard Katz (1911-2003) și David Goldman (1910-1998),

biofizicieni britanici care au generalizat ecuația lui Nernst.
Simulator dezvoltat de Biomedical Communications la Universitatea din Arizona.
http://www.nernstgoldman.physiology.arizona.edu
 Tipuri de canale ionice
În membrana celulară există diverse tipuri de canale ionice care permit fluxul de ioni între mediul intracelular și
extracelular. Aceste canale contribuie semnificativ la reglarea potențialului de membrană și la transmiterea semnalelor
neuronale.

Alberts, Mollecular Biology of the Cell

 Tipuri de canale ionice
Canale Ionice Voltage-Gated

1. Canale Voltage-Gated de Sodiu (Na+): https://en.wikipedia.org/wiki/File:Voltage-gated_Channels.jpg

Aceste canale se deschid în răspuns la depolarizarea membranei. În timpul potențialului de acțiune, canalele de sodiu se deschid rapid,
permitând intrarea masivă de ioni de sodiu, contribuind la depolarizare.
2. Canale Voltage-Gated de Potasiu (K+):
Deschiderea acestor canale este influențată de depolarizarea membranei, dar se deschid și în faza de repolarizare. Ele permit ieșirea de
ioni de potasiu din celulă, contribuind la repolarizarea membranei și la restabilirea potențialului de repaus.
3. Canale Voltage-Gated de Calciu (Ca2+):
Aceste canale se deschid în răspuns la depolarizare, permițând influxul de ioni de calciu în celulă. Canalele de calciu sunt implicate în
eliberarea de neurotransmițători la nivelul sinapselor și în alte procese celulare.
4. Canale Voltage-Gated de Clorură (Cl-):
Aceste canale sunt influențate de modificările potențialului de membrană, dar nu sunt la fel de frecvente ca cele de sodiu și potasiu.
Contribuie la reglarea balanței ionice și la stabilirea potențialului de membrană.
 Tipuri de canale ionice
Canale Ionice Ligand-Gated
Canalele ionice ligand-gated sunt o categorie de canale membranare sensibile la legarea unui ligand specific, cum ar fi un neurotransmițător sau o altă
substanță chimică. Aceste canale se deschid sau se închid în funcție de legarea moleculei semnalizatoare, facilitând trecerea ioniilor prin membrană și
generând astfel răspunsuri celulare specifice.
Aceste canale sunt prezente în sinapsele neuronale, unde neurotransmițătorii, precum glutamatul, acetylcholina sau GABA, acționează ca liganzi pentru
canalele ionice ligand-gated.

Un exemplu concret sunt receptorii cuplati cu proteina G (GPCRs), cunoscuți și sub numele de receptori cu 7 elice transmembranare, funcționează prin
legarea unui ligand specific, cum ar fi un neurotransmițător sau o altă substanță chimică, și activează o proteină G în interiorul celulei. Legarea
neurotransmițătorului determină o schimbare conformațională în structura receptorului, trecând de obicei de la o stare inactivă la o stare activă , ce ativează
mai departe proteina G formată din cele trei subunități (α, β și γ). Proteina G este responsabilă pentru semnalul celular transmis către nucleu.

https://www.geeksforgeeks.org/gpcr-pathway/
 Tipuri de canale ionice
Canale Ionice Mecano-sensibile

Canalele ionice mecanosensibile sunt proteine transmembranare care detectează și răspund la forțe mecanice sau deformări ale membranei
celulare. Aceste canale permit fluxul de ioni prin membrana celulară în răspuns la stimuli fizici, precum presiunea mecanică, tracțiunea sau alte
modificări ale structurii membranare.

Exemple de astfel de canale includ canalele Piezo care sunt implicate în sensibilitatea la presiune și distorsiuni mecanice, precum și canalele TRP
(canale tranzitorii potential receptor) care pot fi activate de o gamă largă de stimuli, inclusiv forțe mecanice. Aceste canale sunt esențiale pentru
funcțiile fiziologice, cum ar fi detectarea senzațiilor tactile, auditiva, răspunsul la presiunea arterială și alte procese legate de stimuli mecanici.

https://www.news-medical.net/health/Importance-of-Ion-Channels-in-the-Body.aspx
 Concluzii
Bioelectricitatea este un fenomen esențial pentru funcționarea oricărui
organism viu, așadar, rolul și importanța acestor fenomene în funcționarea
neuronilor și a proteinelor transmembranare oferă o perspectivă asupra
generării semnalelor, transmiterii informației în sinapse, calculului
potențialului membranar și reglării acestuia prin canale membranare specifice.

De la potențialul de repaus la potențialul de acțiune, ecuația GHK și

canalele ionice, toate aceste elemente constituie o rețea electrică ce menține
orice organism în viață.
 Referințe bibliorafice
1. https://www.moleculardevices.com/applications/patch-clamp-electrophysiology/what-
action-potential
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Neurotransmițător
3. https://www.ucl.ac.uk/~smgxt01/frameh.htm?page=glutamat.html
4. https://en.wikipedia.org/wiki/File:Voltage-gated_Channels.jpg
5. https://www.geeksforgeeks.org/gpcr-pathway/
6. https://www.news-medical.net/health/Importance-of-Ion-Channels-in-the-Body.aspx
7. Bio-nanotechnology, Prof. Ana-Nicoleta Bondar, University of Bucharest, Faculty of
Physics