Mesagerii chimici denumiti si molecule semnal transmit
mesajele intercelulare
Sunt produi de o anumit celul ca rspuns la un stimul specific i sunt transmii unei celule-int care recepioneaz semnalul prin intermediul unui receptor specific genernd un rspuns
Molecule informationale n cazul sistemului nervos, aceti mesageri chimici sunt denumii Neurotransmitori
Sistem endocrin- Hormoni
Sistem imun- Citokine
Alti mesageri: retinoizi, eicosanoizi, factori de cretere
Molecule informationale n funcie de distana dintre celula secretoare i celula int mesagerii sau semnalizarea poate fi clasificat astfel:
Receptorii i transducerea semnalului Receptorii sunt proteine coninnd un situs de legare specific pentru un singur mesager chimic i un alt situs de legare implicat n transmiterea mesajului
Al doilea situs de legare poate interaciona cu o alt protein sau cu ADN. Receptorii pot fi:
A. Membranari care strbat membrana celular i conin un domeniu extracelular de legare a mesagerului B. Intracelulari- pentru mesagerii capabili s difuzeze n celul Receptorii i transducerea semnalului Receptorii i transducerea semnalului Receptorii hormonali sunt prezenti in diferite zone ale celulei in functie de natura hormonului:
1. Pentru hormonii hidrosolubili, care nu patrund in celulele tinta, mesajul strabate membrana plasmatica datorita interventiei unei proteine receptor integrata in membrana
Aceasta asigura eliberarea unui mesager secund care ce transmite mesajul hormonal unor enzime sau proteine intracelulare = transducerea semnalului
Receptorii i transducerea semnalului Receptorii hormonali sunt prezenti in diferite zone ale celulei in functie de natura hormonului:
2. pentru hormonii liposolubili care strabat membrana plasmatica, receptorii sunt situati intracelular, frecvent in nucleu
Intensitatea raspunsului celular la un mesaj extern depinde de numarul de receptori si de gradul de ocupare al acestora cu liganzi Receptorii i transducerea semnalului Legarea liganzilor la receptori Receptorii i transducerea semnalului Receptorii hormonali sunt intr-o stare dinamica, numarul lor per celula fiind variabil, in raport cu diferiti factori:
1. numarul de receptori este reglat de nivelul hormonului n snge: Un nivel ridicat al prelungit al hormonului n snge diminu nr de receptori, realizndu-se o desensibilizare a esutului la hormonul respectiv = down-regulation o crestere a numarului de receptori la o expunere prelungita la hormon = up-regulation Receptorii i transducerea semnalului Un alt mecanism de reglare a nr de receptori consta in modificarea prin fosforilare, reactie catalizata de kinaze specifice. Ex: receptorul beta-adrenergic este inactivat prin fosforilare la resturile de serina ale complexului H-R
Receptorii insulinei si ai STH prezinta activitate proteinkinazica, fiind in acelasi timp si substratul acestor enzime. Fixarea hormonului la receptor determina autofosforilare cu alterarea functiei sale Receptorii i transducerea semnalului Receptorii i transducerea semnalului Receptorii formeaz cu hormonii un complex hormon- receptor care prezinta urmatoarele particularitati:
- se realizeaza prin forte necovalente - reactia de formare este reversibila, receptorul putand fi eliberat - interactiunea hormon-receptor se caracterizeaza printr-o inalta specificitate, ceea ce explice interactiunile de mare finete ale hormonilor Receptorii i transducerea semnalului A. Majoritatea receptorilor membranari sunt:
Receptori ai canalelor ionice Receptori ai tirozin-kinazei Receptori ataai tirozin-kinazei (JAK-STAT receptors) Receptori ai serin-threonin-kinazei Receptori heptahelicali (cu 7 helixuri transmembranare) etc
Cnd un mesager chimic se leag la un receptor semnalul generat trebuie transformat ntr-un rspuns intracelular. Aceast conversie poart numele de transducere a semnalului.
Receptorii i transducerea semnalului Mesager primar Mesager secundar mesagerul primar Receptorii i transducerea semnalului B.Transducerea semnalului pentru receptorii intracelulari Cea mai mare parte a receptorilor sunt factori de transcriere, proteine care se leag la ADN i regleaz transcrierea anumitor gene (proces copiere a informaiei genetice din AND n ARN)
A.Transducerea semnalului pentru receptorii membranari- mecanisme: Fosforilarea receptorilor la nivelul resturilor de tirozin= activitate tirozin- kinazic Modificari conformaionale ale proteinelor transductoare de semnal ( proteinele heterotrimerice G, proteina Ras G monomerica etc) Creteri ale nivelului de mesageri secundari intracelulari
Receptorii i transducerea semnalului Mesagerii secundari sunt molecule non-proteice generate intracelular ca rspuns la ataarea hormonului care continu transmiterea mesajului
Exemple: cAMP (adenozinmonofosfatul ciclic) IP3 (inozitol trifosfat) DAG (diacilglicerol)
Receptorii i transducerea semnalului Semnalizarea necesit frecvent un rspuns rapid i o finalizare rapid a mesajului prin:
Degradarea mesagerului sau a mesagerului secundar Automatic G protein clock Dezactivarea kinazelor transductoare ale mesajului de ctre fosfataze etc Receptorii ionotropici sau ai canalelor ionice Receptorul acetilcolinei Acetilcolina, Ach este un neurotransmitor care acioneaz pe receptorii nicotinici pentru acetilcolin de pe membrana plasmatic a anumitor celule musculare
Ca rspuns la potenialul de aciune, Ach este eliberat din terminaiile nervoase i sechestrat n vezicule n vecintatea zonei active a membranei presinaptice
Ach difuzeaz spre fanta sinaptic pentru a se lega de receptorii nicotinici membranari de pe celulele musculare
Cascada de evenimente va antrena contracia fibrei musculare Ci de semnalizare a receptorilor ionotropici Receptorul pentru acetilcolina Receptorul pentru acetilcolina Dup ce nceteaz secreia de Ach, mesajul este terminat prin:
aciunea acetilcolinesterazei, enzim localizat pe membrana postsinaptic, ce scindeaz Ach sau prin
difuzia Ach nafara spaiului sinaptic A. Receptorii membranari 2 grupe:
1. Receptori nrudii cu receptorul adrenergic: - receptorii pentru catecolamine - receptorii pentru Ach de tip muscarinic - receptorii pentru serotonin - rodopsina (receptorul din retin )
Receptorii pentru catecolamine Receptorul beta-adrenergic Protein transmembranar N-terminal cu 2 lanuri oligozaharidice legate de 2 resturi de Asn 7 segmente helicoidale, hidrofobe, transmembranare, paralele ntre ele Aceste segmente formeaz trei bucle extracelulare i trei bucle intracelulare
Citosol Membrana celular Spaiul extracelular NH3+ COO- Receptorul beta-adrenergic Segmentul N-terminal este extracelular, iar segmentul C-terminal este intracelular; fosforilat la resturile de serina de o kinaza specifica
Situsul de legare a hormonului, H este situat pe faa extern a R format dintr-un buzunar localizat intre elicele transmembranare
NH3+ COO- H Receptorul beta-adrenergic O bucl intracelular particip la transducerea semnalului extern prin intermediul proteinei G Receptorii pentru Ach de tip muscarinic Ach utilizeaz dou tipuri de recpetori: nitonici, sensibili la nicotina i muscarinici sensibili la muscarin
Cei de tip nicotinic mediaz actiunile Ach la nivelul jonciunilor n-m, fiind implicati n contracia muschilor striati
Cei muscarinici de tip M1, M2 i M3 aparin familiei de R cu 7 segmente helicoidale transmembranare
Au rol n transmiterea interneuronal a mesajelor, contractia muschilor netezi, secretia endocrina si exocrina a unor glande A. Receptorii membranari 2. Receptori cu activitate protein-kinazic tirozin-specific
n funcie de secvena de aa, structura tridimensional sau similitudinea liganzilor sunt divizai n 4 clase: - subclasa 1: receptorul factorului epidermal de cretere (EFG) - subclasa 2: receptorii insulinei (IGF-1) - subclasa 3: receptorii factorului de cretere ai fibroblatilor (FGF) - subclasa 4: mai multe tipuri de R
Receptorul insulinei Receptorii pentru insulin sunt glicoproteine cu greutatea molecular de 340.000 de daltoni
Ei sunt heterotetrameri i sunt formai din: - 2 subuniti , - 2 subuniti Subunitile se leag ntre ele prin puni disulfurice (S-S)
Subunitile alfa () se localizeaz extracelular, glicozilate i prezinta o singura regiune bogata in Cys Receptorul insulinei Subunitile beta () penetreaz membrana celular; au captul N- terminal extracelular, un segment transmembranar i capetele C- terminale n citoplasm
Un receptor fixeaz cte o molecul de insulin la captul N-terminal al fiecrei subuniti , ceea ce nsemn c un R insulinic fixeaz dou molecule de insulin.
Receptorul insulinei Manifesta activitate protein- kinazica dup ocuparea situsului extracelular cu ligand
Aceast activitate este localizat n dou domenii intracelulare ale lanurilor beta
Autofosforilarea se produce la dou resturi de Tyr ale lanturilor beta cu cresterea eficientei ca protein-kinaz Receptorul insulinei Aceasta va determina fosforilarea unei proteine intracelulare care exprima in final raspunsul biologic la impactul hormonal
Activitatea protein- kinazica tirozin- specifica este prezenta la R care au rol in cresterea si diviziunea celulara Receptorii nucleari Sunt receptorii hormonilor steroizi i tiroidieni, n general ai hormonilor hidrofobi care traverseaza usor membrana celular
Primul receptor nuclear (NR) a fost identificat biochimic in 1960 si este cel pentru estradiol
Superfamilia receptorilor nucleari, din punct de vedere evolutiv, a fost divizata in sase subfamilii diferite Receptorii nucleari
Cea mai extinsa cuprinde receptorul hormonului tiroidian (TR), receptorul acidului retinoic (RAR), receptorul vitaminei D (VDR) si receptorul activator al proliferarii peroxizomale (PPAR), precum si alte orfanide
A II-a subfamilie contine receptorul retinoidului X (RXR), factorul de transcriere pentru promoterul ovalbuminei de galinacee (COUP), factorul 4 nuclear hepatocitar (HNF-4), receptorul testicular (TR2), receptorii implicati in dezvoltarea ochiului, TLX (tailles related receptors) si PNR (fotoreceptor receptor nuclear specific). Receptorii nucleari A III-a subfamilie este formata din receptorii steroidieni si receptorii de tip estrogenic (ERR)
Subfamiliile IV-VI contin receptorii orfanidici de tipul clona B-NGF indusa (NGFI-B), factorul 1 steriodogenic / factorul 1 Fushi Tarazu (FTZ- 1/SF-1) si factorul nuclear al celulei germinative (GCNF)
Mecanismul de actiune al receptorilor nucleari A. Ligandul poate fi generat in trei moduri diferite: 1. ligandul activ este sintetizat intr-un organ endocrin clasic si patrunde in celula. 2.ligandul poate fi generat pornind de la un precursor sau prohormon situat in celula tinta. 3. Ligandul poate fi un metabolit sintetizat in celula tinta. A B Mecanismul de actiune al receptorilor nucleari
B) Exista si cai alternative de activare ale receptorilor nucleari independente de ligand
Unii receptori sunt activi constitutional in timp ce activitatea altora este modulata in principal, de exemplu, prin fosforilarea mediata de hormonii si factorii de crestere care stimuleaza diferite cai de transducere a semnalului. kinaze Domeniile structurale ale receptorilor nucleari A/B = domeniul modulator ce cuprinde un situs de activare a transcriptiei independent de fixarea ligandului;
C = domeniul de legare a ADN-ului, compus din 2 module : pentru Zn si o extensie C-terminala (CTE), implicata in recunoasterea locului de legare a ADN-ului si dimerizarea receptorilor nucleari ; Domeniile structurale ale receptorilor nucleari D = regiunea balama ce permite o rotatie intre domeniile C si E pana la 180o; acest domeniu interactioneaza cu co- represorii ;
E = domeniul de atasare a ligandului ce indeplineste numeroase functii: fixarea liganzilor, dimerizarea receptorilor, interactiunea cu proteinele de soc termic, localizarea nucleara si activarea transcriptiei dependenta de ligand; LBD domeniul de atasare a ligandului Este un domeniu multifunctional care, pe langa atasarea ligandului, mediaza homo-si heterodimerizarea, interactiunea cu proteinele de soc termic, activitatea transcriptionala dependenta de ligand si, in unele cazuri, represia transcrierii hormon reversibile
Contine doua regiuni bine conservate: un motiv emblema sau Ti si motivul AF-2 al capatului C-terminal responsabil pentru activarea transcrierii dependenta de ligand
Analiza cristalografica a LBD a identificat 12 regiuni de alfa-helix (H1H12). Intre H5 si H6 exista o structura de tip beta. Structurile legate sunt mult mai compacte decat cele nelegate, dupa atasarea ligandului producandu-se modificari conformationale DBD domeniul de legare a ADN-ului Reprezinta domeniul cel mai bine conservat al receptorilor nucleari ce confera abilitatea de recunoastere a secventelor- tinta specifice, precum si de activare a transcrierii genelor.
Contine noua cisteine si alte reziduuri cu afinitate inalta in legarea ADN-ului, doua portiuni de zinc finger formate din 60-70 aminoacizi alaturi de CTE (COOH-terminal extension) cu asa-numitele cutii T si A HRE-elemente de raspuns hormonal Receptorii nucleari regleaza transcrierea prin atasarea in genele- tinta de secventele ADN-specifice denumite HRE
Desi unii receptori monomerici se ataseaza unui singur motiv hexameric, majoritatea receptorilor homo-sau heterodimerizeaza DBD domeniul de legare a ADN-ului DBD-ul reuneste doua helixuri. Primul, incepand cu al 3-lea reziduu cisteinic, helixul de recunoastere, leaga ADN-ul intrand in contact cu baze specifice
Al II-lea, ce cuprinde capatul COOH al celui de al II-lea zinc finger, formeaza un unghi drept cu helixul de recunoastere. In cazul RXR, s-a identificat si un al III-lea helix in CTE
Schema de functionare a receptorilor nucleari In absenta ligandului, NHR sunt deja fixati la ADN, iar capacitatea lor de transactivare e inhibata de recrutarea co-represorilor si, indirect, a histonelor dezacetilate
Transcriptia e blocata din cauza compactarii cromatinice. Se formeaza un complex de co-activatori ce decondenseaza cromatina si permite initierea transcrierii C=domeniul de legare a ADN-ului E=domeniul de atasare a ligandului Receptorii hormonilor tiroidieni. Inhibitia dominant negativa a axului hipotalamo hipofizo tiroidian Generalitati despre rezistenta tiroidiana
Secretia tireotropinica (TSH) si, prin urmare, a hormonilor tiroidieni, tiroxina (T4) si triiodotironina (T3), este reglata printr-un mecanism de feed-back negativ, declansat de legarea lui T3 la propriul sau receptor situat in nucleul celulelor tireotrope ale glandei pituitare anterioare Elementele de baza in reglarea functiei tiroidiene TRH= tireoliberina. Sinteza de TRH e reglata direct de hormonii tiroidieni.T4 este produsul de secretie predominant al glandei tiroide, cu deiodinare periferica (T4 T3) in ficat si rinichi suplinind in proportie de 80% T3-ul circulant. Atat T3 cat si T4 inhiba sinteza si eliberarea de TSH. T4 este rapid convertit la T3. SRIH = somatostatina Rezistenta la hormonii tiroidieni Reprezinta o patologie rara, in general familiala, cu transmitere autosomal - dominanta care, din punct de vedere biochimic, se caracterizeaza prin:
cresterea nivelului sangvin de hormoni tiroidieni acompaniata de o secretie de TSH inadecvata (independenta de feed-back-ul negativ sau inhibitia dominant-pozitiva)
Se disting 2 forme majore de rezistenta: generalizata (GRTH) si hipofizara (PRTH). Receptorii hormonilor tiroidieni (TR)
Receptorii tiroidieni au fost clonati in 1986 si au fost relevati ca omologi celulari ai unei oncoproteine retrovirale aviare, c- erbA
Codificarea lor deriva din 2 gene, c-erbA alfa si c-erb A beta, cu multiple izoforme (58). Genele de pe cromozomii 17 si 3 genereaza fiecare molecula de TR-alfa, respectiv TR- beta cu similaritati structurale si secventiale substantiale
Fiecare gena produce doua izoforme alfa-1 si alfa-2; beta-1 si beta-2 prin splicing alternativ. Receptorii hormonilor tiroidieni (TR)
TR alfa-2 predomina in SNC, miocard, muschi scheletic, TR beta-1 in ficat si rinichi, TR beta-2 in hipofiza si hipotalamus (11). C-erbA alfa-2 se ataseaza la nivelul elementelor responsive specifice (TRE), dar nu leaga T3 si este forma cea mai abundenta in creier
Cea mai comuna forma a RTH cu transmitere dominanta, se caracterizeaza prin defecte minore ale unei alele a genei TR beta, venind in contradictie cu indivizii la care pierderea completa a unei alele a TR-beta nu modifica fenotipul TRH- ului. Antagonistii hormonilor tiroidieni Prezinta utilitate clinica in statusul de hiperhormonemie tiroidiana, precum si in alte conditii
S-a sintetizat acidul 3,5-dibromo-4- (3 ,5-diizopropil-4- hidroxifenoxibenzoic) cu slaba activitate de agonist al TR beta si fara proprietati de agonist pentru TR alfa si care blocheaza legarea T3 la TR, atat prin diminuarea efectului pozitiv al T3 la nivelul elementelor de raspuns (TRE) specifice ale hormonilor tiroidieni, cat si prin reducerea raspunsului represor al T3 asupra TSH beta in culturile de celule Antagonistii hormonilor tiroidieni Terapia curenta pentru hipertiroidism are efect de blocare la mai multe nivele: al descarcarii hormonilor tiroidieni de catre tiroida, al conversiei periferice a hormonului T4 la T3 si al receptorilor beta-adrenergici
Blocarea eliberarii de hormoni tiroidieni necesita mai multe saptamani pentru ca hormonemia obtinuta sa se exprime clinic
Similar, efectul blocarii conversiei T4-T3 si a raspunsului beta-adrenergic este incomplet. In schimb, antagonizarea directa a TR amelioreaza atat timpul cat si raspunsul incomplet al beta-blocantilor. Studiile precedente nu au relevat un antagonist deplin al TR Amiodarona-antagonist TR
Amiodarona, antiaritmic cardiac si metabolitul sau dezetilamiodarona au fost prezentati ca avand activitate antagonistica pentru TR. Nu blocheaza atasarea T3 la TR, in vitro, iar inhibitia raspunsului mediat de hormonii tiroidieni in vivo este necompetitiva si poate interesa transportul T4 prin membrana celulara
In plus, este toxica celular la IC50. Dezetilamiodarona functioneaza ca inhibitor competitiv al legarii T3 la hTR alfa si non-competitiv in atasarea T3 la hTR beta, in vitro si blocheaza interactiunile TR cu proteinele coactivatoare, proteina-1 de interactiune cu receptorii glucocorticoizilor (GRIP1) Receptorul pentru TSH TSH-ul cuprinde doua subunitati diferite (alfa si beta) legate necovalent. In timp ce subunitatea alfa glicoproteica este identica pentru LH, FSH si CG, subunitatea beta este specifica pentru fiecare din acesti hormoni, influentand capacitatea de legare si actiunea hormonala
Gena pentru TSH-beta este localizata pe cromozomul 1p22. Activitatea biologica necesita heterodimerizare. Reziduurile C19 si C105 ale subunitatii beta sunt implicate in interactiunea cu subunitatea alfa, avand rol in mentinerea integritatii structurale a moleculei de TSH, esentiala pentru legarea receptorului si activitatea biologica. Receptorul pentru TSH hipotiroidismul central Hipotiroidismul central se datoreaza atat sintezei scazute de TSH cat si TSH-ului cu activitate biologica improprie
Uneori, cresterea concentratiei plasmatice a TSH-ului aberant poate compensa activitatea biologica neadecvata sau concentratia TSH-ului plasmatic in prezenta altor hormoni glicoproteici e practic nedetectabila
Inactivitatea completa a TSH-ului la hipotiroidieni poate fi consecinta unei mutatii Gly29Arg in regiunea subunitatii beta a TSH-ului implicata in asocierea cu subunitatea alfa. Au fost descrise si alte mutatii punctuale si deletii care introduc semnale de terminare premature in genele de codare pentru subunitatea beta, rezultand fragmente TSH inactive Mecanismul de aciune al hormonilor Funciile reglatoare ale hormonilor la nivel celular se exercita prin modularea activitatii unor proteine (enzime, proteine de transport etc)
Mecanismul de actiune este diferit in functie de natura lor, tipul si localizarea R; 3 grupe: 1. Hormonii steroizi; tiroidieni 2. H polipeptidici si catecolaminele 3. H ce actioneaza prin R cu activitate protein-kinazica tirozin-specifica 1. Hormonii steroizi i tiroidieni R acestor hormoni sunt localizai n nucleu. Dup formarea complexului H-R, acesta actioneaza asupra HRE activnd sau inhibnd transcrierea unor gene Efectul inductor al acestor hormoni are consecine asupra organismului ntreg
Hormonii tiroidieni, pe lng sinteza unor proteine specificate de genele nucleare, au capacitatea de a acitiva i sinteza unor proteine codificatea de genomul mitocondrial, cu rol important n procesele de oxido-reducere 1. Hormonii steroizi i tiroidieni 2. Hormonii polipeptidici si catecolaminele Sistem transductor Activat de formarea complexului H-R; alctuit din: A. Sistemul de cuplare (proteinele G) al H-R cu B. sistemul efector (adenilat ciclaza) C. Mesagerii secunzi (cAMP) D. Proteinele-int ce determin rspunsul biologic
Receptori cuplai cu proteina G- GPCR A. Sistemele de cuplare Au rolul de a cupla complexul H-R cu un sistem efector 1. Proteinele G Proteine membranare care leaga GDP sau GTP Heterotrimere: (contine situsul de legarea al GDP), , GDP-= forma inactiva a proteinei; cH-R actioneaza asupra pG inactive pe care o activeaza
GDP- GTP- + Proteina G Proteina G inactiva activa
GTP GDP
Gs-activeaza adenilat- ciclaza (AC) generatoare de cAMP Gi- inhiba AC cu scaderea cAMP n celul Gp- cupleaza cH-R cu sistemul efector al fosforilazei C ce determina formarea DAG si IP3, mesageri secunzi Gt cuplata cu rodopsina=transducina
Proteinele G-tipuri A. Sistemele de cuplare Monoxidul de azot Sistem de cuplare al c H-R cu sistemul efector al guanilat- ciclazei citoplasmatice
NO sau EDRF (endothelium- derived relaxing factor), hormon paracrin pt celule, factor reglator al presiunii sangvine, mediaza citotoxicitatea, implicat in neurotransmisie
A. Sistemele de cuplare Monoxidul de azot Sintetizat pe seama Arg, cu participarea NO-sintetazei
Activeaza in celulele-int GC-aza citoplasmatica, iar cGMP format mediaza relaxarea muschilor netezi
B. Sisteme efectoare Genereaza mesagerii secunzi intracelulari
3 sisteme:
Adenilat ciclaza Guanilat ciclaza Fosfolipaza C (PLC)
B. Sisteme efectoare Adenilat ciclaza
Prezenta in toate organismele; in membrana plasmatica (pe fata citoplasmatica); cuplata cu proteinele Gs sau Gi
Gs, prin subunitatea s activeaza AC-aza cu cresterea cAMP Gi, prin subunitatea i reduce [cAMP]
Adenilat- ciclaza B. Sisteme efectoare Adenilat ciclaza Hormonii care activeaza adenilat ciclaza sunt: glucagonul, ACTH, parathormonul, adrenalina prin receptori P - adrenergici, etc.
Hormonii care inhiba activitatea adenilat ciclazei sunt: catecolaminele prin receptori a2-adrenergici, angiotensina II, somatostatina, opiaceele, etc B. Sisteme efectoare Guanilat ciclaza
Enzima sau sistemul efector care produce sinteza cGMP pe seama GTP
GTP cGMP Guanilat-ciclaza
Prezenta in multe celule; 2 tipuri: Membranara Citoplasmatica- Guanilat ciclaza citosolica , este solubila si reprezinta sistemul efector pentru monoxidul de azot (NO).
PPi Sisteme efectoare Guanilat ciclaza
Membranara- att receptor (domeniul extracelular) ct i efector care genereaza mesagerul secund
Domeniul intracelular manifesta activitate guanilat ciclazica numai dupa ocuparea situsului cu receptor
Hormonii recunoscuti de acest R determina cresterea [cGMP] intracelulare, care, prin intermediul unei protein- kinaze si a unei fosforilari succesive induce raspunsul celular B. Sisteme efectoare Guanilat ciclaza Factorul atrial natriuretic (un hormon ce contine 28 de aminoacizi) este secretat de celulele cardiace atriale la diverse semnale si actioneaza la nivelul rinichiului si a zonei glomerulare a medulosuprarenalelor
Raspunsul celular ca urmare a actiunii hormonale este reprezentat de cresterea volumului urinar, cresterea eliminarii de Na+, scaderea secretiei de renina si aldosteron
ANF stimuleaza GC-aza in celulele tinta, creste [cGMP]; relaxarea muschilor netezi Sisteme efectoare Fosfolipaza C Acest sistem efector este alcatuit din: -receptori hormonali, -proteine Gp, -fosfolipaza C - hidrolaza activata de Gp, prin subunitatea p care scindeaza legaturile fosfodiesterice din fosfatide) - proteinkinaza C.
Actioneaza asupra fosfolipidelor membranare formand DAG si IP3, mesageri secunzi pentru nuemrosi hormoni Mesagerii secunzi cAMP Produsi de sistemele efectoare, actioneaza asupra proteinelor-tinta determinnd rspunsul celular
cAMP- mesager secund pentru numerosi hormoni ATP cAMP + PPi Adenilat ciclaza
In conditii normale [cAMP] intracelulara este mica; un semnal hormonal determina cresteri importante ale concentratiei acestuia Mesagerii secunzi cAMP AMPc are o viata scurta deoarece este descompus rapid prin hidroliza la AMP. Fosfodiesteraza (PDE) este enzima ce catalizeaza aceasta reactie de hidroliza:
cAMP AMP PDE
AMPc-ul a fost descoperit in 1950 de catre Earl Sutherland si a fost primul compus cu rol de mesager secundar.
HOH Mesagerii secunzi cAMP Fosfodiesteraza este activata de: Ca +, prostaglandine, insulina, IGF, etc si este inhibata de hormonii steroizi, hormonii tiroidieni, metilxantine (cafeina, teofilina, etc)
Teofilina din ceai si cafeina din cafea ca inhibitori ai fosfodiesterazei, explica efectul stimulator al acestor produsi, in sensul ca pentru AMPc ele mimeaza in celula efectul hormonului prelungind actiunea acestuia
Durata de viata a AMPc depinde atat de activitatea adenilat ciclazei cat si de cea a fosfodiesterazelor. Mesagerii secunzi cAMP Rolul AMPc este de a controla exprimarea unor gene, prin legarea sa la o proteina reglatoare (la procariote) sau activeaza protein-kinaze specifice, de exemplu proteinkinaza A (la eucariote)
Semnal extern (H ce util cAMP ca mes.II)/ Tesut/ Raspuns
Glucagon Ficat ---- Glicogenoliza, gluconeogeneza Catecolamine (prin R)---Ficat----Glicogenoliza Catecolamine (prin R2)--- Tesut adipos,Os--- Lipoliza Hipercalcemie Parathormon --- Tiroida---- Secretie de T4 si T3 TSH----Gonade--- Secretie de hormoni sexuali Gonadotropine (LH, FSH), ACTH---- Corticosuprarenala--- Secretie de cortisol
C. Mesagerii secunzi cAMP Activare
PKA este o holoenzima alcatuita din dimerul subunitatii reglatoare (R), avnd fiecare monomer legat la o subunitatea catalitica. La concentratii mici de cAMP, the holoenzima rmne intact i inactiva catalitic
Cnd [cAMP] creste (activarea AC-azei de R cuplati proteinei G atasati la Gs, inhibarea PDE care degradeaza cAMP), cAMP se fixeaza la cele doua situsuri de legare de pe subunitatile reglatoare, cu eliberarea subunitatilor catalitice C. Mesagerii secunzi cAMP
Pentru o activitate optima, fiecare subunitate catalitica trebuie sa fie fosforilata la nivelul Thr 197, resturile catalitice fiind orientate spre situsul activ Subunitatile catalitice libere interactioneaza cu proteinele pentru a fosforila reziduurile de Ser sau Thr
C. Mesagerii secunzi cAMP Inactivarea PKA prin mecanism feedback:
PDE, unul dintre substratele activate de kinaza, convertete cAMP la AMP reducnd cantitatea de cAMP care ar putea activa protein kinaza A Astfel, PKA este controlata de cAMP. Subunitatea catalitic este inactivat prin fosforilare. C. Mesagerii secunzi cGMP GMPc, este sintetizat prin reactia catalizata de guanilat ciclaza (GC-aza) din GTP si este descompus prin reactia catalizata de GMPc-fosfodiesteraza
GTP cGMP + PPi
cGMP GMP
Efectele GMPc in multe cazuri antagonizeaza cu cele produse de AMPc.
HOH GC-aza GMPc- PDE C. Mesagerii secunzi cGMP GMPc este mediatorul semnalelor luminoase in celulele retiniene (cu conuri si bastonase)
Semnalul luminos receptat de rodopsina prin intermediul unei proteine din familia G (Gp-transducina) determina activarea GMPc-fosfodiesterazei si are loc scaderea concentratiei intracelulare de GMPc
In urma acestui proces are loc inchiderea canalelor pentru Na+, creste concentratia acestora intracelulara si are loc o hiperpolarizare a membranei care se va constitui in senzatia de lumina.
C. DAG i IP3 Fosfolipaza C (PLC), este o enzima din membrana plasmatica care catalizeaza reactia de hidroliza a fosfatidil inozitol 4,5-bisfosfat (PIP2) care este un fosfolipid membranar:
Cei doi produsi de reactie IP3 si DAG actioneaza ca mesageri secunzi pentru hormonii ai caror receptori sunt cuplati cu proteinele Gp C. DAG i IP3 fosfatidil inozitol 4,5-bisfosfat (PIP2) DAG IP3 C. DAG i IP3 IP3 este la pH-ul fiziologic un polianion, puternic hidrofil, difuzeaza in citosol unde prin deschiderea unor canale ionice determina eliberarea de Ca2+ din reticulul endoplasmatic in citosol;
IP3 determina cresterea [Ca 2+] n muschii netezi cu interaciunea actina-miozina si contractia musculara
Diacilglicerolul (DAG) este un compus liposolubil, ramane ancorat de membrana plasmatica de unde activeaza proteinkinaza C. IP3-receptori citoplasmatici C. DAG i IP3 Hormonii ce au ca mesageri secunzi IP3, DAG, Ca2+ sunt: catecolaminele, acetilcolina prin receptori muscarinici, gastrine, colecistokinina, hormonul eliberator al gonadotropinelor, etc.
Proteinkinaza C este o proteina ce se gaseste in membrana plasmatica. Prezinta mai multe izoforme. Unele sunt activate numai de DAG, altele necesita pentru activare si ioni de Ca2+. Are specificitate pentru resturile de serina sau treonina, dar diferite de cele fosforilate de proteinkinaza A. C. Ca2+ Ca2+ mediaza efectele intracelulare ale multor hormoni sau ale unor semnale nervoase. Concentratia citosolica este foarte mica, aproximativ 10-7- l0-6M, iar concentratia calciului extracelular este de 10-3 M.
Concentratia calciului intracelular este mentinuta mica prin: -functionarea unor pompe de Ca2+, care scot calciul din celula - mecanisme ce depoziteaza Ca2+ in mitocondrii si in reticulul endoplasmic - in mod natural membranele biologice au permeabilitate foarte mica pentru cationi. C. Ca2+ Nivelul sczut al calciului in citoplasma previne formarea fosfatilor de calciu greu solubili
Rolurile reglatoare ale Ca2+sunt mediate de proteine specifice: calmodulina sau troponina C
Troponina C este o proteina inrudita cu calmodulina, componenta a aparatului contractil al muschilor striati
Troponina C impiedica asocierea actina-miozina; dupa legarea Ca2+, sufera o modificare conformationala ce permite asocierea actina-miozina si contractia muschiului.
.
C. Ca2+ Calmodulina, este o proteina mica ce contine 148 aminoacizi, fiind prezenta in toate celulele eucariote
Poate fixa 4Ca2+/molecula. Fixarea celor 4Ca2+ de catre calmodulina determina trecerea acesteia intr-o conformatie mai compacta, activa, capabila sa interactioneze cu o alta proteina in care induce o tranzitie conformationala si astfel se modifica functia proteinei
Fixarea Ca2+ permite expunerea zonei nepolare a calmodulinei si interactiunea cu proteinele tinta C. Ca2+ Complexul Ca2+-calmodulina:
regleaza contractia musculaturii netede activeaza pompa de Ca2+ din membrana plasmatica regleaza activitatea unor proteinkinaze interfera in celelalte sisteme mesageriale prin reglarea activitatii adenilat ciclazei, guanilat ciclazei, fosfodiesterazelor, etc. 3. Hormoni ce acioneaz prin R cu activitate protein kinazica tirozin-specifica Dupa ocuparea situsului extracelular cu ligand se produce o autofosforilare la resturile de tirozina situate intracelular
Creste eficienta R ca protein-kinaza In forma activa, R determina fosforilarea unor proteine icel. Cu generarea rasp. biologic Receptori cuplai cu enzime Intrebari Care dintre urmatoarele reprezinta o caracteristica a mesagerilor chimici? A. sunt secretati de o singura celula, intra in sange si actioneaza asupra unei celule la distanta B. pentru a ajunge la un raspuns coordonat, fiecaree mesager este secretat de diferite tipuri celulare C. fiecare mediator se leaga la un R proteic specific in celula tinta D. mediatorii chimici tb sa patrunda in celula pt a transmite mesajul E. mesagerii chimici sunt metabolizati la mesageri secundari pentru a transmite mesajul