Sunteți pe pagina 1din 43

Vaccinuri moderne

Vaccinuri moderne
Noua generatie de vaccinuri

Fabricile producatoare de biopreparate utilizate in


imunoprofilaxia, diagnosticul sau terapia bolilor la om si
animale au ca obiective permanente, ameliorarea gamei lor de
produse si prepararea altora noi, mult mai eficiente si lipsite de
riscuri.
Pentru vaccinurile moderne acest obiectiv se refera la
obtinerea unor preparate cu proprietati imunogene ridicate,
lipsite de reactii adverse, care induc o stare de imunitate activa
puternica si de lunga durata la un numar cat mai mare din
indivizii vaccinati (daca este posibil la 100%).
Exista un acord general in a considera ca vaccinurile viitorului
trebuie sa tina cont de particularitatile fiecarei boli in parte, iar
strategia de vaccinare se se realizeze in functie de acestea.

Vaccinuri moderne
Dezvoltarea biologiei moleculare i cunoaterea
mecanismelor rspunsului imun, a stimulat
preocuprile privind obinerea unor vaccinuri noi.
Utilizarea anticorpilor monoclonali a fcut posibil
identificarea epitopior cu rol esenial n stimularea
rspunsului imun, iar genele codificatoare ale
antigenelor, au fost clonate prin tehnicile de
inginerie genetica.
Genele codificatoare ale antigenelor protectoare, se
pot izola dup fragmentarea genomului sub aciunea
catalitic a enzimelor de restricie.
Prin tehnologia ADN recombinant, genele se inser
n celula procariot (E. coli,B. subtilis) sau n celulele
eucariote (levuri, celule mamaliene).

Vaccinuri moderne
Fragmentarea genomului cu endonucleaze de
restricie este posibil numai pentru
dezoxiribovirusuri.
Genomul ARN trebuie mai nti transcris n ADNc i
ulterior poate fi utilizat n tehnicile de ADN
recombinant. Genomul ARN de polaritate pozitiv
este adecvat scopului clonrii, dar nu a fost clonat
ADNc al unei catene de ARN de polaritate negativ.
Celulele de mamifere reprezint substratul optim
pentru clonarea genelor i pentru producerea
proteinelor virale, deoarece plierea, transportul
celular i prelucrarea proteinelor sunt asemntoare
celor ce au loc n celula infectat de virusul natural.
Celulele produc cantiti mari de antigen viral,
codificat de gena clonat.

Tehnicile de clonare genic se folosesc pentru sinteza


proteinelor unor virusuri, care nu se multiplic in vitro, n
sistemele celulare uzuale. De exemplu, gena pentru sinteza
antigenului HBs a fost inserat ntr-o plasmid i clonat de
levuri. Proteina viral este neglicozilat, dar este imunogen
pentru om i induce sinteza anticorpilor protectori fa infecia
natural. S-au clonat genele codificatoare ale glicoproteinelor
de HSV, VEB, HIV,VRS (virusul respirator sinciial).
Pentru purificarea glicoproteinelor virale din celulele infectate
n care a fost clonat gena, s-a folosit tehnica cromatografiei de
afinitate cu anticorpi monoclonali sau alte tehnici de separare
(cromatografia cu lectine, tehnici de separare fizic).
ADN viral este funcional chiar n celula procariot, dup
transferul prin intermediulunui vector (plasmid sau fag). Astfel
s-au sintetizat antigene de poliovirus, antigenul HBs,antigenul
virusului hepatitei A, HA i NA ale virusului gripal.

ADN viral este funcional chiar n celula procariot, dup


transferul prin intermediulunui vector (plasmid sau fag). Astfel
s-au sintetizat antigene de poliovirus, antigenul HBs,antigenul
virusului hepatitei A, HA i NA ale virusului gripal.
O variant a tehnicilor de ADN recombinant este aceea de
obinere a vaccinurilor cu virusul vaccinal hibrid. Genomul
poxvirusurilor codific circa 200 de proteine. Unele sunt
eseniale pentru multiplicarea viral, dar un interes deosebit
prezint genele neeseniale pentru ciclul de multiplicare. Ele
reprezint circa 30% din genom i sunt grupate la extremitile
genomului ADN dublu catenar linear. In plus, genomul este
mpachetat lax n virion.
Aceste particulariti au permis obinerea, prin tehnicile de
inginerie genic, a poxvirusurilor recombinate, infecioase,
capabile s exprime genele strine inserate n genomul lor.

ADN viral este inserat n genomul virusului vaccinal


prin recombinare la situsuri omologe. Virusul
vaccinal hibrid se multiplic n celulele permisive i
genele inserate n genomul su codific antigenul
HBs, antigenul rabic, antigenul HSV etc.
Vaccinurile virale hibride sunt stabile i stimuleaz
ambele compartimente ale rspunsului imun.
O alt cale de producere a vaccinurilor virale
atenuate, genetic stabile, implic obinerea
mutantelor de deleie. Acestea au o capacitate
diminuat de multiplicare, ceea ce echivaleaz cu
atenuarea. Mutantele prin deleie trebuie s-i
pstreze infeciozitatea i imunogenitatea i s fie
stabile genetic.

Vaccinarea genica reprezinta o alta cale care consta in


administrarea directa a genelor de interes care sunt
integrate in genomul unor celule somatice care
sintetizeaza proteinele imunizante in organismul primitor
si sistemul imun al acestuia raspunde prin elaborarea
efectorilor celulari si umorali specifici.
Utilizarea ca vaccinuri a anticorpilor antiidiotipici, care
mimeaza structura antigenelor originare.
Utilizarea a asa numitelor bacterii fantoma constituite din
membrane celulare goale, fara citoplasma, dar a caror
suprafata ramane intacta.

Tipuri de vaccinuri moderne


Vaccinurile ribozomale

Sunt structuri eseniale, invizibile la microscopul optic, vizibile doar la microscopul


electronic cu transmisie (MET), fiind uniform dispersate n citoplasma care are un
aspect granular i prezentndu-se ca formaiuni sferic-ovalare cu = 20 25nm,
aspect care s-a dovedit a nu corespunde formei reale.
Ribozomii bacterieni au constanta de sedimentare 70 S.
Din punct de vedere chimic, ribozomii sunt structuri ribonucleoproteice, alctuite din 2
subuniti:
subunitatea mic de 30S i subunitatea mare de 50S, cea mic avnd forma unui
receptor de telefon aezat pe subunitatea mare (structura chimic i morfologia au
fost determinate prin tehnici de mare finee biochimice, imunologice, cristalografie
in raze X).
Cele dou subuniti pot fi asociate, stare n care ribosomii sunt funcionali (n
prezena ionilor de Mg2+) sau disociate, fiind dispersate n citoplasm (la scderea
concentraiei de Mg2+). Subunitile ribosomale conin:
Subunitatea mic: 1 molecul ARNr 16S*;
21 molecule de proteine S** (S1-S21; S, de la engl. Small = mic).
Subunitatea mare: 2 molecule ARNr: 23S i 5S;
34 molecule de proteine L (L1-L34; L, de la engl. Large = mare).

Vaccinurile ribozomale

Ribozomii sunt prezenti n toate celulele vii. Ei sunt alcatuiti din doua subunitati,
una mare si una mica. In 1980, Ada Yonath reuseste sa relizeze primele cristale de
ribosomes, insa de slab calitate. n 1990, ea a crescut semnificativ calitatea acestor
cristale, dar inca avea unele dificultati pentru a obine o bun structur. Thomas
Steitz umrul 1995, si gratie aporturilor complementare ale microscopiei electronice
ei reusesc sa publice o prima structura la rezoluie sczut (9 Angstroms). n august
2000, Steitz si echipa lui reusesc sa obina o noua structura a subunitatii ribozomale
mari (rezoluie de 2,4 angstroms), n timp ce Venkatraman Ramakrishnan si Ada
Yonath publica noilor structuri ale subunitatii ribozomale.
Contributiile lor la studiul ribozomilor sunt esentiale. n elucidarea structurii aceastei
masinarii celulare prin cristalografie cu raze X, ei au contribuit la o mai bun
nelegere a funcionrii sale i deasemenea la punerea in evidenta a situsurilor de
recunoatere a antibioticelor specifice. Aceste lucrari au contribuit la introducerea in
practica de noi molecule impotriva tuberculozei sau impotriva agentului patogen
Staphylococcus aureus.
Thomas Steitz lpaule ds 1995 dans cette tche, et grce aux apports
complmentaires de la microscopie lectronique, ils parviennent publier une
premire structure faible rsolution (9 Angstrms).
http://www.pseudo-sciences.org/spip.php?article1316

Vaccinurile ribozomale

Primul vaccin ribozomal dateaza din 1965, cand Youmans si


Youmans au demonstrat ca extractele ribozomale de
Mycobacteriumtuberculosis avirulent, imunizeaza soarecele fata de
inocularea de proba cu bacterii virulente. Un alt vaccin ribozomal
este vaccinul antisalmonelic acesta s-a preparat astfel:
cultura vaccinala s-a obtinut prin insamantarea in placi Fernbach cu
1,5 l mediu BHI (Difco) a 100 ml de inocul de Salmonella
typhimurium aflat in faza de multiplicare exponentiala;
acestea s-au incubat 8 ore la 37 C intr-un agitator New Brunswick
Scientific;
celulele au fost colectate prin centrifugare la 30000 x g in Sorwall
RC-2B centrifuga echipata cu un rotor continuu-flow SZ-14, apoi
spalate cu 0,01 M ser tris (hydroxymethyl) amino-metan-hydroclorid
ph 7,5 continand 0,01 M MgCl2 (TMB);
celulele s-au pastrat in loturi de 50 g la - 80 C.

Vaccinurile ribozomale
Izolarea ribozomilor
100 g celule spalate au fost suspendate in 400 ml 0,1 M
TMB;
la suspensia de celule s-a adaugat deoxiribonucleaza in
concentratie de 2 g/ml;
celule bacteriene din suspensie au fost sparte prin
agitare in 2 etape cate 5 minute, in flacoane din otel inox
care contineau 40 g bile de sticla cu un omogenizator
Braun MSK;
celulele au fost racite intr-un omogenizator cu vibratie,
intr-un lichid cu CO2;
extractul de celule a fost filtrat printr-o palnie cu bile de
sticla;

Vaccinurile ribozomale
Izolarea ribozomilor
filtratul rezultat a fost centrifugat la 27000 x g timp de 30
minute pentru a indeparta celulele intacte si resturile de
celule;
supernatantul lichid (SF-1) s-a centrifugat timp de 30
minute la 27000 x g pentru a indeparta toate resturile de
celule ramase;
apoi acest lichid supernatant (SF-2) a fost centrifugat la
125000 x g timp de 1 ora;
lichidul supernatant (SF-3) obtinut dupa ultracentrifugare
a fost filtrat printr-un filtru de unica folosinta Nage steril,
cu o membrana cu pori de 0,45 m;

Vaccinurile ribozomale
Izolarea ribozomilor
filtratul cu ribozomi a fost centrifugat la 125000 x g timp
de 3 ore;
peleta de ribozomi a fost omogenizata in TMB si apoi
verificata pentru sterilitate prin insamantare pe agar cu
sange;
depozitarea pana la conditionare s-a facut la - 80 C.

Vaccinurile sintetice
Strategia de obtinere a acestor vaccinuri se numeste
tehnologia peptidelor sintetice.
Primele observatii in acest sens au pornit de la
constatarea ca macromoleculele proteice sau
lipoproteice din structura virusurilor, bacteriilor sau
parazitilor poarta un numar mare de determinanti
antigenici (epitopi), dar numai o parte din acestia au un
rol semnificativ in imunogeneza si un numar mai mic in
inducerea raspunsului imun specific.
Conditia esentiala pentru obtinerea vaccinurilor sintetice
este legata de cunoasterea riguroasa a structurii chimice
a determinantilor antigenici si de stabilirea regiunilor
eficiente, cu rolin protectie si neutralizare.

Vaccinurile sintetice
Marea majoritate a peptidelor sintetice sunt, in esenta,
scurte portiuni lineare bazate pe o secventa continua de
aminoacizi, produsa dupa un model reprezentat de un
fragment din structura primara a proteinei.
Produsele realizate cu ajutorulsintezei chimice se
caracterizeaza prin structura relativ simpla a
polipeptidelor, in general scurte.
Acestea constituie oligonucleotide similare celor din
structura epitopilor agentilor etiologici si au capacitatea de
a induce raspunsuri imune relevante pentru inducerea
imunitatii specifice.
Produsele de sinteza au o compozitie chimica bine
definita, strict controlata si reproductibila, precum si o
stabilitate de lunga durata, cu posibilitati de
standardizare.

Vaccinurile sintetice
Avantaje:
- pot fi produse in cantitati mari;
- au o structura chimica bine definita;
- sunt lipsite de toxicitate;
- sunt lipsite de riscul contaminarii cu alte
microorganisme;
- ofera posibilitatea introducerii de grupari chimice noi (in
cursul sintezei), care maresc imunogenitatea djuvantilor
intrinseci si care reprezinta substante complet inofensive;
- ofera posibilitatea de a lega, pe aceasi molecula
purtator, mai multe polipeptide, care reprezinta
determinanti imunogeni ai mai multor agenti patogeni
(virusuri,bacterii,protozoare;

Vaccinurile sintetice
Avantaje:
- contribuie la reducerea fenomenelor de variatie
antigenica in cazul unor virusuri sau bacterii;
- inducerea de catre antigenele sintetice a formarii de
anticorpi fata de determinantii antigenici ascunsi, cu
rolimportant in mecanismulpatogenetic;
- utilizarea anticorpilor monoclonali ai antigenului,care au
capacitate specifica de legare cu anticorpii.
Producerea vaccinurilor sintetice ridica o serie de
probleme care trebuiesc rezolvate. Acestea se refera la
dimensiunile peptidului imunogen, care in mod empiric,
au fost stabilite ca obligatoriu mai mari de 6 aminoacizi,
precizandu-se, ca dimensiunea cea mai adecvata ar
corespunde la 15 aminoacizi. In multe cazuri
imunogenitatea peptidelor sintetice este mai scazuta in
comparatie cu cea a celor naturale.

Vaccinurile sintetice
In multe cazuri imunogenitatea peptidelor sintetice este
mai scazuta in comparatie cu cea a celor naturale.
Principala cauza consta in pierderea structurilor
conformationale, secundare sau tertiare,precum si aunor
componente cu valoare imunogena.
Imunogenitatea relativ redusa a substantelor cu aceasta
dimensiune, face necesara gasirea si selectionarea celor
mai potriviti adjuvanti.
In cazul peptonelor mari,desi foarte utile, acestea sunt
greu de sintetizat,luand adesea o conformatie fixa,
deosebita de cea din proteina naturala.
Fragmentele mici sintetice pot fi facute imunogene prin
cuplarea lor cu diferite molecule purtator.

Vaccinurile sintetice

In acest scop se utilizeaza albumina serica bovina, anatoxina tetanica,


hemocianina de Magathura, uni polimeri ramificati sau alte polipeptide
polimerizate.
S-au experimentat vaccinuri sintetice fata de boli bacteriene si virale, atat in
medicina umana cat si veterinara: vaccin antiaftos constituit din fragmentul
135-159 din VP1 a unei tulpini de tip A22, care a indus o buna imunizare la
soareci, cobai si oi; vaccin antidifteric (determinantul imunogen al toxinei
este reprezentat de un tetradecapeptid); vaccin antiholeric (subunitatea B a
toxinei poarta determinantii cu rol in imunogeneza si protectie); proteina M a
streptococilor piogeni grupa A le confera acestora rezistenta la fagocitoza
(segmentul imunogen ce contine 35 de aminoacizi, a fost sintetizat, fiind
capabil sa induca la iepure un raspuns imun activ umoral si celular, fata de
proteina intreaga); vaccin sintetic antihepatita B (nonapeptidul cu secventa
139-147 ar fi cel mai bun pentru producerea vaccinului sintetic); vaccin
sintetic antigripal (rezultatele cele mai bune au fost obtinute cu peptidul
sintetic corespunzator secventei 91-108 din structura hemaglutininei de tip
H3N2 care ar fi comuna la cel putin 9 tipuri de virus studiate.
In prezent utilizarea vaccinurilor peptidice este limitata,ele fiind depasite de
alte tipuri de vaccinuri moderne care s-au dovedit mai eficace.

Vaccinuri produse prin inginerie


genetica

Eliminarea principalelor boli infectioase pot fi realizata n prezent cu


ajutorul de noi vaccinuri, n special marcate, obinute cu ajutorul
biotehnologiilor noi.
Unul dintre cele mai evidente exemple este eliminarea turbarii
terestre in Belgia cu ajutorul unui vaccin obtinut prin recombinare
genetica [Pastoret i Brochier, 1996; Brochier si col., 1991; Brochier
si col., 2001].
Vaccinurile veterinare nu sunt utilizate numai pentru a preveni (rar
trata) boli infectioase ale animalelor, dar si in multe alte domenii,
cum ar fi n domeniul sntii publice i a reduce consecintele
negative pentru mediu rezultate din utilizarea posibil a anumitor
medicamente veterinare.
Utilizarea anumitor vaccinuri ajuta la impiedicarea apariiei starilor
de rezistena bacterian sau parazitar pentru unele molecule
utilizate. n sfarsit, vaccinurile sunt cel mai adesea cel mai bun mod
de a asigura bunstarea animal, prin prevenirea suferintelor
cauzate de boala.

Vaccinuri produse prin inginerie


genetica
VACCINURI MARCATE SI TESTE DE DIAGNOSTIC
In sanatatea animala, autoritatile sanitare competente
pot, n funcie de caz, sa aleaga vaccinare pentru
preventia unei boli sau pot decide s elimine infecia prin
aplicarea unor masuri stricte de stmping out care implic
sacrificarea sistematica a animalelor infectate sau
suspecte de infectie.
n anumite situatii, n absena vaccinurilor, i n special
dac este vorba despre o zoonoza, sacrificarea
sistematica a animalelor infectate este singura solutie
rezonabila.

VACCINURI MARCATE
Diagnosticul infeciilor este de o importanta capitala
oricare ar fi masurile luate. Acesta poate fi direct, prin
punerea in evidena a agentului infecios folosind tehnici
imunologice precum testul ELISA; un bun exemplu il
reprezinta detectare bovinelor infectate persistent
imunotolerant mpotriva Pestivirusului BVD/MD [Mignon
si col., 1991, 1992).
Sensibilitatea metodelor directe pot fi adesea
mbuntit prin utilizarea asa numitei reactii in lant a
polimerazei PCR) care permite detectarea secventelor
de nucleotide dup amplificare.
Alte metode sunt numite indirecte, deoarece se bazeaza
pe detectare la animale a anticorpilor specifici agentul
etiologic incriminat.

VACCINURI MARCATE
Aceste metode au un potenial dezavantaj de a nu putea
fi folosite un anumit interval de timp dupa infecie sau
vaccinare.
Aceste metode indirecte, larg utilizate, nu permit totui, n
general distingerea ntre rspunsul imun care urmeaz
dupa o vaccinare i cel care rezult in urma unei infectii
cu un agent salbatic.
Aceast problem poate fi rezolvat prin folosirea
vaccinurilor marcate asociate cu un test de diagnostic.
Sistemele utilizate sunt de doua tipuri: acestea sunt
bazate fie pe detectarea unui rspuns serologic fata de o
proteina a crei gen este deletata in tulpina vaccinala
deletie unica sau vaccinuri subunitare), fie pe detectarea
raspunsului serologic a animalului fata de proteina non(structurala vaccinuri purificate).

VACCINURI MARCATE
n cazul special al deletiei unei singure gene ce codifica
pentru o proteina ne-esentiala, proprietatea de marcar
este ntotdeauna legat de proteina deletata; n cazul
vaccinurilor subunitare (ex: E2 a pestivirusului pestei
porcine clasice) alegerea marcarului se poate concentra
pe numeroase/mai multe alte proteine.
Din motive de armonizare, este necesar totui s se fac
o alegere. n cazul primului tip de vaccinuri marcate,
marcarul trebuie s fie ntotdeauna negativ caci un
marcar pozitiv, cum ar fi introducerea unei gene care
codifica pentru o proteina straina, nu ofer soluia,
deoarece aceasta nu permite detectia decat dac
animalul a fost vaccinat, dar nu i dac animalul a fost
infectat.

VACCINURI MARCATE
Datorit capacitii lor de a detecta animalele infectate,
ca au fost sau nu vaccinate, vaccinurile marcate sunt n
mod necesar asociate cu un test de diagnostic ce poate
fi folosit n contextul unei campanii de profilaxie
efectuate n scopul eliminarii unei infectii.
Din aceasta perspectiva, aceste vaccinuri trebuie de
asemenea s aib un impact epidemiologice. Vaccinurile
de generaie mai veche nu vizeaza cel mai des decat de
a preveni la animal semnele clinice ale bolii n cazul de
infectie fr grija de a se preocupa de impactul
epidemiologic pe care il poate avea asupra excretiei de
virus slbatic dup infecie i de diseminarea sa.

VACCINURI MARCATE
Aceast medalie are reversul sau deoarece dac
multiplicarea virusului salbatic este prea inhibata de
vaccinare anterioara, animalul poate sa nu raspunda
corespunzator la proteina marcar i de aceea nu se
seropozitiveaza.
Atitudinea fermierilor si a opiniei publice fiind din ce in ce
mai ostila fata de masurile profilactice (sacrificarea
sistematica si incinerarea carcaselor), vaccinurile
marcate par a avea un viitor luminos dac acestea
posed calitile necesare, adesea contradictorii.
Majoritatea vaccinurilor marcate disponibile n prezent
nu sunt utilizate decat pentru certificarea de efectiv i nu
de individ.

VACCINURI MARCATE PRIN DELETIE: EXEMPLE BOALA LUI


AUJESZKY SI RHINOTRAHEITA INFECTIOASA BOVINA

Boala lui Aujeszky la porc i rinotraheita infecioasa la bovine sunt


dou infecii datorate Herpes virusurilor care se instaleaza n stare
latenta la animal, chiar dup vaccinare (Pastoret si col., 1980a;
1984; 1986).
Primul exemplu de vaccin marcat a fost mentionat pentru boala lui
Aujeszky (pseudo-turbare) la porc (Van Oirschot et al. , 1990)
datorita existentei unei tulpini atenuate de virus al bolii Aujeszky
dezvoltat in Ungaria de Bartha (1961), deletat spontan n
glicoproteina gE.
Prin analogie i consecutiv primei descrieri a structurii proteinelor
din structura virusului rinotraheitei infecioase bovine (Pastoret si
col., 1980b), au fost dezvoltate vaccinuri similare pentru controlul
rinotraheitei infecioase bovine (Pastoret si col., 1989). Acestea
ofer un excelent exemplu.

VACCINURI MARCATE PRIN DELETIE: EXEMPLE BOALA LUI


AUJESZKY SI RHINOTRAHEITA INFECTIOASA BOVINA

Vaccinurile de generaie veche destinate pentru a


preveni rinotraheita infecioas bovin au fost concepute
n primul rnd pentru a preveni consecintele clinice a
infeciei cu un virus salbatic. Rinotraheita infectioasa
bovina aparine listei B a Oficiului International de
Epizootii, i aceast infecie poate frina schimburile
internaionale dac anumite ri, n special aparinnd
Uniunii Europene, aplica o politica de eliminare.
n Uniunea European, ca efect, mai multe tari au ales
sau au fost forate s puna in practica un program de
eradicare a acestei infecii (Limburg et al. , sub presa).

VACCINURI MARCATE PRIN DELETIE: EXEMPLE BOALA LUI


AUJESZKY SI RHINOTRAHEITA INFECTIOASA BOVINA

Dup cum s-a menionat anterior, Herpesvirusul responsabil pentru


rinotraheita infectioasa bovina se instaleaza in stare latenta dup
infecie. Virusul salbatic poate sa se instaleze in stare latenta la un
animal vaccinat in prealabil folosind un vaccin atenuat sau inactivat,
si un animal rmne purtator latent al tulpinii de virus slbatic dac
el este vaccinat dupa infectare. n plus, toate tulpinile vaccinale
atenuate se instaleaza in stare latenta dupa vaccinare, i aceasta
include si tulpinile marcate deletate n gE.

Le virus sauvage peut sinstaller ltat latent chez un animal pralablement vaccin que ce soit
laide dun vaccin attnu ou inactiv, et un animal demeure porteur latent de la souche de virus
sauvage sil est vaccin aprs infection. De plus, toutes les souches vaccinales attnues
sinstallent ltat latent aprs vaccination, et ce y compris les souches marques dltes en
gE.
En consquence, dans les zones o lon vaccine le btail laide dun vaccin attnu ou inactiv
conventionnel (non marqu), on ne peut faire la distinction entre les animaux vaccins ou infects;
dans celles o la vaccination nest pas autorise, tout animal srologiquement positif vis--vis du
virus de la rhinotrachite infectieuse bovinedoit tre considr comme potentiellement infect et
porteur latent dun virus sauvage. Si un programme dlimination est mis en place dans une zone
o lon vaccine les animaux laide dun vaccin conventionnel, tous les animaux sropositifs
doivent tre retirs du troupeau.

LES VACCINS MARQUS PAR DLTION: LES


EXEMPLES DE LA MALADIE DAUJESZKY ET DE LA
RHINOTRACHITE INFECTIEUSE BOVINE

En fait, dans une zone o lon vaccine, un animal srologiquement positif


peut tre :
simplement vaccin ;
simplement infect ;
vaccin puis infect ;
infect puis vaccin.
La solution peut donc venir de lemploi dun vaccin marqu par dltion. La
protine dlte doit cependant rpondre plusieurs attentes:
- tre structurale en vue de pouvoir produire des vaccins inactivs ;
- tre non-essentielle en vue de permettre la production de vaccin ;
- ne pas tre un immunogne protecteur majeur de manire maintenir
lefficacit du vaccin ;
- susciter une rponse srologique intense et de longue dure lorsquelle
est prsente, de manire constituer un marqueur ;
- tre prsente dans toutes les souches sauvages du virus ;
- susciter une rponse srologique chez des animaux pralablement
vaccins.

LES VACCINS MARQUS PAR DLTION: LES


EXEMPLES DE LA MALADIE DAUJESZKY ET DE LA
RHINOTRACHITE INFECTIEUSE BOVINE

Si lon utilise un vaccin marqu, ds quun animal prsente une


sropositivit lgard de la protine dlte, il doit tre considr
infect et tre limin. La glycoprotine gD des herpsvirus,
immunogne protecteur majeur, ne peut tre candidate la dltion
mais, au contraire, permet lobtention de vaccins sous-unitaires
[Denis et al., 1993].
Le principal problme li lutilisation des vaccins marqus envers
la rhinotrachite infectieuse bovine est leur impact pidmiologique,
cest--dire la prvention de la circulation virale dans le cadre dune
lutte collective contre la maladie. Aucun vaccin ne peut actuellement
prtendre une protection pidmiologique complte. Il faut y
associer un protocole de vaccinations rptes plus contraignant
que le programme de vaccination conventionnel pratiqu pour
obtenir la protection clinique. Ce protocole doit tre complt par
des mesures sanitaires strictes.

LES VACCINS MARQUS PAR DLTION: LES


EXEMPLES DE LA MALADIE DAUJESZKY ET DE LA
RHINOTRACHITE INFECTIEUSE BOVINE

Dans la perspective dune lutte collective, la protection


pidmiologique doit prvenir lexcrtion du virus sauvage chez des
animaux nafs et prvenir la rexcrtion chez les animaux porteurs
latents. Les vaccins attnus obtenus laide dune souche
identique, dlte ou non, sont suprieurs en efficacit leurs
quivalents inactivs [Bosch et al., 1996 ; Kaashoek et al., 1994 ;
1995].
Lefficacit dune vaccination rpte laide dun vaccin inactiv gE
ngatif a t tudie en conditions de terrain aux Pays-Bas. Ltude
a montr une incidence significativement moindre de
sroconversion envers le virus sauvage dans le groupe vaccin par
rapport des animaux tmoins. Sans tre empche, la circulation
du virus est significativement diminue [Bosch et al., 1996].

LES VACCINS MARQUS PAR DLTION: LES


EXEMPLES DE LA MALADIE DAUJESZKY ET DE LA
RHINOTRACHITE INFECTIEUSE BOVINE
Le vaccin marqu (gE-) attnu rduit la transmission du
virus sauvage de bovins infects des animaux
indemnes et lempche mme dans certains cas [Van
Oirschot et al., 1996]. Une exprience pratique sur le
terrain a confirm ces rsultats en dmontrant que
ladministration intramusculaire dun vaccin attnu gE
ngatif rduisait lincidence de sroconversion envers le
gE, et donc la circulation virale, dans les troupeaux
vaccins par rapport aux tmoins.

LA VACCINATION CONTRE LA PESTE PORCINE


CLASSIQUE ET LES VACCINS SOUS-UNITAIRES

La peste porcine classique provoque par un pestivirus est une


maladie dun impact souvent dramatique qui justifie son insertion
parmi les maladies de la liste A de lOIE. Une politique dlimination
est mene lchelle de lUnion europenne qui a interrompu la
vaccination systmatique laide de vaccins conventionnels au
profit de mesures drastiques de prophylaxie hyginique. Cette
politique est contrarie par lexistence dune parent antignique
avec dautres pestivirus comme le virus de la diarrhe virale bovine
(BVD/MD), ce qui peut fausser le diagnostic srologique, par la
circulation bas bruit de souches hypovirulentes [Biront et al., 1983]
et par la prsence dun rservoir sauvage, le sanglier (Sus scrofa)
[Aubert et al., 1994]. Les vaccins classiques, dune efficacit
dmontre [Prcausta et al, 1975] permettaient mme de prvenir
lmergence de porteurs asymptomatiques de virus sauvage si leur
teneur (potency) tait suffisante [Leunen et Strobbe, 1977 ; Biront et
al., 1987], les vaccins attnus savrant nouveau suprieurs
leur contrepartie inactive [Corthier et al., 1975].

LA VACCINATION CONTRE LA PESTE PORCINE


CLASSIQUE ET LES VACCINS SOUS-UNITAIRES

Ils ont puissamment contribu llimination de la maladie, leur seul


dsavantage tant de srologiquement positiver les animaux ;
ce qui est inacceptable dans le cadre dune politique de contrle
base uniquement sur la prophylaxie hyginique.
La solution, pour les pays qui ont interdit la vaccination mais qui
demeurent confronts des pisodes rcurrents de peste porcine
classique, pourrait tre lemploi de vaccins sous-unitaires.
Certains ont t rcemment mis au point, par lexpression de
limmunogne majeur (E2) dans le systme du virus de la vaccine
[Rumenaf et al., 1991] ou du virus de la maladie dAujeszky (E1)
[Van Zijl et al., 1991] ou plus rcemment, dans le systme
dexpression en baculovirus [Konig et al., 1995 ; Van Rijn et al.,
1999].

LA VACCINATION CONTRE LA PESTE PORCINE


CLASSIQUE ET LES VACCINS SOUS-UNITAIRES

Ce dernier systme a permis la mise au point de vaccins qui


devraient permettre doprer la distinction entre un animal vaccin et
un animal infect. Ces vaccins qui ont reu laval de lEMEA
(European Medicinal Evaluation Agency) en procdure centralise
rclament la coexistence de tests de diagnostic fiables dtectant
des anticorps dirigs contre dautres immunognes majeurs du virus
de la peste porcine, non contenus dans ces vaccins sous-unitaires,
comme la protine NS2, qui de plus possde lavantage dtre
constante.
Malheureusement, les essais pratiqus de manire indpendante
ne confirment pas les esprances. En effet, ces vaccins
obligatoirement inactivs ne dmontrent pas une efficacit, surtout
pidmiologique [Dewulf et al., 2002], comparable celle des
vaccins classiques autrefois utiliss [Uttenthal et al., 2001 ; Depner
et al., 2001].

LA VACCINATION CONTRE LA PESTE PORCINE


CLASSIQUE ET LES VACCINS SOUS-UNITAIRES
De plus, les tests de diagnostic compagnon actuellement
associs ne donnent pas toutes les garanties de fiabilit
attendues et limitent ds lors considrablement les
possibilits demploi des vaccins sous-unitaires sur le
terrain.
Ceci est particulirement proccupant car il parat
actuellement difficile en Europe de compltement juguler
la peste porcine classique sans laide de la vaccination
[Vandeputte et Chappuis, 1999], dautant que lopinion
publique est de plus en plus hostile aux hcatombes de
porcs que chaque pisode de la maladie entrane par
lapplication de strictes mesures de prophylaxie
hyginique.

LA VACCINATION CONTRE LA FIVRE


APHTEUSE ET LES VACCINS PURIFIS

Les mesures prophylactiques qui avaient fait leur preuve contre la


peste bovine, maladie nettement moins contagieuse, se sont
rvles inoprantes pour lutter contre la fivre aphteuse. Seule
lutilisation gnralise de la vaccination, aprs la seconde guerre
mondiale a port ses fruits malgr des difficults communes
toutes les vaccinations [Declercq et al., 1989]. Depuis 1977, la
Belgique est indemne de cette terrible pizootie. La vaccination
prventive des bovins contre la fivre aphteuse est interdite en
Belgique depuis le 1er avril 1991. Cette interdiction marquait la fin
dune priode de 30 annes de lutte par la vaccination avec comme
consquence lapparition progressive dun cheptel totalement naf
[Strobbe, 1992]. Cette situation rend le cheptel beaucoup plus
vulnrable en cas de rintroduction [Donaldson et Doel, 1994].
Depuis larrt de la vaccination, le systme prventif sest dvelopp
diffremment et est essentiellement bas sur linformation et la
formation de tous les partenaires concerns.

LA VACCINATION CONTRE LA FIVRE


APHTEUSE ET LES VACCINS PURIFIS

Le cot des deux schmas (vaccination/information) a t estim en


France avant (1990) et aprs (1992) larrt de la vaccination ; il en
ressort que sur base du postulat dune efficacit identique, une
conomie substantielle a t ralise par larrt de la vaccination
[Dufour et Moutou, 1994]. Pour pallier les risques inhrents la
vulnrabilit du cheptel europen, des banques dantignes
concentrs avaient t constitues tant au niveau national quau
niveau de lUnion europenne [Lombard, 1992 ; Salt, 1997] et il
existe une relle perspective de pouvoir utiliser des vaccins
marqus en cas durgence [De Clercq, 2002]. En effet, si lon
dtecte chez un animal des anticorps dirigs contre les protines
nonstructurales (NSP) codes par le virus de la fivre aphteuse au
moyen dun test ELISA [De Diego et al., 1997], il sagit dun tmoin
dune infection antrieure par un virus sauvage.

LA VACCINATION CONTRE LA FIVRE


APHTEUSE ET LES VACCINS PURIFIS
Les NSP ne sont en effet produites qu loccasion dun
cycle de multiplication virale et ne sont pas contenues
dans le virion extracellulaire. Afin dliminer les NSP
contaminantes produites loccasion de la production
des vaccins, ceux-ci doivent tre soumis un procd
de purification afin de ne contenir que les protines de
structure avant formulation.
Malheureusement, les tests disponibles ne permettent
lheure actuelle que de certifier labsence de
contamination dun troupeau et ne peuvent pas encore
servir certifier labsence de contamination au niveau
individuel.

LE CAS PARTICULIER DE LA GRIPPE


QUINE
Une approche similaire celle de la fivre aphteuse a
t suivie pour la grippe quine dans un contexte
diffrent [Pastoret, 2001]. Lors dtudes de dure de
protection confre en temps rel par les vaccins
dvelopps contre la grippe quine (virus influenza), il
est important de possder un outil permettant dexclure
une contamination intercurrente par un virus sauvage.
Un test a t dvelopp par lquipe de Newmarket, en
Grande-Bretagne [Birch-Machin et al., 1997] ; il est
galement bas sur la rponse srologique de lanimal
une protine non-structurale code par le virus.

LLIMINATION DE LA RAGE
TERRESTRE EN EUROPE

La rage terrestre est en passe dtre limine en Europe [Brochier et al.,


2001], notamment grce lemploi dun vaccin recombinant vaccine-rage
[Pastoret et Brochier, 1996 ; Pastoret et al., 1992]. Grce la vaccination
systmatique du rservoir sauvage, la rage a pu tre limine de Belgique
[Pastoret et al., 1988 ; Brochier et al., 1991 ; Brochier et al., 2001]. Le
squenage de lacide nuclique des souches a permis didentifier la source
de la recontamination intervenue en 1994 [Brochier et al., 1995], de mme
que lapplication de techniques molculaires permet didentifier, de manire
relativement simple, lorigine (vampire ou terrestre) des contaminations
humaines au Mexique [Loza-Rubio et al., 1999] et de dmontrer que la
source historique des lyssavirus tait les chiroptres [Badrane et Tordo,
2001].
Le fait que les chiroptres constituent une source potentielle de spill over
court ou moyen terme de lyssavirus transmissible par une espce
terrestre pose un problme particulier [McColl et al., 2000] car on ne peut
exclure un renouveau de rage terrestre au dpart de la source arienne.

S-ar putea să vă placă și