1 | P a g e

Curs 3
Clasificarea receptorilor
Informatia este preluata din mediu cu ajutorul receptoriilor, insa ea nu poate fi transmisa decat sub forma de
impuls nervos. Astfel informatia originala trebuie transf in impuls nervos. Receptorii aduc informatii din mediile extern si
intern; sunt transformatori de energie si aparate de codificare
Organismul uman este organizat pentru transmiterea informatiei si a semnalelor din mediu pe principiul
redundamtei prin faptul ca se utilizeaza un surplus de semnale. In total materia care ajunge la analizatori este de 10
11

bitzi/sec. Informatia sufera in totalitate o prelucrare inconstienta. Mai mult de 99% din informatii sunt dirijate spre sist
nervos, numai 16 biti/sec sunt preluati in mod constient.
Somnul este cel mai bun mod de protectia a organismului. Starea de insomnie intr-o noaptea produce intrarea
unei mari mase de informatii in sfera constientei. Va dati seama, cam ce inseamna un somn nedormit inainte de
examen. Indiferent de natura, cantitatea sau calitatea, aceasta nu poate fi transmisa decat sub forma de impuls nervos.
SN pare sa fie considerat ca fiind format dintr-un sist de irigare a informatiilor reprezentati de receptorii
senzoriali, un sistem de transmitere reprezentat de retelele de fb nervoase, un sistem de prelucrare al acest info adik un
sist de cai neuronale si in sfarsit un sistem de iesire (output) catre organele efectoare. Semnalele receptionate de
receptorii periferici sunt de origine superficiala, tactila, dureroasa, termica, sau de origine profunda: kinestezica si de
control al tonusului muscular.
Receptorii sunt celule specializate in prelucrarea unui stimul specific (caldura, presiune), el actionand asupra
transductorilor care convertesc forma de energie a stimulului pt kre acesti receptori sunt sensbili, transformand-o in
impuls nervos ce se propaga de-a lungul fb nervoase aferente sub forma potentialului de actiune.
Receptorii prezinta o anumita selectivitate, acestia det in ultima instanta daca o anumita modificare din mediul
ambiant apare, pentru a fi transmisa catre SNC pt a fi interpretata. Infrasunetele si ultrasunetele nu sunt percepute de
organismul uman, pt k nu avem receptori ca sa-i detecteze (asta nu inseamna ca nu exista). Studii au aratat ca receptorii
tegumentari sunt plasati exclusiv in regiunile fara par, fiind si cele mai sensibile zone receptoare, iar in zonele
tegumentare paroase se gasesc numai terminatii nervoase libere sau terminatii care inconjoara baza firului de par.
Aceste terminatii care inconjoara baza foliculului pilos, mediaza toata sensibilitatile cutanate. Cercetari au aratat ca
durerea poate sa fie indusa prin stimularea indusa a policelui receptor inclusiv a celor optici si acustici. Receptorul vizual
rasp la radiatia electromagnetica intre 400-800 nanometrii. Poate sa fie activat si de stimuli mecanici intensi. Se pare ca
terminatiile nervoase senzoriale au un prag mai redus pentru un anumit tip de stimul si ca peste 300 de asemenea
terminatii libere ce deriva dintr-o sg fibra aferenta se raspandesc pe o arie tegumentara, aici exista mai multe
suprapuneri intre teritoriile acestor fibre si se formeaza astfel un adevarat camp senzorial de marime variabila.
Receptorii desi au o structura functionala complexa in raport cu organul pe care ei sunt situati, ei raspund carcateristic la
stimuli avand groso modo o schema generala de organizare.
Clasificare:
- dupa Sherington: extero- , proprio- si interoreceptori
- dupa natura stimulului: mecano- , termo- , chemo- si electromagneticoreceptori
- in functie de modul de receptie: sunt receptori de contact si telereceptori
1) Mecanoreceptori: tactili, de presiune, vestibulari, acustici, corpii Golgi, fusuri neuromusculare
2) Termoreceptori: pentru cald si rece, ei receptioneaza variatiile de temperatura
3) Chemoreceptori: olfactivi, gustativi, cei din zonele reflexogene
4) Electromagneticoreceptori: in retina
2 | P a g e
Exteroreceptori formatiuni neincapsulate
Un receptor este constituit dintr-o struct aneurala asupra careia actioneaza excitantul, ce se comporta ca un
transductor, iar la nivelul caruia se pretec o serie de fenomene mai ales bioelectrice ce alcatuiesc un potential de
receptor care depinde de natura stimulului si de baza receptorului. Apoi in struct receptorului intra o formatiue neurala
formata dintr-o portiune mielinica ce se comporta ca un centrator de impulsuri cu prag. Dupa aceasta portiune
amielinica urmeaza portiunea mielinica ce se comporta ca un canal de transmitere (exp. Corpuscul Pacini).
Corpusculul Pacini receptioneaza stimulii tactili, presionali ce actioneaza asupra receptorului. Aceste deformari
se transmit fibrei nervoase generand modificari ale potentialului de membrana numit potential generator. Acesta este
un potential electronic, se modifica permeabilitatea membranei, Na intra in fibra generand intre zona excitata si restul
membranei o diferenta de potential. Ia nastere in acest fel cu un circuit de curenti locali ce se propaga in fb catre
portiunea mielinizata pana la primul nodul Ranvier unde se transforma in potential de actiune. In general portiunea
aneurala isi exercita actiunea prin intermediul receptorului si actioneaza asupra portiunii neurale. Portiunea amielinica
se comporta ca si membrana neuronului, avand un potential de 70-80 mV.
Cand actioneaza un potential suficient de intens, Na intra in axoplasma in timp ce K iese in exterior, luand
nastere un curent ionic ce nu utilizeaza energie deoarece este generat de un gradient elecrochimic. Ceea ce se intampla
are ca rezultat final conducerea potentialului de receptor. La randul ei aceasta portiune aneurala isi exercita influenta
asupra portiunii neurale receptoare, apare o depolarizare locala la nivelul membranei dentritice, aceasta avand
costivitati de sumatie. Acest potential, in cazul in care avem de-a face cu un stimul senzorial slab, este de numai cativa
mV si atunci el ramane local si nu se transmite de-a lungul axonului.
In cazul unui stimul senzorial mai puternic cand potentialul generator atinge un nivel critic, el se transpune intr-
un potential de actiune, modulat, ce se propaga saltator de-a lungul axonului. Potentialul generator este practic o faza
intermediara intre procesul de generare a energiei in impuls nervos, iar potentialul de actiune, datorita caracterului sau
si a gradientului pe care il are, poate asigura o reproducere fidela a parametrilor stimulilor. Majoritatea receptorilor
stimulati produc potentiale depolarizante, insa avem si hiperpolarizante.
Modificarile care apar la nivelul receptorilor termici, mecanismul lor pare a consta in modificari ale nivelului
metabolic, consecutiv faptului ca temperatura modifica rata reactiilor chimie intracelulare, fiind de 2,3 ori pentru fiecare
10 grade. Stimularea termporeceptorilor nu ar fi consecinta directa a temperaturii asupra organismului, ci s-ar exercita
indirect prin modficari chimice pe care temperatura le produce la nivelul receptorului.
Conditia operanta pentru activarea unui receptor, este o modificare in mediul inconjurator, adica in energia
incidenta. Receptorii raspund cand se produce o crestere a energiei incidente, iar descarcarile receptorilor spontani sunt
modulate de modificarile energiei incidente. In fct de adaptabilitatea lor, receptorii se clasifica in receptori tonici si
fazici. Portentialul generator in cazul unui stimul prelungit creste initial pana la un nivel de varf, apoi scade pentru a se
mentine in platou. Acest fenomen poarta numele de adaptarea receptorilor. Experimental s-a dovedit ca adaptarea este
in fct de viteza de aplicare a stimulului si nu de marimea acestuia.
Receptorii tonici se adapteaza lent, descarca in continuu pe toata durata stimularii. Receptorii fazici sunt rapizi,
procesul adaptativ este complet, iar descarcarile scad pana la disparitie in ciuda mentinerii stimulului.
Exteroreceptori formatiuni incapsulate
Exteroreceptorii sunt terminatii nervoase libere incapsulate sau intraepidermice care se gasesc in tot corpul,
pentru piele provin din derm, ajung la membrana bazala a epidermului, pierd teaca de mielina si se fixeaza pe celulele
din stratul Malpighi formand jonctiuni neuro-epiteliale care receptioneaza durerea.
3 | P a g e
Sensibilitatea tactila este receptionata de discurile lui Merkel. Ei sunt receptori sensibili la atingeri usoare. Sunt
situati in spatiul spinos al epidermei. Au forma retelei nervoase ca o cupa, ce contin o celula mare modificata. Sunt
receptori incapsulati. Acest receptor se dezvolta dupa nastere. Ei se adapteaza partial lent.
Corpusculii lui Meissner care sunt sensibili la atingerile puternice, se afla in stratul papilar al dermului in regiuni
lipsite de par. Sunt formatiuni incapsulate care sunt carateristice pulpei degetului, mucoasei linguale, organelor genitale
feminine si mamelonului, si au forma ovala si sunt constituiti dintr-o capsula care inveleste portiunea cervicala (deci
incapsulate). Sunt alcatuiti dintr-o fibra nervoasa care isi pierde mielina, o capsula fina periferica, celule turtite printre
care se afla fibra nervoasa spiralata. La periferia sa pleaca fibre foarte fine care se continua cu tonofibrile din epiderm.
Receptorii sunt foarte sensibili la deformari ale pielii datorita acestor fibre. Corpusculii se dezvolta imediat, inainte sau
dupa nastere, si diminueaza catre maturitate.
Exista terminatii nervoase si in jurul firului de par, care se numesc peritrihiale, in final fiind prinse intre 2 celule
Schwann. Se mai gasesc in periost, capsule articulare, muschi, seroase. Sunt provenite din plexul profund, iar contact cu
firul de par, se divid in ramuri care merg paralel cu firul de par. Unele raman in teaca externa a firului de par si se
termina sub forma de filamente in celulele tecii externe. Tunsoarea reduce sensibilitatea la nivelul fibrei de par.
Sensibilitatea la presiune
Corpusculii Vater-Pacini situati in baza organelor genitale externe si in hipoderm, sunt sensibile la variatiile
slabe. Ei sunt sensibili la presiuni mari, vibratii. Sunt situati in hipodermul fetei palmare a mainii, la nivelul fetei plantare
a piciorului, in hipodermul bratului, in organele genitale ale ambelor sexe, in periost, in jurul articulatiei si sunt
corpusculi lamelari constituiti dintr-o capsula periferica si o terminatie nervoasa ce intra in structura pielii.
Dupa intrarea in corpuscul fibrele pierd teaca de mielina si se termina obisnuit in forma de bulbi sau butoni
terminali. Acesti corpusculi incep sa se dezvolte din a 2-a luna intrauterina. Ei cresc pt ca se adauga noi lamele in struct
lor. Se adapteaza rapid chiar daca miscarile sunt de intensitate slaba. Receptioneaza presiunea si vibratiile care produc
modificari rapide in structura tesuturilor.
Intensitatea stimulului depinde de structura receptorilor. De exp corpsculul Meissner care este situat superficial,
are nevoie de o intensitate slaba pt a fi stimulat, fata de Vater Pacini care se afla mai profund. Stimularea peste prag ->
creste gradul deformarii receptorilor. In zonele in care densitatea receptorilor este mare, este posibil sa se perceapa
sensibilitati mai mici de 1 micron, iar unde avem o densitate mare pot sa fie simtiti stimuli situati la 1-2 mm. Unde
densitatea receptorilor este redusa, distanta trebuie sa creasca dintre cei 2 receptiori pana la 60mm (exp. cu compasul).
Receptorii termici: corpusculii lui Krause cu forma sferoidala, sunt asezati intern in tegumentul acoperit de peri,
la jonctiunile cutanate, in mucoasele enervate de nervii somatici, in pielea bratului, glandele salivare, in plica vaselor
sangvine, epiglota, glandul penian, clitoris. Ei receptioneaza sensibilitatea termica. Corpsculii lui Rufini sunt situati in
derm, au forma alungita, formati dintr-o capsula ce inconjoara un ax de fb nervoase ramificat in buton.
Corpsuculii lui Rufini receptioneaza senzatia de cald, iar Krause de rece. Senzatia termica prezinta cald si rece
cu diverse nuante intermediare. Ea este rezultatul stimularii receptorilor specifici aflati in derm. In cazul unor stimuli
puternici (sub 10
o
sau peste 50
o
) sunt stimulati receptorii durerii. Atat senzatia de cald si cea de rece, este receptionata
uneori de aceleasi arii ce contin numai terminatii nervoase libere. Dpdv fizic, stimulii rece sau cald sunt in realitate 2
grade ale caldului, deoarece recele nu este o forma. Receptorii termici nu se gasesc in toate regiunile corpului. De exp
glandul penian nu contine receptori pentru cald. Receptorii pentru rece sunt mai numerori decat cei pt cald. Ambele
categorii sunt mai numeroase la nivelul mainii. Din cauza ca receptorii sunt situati subepiteliali, ei percep temperaturile
la nivel subcutanat, fiind inversati fenomenului de conductibilitate.
4 | P a g e
Sensibilitatea termoreceptorilor este foarte mare. Este suficienta o schimbare de 0,01
o
pt a produce descarcari si
pt a initia o senzatia. Receptorii de cald descarca impulsuri intrre 20 si 40 de garde, cu un maxim intre 32 si 42 de grade.
Receptorii pt rece descarca intre 10 si 21 de grade cu un maxim de 15 si 21 de grade. Ei descarca frecvent si la
temperaturi de 45-60 de grade si atunci apare senzatia de frig paradoxal -> mecanism de stimulare al receptorilor de
rece, datorita faptului ca temperaturile modifica rata reactiilor intracelulare de aprox 2-3 ori. Stimularea
termoreceptorilor nu ar fi consecinta directa a temperaturii ci aceasta actiune s-ar realiza indirect prin actiunea reactiilor
chimice la nivelul termoreceptorilor.
Proprioreceptorii
Sunt kinestezici si pentru controlul tonusului muscular.
Proprioreceptori care culeg informatii in legatura cu sensul miscarii si cu pozitia capului, a membrelor sau
segmentelor de membru. Ei sunt situati la nivelul articulatiilor, in capsulele articulare, ligamente, tendoane, periost si in
labirintul membranos al urechii interne, Din aceasta categorie fac parte:
Receptorii kinestezici:
Corpusculii neurotendinosi ai lui Golgi: sunt excitati de intinderea puternica a tendoanelor, sunt flexibili,
raspund la contractia prima a muschiului. Sunt situati la nivelul jonctiunii tendon muschi. Ei sunt cuprins de o serie de
fascicule tendinoase de fibre care isi pierd teaca de mielina. In momentul in care sunt excitati de intinderea puternica a
tendonului, declanseaza reflexul miotatic, ce impiedica intinderea excesiva a tendonului in timp contractiei.
Corpusculii lui Rufini sunt situati in stratul superficial al capsulelor articulare, sunt fb nervoase cu o viteza de 20-
90 m/s, se adapteaza lent si culeg informatii in legatura cu pozitia si miscarile in articulatii.
Terminatiile nervoase libere se ramifica in toata grosimea capsulei articulare, sunt cu adaptare lenta si transmit
sensibilitatea dureroasa articulara cauzata de amplitudinea excesiva a miscarii.
Corpusculii Pacini sunt situati in stratul profund al capsulei articulare, sunt cu adaptare rapida si sunt foarte
sensibili la miscari si modificari de presiune.
Receptorii pt controlul tonusului muscular:
Fusurile neuromusculare: asezate in banda in fb musculare, sunt sensibile la tensiunea de contractie a
muschiului. Sunt alcatuite din 2 pana la 10 fb strate modificate ce se numesc fb intrafuzoriale, sunt inconjurate de o
teaca conjunctiva proprie. Ele sunt cuprinse intr-o capsula conjunctiva in care se gasese limfa si acid hialuronic. Avem 2
tipuri: fibre cu sac nuclear si fibre cu lant nuclear.
Fibrele cu sac nuclear sunt lungi si groase, se insera pe endomisiumul fibrelor musculare extrafuzoriale; ele au
rol in raspunsul dinamic al muschiului, controland lungimea muschiului, gradul de contractie al muschiului si se contracta
lent. In interior se gasesc nuclei care sunt asezati in sirag, tot in interior se gasesc miofibrilele numeroase ce sunt
separate prin spatii largi. Portiunea centrala sau ecuatoriala contine dilatatii si este necontractila.
Fibrele cu lant nuclear sunt fb subtiri, scurte, se insera pe capsula sau pe teaca fb cu sac nuclear, au calibru mic,
au striatii, sunt alcatuite din miofibrile numeroase cu contractie rapida si au rol in raspunsul static in adaptari lente si
controleaza numai lungimea muschiului.
Fusurile au inervatie senzitiva si motorie.
a) Inervatia senzitiva este asigurata prin 2 tipuri de terminatii nervoase: primare si secundare.
1. Terminatiile primare (anulospirale mielinice) apartin fibrelor mielinice groase si se ruleaza in jurul ecuatorului
fibrelor cu sac nuclear, intr-un sant adanc al sarcolemei.
2. Terminatiile secundare (in buchet) apartin grupului 2 si se gasesc la suprafata sarcolemei, sau in santuri
speciale.
b) Inervatia motorie este independenta de cea a fibrelor extrafuzoriale, fiind asigurata de 2 categorii de fibre care
alcatuiesc in ansamblu sistemul fibrelor mici motorii sau fibrele gamma:
5 | P a g e
- fibrele gamma 1, cu conducere rapida, inerveaza in special fibrele cu sac nuclear in zonele polare unde formeaza
placi motorii tipice
- fibrele gamma 2, cu conducere lenta, inerveaza ambele tipuri de fibre intrafuzoriale, dar in special pe cele cu
lant nuclear, prin terminatii difuze situate in apropierea zonei ecuatoriale.
Excitarea neuronului gamma activeaza fibrele intrafuzoriale, care prin contractie excita receptorul anulospiral, si
aceste la randul sau mediaza activarea moderata a motoneuronului -tonic, cu cresterea tonusului muscular, iar daca
stimularea este intensa, cu contractie musculara. Inhibarea sistemului gamma reduce tonusul muscular.

Interoreceptori
Sunt cei care repcetioneaza informatii in legatura cu activitatea viscerelor. Se gaseasc in peretii vaselor si
organelor, sunt corpusculi lamelar in pancreas, in mezenter si in adventicea vaselor. Pot sa fie chemoreceptori,
baroreceptiori, osmoreceptori, toti fiind controlati de sistemul vegetativ.
Calea sensibilitatii interoceptive
Caile plecate de la diferiti receptori sunt formate in interiorul SNC din lanturi de neuroni. Nr de neuroni dintr-un
lant este diferit in raport cu receptorul. In toate cazurile insa, perikarioanele neuronilor stau la un loc si formeaza nuclei.
Axoanele lor sunt strans alaturate formand fasciculurile sau tracturile nervoase. N.A. numeste nuclei in general fara
legatura cu functionalitatea lor facand exceptie numai cu nucleii nervilor cranieni. Tractusurile nervoase isi primesc
numele in fct de locurile pe care le leaga. Gratie tecilor de mielina ele sunt izolate unele de altele. In interiorul acestor
structuri se produc fenomene metabolice, ele produc fenomene electrice, fenomene de modificare a permeabilitatii
membranelor, si toate constituie ceea ce se numneste zgomotul de fond. Semnalele care vin trebuie sa intreaca acest
zgomot de fond, pt ca acest semnal sa fie convenabil decodificat de nivelele sup ale SNC. Caile ascendente se mai
numesc si cai centripete pesenzitive sau pesenzoriale. Ele produc degetatii nervoase de la organele de simt pana la
centrii superior. Aceste cai sunt formate din mai multi neuroni. Schematic o cale nervoase are un protoneuron,
deutoneuronul si zona de proiectie corticala.
Protoneuronul este neuronul gg, se gaseste intr-un gg anexat unui nerv cranian sau intr-un gg spinal situat
deoparte si de alta. Prelungirea periferica a protoneuronuluui ajugne la suprafata la nivelul celulelor senzoriale ale unui
organ de simt. Prelungirea centrala intra in nevrax si fac sinapsa cu celulele unui nucleu a subst cenusii din maduva
spinarii. In acest nc al subt cenusii se gaseste deutoneuronul. Prelungirile dentritice ale deutoneuronului se articuleaza
cu protoneuronul, iar prelungirea axonica urca pana in talamus. Prin alaturarea mai multor ramuri de-a lungul axonului,
i-au nastere fasciculele sist nervos central : cele ascedente se termina in nucleul ventral posterolateral sau in nucleii
talamici difuzi. Din talamus axonul se proiecteaza pe scoartza unde se termina caile ascendente.
De la aceasta schema didactica exista si unele exceptii. In unele cazuri neuronul talamo-cortical, cel de-al 2-lea
neuron este inlocuit de o multime de neuroni. Exista cai la care impulsul nervos nu este condus direct in talamus, ci este
mediat in cerebel. Protoneuronul tuturor neuronilor cailor ascendente isi are originea in gg spinal. Este un neuron
pseudo uni polar, prelungirea s-a se bifdurca intr-o ramura gorasa ce ajunge la receptor si una subtire ce trece in rad
post a nervului spinal si ajunge la maduva.
Fb de diferite grosimi conduc sensibilitati diferite si sunt amestecate intre ele. In aproprierea maduvei insa ele isi
modifica topografia si cele asemenatoare se grupeaza. La intrarea in maduva spinarii, radacina nervului spinal are 2
manunchiuri: unul cu fb. groase mielinizate si viteza mare de conducere de tip alfa A beta care transm sensibilitatea
epicritica, tactila, fina si proprioceptiva constienta. Cele mai lungi formeaza tracturi spino-bulbare, cele mai scurte fac
sinapsa in nc toracic. Alte fb intra in marginea mediala a lamei 5 si i-au traect recurent decat lama 2, inchizand o serie de
arcuri reflexe.
6 | P a g e
Manunchiul lateral de fibre este alcatuit din fb subtiri, amielinice A delta, si C, transporta sensiblitatea
protopatica tactila termica si dureroasa, patrund in zona lui Lissauer, se bifurca intr-un ram asc si un ram desc. Se
termina pe lamele 2,3,4,5 fie intra in componenta tractului spino talamic, fie in sistemul de modulare al durerii.
Lamele Rexed: ca la pisica, avem si la om o dispozitie neuronala asemanatoare. Ele sunt numerotate in sens dorso
ventral de la 1 la 10, si in general peste lame pot sa fie indentificate cu grupele de nuclei clasici. Lamele 1-4 corespund
capului cornului posterior, alcatuiesc aria receptoare, pentru mesajele exteroreceptive ce se transmit pe ciale lui directe
sau incrucisate, la centrii superiori, fie sunt dirijate prin caile polisinaptice. Aceste cai pot fi cai intrasegmentare,
intersegmentare, ipsi laterale sau contralaterale.
Cornul posterior este alcatuit dintr-un cap, corp si o baza, prezentand o serie de straturi: subt gelatinoasa a lui
ronaldo, stratul celular al lui Lisauer. Lama lui Rexed corespunde stratului zonal, are aspect reticular, multe fibre unde se
gasesc neuroni, primeste stimuli nocivi si termici, da colaterale inca de la lama a 2-a ce coresp subt gelatinoasa a lui
Rolando cu cei mici in gramezi ce contin si fb din fasc dorso-lateral. Are rol de ecluza de control al sistemului ascendent.
Lama 3 corespunde nucleui post, este lama cea mai lata. Lama 4 formeaza nucleul capului cornului dorsal . Lamele 5 si 6
reprezinta gatul si baza ciorpului posterior, primesc info intero si exteroceptive. Zona laterale a lamei 5 coresp subt
reticulate. Lama 5 este marcata de trecerea cailor motorii corticospinale catre cornul anterior,Lama 6 contine neuroni de
asociatie neurala, aici se gaseste originea fasciculului fundamental. (nu exista intre T
4
si T
2
). Lama 7 are aspect reticular
redus si trimite prelungiri intre lamele 7 si 9. La nivelul ei exista un mare grad de convergenta si divergenta. Are
conexiune cu encefalul si cerebelul si are rol in reflexele vegetative in portiunea mediana. Lama 8 apartine bazei conului
anterior reprezinta terminarea cailor extrapiramidale. Are rol in modularea activitatii motorii in special a neuronului
gama. Lama 9 prezinta conul motor al cornului anterior aici se gaseasc motoneuroni alfa, beta si gama, ce sunt
interneuroni grupati in nucleu.