1 | P a g e

Curs 1
Sistemul Nervos
Diviziunea sistemului nervos
Din pct de vedere anatromic, sistemul nervos este impartit in 2 mari componente: sistemul nervos central SNC
(nevraxul) si Sistemul nervos periferic SNP
SNC cuprinde maduva spinarii care este adopostita in canalul vertebral si encefalul care se gaseste in interiorul
craniului. Maduva spinarii se continua cu encefalul la nivelul gaurii occipitale mari. Maduva si encefalul contin centrii
nervosi si caile nervoase care le leaga de tesuturi si de organele efectoare. Encefalul este alcatuit din mai multe
segmente:
Trunchiul cerebral (asezat in continuarea maduvei spinarii) format din 3 segmente:
- Bulbul rahidian (medula oblongata)
- Puntea (ponx)
- Pedunculii cerebrali (mezencefalul). Impreuna cu pedunculii cerebrali se gasesc si tuberculii cvadrigemeni sau
lamina tecta
Cerebelul se gaseste inapoia truchiului cerebral si legat de trunchi (de fiecare din segmentele lui). Legtura intre
cerebel si trunchi este realizata prin pedunculii cerebelosi (inferiori leaga bulbul, cei mijlocii de punte, cei superiori
de mezencefal). Deasupra pedunculilor cerebrali se gasesc derivatele veziculei diencefalice sau diencefalom alcatuit
din talamus, hipotamalus, subtalamus. Aceste formatiuni fiind in parte inglobate in emisferele cerebrale.
SNP cuprinde totalitatea ganglionilor si a fb nervoase care se gasesc inafara sistemului nervos central. Insa, acestea
se gasesc in stransa legatura cu sistemul nervos central deoarece fibrele periferice fie isi au originea, fie isi au terminatia
in centrul nervos al nevraxului. Dpdv fct sist nervos se imparte in:
- Sistemul nervos al vietii de relatie: prin care organismul intra in relatie cu mediul inconjurator, luand
cunostiinta de perceptiile senzoriale receptionate de receptorii organelor de simt. Comanda contractia
musculaturii scheletice, care prin contractia musculara asigura deplasarea organismului in mediu. Sist nervos al
vietii de relatie isi are centrii nervosi in nevrax, iar nervii care asigura legatura cu organele de simt (musculatura
striata scheletica) sunt reprezentate de nervii spinali si de nervii cranieni.
- Sistemul nervos vegetativ: sistem nervos autonomic coordoneaza si dirijeaza activitatea viscerelor. Acesta are
centrii situatie in nevrax, iar elementele periferice sunt reprezetate de gg nervosi, asezati pe laturile coloanei
vertebrale in aproprierea viscerelor, sau chiar in peretii acestora. Sunt reprezentate de fb nervoase ce leaga
acesti gg de centrii nervosi intra nevraxiali si pe de alta parte de viscerele respective.
Nervii periferici ai vietii de relatie contacteaza numeroase anastomoze cu nervii vegetativi, astfel incat de la un nivel
sau altul un nerv periferic, fie spinal fie cranial, contine si fb vegetative. SN vegetativ este impartit in 2 cu actiune
antagonica: simpatica (S) si parasimpatica (PS).
Organizarea sistemului nervos se perfectioneaza pe masura ce ne ridicam pe scara filogenetica. In stadiile evolutive
inferioare , in care vietuitoarele sunt organizate prin suprapunerea unor segmente de corp similare unul altuia, asa cum
intalnim la viermi de exp, aceste exemple sunt denumite metamere (fiecare metamer are propriul sau sistem nervos,
redus la un arc reflex elementar care poarte numele de neuromer. La vertebrate, metamerizarea se subordoneaza unor
centrii nervosi de conducere a activitatii arcurilor reflexe, acesti centrii sunt legati de fiecare neuromer prin cai nervoase
ascendente si descendente astfel incat acesti centrii nervosi pot sa integreze ansamblul senzatiilor periferice. Acesti
centrii nervosi sunt capabili ca sa elaboreze un raspuns suplu si adecvat unor necesitati mai complicare ale organismului.
Un neuromer presupune existenta unui neuron senzitiv care este conectat la un neuron motor. Neuronul senzitiv este

2 | P a g e
legat de receptorii periferici de la care primesc excitatiile, iar aceste excitatii sunt compuse la randul lor pana la neuronul
motor. Neuronul motor la randul lui isi trimite axonul catre organele efectorii.
Fiecare neuromer este legat de periferie printr-un brat centripet si unul centrifug, pentru neuromer in medulare
aceste cazuri sunt reprezentate de radacini ale neuronilor spinali, pentru neuromerii corpurilor cerebrali acestea sunt
ramurile aferente si eferente ale nervilor cranieni. Ansamblul arcurilor reflexe care se intind la nivelul maduvei si
bulbului contituie aparatul cel mai elementar de care dispunde sistemul in curs pentru a raspunde la o excitatie si acest
aparat foarte simplu poarta numele de aparat protokinetic. Odata cu perctionarea evolutiei filogenetice, apar alti centrii
nervosi care coordoneaza activitatea aparatului. Acesti centri au capacitatea de a modifica intr-un fel sau altul raspunsul
stereotipic al reflexului segmentar, iar aceasta modificare poarta numele de reflexe intersegmentare. Primele structuri
de integrare care apar in evolutia filogenetica a sistemului nervos sunt reprezentate de tuberculii cvadrigemeni si de
cerebel. Acestia la vertebrate joaca rolul unui creier evoluat. Cei mai vechi centrii aparuti filogenetic sunt centrii arhi-
kinetici. Intre timp apar alti centrii de integrare mai perfectionati ce sunt capabili sa elaboreze o viata afective si
emotica, centrii care sunt capabili sa indrepte comportamentul catre instinctele fundamentale (consevare, alimentare,
reproducere). Acesti centrii isi au sediul in noile structuri care se dezvolta din veziculele diencefalice si acestea sunt
talamusul, hipotalamusul si corpii striati ai tele-encefalului. Ei constituie centrii paleo-kinetici.
La vertebratele cele mai evoluate apar centrii de integrare care sunt cantonati pe scoarta cerebrala si acestia
alcatuiesc centrii neo-kinetici capabili sa integreze aferente multiple si sa le converteasca in raspunsuri motorii nuantate
si sunt capabile sa elaboreze emotii psihice, sentimente, concepte abstracte care stau la baza gandirii si a inteligentei.
Pe masura ce apar centrii noi, in centri anteriori aparuti apar sectoare suplimentare corespunzatoare noii etape
evolutive la care s-a ajuns. De exp odata cu aparitia centrilor paleokinetici in vechiul cerebel, care am spus ca este un
centru arhikinetic, se adauga o portiune mai noua care este paleo-cerebelul, iar atunci cand se dezvolta scoarta
cerebrala, cerebelul isi sporeste suplimentar masa cu o noua portiune care se adauga celor mai vechi numita neo-
cerebel. Astfel pe o structura initiala arhikinetica ca cerebelul vom intalni 3 lobi reuniti fiecare marcand o etapa a
evolutiei. In mod analog se descriu un paleo- si un neo-talamus, un paleo- si neo-corp striat, centrii care corespund cu
noile etape de dezvoltare a sistemului nervos central. Toti acesti centrii sunt formati din elemente receptoare care sunt
reprezentate de neuroni senzitivi, care primesc stimuli pe caile ascendente, apoi in structura acestor centrii gasim
elementele de integrare care sunt alcatuite din neuroni asociativi care dau un raspuns. Apoi, gasim elementele
efectoare adica neuronii motori care proiecteaza raspunsul elementelor de integrare catre neuronii motori ai aparatului
protokinetic. Proiectia se face pe caile descendente (cai motorii).
Scoarta cerebrala are marcata in structura ei etapele dezvoltarii filogenetice in care structurile vechi alterneaza cu
altele mai noi, iar la nivelul scoartei stau paleo- si neocortexul. Un stimul care este receptionat de un receptor ajunge
printr-un nerv periferic pana la neuronul senzitiv al aparatului neokinetic. De aici exista 2 modalitati de rezolvare: fie
stimulul este dirijat catre neuronul motor al arcului reflex, raspunusul motor la stimulul respectiv fiind un raspuns
stereotip, fie prin cai nervoase ascendente stimulul este trimis pana la centrii paleo sau neo kinetici. Axonii neuronilor
aparatului protokinetic vor dirija mesajul catre organele efectoare periferice. Cu cat acest raspuns a fost elaborat de un
centru de integrare mai evoluat cu atat rapsunsul este mai fin, mai nuantat, mai elaborat. Si aceasta schema pentru
intelegere mai necesita doua notiuni suplimentare: fiecare centru nervos motor care trimite o comanda catre un efector
periferic dispune de posibilitatea de a fi informat despre felul in care a fost executata comanda trimisa. Aceasta este
posibila deoarece de la efectorul periferic pornesc inapoi fibre nervoase catre centrul nervos motor prin care acesta
verifica daca ordinul a fost corect executat. In acest tip de legaturi se gasesc conexiuni inverse sau legaturi de tip
feedback. Ele se incadreaza in sistemele de reglare nervoasa a functiilor viscerale. Centrii nervosi arhi, paleo si
neokinetici sunt fornati din nenumarati neuroni care sunt organizati in retele de model variabil. Ele dispun de mediatori
chimici proprii si sunt interconectate intre ele prin nenumarate fibre nervoase care realizeaza circuite complicate.

3 | P a g e
Neuronul
Celula nervoasa impreuna cu prelungirile ei poarta numele de neuron. El reprezinta unitatea antomica fct
patologica genetica si trofica a sistemul nervos central. Neuronul a fost descris prin 1848. In studiul sau vom observa ca
anumite formatiuni poarta anumite denumiri (ce trebuie stiute), si o serie de structuri sunt explicate prin fct lor incat
limita dintre fct si structura o sa vedeti ca este destul de labila. Neuronul este unitatea antomica pentru ca el este
singura unitate patologica care are proprietatea de a conduce un flux nervos. Dimensiuni 3-150 microni. Este alcatuit
dintr-un corp celular sau pericarion si prelungirile sale: dentrite (celulipete) si axonul (celulifuga). Corpul celular contine
un nucleu central, citoplasma (numita neuroplasma) si in neuroplasma gasim toate organitele nespecifice cu exceptie
centrul celular. Organitele specifice din neuroplasma sunt corpusculii Nissl si neurofibrilele. Corpusculii se cuprind si in
dentrite, se prezinta ca niste saci turtiti. Un rol important revine si altor constituenti, principala sursa de energie este
oferita de metabolismul aerob al glucozei, aici constatam rolul fundamental al acestei substante si depedentea
neuronului de prezenta oxigenului. Nucleoproteinele intervin in biosinteza prot din neuron, conditioneaza pragul de
excitabilitate. Membrana este bilaminata de natura lipoproteica, prezinta portiuni la nivelul carora se disting pori ce au
rol in schimburile de substante fiind conditionate de talia moleculelor. Membrana are si portiuni lipsite de pori dar care
sunt permeabile pentru subt liposolubile. Membrana acopera pericarionul si dentritele. Este partea receptoare a
neuronului, partea polarizata electric.
Prelungirile neuronului sunt dentritele care sunt numeroase, bogat ramificate, contin in interiorul lor corpusculii
lui Nissl si neurofibrile. Dentritele neuronilor din gg spinali pot fi foarte mari pana la dimensiunile axonilor. Axonii sunt
prelungirile eferente ale neuronilor, axonul este intotdeauna unic, sarac ramificat si are axul sau format dintr-un
manunchi de neurofibrile. La capatul terminal axonul prezinta o serie de ramificatii care contin vezicule cu mediatori
chimici.
Axonul celor mai multi dintre neuroni prezinta mai multe teci. Teaca de mielina este un invelis lipoproteic, este
elaborat de oligodentroglie pentru fb centrale si de celulele lui Scwann pt fb periferice. Teaca de mielina contina
strangulatii (noduri Ranvier) la nivelul carora axonul trimite ramificatii perpendiculare, aici avand loc sinapsele axo-
axonice. Mielina este un complex alcatuit din lopoizi (colesterol si fosfolipide) si din unii acizi grasi. Ea poate fi pusa in
evidenta prin coloratii specifice. Are un aspect lucios, alb, si constituie substanta alba din SNC. Este alcatuita din
segmente, iar intre aceste segmente se gasesc nodurile lui Ranvier. Distanta dintre 2 noduri poarta numele de segment
internodal. Colateralele axonilor pornesc de la nodurile Ranvier. Aceasta teaca este alcatuita din lame concentrice si pe
segmentele dintre strangulatiile Ranvier prezinta niste incizuri oblice Schmitd Lanterman. Axonii care au teaca de
mielina se numesc fb mielinice si dispun de conducere saltatorie. Daca teaca de mielina nu este vizibila la microscopul
optic, atunci fibra este amielinica ca la nivelul fb vegetative. Peste teaca de mielinca se aseaza teaca lui Scwann alcatuita
din celule gliale. Ea are rol protector si trofic, dupa unii celulele lui Scwann ar avea rolul de a secreta teaca de mielina.
Teaca lui Scwann lipseste din jurul fibrelor nervoase din teaca nevraxului. In afara tecii lui Scwann se mai gaseste o teaca
fina de tesut conunctiv teaca lui Retius.Axonii amielinici apartin SNV. Prin acestia viteza de conducere este lenta si fluxul
se propaga prin curenti locali care poarta numele de curentii lui Herman.
Clasificarea fibrelor nervoase
Axonii sau dendritele constitue fibrele nervoase, iar calibrul fibrelor variaza in 10-20 microni. Vom avea fibrele
de tip A (30 microni), de tip B (3 microni), de tip C (1 micron).
Fibrele de tip A - Se resurb in 4 categorii alfa , beta, gama si delta. Fiecare din ele au o viteza de conducere proprie.
- Fibrele de tip A alfa intra in structura radacinilor motorii ale nervilor motori si a cailor proprieceptive. Sunt
fb efectoare somative.
- Fb de tip A beta intra in structura cailor senzitive.
- Fibrele de tip A gamma alcatuiesc axonii neuronilor motori si caile sensibilitatii termice.
- Fibrele de tip A delta sunt fibre care vehiculeaza durerea.
Fibrele din spectrul A sunt toate fb mielinizate si conduc cu o viteza intre 120 m/s si 8-16 m/s fibrele A delta si
conduc durerea.

4 | P a g e
Fibrele de tip B - Sunt fb pregg ale SNV, mielinizate si conduc influxul nervos cu o viteza de 4-17 m/s
Fibrele de tip C - Fb amielinice, apartin SNV, constuie fb eferente post gg si fb sensibilitatii viscerale, dureroase si a
temperaturii, viteza mica 2-4 m/s.
Sinapsa : 2 sau mai multi neuroni se pot lega punctional printr-un raport de continguitate, iar aceasta legatura a fost
numita sinapsa de catre Sherington si Foster pe la 1896. Practic structura a fost lamurita cu ajutorul microscopului optic.
La nivelul sinapsei 2 membrane stau fata in fata. Una mb axonului, alta mb dendritica. Una din membrane este
membrana presinaptica, ea reprezinta membrana butonilor ramificatiilor terminale ale unui axon. Cealalta membrana
postsinaptica care este mb somatodentritica a arcului neuronal. Butonii terminali ai axonilor se numesc butoni sinaptici,
si dupa cum acesti butoni i-au contact cu dentritele sau cu corpul altui neuron, sinapsa poarta numele de sinapsa
axodentritica sau axosomatica. Mb presinaptica contine veziculele incarcate cu mediator chimic ce poarta numele de
vezicule aposinaptice vreo 300-400 Arnstroni. Mediatorul chimic este sintetizat in citoplasma neuronului in prezenta
unor enzime specifice fixate pe mitocondrii. Cele 2 mb sunt despartite printr-o fanta a carei largime este de 150-500
arnstroni. Fanta contine un mediu granulat omogen si este inchisa lateral de celule gliale.
Sinapsele sunt chimice in care efectul asupra elementelor postsinaptice se face prin producerea unor neurosecretii
de catre mb presinaptica, iar a 2-a sunt sinapsele electrice in care transmiterea impulsului presinaptic se face printr-un
curent de actiuni. Ca structura ele sunt asemenatoare cu sinapsele chimice. Ele se gasesc la nevertebrate si la unele
vertebrate iar prezenta lor in corpul uman este discutabila. Dpdv al naturii transmitatorului chimic, sinapsele sunt
acetilcolinergice si sinpase adrenergice (dopaminergice). Sinapsele pot fi excitatorii sau inhibitorii. In structura
sinapselor excitatorii mb post sinaptica este mai ingrosata decat cea presinaptica. Spatul este mai larg decat la nivelul
sinapsei inhibitorii. In sinapsele inhibitorii ingrosarea sinapsei pre si post sinaptice sunt aproximativ identice, iar spatiul
este ingust.
Transmiterea sinaptica: la sosirea unei de depolarizare in mb presinaptica veziculele elibereaza mediatorul chimic ce
strabte mb presinaptica, modifica permeabilitatea mb post sintaptice fata de ionii de Na, K. se genereaza un potential in
neuronul post sinaptic, proportional cu cantitatea de mediator chimic elaborata in fanta sinaptica. La acest nivel se
elibereaza o substnta anti mediator, pentru a inactiva cantitatea in plus. Aceasta contra substanta capabila sa distruga
mediatorul chimic, in cazul sinapselor acetilcolinergice este reprezentata de acetil-colin-esteraza. Asupra unui singur
neuron pot actiona insa numerosi butoni terminali ai axonilor care vin de la mai multi neuroni vecini, ceea ce se cheama
principiul convergentei. Pentru a forta gradul de excitatie a unui neuron este necesar ca sa fie activate minimum 10
sinapse. Dintre ele unui buton terminal actioneaza ca sinapse excitatorii iar altele sunt sinpase de tip inhibitorii. La
nivelul sinapsei inhibitorii acolo unde mediatorul chimic este o substanta complexa in care intra ca un constituent activ
acidul GABA, transmiterea este mai complicata.
In conditiile in care asupra unui neuron actioneaza butoni terminali excitatori si inhibitori, starea finala a neuronului
reprezinta de fapt rezultanta celor 2 proc fundamentale antagoniste. Trecerea influxului nervos prin sinapsa presupune
o intarziere sinaptica. Ea constituie un ragaz pentru desfasurarea proceselor chimie din sinapsa. Totodata impulusul
nervos sufera unele distorsiuni. Aceste efecte se fac resimtite in circuitele neuronale cu numerosi neuroni cu caile
polisinaptice.
Nevroglia
Celulele gliale sunt mult mai numeroase decat neuronii si constituie elementele de sustinere a acestora. Ea este
suportul tesutului nervos, are rol de protectie, constituie un sistem fct si dinamic ce intervine in schimburile nutritive si
respiratorii dintre neuron si mediul intern. Nevroglia elaboreaza teaca de mielina. Fagociteaza in conditii normale unele
celule neuronale, iar dpdv embriologic deosebim celulele gliale cu origine ectodermica si microglia alcatuita din celule
nervoase de origine mezodermica.

5 | P a g e
Nevroglia centrala cuprinde:
- Nevroglia epiteliata form epiteliul ependimar ce captuseste tot sistemul ependimar, ce se dispune pe un sg rand.
- Oligodentroglia - constituita din celule de talie mica, raspandite in tot SNC
- Astroglia - Nevroglia de tip protoplasmatic numeroase prelungiri, stelate, in subs cenusie si scoarta cerebrala.
- Macroglia - Astrocitul - se gaseste cu precadere in subts. alba, emite prelungiri care se pot fixa pe peretii vaselor
sangvine formand trompele vasculare
- Microgliile sunt celule mici rotunde, prelungiri stelate, se gasesc pretutindeni in sist nervos, se duc in jurul
capilarelor, au origine mezenchimatoasa. Au prop de a emite pseudopode, prop de fagocitoza ce le compara cu
histiocitele din ts conj. Functii: rol in controlul metabolic al excitabilitatii. Acest control asupra neuronului se
realizeaza printr-un proces de inductie, hiperpolarizarea gliei produce in neuron depolarizare. Are o activitate
sinaptica prin continutul ei in colinestreaza nespecifica care influenteaza transmiterea influxului nervos.
Rolul trofic: celulele gliale sunt interpuse intre vasele capilare, trimit trompe vasculare catre vasele capilare luand
parte la constituirea berierei hematoencefalice. De aici astrocitul trimite prelugnirea prin spatiul sub arahnoidian care
intra in constituirea barierei meningocerebrala. Astrocitul joaca un rol important in reglarea metabolismului lichid, din
acest motiv in sistemul cerebral astrocitele sunt incarcate pana la refuz cu lichid (apa).
Microgliile pot fagocita chiar neuronii dezintegrati (neuronofagie), se considera ca si celulele tecii lui Scwann sunt de
natura gliala, si ar rezulta din diferentierea oligodentroglia. Spre deosebire de neuron, celulele gliale se pot divide
(diviziunea in exces = cicatriceala sau neoplazica -> tumori numite glioame). Daca ele dispar duc la Altzhaimer.