Clasificarea fibrelor nervoase

1. Dupa sensul de circulatie al impulsului electric

- aferente: pe dendrite; de la receptori spre perikarion
- eferente: pe axon; de la perikarion catre efector
2. Dupa prezenta tecii de mielina
- mielinice
- slab mielinizate
- amielinice
3. Dupa sistemul caruia ii apartin:
- somatoaferente generale: sunt numite in mod general fibrele senzitive; tactile,
termice, dureroase, proprioceptive
- somatoaferente speciale(senzoriale): vaz, auz, miros
- somatoeferente pentru muschii scheletici
- viseroaferente generale: de la organele interne
- visceroaferente speciale pentru gust
- visceroefernte speciale pentru organele interne
- visceroeferente speciale pentru muschii derivati din arcurile branhiale
Somaticul poate fi controlat si evidentiat cu vointa. Vegetativul nu poate fi controlat
sau indicat.
Parasimpaticul se gaseste de-o parte si de alta a simpaticului.
Dupa mediatorul chimic pe care il utilizeaza fibrele pot fi:
- colinergice (utilizeaza Ach): toate parasimpaticele, toate somaticele si toate
simpatice preganglionare;
- fibrele adrenergice (utlizeaza adrenalina si noradrenalina): simpaticele
postganglionare
- fibre cu alti mediatori: dopaminergice, serotoninergice
4. Dupa grosime, viteza de conducere si prezenta tecii de mielina:
- fibre mielinice de tip A: au grosime mare si viteze de conducere mare; dintre fibrele
pentru durere si cele proprioceptive, a doua categorie este de fibre mai rapide. Acestea
pot fi:
a. aferente: cu diametrul intre 5 si 20 de microni si viteza intre 10-100 m/s; cele mai
groase si rapide sunt proprioceptive, cele mai subtiri sunt pentru durere
b. eferente: de tip alfa, beta si gamma; fiecare are cate doua subdiviziuni
- fibre mielinice de tip B: fibre vegetative preganglionare
- fibre amielinice de tip C: au diametrul de 1 micron, viteza de 1 m/s si sunt
reprezentate de toate fibrele aferente viscerale si de fibrele eferente postganglionare.
Informaatia la fibrele amielineice poate trece de la una la alta astfel influentand
posibilitatea localizarii durerii;
Receptori
Sunt structuri specializate care transforma un tip de energie in impuls electric si
codeaza aceasta energie in secvente cu frecventa variabila pe care le transmite mai
departe. Receptorii sunt senzorii de la interior si exterior care mediaza interactiunea
om-mediu. Sunt influentati de stimuli. Subombilical si pe spate sunt mai putin
receptori pentru durere. Distrugerea unui receptor produce o excitare supraliminara a
acestuia urmata de un mesaj nespecific. Pe scoarta, acest mesaj, poate crea anxietate.
Clasificari ale receptorilor:
1. Dupa locul de unde aduna informatiile:
- exteroreceptori:

a. receptorii sensibilitatii tactile:

- discurile Merkel: au o terminatie nervoasa ca un glomerul in forma de cupa ce
cuprinde o celula epiteliala
- terminatia nervoasa peritrihiala (trihos - par): sunt spirale de fibre amielinice in
jurul bulbului pilos; cu varsta scade senzitivitatea parului; la fel si cu pieptanatul
- corpusculii Meissner: o capsula fina, o terminatie nervoasa butonata, celule in fisic,
la polul superior se cupleaza cu o celula epiteliala; sunt bine reprezentati periareolar si
in zonele genitale lipsite de par
b. receptorii sensibilitatii presionale:
- Vater-Pacini: mari cu lamele multiple, cu celule intr-un strat intermediar, terminatii
nervoase butonate, o celula epiteliala cu care jonctioneaza
- Krause: rece
- Ruffini: cald
- Golgi
c. sensibilitatea termica: terminatiile nervoase libere din epiderm si derm
d. receptorii vaniloizi: pentru durere, au ca agonist capsaicina; receptioneaza
temperatura si durerea din inflamatii si pot fi desenzibilizati in mod specific de
capsaicina (efectul analgezic al acesteia: daca sta multa vreme in contact cu receptorul
il desensibilizeaza) Acesti receptori determina activarea mecanismelor de pierdere a
caldurii
Articulatiile transmit presiunea prin Vater-Pacini, prin Ruffini si Krause si TNL
caldura; capsulele si ligamentele transmit durerea prin TNL (intinderi, compresii,
torsionari, rupturi), prin receptorii vaniloizi transmit durerea si caldura legate de
inflamatii si roseata acestora.
- proprioreceptori: transmit informatia in legatura cu sensul miscarii si pozitia; in
capsule, ligamente, tendoane, periost; ex: corpusculii Golgi, Ruffini, Pacini si TNL.
Corpusculii neurotendinosi Golgi: capsulari, la limita dintre muschi si tendon;
raspund la contractia activa a muschiului; limiteaza contractia si sunt parte in reflexul
care limiteaza contractia.
Proprioreceptori de control al tonusului muscular: controleaza gradul de alungire al
muschiului pe care il limiteaza si sunt parte in reflexul care limiteaza intinderea
muschiului. Sunt fusurile neuromusculare: fibra musculara extrafusala in paralel cu ea
si inserat pe fascia ei; are o capusla cu lichid limfaptic si striatii contractile numai la
extremitati; sunt cu sac nuclear si cu lant nuclear; are dubla inervatie; in jurul fibrelor
(sacului) exista receptori anulospirale. Stimulul initial provine de la neuronul gamma
care contracta extremitatiile striate. In consecinta se excita cei doi receptori, impulsul
ajunge la axonul neuronului pseudounipolar, o parte merge spre cerebel si o parte la
neuronul alfa care comanda scurtarea moderata a fibrei extrafusale. Daca impulsurile
electrice sunt mari, in loc de scurtare moderata (tonus) se obtine o contractie reala.
- interoreceptori: transmit de la nivelul viscerelor; sunt TNL, dar pot fi si receptori
vaniloizi si receptori incapsulati (cord, pancreas, adventicea vaselor). Dupa functie
pot fi chemoreceptori, baroreceptori sau osmoreceptori. ! Pensarea sau taierea unui
vas produce senzatie de durere care poate declansa contractiile reflexe ale
musculaturii viscerale si ale peretelui abdominal. Un supliment de anestezie locala nu
strica niciodata, deoarece reflexul tot se produce
2. Dupa natura stimulului:
- mecanoreceptori
- chemoreceptori
- electromagnetoreceptori
3. Dupa modul de receptie:

- de contact
- telereceptori(vazul)
Radacina posterioara a membrului spinal: pe traiectul ei se gaseste ganglionul spinal
care contine neuroni pseudounipolari. 70% sunt proprioceptive, 28% exteroceptive, 12 % interoceptive, exista si fibre motorii in contracurent (ele moduleaza receptia).
Reactia simpatica generalizata: midriaza si piloerectie si uscaciunea mucoasei bucale,
deasemenea transpiratie rece si vasoconstrictie.
[Radacina dorsala a nervului spinal = alcatuirea nervului spinal]
Degenerarea fibrelor nervoase
Ca urmarea a lezarii axonului ca urmare a sectionarii, degenrescenta se numeste
valeriana si dureaza cca 4-5 saptamani. Distal de sectiune axonul se fragmenteaza in
resturi ce vor fi fagocitate de macrofage in cateva zile. Celulele Schwann prolifereaza,
se hipertrofiaza si se unesc in benzi alungite numite Bunger.
Degenerescenta retrograda (proximal de leziune) dureaza cam doua saptamani.
Degenereaza capatul proximal pe cca 2-3 cm. Perikarionul se balonizeaza, activitatea
mitocondriala creste, vascozitatea citoplasmei creste generand o presiune
axoplasmatica.
Exista si degenerescenta postsinaptica: se lezeaza o fibra a unui neuron si sufero
neuronul de dupa sinapsa.
Regenerarea fibrei nervoase: se reface teaca Schwann prin unirea benzilor Bunger de
o parte si de alta a leziunii. Teaca se mentine si benzile Bunger se lipesc. Datorita
presiunii axoplasmatice, la 10 ore dupa leziune, din capatul proximal pornesc
prelungiri de axoplasma care patrund in teaca Schwann. In teaca supravietuieste un
singur axon si cresterea este cu 1 mm pe zi. Daca intre cele doua capete se interpune
cicatricea conjunctiva provenita din teaca Henle, axoplasma nu trece in partea opusa
si face un neurinom, adica se incolaceste inainte de cicatrice. Un anevrism de aorta
poate produce alterarea vascularizatia ganglionilor de pe regiunea posterioara; apare o
degenerescenta valeriana a fibrei respective si o neuropatie (intepatura). Astfel se
poate cauta un anevrism.