NERVUL

Sistemul nervos reprezintă structura cea mai complexă a aparatului

kinetic deoarece este locul unde:

• Se concepe mişcarea
• Se comandă mişcarea
• Se modelează şi adaptează
• Se înregistrează şi corectează erorile.
 NERVUL
• Sistemul nervos are 2 tipuri de celule:

1. Neuronii 2. Nevroglia
(de 9 ori mai mari ca neuronii)
 Funcţiile celulelor nervose
Neuron Nevroglia
Recepţia informaţiei (input) Realizează repararea şi
structurarea neuronilor după
lezarea lor.

Evaluarea informaţiei cu analiza Suport protectiv pentru neuron,

oportunităţii transmiterii acesteia asistă mielinizarea.
mai departe.

Transmiterea unui semnal de ieşire Asigură fagocitarea neuronilor

(output)

Intervine în metabolismul
sistemului nervos prin modularea
ionilor, a neurotransmiţătorilor.
 Structura neuronului
Soma – corpul celular: membrana
celulară (axolema), nuclei, ribozomi, reticulum
endoplastic, aparat Golgi, corpusculi Nissl.

Dendritele – prelungiri ale somei prin

intermediul căreia neuronii intră în contact unul
cu altul.

Axonul – fibra nervoasă – conductorul

prin care influxul nervos se propagă de la
celula nervoasă spre periferie.

Terminaţia presinaptică – zona

terminală a ramurilor axonale care se implică
în formarea sinapsei.
– fibrenervoase mielinizate sau nemielinizate
- Teaca de mielină acoperă cilindraxul şi este întreruptă din loc
în loc de nişte strangulaţii – nodurile Ranvier
• Nervii musculaturii striate conţin, în marea lor majoritate, fibre
mielinizate.

• Fibrele nervoase ale muşchiului:

- aproximativ 40% fibre aferente senzitive din grupul
fibrelor cu diametru mare;
- 60% fibre eferente motorii cu diametru mic (fibre alfa şi
gama).

• Nervii motori conţin şi fibre simpatice care se termină în pereţii

vaselor de sânge intramusculare, neparticipând la inervarea fibrei
musculare.
  Joncţiunea neuromusculară
= locul prin care câte un ram al nervului contactează o fibră
musculară = placa finală motorie.

Un muşchi primeşte cel puţin o ramură nervoasă, sau mai multe,

care derivă de la nervii spinali;

• Înainte de a pătrunde în muşchi, dar şi după penetraţie

cilindraxul se ramifică, fiecare fibră musculară primeşte o
ramură nervoasă.
  Joncţiunea neuromusculară
La suprafaţa fibrei musculare, axonul formează o arborizaţie
terminală.

Terminaţiile nervului sunt prinse în şanţurile de pe suprafaţa

sarcolemei => axoplasma nervului nu intră în contact cu
sarcolema fibrei musculare,.

Aceste neregularităţi ale membranei “aparat subneuronal”,

reprezintă o barieră anatomică între axoplasmă şi sarcoplasmă.
 Sinapsa neuromusculară are trei părţi:

1. Partea presinaptică: terminaţia axonului demielinizat; are la

capăt un buton terminal axonal plin cu vezicule cu acetilcolină
(15-20 mil).

2. Fanta sinaptică: spaţiul dintre axoplasmă şi sarcoplasmă

3. Partea postsinaptică (aparat subneuronal) – locul unde

terminaţiile nervului sunt prinse în şanţurile de pe suprafaţa
membranei sarcoplasmei.
  Căile motorii voluntare
Dpdv funcţional, există 3 tipuri de neuroni:

• Aferenţi – primitori de informaţii, de potenţiale de acţiune

senzitivo-senzoriale de la periferie şi de la mediu.

• Interneuroni (neuroni intercalari) – modulează interacţiunea între

input şi output în sens excitator şi inhibitor.

• Eferenţi – transmiţători de informaţii de la SNC la organele

efectoare.
  Căile motorii voluntare
• La sinapsa neuromusculară sosesc terminaţiile motoneuronului alfa,
cu sediul în coarnele anterioare ale măduvei spinării.

- Există două tipuri de neuroni motori:

1. Alfa 1 (fazic): celulă mare, cu axon gros, conducere rapidă,
determină contracţii fazice; terminaţiile lui se duc la fasciculele
musculare fazice (albe).

2. Alfa 2 (tonic): celulă mică cu axon subţire, conducere lentă,

terminaţii pe fascicule musculare tonice (roşii).
 Neuron motor alfa 2 tonic
(fibre roşii)

Neuron motor alfa 1

fazic (fibre albe)
Motoneuronul α este denumit de către Sherrington
“calea finală comună”, deoarece :

• la el ajung fibrele terminale ale căilor descendente pornite din

cortex, cu informaţii de comandă

şi

• de la el pleacă ultima comandă spre efector (muşchi).

În cornul anterior medular  + motoneuronul γ (gama) - asigură

inervaţia fusurilor musculare
Axonii celulelor cornului anterior formează rădăcina anterioară,
cu fibre eferente de următoarele tipuri:

1. Fibre mielinice groase (axonii motoneuronilor alfa) şi mijlocii

(axonii motoneuronilor gamma)

2. Fibre mielinice subţiri - fibre vegetative preganglionare.

Rădăcina posterioară are fibre aferente mielinice şi amielinice:

a. Fibre mielinice groase – TIP I - transmit sensibilitatea

proprioceptivă.

b. Fibre mielinice mijlocii – TIPII - transmit sensibilitatea

proprioceptivă şi tactilă.

c. Fibre mielinice subţiri - TIP III - transmite sensibilitatea

somatică dureroasă şi termică.

d. Fibre amielinice – TIP IV - transmit sensibilitatea dureroasă

viscerală.
  Tipuri de fibre neuronale

Fibre A Fibre B Fibre C

Alfa - fibre motorii şi
proprioceptive
Beta - fibre ale
sensibilităţii tactile şi ale
musculaturii lente
Cu axoni mielinizaţi - Amielinice - fibre cu
fibre vegetative conducere lentă a durerii,
preganglionare şi care se găsesc şi în fibre
vegetative aferente. vegetative
postganglionare.

Gama - fibre ale fusurilor

musculare

Delta - fibre rapide ale

sensibilităţii dureroase
 Repararea nervului
• Se regenerează – începe de la capătul proximal al secţiunii
nervului, cu 1 – 4 mm/zi:

- Înmugurirea axonului
- Proliferarea unor ramuri colaterale subţiri

Haotice sau direcţionate în prezenţa tecii Schwann integre

direcţionate spre muşchii rămaşi denervaţi

 Repararea nervului – Legi :
• Cu cât leziunea este mai distală faţă de corpul celular, cu atât
regenerarea este mai eficientă;
• Celulele Scwann cresc, putând reface teaca
• Regenerarea exuberantă cu foarte mulţi muguri este un proces
defavorabil;
• Viteza regenerării scade cu vârsta;
• Regenerarea nervului nu înseamnă şi recuperarea funcţiei

• Tipul nervului (radial se reface mai bine decât medial;

tibial mai bine decât peroneal)
• Întârzierea reparării duce la distrugerea sinapselor,
receptorilor, funcţia fiind compromisă.
 Tipuri lezionale

1. Neurotmezis - secţiune totală a nervului

2. Axonotmezis – distrugerea axonului

3. Neuropraxia - compresiuni de nerv

 Tipuri lezionale
1. Neurotmezis

- cea mai gravă leziune;

- secţiune totală a nervului
- fără şansă de vindecare spontană, doar prin sutură chirurgicală
- are loc degenerarea walleriană = degenerarea porţiunii periferice
a fibrei nervoase întrerupte
- între cele 2 capete ale secţiunii nervului se formează ţesut
cicatriceal  este compromisă reluarea fluxului nervos
- paralizie totală, dispare tonusul muscular, apar tulburări
vasculotrofice.
 Tipuri lezionale

2. Axonotmezis

- leziune medie ca gravitate

- axonul este distrus dar ţesutul conjunctiv, tecile nervului au
rămas intacte;
- regenerarea este concomitentă cu degenerarea walleriană
- atrofia musculară este tardivă şi moderată
- tulburări trofice minime
 Tipuri lezionale

3. Neuropraxia

- compresiuni de nerv;
- se produce vindecarea spontană – în 2 – 3 luni completă.
- tulburări de sensibilitate (parestezii, hipoestezii)
hipotrofii de nefuncţionare, reversibile
 Patologia nervului - Kinetoterapie

• Scăderea forţei musculare

Dezechilibru agonist – antagonist
Deposturări
 Limitare de mişcare articulară
Atrofii musculare
Tulburări vasculo-trofice

• Tulburări de sensibilitate