La alcătuirea complexelor de exerciții trebuie

respectate următoarele cerințe:

1. În decursul unei lecții, mișcările trebuie să

cuprindă principalele grupe musculare,

2.Să se alterneze exercițiile pentru

dezvoltarea diferitelor grupe musculare,

3. Să se alterneze pozițiile inițiale.

Motricitatea în prima copilărie – perioada antepreşcolară (1-3 ani)

Această etapă este marcată în continuare de o creştere biomotrică

evidentă, o dezvoltare activă a emisferelor cerebrale, fapt ce
favorizează procesele de învăţare, adaptare şi emancipare relativă.

Până la 3 ani omul achiziţionează 60% din experienţa fundamentală

de viaţă.

Prefecţionarea formelor de deplasare şi dezvoltarea comunicării

verbale impregnează permanentă experienţa de viaţă a copilului
angrenat într-o relaţie cu lumea înconjurătoare.

Remarcăm o dezvoltare motrică accentuată favorizată de un climat

psiho-social şi motor optim în care trebuinţele copilului sunt
satisfăcute, inclusiv nevoia de mişcare. Lumea obiectelor îl
fascinează, deschide sertare, scoate obiecte, apasă pe difetite
butoane, descoperind importanţa mâinii.
 Creșterea și dezvoltarea copiilor de 1-3 ani
Talia copilor la 1 an este de 72,8 cm.
Greutatea corpului este de 9,6 kg
Perimetrul toracic este de 46,9 cm.
La fete înălțimea are o medie de 72,7 cm, greutatea corpului este
de 9,2 kg iar perimetrul toracic este de 46,2 cm.
La vârsta de 2 ani Talia copiilor în medie este de 83,9cm la fete și
85 cm la bâieți.
Greutatea are valoarea medie de 12,2 kg la băieți și 11,7 kg la fete.
Perimetrul troracic mediu al băieților este de 50,4 cm și de 49,4 cm
la fete.
La vârsta de 3 ani valoarea medie a înălțimii fetelor este de 91,6
cm, la băieți avem o medie de 92,4 cm.
Greutatea corpului este de 13,9 kg la băieți respectiv 13,5 kg la
fete. Perimetrul toracic are valoarea de 51,0 cm la fete și 51,9 cm la
băieți.
Capul reprezintă la doi ani 1\5 din înălțimea corpului.
Circumferința craniului la 2-3 ani este de 48 cm.

La 2 ani greutatea cordului este de 51,9 g iar la 3 ani este

de 54,5 g; frecvența cardiacă este de 118/minut de la 1 la 2
ani.

Greutatea creierului are valori între 728-778 g la 1 an, la 2

ani avem valori medii cuprise între 850-1000 g, iar la 3 ani
avem medii cuprinse între 1136-1208 g.

Repartiția masei musculare pe regiuni și segmente

corporale diferă după vârstă. La noul născut, mușchii
trunchiului reprezintă 40% din întreaga musculatură a
corpului; la vârsta adultă numai 25-35%; mușchii membrelor
superioare 27% la noul născut și 28% la adult; mușchii
pembrelor inferioare 38% la naștere și 54% la adult.
Elasticitatea mușchilor scade de la 1,27 kg
cât este la copilul de 1 an la 0,352 kg cât
rămâne la adultul de peste 30 ani.
În prima copilărie oasele conțin o mare
cantitate de apă (până la 69%) și foarte
puține săruri minerale (13%).
Capacitatea vitală a plămânilor este de
1100 cm3 la 3 ani.
Volumul inimii este de 50 cm3 la 2 ani.
 Evoluția motricității în prima copilărie
În cel de al doilea an această nevoie se accentuează. Copilul se
târește, se agață, merge de-a bușilea, se ,,plimbă” prin toată
camera.
În general între 12-14 luni copilul este capabil să meargă singur, la
18 luni poate să fugă greoi.
La 18 luni poate urca pe scări, ținut de o mână, treaptă cu treaptă.
La 20 de luni poate să coboare singur ținut de mână sau ținânu-se
de balustradă.
La 24 de luni poate alerga bine, având tendința de a cădea des.
Între 10-14 luni, din poziția verticală (sprijinându-se cu o mână de
gratiile patului sau de mâna adultului) copilul se apleacă și cu
cealaltă mână ridică o jucărie fără să-și piardă echilibrul.
Spre 15 luni, de cele mai multe ori apucă și aruncă mingea cu
ambele mâini și apoi o rostogolește cu piciorul. Între 2-3 ani prinde
și aruncă mingea către un partener de joc.
Execută mici ordine și reușește să aducă un pahar de apă fără să-l
verse.
Motricitatea copiilor la 15 luni este caracterizată de următoarele
activități motrice:
Îngenunchează singur;

Urcă singur pe scări în patru labe, susținut de o mână, urcă pe scări

cu un singur picior (nu le alternează);

Merge singur, pentru a-și menține echilibrul își ține gambele

îndepărtate, le ridică sus și face pași inegali;

Apucă obiecte mici (bile, pietre, nasturi); cu două degete le adună și

le aruncă; construiește un turn cu două cuburi; deschide cutii; pune
degetul în orificii; ridică și mută dintr-un loc în altul obiecte din
cameră, îndeosebi încălțămintea;

Face zgomot, lovește obiecte, uneori și zidurile; face jocuri cu

mâinile în oglindă.
La 18 luni:
Merge singur, cade foarte rar; urcă scările fără ajutor sprijinindu-se
de balustradă; nu alternează picoarele; se urcă pe un scaun, se
agață de ele și se așează (el încearcă chiar dacă scaunul este
dispropoționat de înalt față de puterea lui);

Se luptă și încearcă să cucerească mediul fizic, se agață de mobile,

încearcă să deschidă mobilele, scotocește peste tot, împinge
mobilele peste tot, plimbă prin curte tot orice-i vine prin cale (pietre,
obiecte mici), urcă și coboară mereu câteva scări;

Execută ordine simple, se murdărește cu noroi, ,,zugrăvește”

zidurile; începe să aibă preferință pentru o anumită jucărie;

Are instabilitate motorie și de preocupări; atenția trece rapid de la un

obiect la altul, nu îi plac jocurile statice sau cât de cât ,,organizate”
de adulți; pasiunea lui este să se miște mereu; învață să mânuiască
obiecte din ce în ce mai mari; experimentează aruncând diverse
obiecte; anticipează mișcările.
La 24 de luni:
Aleargă fără a cădea, merge cu spatele;
Adună obiecte de pe jos fără a cădea; urcă și coboară scările
punând un picior după altul pe fiecare treaptă și susținându-se de
balustradă;
Aleargă și lovește o minge fără a cădea; poate sări în mod
rudimetar, dar adesea cade, corpul său fiind propulsat înainte;
Combină jocuri, construiește un turn de 4-6 cuburi în echilibru,
folosește diverse jucării (lopățica, grebla, căruțe, străchini), întoarce
foile una câte una; folosește clanța ușii și întoarce cheia în broască;
se îmbracă cu ajutor din partea părinților; se spală pe mâini singur,
bea dintr-o cană ținută cu o singură mână, nu reușește să mănânce
cu lingurița făra a ,,vărsa” și pe jos.

La 30 de luni copilul merge în vârful picioarelor dacă i se cere; la

plimbare fuge înainte sau rămâne în urmă; sare cu picioarele lipite;
poate duce un pahar la gură fără a-l răsturna; se plimbă pe tricicletă;
poate lansa o minge mare ușoară la distanța de 1-2 m; o joacă cu
piciorul fără a o nimeri întotdeauna; ține un creion cu degetele
(creionul este ținut vertical) și trasează linii orizontale sau verticale.
La 36 de luni copilul se ține vertical într-un singur picior pentru scurt timp,
urcă scările alternând picioarele și coboară după ce le aduce pe amândouă
pe o singură treaptă (numai 25% dintre copii alternează picioarele și la
coborâre) la ultima treaptă sare. Încearcă să danseze (cu oarecare lipsă de
echilibru), construiește un turn de 8-10 cuburi; poate desena un cerc.
Se îmbracă și se dezbracă singur, la încheierea nasturilor trebuie ajutat. Se
încalță singur și unii reușesc să-și lege șireturile; majoritatea le dezleagă
singuri.
Deosebesc încălțămintea stângă de cea dreaptă.
Bat cu ciocanul și reușesc să bată cuie mari într-un orificiu, într-o crăpătură
a unei scânduri.

Deprinderea motrică de bază care marchează debutul acestei etape a

ontogenezei este mersul.
Mai mulţi autori au studiat nivelurile calitative observabile ale mersului,
identificând apariţia factorilor dominanţi ai acestuia. Ansamblul acestor
factori se configurează între 2 ani şi 2 ani şi jumătate. Până la 2 ani,
sincronizarea temporală a grupelor musculare nu este corectă, unii muşchi
se contractă inutil, funcţionând ineficient. Între 2 şi 3 ani se diminuează
contracţiile în paralel cu îmbunătăţirea echilibrului, cu sincronizarea
musculară şi mişcarea braţelor.
Rezumând, însuşirea mersului parcurge 3 etape: la 1 an –mersul iniţial; la 2
şi 3 ani – mersul optimal; după 7 ani mersul adult.
Alergarea reprezintă o altă deprindere motrică ce capătă o pondere
din ce în ce mai mare în repertoriul motric la copilului. Între 15-18
luni apar primele încercări de alergare, viteza crescând progresiv de
la 2m/s la 2 ani, la 5m/s la 7 ani. În paralel cu viteza creşte şi
amplitudinea fuleului, mişcarea braţelor este mai coordonată,
piciorul de sprijin se extinde complet iar oscilaţiile laterale ale
corpului încep să se diminueze.

Aruncarea ca deprindere, aceasta se supune aceleaşi dezvoltări

ierarhice, caracteristica la început reprezentând-o limitarea mişcării
din articulaţia cotului. Poziţia întregului corp la vârsta de 2-3 ani este
mai curând statică, cu o uşoară mişcare corporală de acompaniere
a braţului (spre înainte).
Această deprindere necesită coordonarea a numeroase articulaţii, a
gradelor de libertate, evoluţia sa constând tocmai în creşterea
numerică a acestor grade şi a relaţiei acesteia cu activitatea
posturală şi cu mişcările preparatorii ale aruncării.
Se trece astfel de la o acţiune monoarticulară la o acţiune bi- şi
pluriarticulară în care diferite segmente participă la mişcare.
Odată cu însuşirea alergării copilul îşi dezvoltă şi structurile –
premisă ale săriturii.
După vârsta de 1 an jumătate apar primele faze de săltare,
succesiuni de impulsii pe 2 picioare în care acesta nu lucrează la
unison şi braţele rămân statice.
La vârsta de 3 ani (sau chiar mai devreme) copilul pregăteşte
săritura, trunchiul se propulsează în sus şi înainte. Coexistă de
asemenea, şi alte tipuri de mici sărituri (pe 1 picior sau pe 2) sau
galopul.
Greșeli: incapacitatea de a împinge simultan în ambele picioare;
torsiune laterală a corpului la desprindere; imobilizarea unui braţ,
înclinarea exagerată a trunchiului, aterizarea rigidă.

Lovirea cu piciorul a mingii este o altă acţiune motrică care se

realizează la început, din stând şi mai târziu din deplasare.
La 2 ani copilul poate lovi cu piciorul dar cu următoarele rezerve:
mişcare limitată a piciorului;
poziţie rectilinie a trunchiului,
amplitudine limitată a mişcării,
lovitura este lipsită de forţă şi câteodată de precizie
Motricitatea în a doua copilărie – perioada preşcolară (3-6
ani)
Este numită ,,vârsta de aur a copilăriei” în care
comportamentul se diversifică, urmare a integrăriii în mediul
grădiniţei şi a solicitărilor cognitive, comunicaţionale şi nu în
ultimul rînd motrice cărora copilul le face faţă.

Spre sfârşitul perioadei preşcolare şi începutul celei şcolare

(5-7 ani) apar o serie de modificări morfologice în care
proporţia dintre extremităţi –trunchi se schimbă în favoarea
celor dintâi.

Vârsta de 2-6 ani este cea mai receptivă din viața omului.

La această vârstă se pot face cele mai mari acumulări și

salturi calitative.
Educația fizică alături de celelalte discipline de învățământ
urmărește dezvoltarea multilaterală a personalității copiilor.
Educația fizică joacă un rol major, deoarece ea se regăsește
sub diferite forme în programele zilnice ale copiilor.
Educației fizice la această vârstă i se alocă un număr de 2
ore în ciclul săptămânal.
Din totalul de 64 activități pe an la această grupă de vârstă
sunt prevăzute următoarele: 40 de ore de exerciții fizice și
jocuri de mișcare pentru formarea deprinderilor și priceperilor
motrice de bază; 4 ore de activități de gimnastică acrobatică
(facultativ); 4 ore de activități de gimnastică ritmică; 16 ore
de activități de dans popular
Particularitățile morfo-funcționale ale copiilor de 3-6 ani
Copilul prezintă unele caracteristici privind raportul dintre
diferite părți ale corpului (capul este mai mare, aproximativ
1/6 din lungimea trunchiului; trunchiul este mai scurt;
membrele inferioare și cele superioare sunt relativ scurte)
fapte ce îngreunează efectuare unor mișcări.

La vârsta de 6-7 ani raportul dintre diferite segmente ale

corpului se armonizează, fapt ce ușurează familiarizarea
copilului cu activitățile motrice.

Sistemul nervos. Dezvoltarea psihică a copilului are drept

suport material creierul, care se dezvoltă până în jurul vârstei
de 7 ani.
La această vârstă predomină procesele de excitație față de
cele de inhibiție.
Aparatul locomotor.
Oasele au un ritm mai lent de creștere. În structura lor
predomină sărurile de calciu, care dau o mai mare
elasticitate oaselor.
Se deformează cu ușurință, dar se fracturează foarte greu.
Când solicitările asupra osului (oasele lungi în special) sunt
foarte mari se produc așa zisele fracturi în ,,lemn verde”.
Curburile coloanei vertebrale se fixează mai greu datorită
unei dezvoltări insuficiente a musculaturii.
Sistemul muscular este calitativ deosebit față de cel al
adultului, el fiind bogat în apă și mai sărac în săruri minerale.
Datorită unei insuficiente dezvoltări a mușchilor scurți și a
insuficientei dezvoltări a scoarței cerebrale, mișcările care
necesită precizie și coordonare în execuție sunt efectuate cu
mai mare greutate de către copil.
Aparatul respirator.

La această vârstă musculatura cavității toracice și mușchii

intercostali sunt insuficient dezvoltați, căile respiratorii sunt mai
înguste, iar alveolele pulmonare sunt mai mici.
Din această cauză frecvența respiratorie este relativ mare, 22-26
respirații/minut.
Între 2 și 5 ani predomină tipul de respirație abdominală, iar după 5
ani, datorită unei dezvoltări mai accentuate a musculaturii toracice,
remarcăm tipul de respirație toracică.

Pentru formarea unei respirații corecte și cu amplitdine se vor folosi

exerciții care antrenează musculatura toracică și a membrelor
superioare.
Exercițiile de respirație se vor face într-un ritm constant, apropiat de
ritmul respirator obișnuit vârstei. Pentru a realiza acest lucru toate
exercițile se vor face după numărătoare.
 Componentele Indicatori Mică Mijlocie Mare
modelului 3-6 ani 4-5 ani 5-6 ani

Dezvoltarea fizică Talia 100, 4 115 118

cm cm cm
Bust 54 cm 59 cm 63 cm
Greutate 15 kg 18 kg 21 kg
Diametru 21, 5 22,5 24 cm
biacromial cm cm
Diametru 18, 5 19 21
bitrohanterian cm cm cm

Perimetru toracic 55 cm 56,5 57,5

cm cm
Indiciele Erisman 1,5 1,8 2,5
cm cm cm
Indicele Quetelet 180 190 220

Indicele Ammar 578 550 548

Indici funcționali Puls 105 98 90

clinostatism /min. /min. /min.
Puls ortostatism 115 108 102
/min. /min. /min.
Aparatul cardio-vascular.
Frecvența cardiacă este de 100-110 bătăi /minut
în repaus.
Faptul că la această vârstă lumenul vaselor este
mai mare și frecvența cardiacă este crescută, se
realizează o vascularizare a organismului foarte
bună.
Trebuie să se țină seama de particularitățile
morfo-funcționale ale aparatului cardio-vascular
deoarece suprasolicitarea inimii ar putea duce la o
dereglare a întregului aparat circulator cu urmări
foarte grave.
Formele de practicare a activităților motrice la această
grupă de vârstă
Activitățile motrice ale grupei de vârstă 3-6 ani îmbracă
forme variate. Cele mai importante sunt următoarele:
activitățile obligatorii, gimnastica de dimineață, plimbările și
alte forme în afara activităților, precum și munca individuală
cu anumiți copii sau cu grupe mici de copii, pentru ridicarea
nivelului grupei.
Activitatea obligatorie
Forma de bază a activităților motrice cu copii de 3-6 ani este
lecția de educație fizică. Ea se practică pe grupe de copii
preșcolari, începând cu grupa copiilor de 3-4 ani și asigură o
activitate cu un colectiv constant, iar cadrul didactic are
continuitate în muncă. Activitatea obligatorie de educație
fizică se desfășoară conform planului de învățământ și după
un orar săptămânal, fapt care crează condițiile necesare
pentru planificarea judicioasă a conținutului programei.
Gimnastica de înviorare
Gimnastica de înviorare contribuie la întărirea unor grupe
musculare (brațe, picioare, spate, abdomen etc.),
formează o ținută corectă, stimulează și reglează funcțiile
biologice ale respirației respectiv circulației.
Organizată științific, contribuie la crearea unei bune
dispoziții, ajută la disciplinarea colectivului de elevi și la
formarea deprinderii de a face zilnic gimnastică.
În anotimpul cald, gimnastica de înviorare, executată cu
corpul aproape gol și sub acțiunea razelor solare, poate fi
considerată ca unul din mijloacele importante de călire a
organismului.
Gimnastica de înviorare trebuie executată, pe cât posibil,
în aer liber, iar când timpul este favorabil, cu ferestrele
larg deschise.
Plimbări, jocuri și alte activități
Activitățile obligatorii ocupă numai o parte din
timpul pe care copii îl petrec la grădiniță, restul
timpului fiind afectat jocurilor și activităților alese
de copii –sub îndrumarea și supravegherea
cadrului didactic.
O parte din timp este destinată jocurilor de
mișcare și distractive, unor activități motrice
precum: plimbări, exerciții distractive cu caracter
de mișcare (cu trotinete, cu triciclete, cu săniuțe,
cu role etc.).
 Modelul motricității la copii preșcolari
Mică Mijlocie Mare
Probe 3-4 ani 4-5 ani 5-6 ani

Alergare de viteză 20m 7,2 sec. 5,2 sec 4,5 sec

Extensii de trunchi din 10 repet. 18 repet. 22 repet.

culcat facial

Ridicarea picioarelor la 13 repet. 20 repet. 24 repet.

verticală din culcat
dorsal

Săritura în lungime de pe 67 cm 98 cm 112 cm

loc

Aruncarea săculețului cu 200 cm 290 cm 380 cm

nisip de 500 gr. Cu
ambele mâini pe
deasupra capului