GHIDUL

PACIENTULUI
SISTEMUL NERVOS
LEZIUNILE NERVILOR PERIFERICI

1
CE ESTE SISTEMUL NERVOS?

Sistemul nervos reprezinta totalitatea centrilor nervosi si nervilor care

asigura comanda si coordonarea viscerelor si a aparatului locomotor,
primirea mesajelor senzoriale si functiile psihice si intelectuale.

Din punct de vedere funcţional distingem 2 componente:

1. sistemul nervos somatic (de relaţie) - asigură legătura organismului cu mediul.
2. sistemul nervos vegetativ - asigură coordonarea activităţii organelor interne
(viscerele).
Din punct de vedere anatomic ambele sunt constituite dintr-o parte centrala-
sistemul nervos central (nevrax)- si una periferica (extranevraxiala).

Sistem nervos central - Denumit si nevrax, sistemul nervos central (S.N.C.)

este format din miliarde de neuroni (celule nervoase) conectati intre ei ce
formeaza centri nervosi si dintr-un tesut de sustinere interstitial (nevroglie). Este
acoperit de meninge si cuprinde encefalul (creierul, cerebelul, trunchiul
cerebral), protejat de craniu si maduva spinarii, amplasata in coloana vertebrala.
Sistem nervos periferic - Prelungire a sistemului nervos central, sistemul
nervos periferic cuprinde totalitatea nervilor si ale ingrosarilor lor (ganglionii
nervosi).

2
CUM FUNCTIONEAZA SISTEMUL NERVOS ?

Sistemul nervos somatic comanda miscarile si pozitia corpului si permite

perceperea de catre piele a diferitelor senzatii (tactile, caldura, durere) si
descoperirea prin celelalte organe de simt a mediului inconjurator (vaz, auz,
miros). El este constituit din neuroni senzitivi si neuroni motori.
Sistemul nervos vegetativ este complementar sistemului nervos somatic si
regleaza indeosebi respiratia, digestia, excretiile, circulatia (bataile cardiace,
presiunea arteriala). Se imparte in sistem nervos simpatic si parasimpatic.

Sistemul nervos parasimpatic este, ca regula generala, responsabil de punerea in

stare de odihna a organismului. El actioneaza prin intermediul unui
neurotransmitator, acetilcolina, si incetineste ritmul cardiac, stimuleaza sistemul
digestiv si limiteaza contractiile sfincterelor.
Sistemul nervos simpatic pune organismul in stare de alerta si il pregateste pentru
activitate. Ei actioneaza prin intermediul a doi neuro- transmitatori, adrenalina si
noradrenalina. Acest sistem creste activitatea si respiratorie, dilata bronhiile si
pupilele, contracta arterele, face sa fie secretata sudoarea in schimb, el franeaza
functia digestiva.

CE SUNT NERVII?

Sistemul nervos este responsabil pentru prelucrarea si transmiterea semnalelor de la

o parte a corpului către alta, acţiune realizată printr-un circuit complex de nervi.
Nervii sunt o grupare de prelungiri ale unor celule, numite „neuroni”, aranjate
similar firelor unei frânghii. Neuronii transmit, generează şi recepţionează impulsul
nervos. Sunt asemănători unei celule obişnuite, însă prezintă anumite modificări ce
le permite comunicarea între ei. Spre deosebire de alte celule, ei nu se divid si
prezinta 3 regiuni distincte: corpul celular, dendritele şi axonul.
Unii axoni sunt infăşuraţi într-o teacă albă, groasă – numită teacă de mielină.
Această teacă izolează axonul, astfel încât semnalele nu sunt trimise, în mod eronat,
către alte celule. Axonii înveliţi în această teacă transmit semnalele mult mai rapid.

3
CE ESTE SINAPSA?

Zona de conectare a axonului unui neuron cu dendritele altui neuron se numeşte

„sinapsă”, la nivelul căreia se realizează comunicarea între neuroni.

Functionarea sistemului nervos face sa intervina un lant de neuroni, care se

articuleaza intre ei prin sinapse, neuronul asigura conducerea influxului nervos, iar
sinapsa asigura transmisia acestui influx fie de la un neuron la altul, fie de la un
neuron la un organ-tinta, de exemplu, muschiul in cazul unei sinapse
neuromusculare. Informatia este transmisa prin celulele nervoase sub forma unui
scurt impuls electric, la fel ca in cazul computerelor. Astfel, un mesaj poate ajunge
de la degetul mic al piciorului pana la creier intr-o sutime de secunda. Aceasta
transmisie este realizata prin intermediul unei substante chimice denumita
neurotransmitator sau mediator chimic (serotonina,acetilcolina, adrenalina,
noradrenalina).

Nervii după origine se clasifică în:

2. nervi spinali (31 perechi)(nervi rahidieni)

- au originea în mâduva spinării.
3. nervi cranieni (12 perechi) - au originea în
trunchiul cerebral(cu excepţia perechilor I şi II).
Din punct de vedere functional nervii sunt
motori (conduc impulsuri de la centrii nervosi la
efectori; muschi si glande), senzitivi (conduc
impulsuri de la organele receptoare la centrii
nervosi) si micsti.

4
CE SUNT PLEXURILE NERVOASE?

Plexurile reprezinta rețele de fibre nervoase împletite între ele.

Ramurile anterioare ale nervilor spinali, cu excepţia celor din regiunea toracală,
formează plexuri nervoase spinale. Se delimitează astfel 5 plexuri: cervical,
brahial, lombar, si coccigian .
Prin ramurile lor, plexurile asigura inervatia senzitiva (sensibilitatea) si motorie
(contractia musculara) a corpului uman.

Plexul cervical asigura inervatia senzitiva si motorie a gatului.

Plexul brahial e responsabil de membrul superior, avand ca reprezentanti principali
nervul axilar, median, radial, ulnar. Il regăsim în regiunea supraclaviculară,
subclaviculară şi axilară
Plexul lombar dă ramuri pentru muschii abdomenului si asigura sensibilitatea
senzitiv tegumentelor fesei, regiune pubiana si coapsa . Cel mai cunoscut nerv este
nervul femural cu teritoriu motor muschii coapsei si senzitiv tegumentele coapsei si
gambei .
Plexul sacral prezinta două părţi: plexul sacral propriu-zis ce cuprinde nervii ce se
distribuie membrului inferior şi bazinului şi plexul ruşinos (din care pornesc nervii
ce merg la perineu, organele genitale externe şi organele pelvine. Prezintă un ram
terminal - nervul ischiadic sau sciatic mare. Nervul sciatic mare se divide in 2
ramuri terminale: nervul tibial (sciatic popliteu intern) si nervul fibular comun
(sciatic popliteu extern).

5
CUM INVESTIGAM SISTEMUL NERVOS?

Examenele care permit explorarea sistemului nervos central sunt, in principal,

scanerul, imageria prin rezonanta magnetica (RMN) inregistrarea potentialelor
evocate (metoda de studiere a activitatii electrice a cailor nervoase ale auzului,
vazului si ale sensibilitatii corporale), electroencefalografia si analiza lichidului
cefalorahidian recoltat prin punctie lombara.

Sistemul nervos periferic este explorat in mod deosebit prin electromiografie

(EMG). Electromiografia are rolul de a decela tipul de afectare a nervului,
severitatea si localizarea leziunii permitand astfel un diagnostic corect, complet al
suferintei in vederea stabilirii atitudinii terapeutice adecvate : kinetoterapie, ortezare
sau interventie chirurgicala tintita. De asemenea, studiile de conducere nervoasa si
electromiografia cu ac faciliteaza stabilirea unui prognostic corect al recuperarii
deficitului.

CARE ESTE PATOLOGIA SISTEMULUI NERVOS?

Se deosebeste o patologie a sistemului nervos central si o patologie a sistemului

nervos periferic.
Leziunile sistemului nervos central pot fi determinate de cauze diverse:
- compresia creierului sau a maduvei spinarii de catre un hematom (provocat de
un traumatism cranian), de un abces, de o tumora benigna sau maligna, de un
edem cerebral;
- distrugerea creierului sau a maduvei spinarii printr-un traumatism
(sectionarea maduvei prin fractura vertebrala). Printr-o infectie (meningita,
encefalita), printr-o intoxicatie sau printr-o insuficienta a vascularizarii (arterita
cerebrala);
- excitatia anormala a unor zone ale cortexului (epilepsie);
- degenerescenta neuronilor: scleroza in placi, boala lui Parkinson, boala lui
Alzheimer, coreea lui Huntington.

6
 Leziunile sistemului nervos periferic
Nervii sunt structuri fragile și pot fi lezați prin presiune, întindere sau secționare.
Afectarea nervilor periferici se poate manifesta si prin lezarea (subtierea) tecii de
mielina, constituind demielinizarea nervului si efectul este in special acela de
incetinire a transmiterii nervoase.
Leziunea poate imbraca doua forme:
 mononeuropatii (atingere a unui singur nerv) cauzate de
incarcerarea/compresiunea sau sectionarea unui nerv, de compresia uneia din
radacinile sale (sciatica prin hernie discala) sau de o infectie (zona zoster). Cele
mai frecvente neuropatii de incarcerare sunt sindromul de canal carpian,
neuropatia ulnara (paralizia nervului ulnar) la cot sau la incheietura manii (canal
Guyon); iar dintre neuropatiile de compresiune intalnim frecvent in practica
neuropatia radiala (paralizia nervului radial) la brat (numita si "paralizia de
sambata seara") sau neuropatia peroniera (paralizia nervului peronier) la capul
fibulei
In functie de tipul de trauma experimentata de nerv, leziunile de plex includ:
 Smulgere – acest lucru inseamna ca nervul a fost desprins de maduva spinarii si
nu are nicio sansa de recuperare.
 Ruptura – nervul a fost intins si rupt, dar nu la nivelul maduvei spinarii.
 Neurapraxie – aceasta inseamna ca nervul a fost usor intins sau compresat, insa
este inca atasat (si nu rupt) si are un prognostic excelent de recuperare.
 Axonotmesis – reprezinta distrugerea axonilor (fibra nervoasa) si are un
prognostic moderat.
 Neurotmesis – acest lucru inseamna ca tot nervul a fost afectat, iar prognosticul
este foarte prost.
 Neuroma – se refera la un tip de tumora ce creste din axoni, impiedicand
regenerarea nervoasa. Prognosticul depinde de procentul axonilor regenerati.

 polineuropatii (atingere a mai multor nervi) de origine virala, imunologica

(poliradiculonevrita, de exemplu), carentiala (deficit in vitamine) sau toxica
(alcoolism, de exemplu); diabet, alcoolism, boli autoimine, etc..

7
CE SE ÎNTÂMPLĂ ATUNCI CÂND NERVUL ESTE LEZAT?

Neuropatia periferica se manifesta prin amorteala (parestezie), scaderea

sensibilitatii sau a fortei musculare in teritoriul nervilor afectati.
Simptomele resimţite de bolnav depind de tipul de nerv afectat.

CUM SE TRATEAZĂ LEZIUNILE NERVILOR PERIFERICI?

Tratament medicamentos
Include terapia durerii si medicatie pe baza complexului de vitamine B.
Durerea neuropatica raspunde partial la analgezicele uzuale, de aceea se
administreaza medicamente din grupul antidepresivelor triciclice, antiepileptice,
tramadol, mexiletina.
Complexul de vitamine B participa in diverse procese metabolice si, datorita
efectului lor neurotrofic, se administreaza in patologia neurologica pentru reducerea
stresului oxidativ si imbunatatirea troficitatii neuronale (Milgama, Alanerv).
Tratament chirurgical
Interventia chirurgicala poate fi recomandata in cazul mononeuropatiilor pentru a
decomprima un nerv sau in cazul traumatismelor prin sectionare.

8
Tratament recuperator
Poate imbunatati forta si si mobilitatea in regiunile afectate. Include
kinetoterapie,masaj terapeutic, fizioterapie.
Ortezele pentru mana sau picior pot ameliora compresiunea nervoasa, compensa
slabiciunea musculara si imbunatati echilibrul.

Principalele beneficii ale tratamentului

Ameliorarea durerilor
Tonifierea musculaturii afectate
Cresterea mobilitatii articulare
Cresterea fortei musculare si a rezistentei
Imbunatatirea echilibrului
Imbunatatirea coordonarii
Reeducarea sensibilitatii in cazul afectarii acesteia
Stimularea sensibilitatii prin fizioterapie si masaj
Stimularea neuromusculara prin electroterapie
Ameliorarea reflexelor

9
CARE ESTE ROLUL MEU ÎN PROCESUL DE RECUPERARE ȘI LA CE
FEL DE REZULTATE SĂ MĂ AȘTEPT?

Pacientul trebuie să fie înștiințat de mai multe lucruri în timp ce are loc procesul de
vindecare (regenerare) nervoasă.

Atunci când are loc leziunea unui nerv senzitiv, pacientul trebuie să fie mult
mai atent să nu își ardă sau taie degetele întrucât zona respec tivă este lipsită
de orice sensibilitate.

Odată ce nervul este afrontat, în mod normal, fibrele nervoase încep

procesul de regenerare la nivelul locului de reparare după câteva zile pana la
trei sau patru săptămâni. Fibrele cresc de-a lungul tubilor goi cu o viteză de
aproximativ 1mm/zi sau trei centimetri pe lună, în funcție de vârsta
pacientului și alți factori. Acesta înseamnă că dacă avem o leziune nervoasă
aflată la 30 centimetri proxima de vârful degetului, este necesar un an pentru
ca pacientul să simtă din nou senzațiile tactile la nivelul vârfului degetului.
În timpul procesului de regenerare, este normală senza ția de înțepături de
ace și deși poate fi incomfortabilă, este un semn de regenerare si este
trecătoare.

In timp ce nervul s-a regenerat, creierul poate să fi devenit ”leneș”, astfel că

este necesar procesul de reeducare senzitivă pentru îmbunătățirea
sensibilității în deget sau mână. Medicul vă va recomanda tratamentele
adecvate în funcție de natura leziunii dumneavoastră.

Exista si posibilitatea ca pacientul sa ramana cu un grad de disfunctie

nervoasa

Factorii care pot afecta

rezultatele după o leziune
nervoasă includ vârsta,
tipul de leziune, tipul de
nerv și localizarea leziunii.
Leziunile nervoase pot crea
probleme durabile pentru
pacienți, astfel că îngrijirea
de către un medic și
tratamentele potrivite pot
ajuta la revenirea către o
funcționalitate cât mai
aproape de normal

10
REGIMUL IGIENO- DIETETIC ar un rol deosebit si include

 o igiena a vietii zilnice

 o alimentatie sanatoasa
 un echilibru psihic cat mai bun, cu evitarea conflictelor sufletesti
nerezolvate

ALIMENTATIA IN AFECTIUNI ALE FIBREI NERVOASE – BOGATA IN

VITAMINE DIN GRUPUL B!!

Vitaminele cele mai importante pentru refacerea fibrelor nervoase sunt cele din
grupul B-urilor.Vitaminele complexului B se pot obţine printr-o alimentaţie corectă
şi echilibrată, în care fructele şi legumele sunt în prim plan, apoi carnea şi produsele
lactate. Numai acest tip de alimentatie contine nutrientii esentiali de care creierul si
sistemul nervos au nevoie pentru regenerare si ca atare exclude suplimentarea cu
extra nutrienti.
Regenerarea consta in:
- Reconstructia invelisului protector al fibrelor nervoase (mielina)
- Imbunatatirea comunicarii dintre neuroni;
- Imbunatatirea transmiterii impulsului nervos (comunicarea dintre sistemul
nervos si organe);
- Functionarea optima a mitocondriilor
Mielina este invelisul fibrelor nervoase care, atunci cand este distrus, “dezveleste”
nervii si determina tulburari majore in transmiterea impulsului nervos.
Mielina este distrusa de “atacatori” sau se subtiaza cand organismul nu o
reconstruieste permanent. Pentru a fabrica mielina, avem nevoie de niste precursori
(materiale din care corpul sa o construiasca):
- Vitamina K2 (mk4 si mk7) este cea mai importanta in producerea de mielina
- Coenzima Q10 prezenta in organe de animele crescute natural, catina sau
suplimente;
- Componenti sulfurosi din varza, usturoi si ceapa;
- Omega 3 din peste gras, ulei de ficat de cod, seminte de in, ulei de canepa;
Imbunatatirea comunicarii si transmiterii impulsului nervos. Pentru ca o celula
nervoasa sa comunice cu alta trebuie sa existe anumiti neurotransmitatori. Acesti
neurotransmitatori sunt facuti din aminoacizi. Unul dintre neurotransmitatorii care
are un nivel foarte redus in scleroza multipla (dar si in alte afectiuni cum sunt
neuropatia diabetica, depresie, parkinson, dementa, fibromialgie, ADHD, etc) este
GABA (acid gama amino-butiric). Pentru a sintetiza GABA avem nevoie de
aminoacizi dar si de sulf si vitamina B6.

Vitamina B1 (tiamina) este implicată în conducerea informației prin fibra nervoasă

(ajuta la formarea neurotransmitatorului acetilcolina) și în diverse reacții chimice
care utilizeaza glucidele pentru producerea de energie. Spasmele musculare,

11
furnicaturile, crampele musculare, amorteala membrelor, tensiunea in nervi,
slabiciunea musculara pot fi cateva semne ale deficitului.
Vitamina B1 este foarte răspândită în alimente, cantitatea cea mai importanta
găsindu-se în carnea de porc. Cantități mari se găsesc în cerealele integrale, cartofi,
drojdia de bere, carne și pește. Căldura, radiațiile ionizante și oxidarea distrug
vitamina B1, care este în schimb stabilă în produsele înghețate. Pierderile din timpul
preparării termice sunt variabile, în funcție de modul în care are loc aceasta. In stare
naturala se mai gaseste in cereale, drojdie, portocale, plamini si ficat de vita, cartof
copt, mazare, faina de secara.

Vitamina B2 este esentiala pentru producerea celulelor rosii, care transporta

oxigenul la celule. Primele celule care se resimt la lipsa de oxigen sunt, binenteles,
celulele nervoase. Nervii slab oxigenati nu functioneaza corespunzator, si apar
tulburi nervoase diverse. Acesta este un exemplu tipic cum, numai lipsa unei singure
vitamine poate genera o boala “de nervi”.
Vitamina B2 este prezentă mai ales în produsele lactate, carne, pește, ouă, cerealele
integrale. Ea este distrusă de ultraviolete, de aceea laptele nu se mai îmbuteliază în
sticle, ci în cutii de carton. Cantități variabile se pot pierde și în timpul prepa rării
termice a alimentelor în vase deschise cu multă apă.

Vitamina B3 (niacina) impreuna cu B complex stimuleaza refacerea nervoasa.

Aceasta vitamina se gaseste, in principal, in carnea animalelor: peste, ficat (in
special, ficatul de oaie), pui si curcan, porc (muschiulet), vita (coaste).
Vegetarienii o pot obtine din alunele de padure, mazare, avocado, seminte de
floarea, soarelui si ciuperci.
Vitamina B3 nu este distrusă de căldură sau acizi, dar se pierde când alimentele se
prepară termic în cantități mari de apă.

Vitamina B5 ajuta organismul sa elimine toxinele provenite din medicamente si

insecticide, este indispensabila activitatii celulare cu rol in producerea de energie;
are
rol in metabolism si in sinteza colesterolului, a anticorpilor si a hormonilor. Este
indicata in parestezii (amorteli), stari de depresie, oboseala, stres.
Cantități mari se găsesc în ficat, rinichi, cereale, legume și carne, iar cantități mai
mici în lapte, fructe și vegetale. În timpul proceselor de pregătire termică obișnuită
se pierd doar cantități mici de vitamina B5.

Vitamian B6 este indispensabila in sinteza multor neurotransmitatori; pastreaza

nealterate pentru un timp indelungat functii precum memoria (care se deterioreaza
odata cu varsta) si tine la distanta afectiuni precum Alzheimer si dementa.
Vitamina B6 se găsește în cantități mari în carne, cereale integrale și vegetale.
Stabilă în cazul expunerii la căldură, vitamina B6 este distrusă de substanțele
alcaline și de lumină.

12
Vitamina B9 – este esentiala in formarea neurotransmitatorilor (substante
chimice prin intermediul carora se transmit semnalele de la neuroni la celule si
organele din corp).

Vitamina B12 are un rol masiv in formarea sistemului nervos, atat a celulelor
nervoase cat si a fibrelor nervoase; o persoana care are un nivel scazut continuu de
B12 poate suferi leziuni ireversibile ale maduvei spinarii.
Vitamina B12 se găsește exclusiv în surse alimentare de origine animală: ficat,
rinichi, carne slabă, ouă, lapte și brânză. Nu suferă modificări în timpul preparării
termice.

Acidul folic se găsește în vegetale (spanac, asparagus, broccoli), ciuperci, fi cat, dar
și în produsele de carne, pâinea integrală, fasolea uscată. Acidul folic este o vitamină
relativ stabilă, dar în timpul depozitării sau preparării termice a alimentelor în
cantități mari de apă se pot produce pierderi importante ale acestuia. Cant ități mari
de vitamina H se găsesc în ficat, lapte, galbenușul de ou și cereale. Vitamina H este
distrusă de căldură.

Alte aspecte:

 evitarea fumatului deoarece afecteaza circulatia sangvina. Nervul este mai

slab irigat si ajunge sa sufere. Fumatul duce la ischemie periferica si aceasta
poate avea drept consecinta amputarea membrelor.
 evitarea consumului de alcool ( poate declansa sau agrava o neuropatie
periferica )
 evitarea consumului de grasimi

RECOMANDARI PENTRU UN EFECT TERAPEUTIC MAXIM

Implicati-va activ si intr-un mod optimist in procesul de recuperare.
Respectati cu strictete programarile la sedintele de tratament.
Prezentati succint terapeutului dumneavoastra toate deficientele pe care
le resimtiti.
Efectuati acasa cu constiinciozitate exercitiile date de catre terapeutul
dumneavoastra.
Continuati tratamentul chiar daca uneori apar dureri usoare pe
parcursul acestuia.
Continuati tratamentul pana la final, chiar daca efectele benefice nu se
observa de la primele sedinte.

13
RASPUNSURI LA INTEBARI FRECVENTE DESPRE TRATAMENT

In ce consta tratamentul pentru leziuni neuromusculare?

Tratamentul leziunilor neuromusculare consta in aplicarea procedurilor terapeutice mai sus
mentionate, pentru fiecare sedinta de tratament.
De cate sedinte de tratament am nevoie pentru tratarea leziunilor neuromusculare?
In functie de nivelul de afectare al fiecarui pacient in parte, de starea fiecarui caz, terapeutul va
stabili si numarul de sedinte necesare. De cele mai multe ori, sunt suficiente 12-20 sedinte de
tratament.
Care este frecventa de efectuare a sedintelor in tratarea leziunilor neuromusculare?
Se recomanda efectuarea a minim trei sedinte pe saptamana, insa ideal ar fi sa efectuati aceste
sedinte de cinci ori pe saptamana.
Cat dureaza o sedinta de tratament pentru leziuni neuromusculare?
Durata unei sedinte de tratament pentru leziuni neuromusculare, este de aproximativ 60 de
minute.
Cum sa ma pregatesc pentru sedinta de tratament?
Se recomanda o imbracaminte lejera si incaltaminte de sport curata, care nu este purtata si
afara.
Cand vor fi vizibile beneficiile tratamentului pentru leziuni neuromusculare?
Beneficiile maxime ale tratamentului se vor observa dupa terminarea acestuia. Progresele vor fi
insa vizibile pe tot parcursul recuperarii.
Se vor pastra in timp efectele benefice ale tratamentului?
Functiile recastigate in urma tratamentului pentru leziuni neuromusculare vor fi pastrate in
timp.
Voi beneficia de consiliere pe parcursul recuperarii?
Toti clientii nostri beneficiaza de consiliere pe tot parcursul procesului de recuperare. Oferim de
asemenea consiliere gratuita si dupa efectuarea tratamentului.
Imi voi putea relua activitatile zilnice dupa tratarea leziunilor neuromusculare?
Da. Odata ce durerea este eliminata, mobilitatea articulatiilor, forta musculara, sensibilitatea,
stabilitatea vor fi recuperate iar contractura musculara nu va mai fi prezenta, se pot relua
activitatile zilnice normale.
Va trebui sa repet tratamentul in viitor?
Se recomanda ca tratamentele pentru leziuni neuromusculare sa fie efectuate de doua ori pe an.

14
 15
KINETO-PLUS CRAIOVA http://www.kineto-plus.ro/