GHIDUL

PACIENTULUI

1
 CAT DE IMPORTANTA ESTE ALIMENTATIA COPILULUI SI
ADOLESCENTULUI ?

Copilaria si adolescenta reprezinta unele din cele mai dinamice etape ale vietii
umane, atat din punct de vedere fizic cat si fiziologic. Este o perioada importanta
pentru constientizarea individuala, dezvoltarea cunostiintelor, capacitatilor si
motivatiilor pentru obiceiuri alimentare benefice. Aportul energetic trebuie sa
acopere nevoile legate de cresterea activitatii fizice si nevoile legate de accelerarea
cresterii. Din aceste motive necesarul energetic si anumiti constituenti alimentari
(proteine, calciu, vitamine,etc) sunt crescute in aceasta perioada.
Trebuie sa se tina seama de cantitatea de substante nutritive din alimentatia
destinata copiilor si adolescentilor si nu de cantitatea de mancare consumata
sau de energia rezultata de pe urma acestui consum. Se stie ca o alimentatie
deficitara poate afecta sanatatea,precum si dezvoltarea fizica si psihica a
copilului. In toata perioada de crestere trebuie sa fim atenti la regimul
alimentar al copiilor nostri.

Educaţia pentru o alimentaţie echilibrată nutriţional şi caloric reprezintă o adevarată

investiţie în sănătate, dacă ne gândim că 50% din bolile cronice dezvoltate la vârsta
adultă (printre care cancerul şi obezitatea), pot fi prevenite în acest mod.
Parintii trebuie sa le ofere copiilor o alimentatie bogata in substante nutritive si
vitamine.

2
 SCURTA PREZENTARE A NECESARULUI ALIMENTAR

2.1. PROTEINELE

Ce sunt proteinele ?
Proteinele (protidele) sunt substante extrem de complexe, indispensabile vietii, fiind
constituentii fundamentali ai materiei vii, deoarece intra in compozitia citoplasmei si
nucleului si participa la toate functiile celulei vii. Sunt formate din aminoacizi, in
prezent fiind identificati 25 de aminoacizi ce realizeaza diverse combinatii teoretic.
Aproximativ o jumatate din aminoacizii necesari pot fi sintetizati din componente
deja prezente in corpul uman; prin contrast cealalta jumatate trebuie sa fie furnizata
de dieta (aminoacizi esentiali).

Proteinele care contin toti aminoacizii sunt numite proteine complete si se gasesc in
produse de origine animala : carne, lactate, oua.
Viata nu este posibila fara proteine, deoarece ele reprezinta substratul elementar al
oricarei celule vii si pe ele se bazeaza cele trei functii fundamentale ale matriei vii:
metabolismul, cresterea si reproducerea. De asemenea, prin protide se realizeaza o
serie de alte functii, pornind de la formarea substantei contractile a muschiului, la
constituirea diferitilor hormoni, enzime si anticorpi si ajungand pana la
transformarea energiei chimice in lucru mecanic.

Exista proteine/amonoacizi cu valori speciale ?

Aminoacizii si proteinele plasmatice:
- Hemoglobina sanguina cu rol in transportul oxigenului (legat de fierul
bivalent din structura hemului)
- Albumina plasmatica cu rol in transportul unor diverse substante in
sange
3
Aminoacizii plasmatici au rol cheie in metabolismul energetic al S N C. Sunt
precursori in gluconeogeneza ca si pentru hormoni si peptide ce functioneaza ca
neurotransmitatori. Orice schimbare in compozitia plasmatica a aminoacizilor poate
initia modificari ale sintezei proteice, atentiei, starii psihice, aparitia oboselii.
Modificarile de lunga durata au consecinte grave pentru sanatate
- Proteinele musculare (actina, miozina)
In afara aspectului functional (contractia musculara) formeaza cel mai mare pool al
organismului, furnizand aminoacizii in conditiile infometarii.
- Proteinele viscerale
Dupa muschi, tesuturile viscerale formeaza urmatorul pool de proteine contribuind
semnificativ la schimbarile interorgane ale aminoacizilor in cadrul oboselii si al
stressului indus de boala.
- Alte proteine/aminoacizi cu rol important in activitatea sportiva : glicocolul
(din gelatina), metionina (din cazeina din lapte, branzeturi, peste) lecitina, acidul
glutamic, acidul aspartic, arginina, ornitina, carnitina, tirozina, inozina L-
taurina, acidul gama-aminobutiric, L-cisteina.

Exista depozite de proteine in organism ?

In organism nu exista depozite proteice asa cum se intalnesc la hidratii de carbon
(glicogenul) sau la lipide (trigliceridele din tesutul adipos).
Ce cantitate si ce tip de proteine trebuie sa consumam ? Cand ?
Organizatia Mondiala a Sanatatii recomanda ca aport zilnic de proteine 0,8
g/kgcorp/zi iar pentru copii in crestere 2,4 g/kgcorp/zi in primele luni si 1,5
g/kgcorp/zi de la 6 luni.
Reprezintă 14-16 % din necesarul caloric total iar ratia proteica in functie de varsta
este de:
0-1 an – 2 g/kgc/zi
1-3 ani – 25 g/zi
4-6 ani – 30 g/zi
7-10 ani – 35 g/zi
10-18 ani – 50 g/zi
4
Necesarul proteic depinde de vârstă, de ritmul de creştere, dar şi de calitatea
alimentului utilizat.
Atentie!!! Din cantitatea totala de protide, cele de origine animala trebuie sa se
gaseasca intr-o proportie mai mare (60%) decat cele de origine vegetala (40%).

Alimentele cu cel mai crescut nivel de proteine:.

Ouăle – se consumă întregi, cu tot cu gălbenuş şi albuş (un ou întreg mediu conţine
6,26 g proteine si 78 de calorii.).
Somon – sursă importantă de proteine şi acizi graşi Omega 3,
Sardinele – proteine, Omega 3, vitamina D –cel mai indicat este să le consumaţi
proaspete.
Brânza de vaci – 2 linguri de branza de vaci au 7 g de proteine; se poate amesteca
cu fructe sau legume
Iaurtul – 16 grame de proteine la o cană de iaurt.
Laptele- 30 ml de lapte integral contine 8 g proteine si 149 de calorii.
Carnea macra de vita (preparata la gratar sau fiarta); carne albă de pui sau curcan
carnea de pui (90g) – 26 g de proteine; un piept de pui la gratar, fara pielita, contine
53g de proteine si numai 284 de calorii
100 g carne slaba ofera 90-130 calorii; 100g carne grasa=300-420 calorii
100 g carne poate fi inlocuita cu 100g ficat, 100g peste, 2 oua, ½ l lapte
Fructele în coajă lemnoasă – constituie gustarea ideală, sunt practice şi nu sunt
perisabile, spre deosebire de o ciocolată de exemplu. Migdalele, nucile, fisticul,
cajuu, alunele de pădure sunt excelente surse de vitamine, minerale, grăsimi
sănătoase şi fibre şi pot fi luate oriunde
-Soia conţine nu doar multe proteine, dar multe minerale, vitamine şi fibre. La 100
de grame de boabe mature de soia, prajite uscat (fara ulei) avem 39,58 g proteine, la
100 g de boabe mature de soia, fierte avem 16,64 grame de proteine.
Cerealele sunt bogate in proteine vegetale. Ele contin 8-14% proteine, valoare
apropiata de cea a carnii, chiar daca le lipseste un aminoacid indispensabil, lizina.
Leguminoasele uscate (fasole, mazare, linte) sunt surse de proteine vegetale.

5
2.2. GLUCIDELE

Ce sunt glucidele?
Glucidele (hidrocarbonatele, hidratii de carbon,zaharurile) sunt substante nutritive in
compozitia carora intra C, H, O2. Sunt utilizate ca sursă principală de energie în
organism.
Dupa complexitatea moleculei lor, se impart in urmatoarele categorii (Consiliul
European de Alimentatie, 1999):
- monozaharide: glucoza, fructoza (levuloza), galactoza;
- dizaharide: zaharoza (zaharul), maltoza, lactoza;
- polioli: isomalt, sorbitol, maltitol; sunt asa numitii alcooli zaharati. DesI
exista sI in natura, cel mai frecvent se obtin industrial prin transformarea glucidelor.
- oligozaharide : maltodextrine, fructo-oligo-zaharide; sunt formate din
3-9 unitati glucidice. Maltodextrinele se obtin pe cale industriala prin hidroliza
partiala a amidonului si au o putere de indulcire inferioara mono sI dizaharidelor.
- polizaharide: amidonul (amiloza, amilopectina), glicogenul (denumit si
amidon animal), celuloza, pectine, hidrocoloizi; au peste 10 unitati glucidice,
ajungand pana la mii de unitati.

Clasificările medicale pentru glucide sunt de multe ori prea complicate pentru o
persoană nespecializată: mono, oligo- şi polizaharide, oze şi ozide, intrinseci şi
extrinseci etc. Unele glucide se metabolizează cu ajutorul insulinei, altele fără.
Unele glucide se digeră, altele nu. Din toate aceste puncte de vedere, este de înţeles
că au apărut concepte mai simple, adresate populaţiei largi, şi care sunt la fel de uşor
de „digerat” ca zahărul. Cel mai simplu sună astfel: glucide bune, glucide rele. Ce
anume le califică într-o anumită categorie? Răspunsul vine odată cu clasificarea
glucidelor.
♦ Glucidele care aduc energie se împart în zaharuri şi amidonoase. Acestora li se
adaugă glucide care contribuie la digestie, dar fără a furniza energie (fibrele din
categoria polizaharidelor).
♦ Zaharurile cuprind zaharoza, fructoza, glucoza, lactoza etc. (glucide din categoria
mono- şi dizaharidelor), prezente sau adăugate în alimente. Ele au efecte diferite
asupra metabolismului glucidic şi lipidic, sunt digerate diferit, motiv pentru care în
general sunt percepute ca „bune sau rele”. Zahărul ca atare are un efect puternic de
stimulare a producţiei de insulină (hormon lipogenetic, deci care îngraşă), fiind

6
considerat, în mod natural, mai rău decât alte glucide, de exemplu fructoza, care dă
senzaţia de dulce stimulând mai puţin producţia de insulină.
♦ Alimentele care conţin amidon - sunt reprezentate de faina, cereale, fainoase. In
funcţie de celelalte componente pe care le conţin (fibre, micronutrienţi, precum şi
din influenţa asupra glicemiei, (indicele glicemic), rezultă diferenţierile în „bune”
sau „rele”, despre care se discută în raport cu pâinea albă/pâinea neagră, orezul
alb/orezul brun, cerealele de diferite tipuri etc.
♦ A treia categorie, fibrele alimentare sunt larg percepute ca şi componente
alimentare „bune”. Ele reprezinta o categorie de carbohidrați proveniți din
alimentele de origine vegetală: fructe, legume, cereale integrale. Majoritatea nu sunt
digerabile şi nu reprezintă o sursă de kcal, reglează tranzitul intestinal, absorb apa
mărindu-şi volumul, reţin o parte din zahăr, săruri biliare, acizi organici şi minerale,
favorizând dezvoltarea în organism a unei flore intestinale sănătoase şi stimulând
motilitatea colonului. Lipsa de fibre din alimentația zilnică, asociată cu
sedentarismul, constituie cea mai frecventă cauză a constipației cronice

Ţinând cont de aceste clasificări, trebuie ştiut că glucidele complexe, „bune” trebuie
să constituie baza alimentaţiei. Alimentele care furnizează „glucide bune” sunt:
pâinea şi cerealele, cartofii, orezul, pastele făinoase, fructele şi legumele, şi lactatele,
dar nu în orice fel şi în orice cantitate.
♦ În schimb glucidele „rele”, în mod particular zahărul, trebuie să-şi găsească fie
locul lor, fie înlocuitorul lor în alimentaţie.

Ce este glicemia? Definitia glicemiei

Glicemia reprezinta cantitatea de "zahar" ( in realitate cantitatea de glucoza )
regasita in sange.
Ce este indicele glicemic? Indexul glicemic reprezinta un sistem care clasifica
alimentele bogate in hidrati de carbon in functie de abilitatea acestora de a afecta
nivelul glicemiei. Astfel alimentele si bauturile care contin hidrati de carbon cu
absorbtie sanguina rapida dupa ingestie au un index glicemic crescut. Cea mai
rapida este glucoza pura, de aceea indexul ei glicemic este considerat 100.
Indicele glicemic pentru cartofii prajiti este de 95, in timp ce lintea verde are un
indice glicemic de 25.
Asocierea alimentelor cu alti compusi (lipide, fibre, proteine) poate modifica
indexul glicemic. 7
 Necesarul de
carbohidraţi (glucide) – nutrienţi utilizaţi ca sursă principală de energie în organism
– reprezintă cc 50% din nevoile calorice ale copilului şi este de:
0-3 ani: 12 g/kgc/zi
4-18 ani: 10g/kgc/zi
Alimente cu un continut ridicat de glucide:.
Baza glucidelor din ratia alimentara este formata din vegetale. Dintre acestea
mentionam: cerealele (grau, porumb, fulgi de porumb, ovaz, etc), pastele fainoase,
orezul, fructele uscate (prune, caise, smochine, stafide, curmale, etc), leguminoasele
uscate (fasole, mazare, linte), painea cartofii, fructele si legumele. Acestea contin in
principal polizaharide (amidon).
In regnul animal glucidele se gasesc in lapte, stridii, ficat.
Alte alimente foarte bogate in zahat sunt zaharul, mierea, bomboanele, siropurile,
dulceturile, rahatul, etc. care contin in principal monozaharide.
Atentie!!! Necesarul de glucide trebuie asigurat 60-75% de catre alimente bogate in
amidon si fibre (polizaharide).
In categoria fibrelor alimentare intra toate legumele verzi (salate, andive, praz,
spanac, fasole verde, mazarea, onopida, gulia, varza, varza de Bruxelles dar si unele
legume uscate (fasolea), cartofii fructele (banane, pere, mere, portocale, prune
uscate, stafide, smochine uscate) si cerealele in stare bruta, nuci si seminte. În
general, se consideră că necesarul de fibre alimentare ar fi de 20-30 g/zi. La 100 g de
produs alimentar, rezultă următoarele cantități de fibre: mere 1,42 g, pere 2,44 g,
cartofi 2,51 g, varză 2,8 g, pâine neagră 5,11 g, mazăre 6 g, tărâțe 4,4 g.
8
2.3. LIPIDELE

Ce sunt lipidele ?
Lipidele sau grasimile sunt substante nutritive prin excelenta energetice, formate din
molecule mai simple sau mai complexe. Lipidele simple sunt alcatuite din C, H, O
(gliceride, steroli) iar cele complexe din C, H, O, N, P, S (fosfatide, cerebrozide).
Lipidele pot fi de origine animala si vegetala si se pot clasifica in:
- grasimi saturate - fara legaturi duble intre atomii de carbon. O dieta bogata in
acesti acizi grasi creste riscul pentru atac de cord, diabet, anumite forme de cancer.
Se gasesc in grasimile de provenienta animala sub forma solida.
- grasimi nesaturate - cu legaturi duble intre atomii de carbon. Se gasesc in peste si
vegetale..
Acizii grasi esentiali sunt acizi nesaturati cu mai mult de o legatura dubla
(polinesaturati - acizii omega 3,acidul arahidonic). Alimentele ce contin acest tip de
acizi sunt: uleiul de floarea soarelui, ficatul de cod, carnea "grasa" de peste (hering,
somn). Pentru copii si adolesenti este importanta mentinerea grasimii totale din dieta
la un nivel scazut, asociat cu utilizarea unui procent cat mai mare de acizi grsi
polinesaturati in cadrul acestor grasimi.
Una din modalitatile de realizare ale acestui deziderat o constituie inlocuirea untului
cu margarina sau utilizarea numai a uleiurilor in prepararea diverselor diete.
Uleiurile polinesaturate nu pot fi utilizate insa pentru prajit deoarece se produc
radicali liberi foarte activi chimic ce pot fi daunatori.

In orgamism lipidele se gasesc sub forma de:

- Lipde simple : trigliceride, forma cea mai simpla, reprezentata de
esteri ai acizilor grasI cu glicerolul; reprezinta forma de depozit a lipidelor in
organism.
- Lipide compuse: fosfolipide, intrand in structura membranelor
celulare ; sunt constituenti celulari importanti mai ales in anumite tesuturi (sistem
nervos, ficat, splina) unde indeplinesc roluri metabolice importante ; lipoproteine.
- Lipide derivate : steroizi avand ca reprezentant principal colesterolul,
ce reprezinta precursorul hormonilor sterolici (corticosuprarenalieni), al acizilor
biliari si al vitaminelor liposolubile, a unor medicamente (steroizi anabolizanti) ;
- prostaglandine ce intervin ca mesageri chimici in procesele celulare (
reparatii celulare, procese inflamatorii, sensibilitatea tesuturilor la durere).

9
Ce rol au lipidele in organism?
1. Lipidele formeaza a doua sursa energetica pentru efortul fizic. Importanta lor
ca sursa energetica depinde de gradul si tipul efortului ca si de disponibilitatea
hidratilor de carbon. Fiecare gram de lipide oxidat in organism elibereaza 9.3 calorii
mari.
2. Au rol plastic, intrand in structura membranelor celulare, formand granulatii in
structura celulelor.
3. Intervin in protectia organelor interne in jurul carora se afla ; intervin in
termoreglare prin limitarea pierderilor de caldura.. Unele organe interne cum sunt
rinichii sau inima sunt fixate pe un strat de grasime, format 99 % din lipide, care le
protejeaza de socuri.
4. Reprezinta suportul vitaminelor A, D, E, K, a hormonilor corticosuprarenalieni.

Exista rezerve de lipide in organism ?

Rezervele de grasimi incorporeaza 10 - 20 % la barbat si 20 - 35 % la femei din
greutatea corporala in cazul persoanelor sanatoase, neantrenate. Grasimile sunt
depozitate ca trigliceride in adipocite formand tesutul adipos. Aditional o mica
fractiune de trigliceride este depozitata in celule musculare si patrund in circulatia
sanguina legate de albumine.
Cea mai mare parte a tesutului adipos se afla in stratul subcutanat. De asemeni
grasimea se gaseste si injurul unor viscere (perirenal).
In functie de conditiile pe termen lung, aceste depozite de grasimi pot deveni
minime in cazul unei balante energetice negative (anorexie, astenie) sau pot creste
mult in cazul unei balante energetice pozitive (supraalimentare).

Obezitatea se datoreaza cresterii numarului de adipocite (primul an de

viata, debutul adolescentei 11-15 ani si ultimul trimestru de sarcina) si
cresterii cantitatii de lipide continute de acestea

10
Necesarul de lipide (grăsimi) – cea mai importantă sursă de energie, modalitate de
transport a vitaminelor liposolubile – reprezintă 30-40% din totalul raţiei calorice şi
este de:
0-1 an 3-6 g/kgc/zi
1-3 ani 5 g/kgc/zi
4-18 ani 2 g/kgc/zi
Absorbţia şi rolul biologic al diferitelor tipuri de grăsimi variază foarte mult. Ele
intră în proporţie de 60% în alcătuirea creierului, membranelor celulare –
influenţând permeabilitatea lor – au rol în dezovoltarea imunităţii, în formarea
hormonilor, în transportul substanţelor nutritive, dezvoltarea retinei şi menţinerea
sănătătii pielii.

Alimente cu un continut ridicat de lipide:

Pot fi de origine animala si vegetala si pot contine:
Grasimi saturate; o dieta bogata in acesti acizi grasi creste riscul pentru
diabet, bolo cardiovasculare, anumite forme de cancer; se gasesc in grasimile de
provenienta animala. Sunt solide la temperatura camerei. Dintre cele mai toxice
mentionam:
- Grasimile animale transformate (seu, slanina, untura de porc) si grasimile
vegetale utilizate la scara larga in industria fast-food, contin aproximativ 40%
grasimi saturate. O portie de 100g contine 35-45 g de grasimi saturate.
- Carnurile procesate (carnatii si pateul). Aceste alimente contin in medie 15%
grasimi saturate. O singura portie de carnati de 100g contine 12,5 grasime saturata.
- Ciocolata neagra. Acesta este un aliment bogat in nutrienti si antioxidanti, dar cu
toate acestea ramane pe pozitiile fruntase intre alimentele cele mai bogate in grasimi
saturate. 100g de ciocolata neagra menaj contine 32g de grasimi saturate, in timp ce
un baton de ciocolata cu lapte doar 9,1g. In schimb pudra de cacao nu contine
aproape deloc grasimi saturat, fiind asadar un bun inlocuitor pentru produsele de
patiserie.
- Untul. 100g de unt contin circa 51g de grasimi saturate. Totusi se recomanda in
alimentatia copiilor in cantitati mici si nu in mod repetat.

11
 Grasimi nesaturate – se gasesc in peste si vegetale. Pot diminua nivelul de
colesterol din sange, reduc inflamatiile, stabilizeaza ritmul cardiac, etc. Acestea sunt
lichide la temperatura camerei.
Alimentele bogate în grăsimi bune sunt:
 Ulei de măsline, ulei de floarea soarelui, ulei de arahide, ulei de susan, ulei
de soia, ulei de porumb
 Avocado (Atentie, insa, la cantitatea de avocado: o jumatate de fruct mediu
furnizeaza aproximativ 115-160 de calorii)
 Măsline
 Migdale, arahide, alune, caju, nuci,
 Seminţe de floarea soarelui, seminţe de dovleac, seminţe de in
 Unt de arahide, migdale, seminte de dovleac si susan.
 Peşte gras (somon, ton, macrou, hering, păstrăv, sardine); ficat de cod
 Lapte de soia, brânză tofu
 Omega 3 sunt un tip de grasimi polinesaturate ce pot fi obtinute prin
consumul de peste, seminte de in, nuci, ulei de in, ulei de rapita si de soia.

2.4. Necesarul de vitamine, electroliţi, oligoelemente şi minerale este asigurat

optim de o alimentaţie echilibrată, crescând proporţional cu vârsta, dar variind în
funcţie de compoziţia alimentelor.
Necesitatile in vitamine si minerale sunt urmatoarele : vitamina A-4 500 U./zi ;
vitamina D 400 U. ; vitamina B1 2 mg ; vitamina B2 1,8 mg; vitamina PP 10-12
mg ; vitamina C 60-75 mg ; fier 10-12 mg; calciu 1 200 mg ; fosfor 1 500
mg.

Puneti un accent mai mare pe sanatatea copiilor dumneavoastra! Un aport

necorespunzator de vitamine si minerale si un stil de viata lipsit de miscare pot duce
la numeroase boli. Copiii nostri au nevoie de vitamine cel putin in aceeasi masura,
daca nu mai mult, decat noi, adultii. Astazi, din fericire, sunt accesibile produse
complexe cu multivitamine si minerale, care sunt preparate exclusiv din materii
prime naturale si care pot completa o alimentatie necorespunzatoare cantitativ si
calitativ. Fireste, cantitatea si calitatea vitaminelor care trebuie suplimentate difera

12
in fiecare etapa a vietii. Pe masura ce copiii nostri cresc, se schimba si cantitatea de
vitamine necesara organismului lor.

Nu trebuie sa uitam nici exercitiile fizice sistematice. Exercitiile fizice sunt

importante nu numai in cazul in care copiii sau parintii lor isi doresc performante.
Miscarea si solicitarea fizica sunt indispensabile pentru aparatul locomotor - pentru
oase, articulatii, muschi, tendoane - si pentru dezvoltarea sistemului circulator si a
aparatului respirator. Acestea sunt, de asemenea, foarte importante pentru reglarea
metabolismului si mai ales pentru reimprospatarea psihica. Incercati sa petreceti
zilnic una-doua ore in aer liber cu copilul dvs. intercalati neaparat un program in aer
liber, mergeti in excursii, plimbati-va cu bicicleta, etc.

2.5. PROFILAXIA RAHITISMULUI

Ce este rahitismul?
Rahitismul este o afectiune care afecteaza procesul de dezvoltare al copiilor nostri,
de aceea el trebuie sa constituie o preocupare permanenta pentru parinti. In tara
noastra. Caracteristica de baza a acestei afectiuni este data de insuficienta
mineralizare a structurii osului.
Din ce cauza apare rahitismul?
Indiferent de tipul rahitismului, cauza aparitiei acestuia este prezenta deficitara in
organism fie a vitaminei D, calciului sau fosforului.
Surse de vitamina D
a. Proprii organismului (endogene) - vitamina D se gaseste in piele; este activata de
razele solare

13
b. Exterioare organismului (exogene) - provenind din alimentatie, medicatie

Ce este profilaxia rahitismului?

Profilaxia rahitismului este un proces complex care se desfasoara incepand cu
perioada intrauterina si priveste atat viitoarea mama cat si pe bebelus. Cuprinde doua
modalitati-preventie prin factori naturali (expunere moderata la soare dar
consecventa zilnic) si preventia prin medicatie.

Preventia medicamentoasa
Vitamina D
Specialistii sustin ca fiecare copil ar
trebui sa primeasca suplimente de
vitamina D (400 UI) la cateva zile de
la nastere, in special in cazul in care
este hranit la san. In cele mai multe
cazuri, se face aceasta recomandare
parintilor, dar nu este o masura
obligatorie.
Suplimentele de vitamina D raman
cea mai buna forma de asigurare a
dozei zilnice recomandate de vitamina
D si de compensare a deficitului la
sugari. Suplimentele se gasesc sub
forma unor picaturi, care pot fi
la nivelul pielii (epiderma) este
amestecate cu laptele.
declansat de razele ultraviolete, fiind
De la o anumita varsta, copiii pot
absorbita imediat de vasele sangvine.
consuma produse lactate imbogatite
Vitamina D joaca un rol foarte
cu vitamina D, iar administrarea
important, ea asigura transportul
suplimentelor se poate reduce treptat,
calciului si fosforului in zonele
pe masura ce dieta se diversifica si
corpului care au nevoie de ele pentru
copilul creste. Copiii mai mari pot
a sprijini cresterea si remineralizarea
consuma oua, suc de portocale
oaselor, permite absorbtia acestor
fortifiat, branza, ciuperci sau peste,
minerale la nivelul intestinului, iar
Vitamina D este continuta de pestele
apoi transportul calciului in sange si
gras – hering, sardina, somon si
reabsorbtia fosforului la nivelul
untura de peste (morun, ton, calcan),
rinichiilor.
galbenus de ou, unt, lapte integral si
lactate nedegresate. Vegetalele nu
La ora actuala, studiile sunt incerte in
contin aceasta vitamina. Spre
privinta cantitatii necesare de
deosebire de celelalte, vitamina D
vitamina D, insa recomandarea
poate fi produsa de organism. De fapt,
actuala este de minim 400 UI zilnic.
procesul de sinteza al vitaminei D de

14
Reguli de administrare pentru vitamina D:
Cand se administreaza?
- In zona temperata se administreaza tot anul
Cum se administreaza?
- anotimpul rece (lunile cu “r”, din septembrie pana in aprilie) - 3 picaturi de
Vitamina D (total 1200ui zilnic)
- anotimpul cald (senin, insorit) -2 picaturi zilnic
Cat timp se administreaza?
- incepand cu ziua a 7 a de la nastere si pana la 1 an si 6 luni
- se continua administrarea pana la 12-14 ani, in doze de 400-500 ui/zilnic
Ce forme de vitamina D sunt utilizate in practica autohtona?
- vitamina D2, vitamin D3-solutii orale. Ambele au aceeasi eficacitate, D3 se
absoarbe mai rapid.
- Comprimate masticabile-Vigantoletten, care se pot administra la copilul mare
Cura heliomarina
In fiecare an, incepand cu luna mai si pana tarziu in septembrie, initiati o cura
heliomarina pentru copii dvs. , intrucat aceasta are beneficii maxime pentru starea sa
de sanatate.
Plimbati copiii pe plaja, dis de dimineata, incepand cu rasaritul Soarelui, intrucat
atunci, vor beneficia intr-adevar de o cura de exceptie-razele Soarelui, imbinate cu
briza si valurile blande si calme ale marii la Rasarit, vor aduce micutilor serenitatea
si in acelasi timp, forta interioara atat de necesara, pentru ca intreg sistemul lor
imunitar sa se activeze.
- program de plaja pentru copii 8-10 dimineata, dupa-amiaza 17. 00-19. 00

15
 16

KINETO-PLUS CRAIOVA http://www.kineto-plus.ro/