METODE DE MĂSURARE ŞI EVALUARE A

COMPOZIŢIEI CORPORALE
 Numai cunoștințele teoretice legate de compoziția
atomică și moleculară a corpului nu pot explica
legătura care există între tulburările de nutriție și
diferitele afecțiuni sau să stabilească modalități de
prevenție, diagnostic sau tratament
 În ultimii 50-60 ani s-au elaborat diferite modele
care descriu compoziția corpului uman
 Aceste modele stau la baza metodelor de evaluare
a compoziției corporale
 Compoziția corporală privită la nivel atomic și
molecular a relevat existența a peste 50 de
elemente chimice fiind reprezentate într-o
proporție de peste 96% de: oxigen, carbon,
hidrogen, azot, calciu şi fosfor.
 Jumătate din ele este reprezentată de oxigen, care
alături de hidrogen formează apa, care reprezintă
peste 60-70% din masa corporală
 MODELUL BICOMPARTIMENTAL:
◦ Masă grasă
◦ Masă nongrasă (slabă)
 Istoric: a luat naștere prin cântărirea sub apă
(hidrodensitometrie) în anii 40 ai secolului trecut.
Echipa a utilizat diferența de densitate, care a
fost stabilită pe cadavre, între masa grasă
(densitate=0,9g/cm³) și masa slabă (apă,
proteine,minerale)= 1,1g/cm³
 Acest model este utilizat în:
◦ Hidrodensitometrie
◦ Air displacement plethysmography (ADP)-pletismografia
prin dislocarea aerului
◦ Caliperometrie
 Masă grasă
 Masă nongrasă (slabă):
 Masa extracelulară
 Masa celulară = toate celulele active metabolic
(consumatoare de oxigen, cu concentrații mari de
potasiu, oxidează glucoza)
 Masa corporală

Masa grasă Masa non-grasă

Masa extracelulară Masa celulară

 Stă la baza următoarelor metode de
determinare a compoziției corporale:
◦ Metodele radiologice: metoda DEXA (Dual Energy X-
Ray Absorbtiometry)
◦ Analiza impedanţei bioelectrice (BIA)
 S-au impus în ultimii ani
 Au mai multe compartimente
 De exemplu:
◦ Schelet, masa musculară, masa slabă non-musculară și
masa grasă
◦ Minerale (masa minerală osoasă), proteine, apă și
trigliceride
 Fiecare compartiment este determinat separat, prin
metode diferite, și apoi sunt reunite în modelul
corespunzător
 Progresul acestor metode constă în faptul că nu mai
pornesc de la presupunerea că: gradul de hidratare a
masei non-grase, densitatea masei grase și
concentrația intracelulară de potasiu sunt constante,
așa cum sunt considerate în metodele clasice
 La omul în viață sunt indirecte cu excepția
analizei prin activarea in vivo a neutronilor
(IVNAA), o tehnică de medicină nucleară ce
măsoară emisia de potasiu radioactiv de către
compartimentul non-gras.
 Pricipiul metodelor indirecte se bazează pe
măsurarea unor parametri fizici: densitatea,
rezistența etc. diferitelor țesuturi.
 Cu ajutorul unor ecuații de regresie speciale și
luând în calcul parametrii suplimentari, precum:
sexul, vârsta se pot calcula diferitele
compartimente corporale.
 Directe:
◦ analiza post-mortem,
◦ analiza prin activarea in vivo a neutronilor (IVNAA)
 Indirecte:
◦ Metode clinice (antropometrice):efectuate direct de
către evaluator cu instrumente simple
(adipocentimetru, taliometru, cântar şi bandă
metrică);
◦ Metode paraclinice: explorări densitometrice,
imagistice, izotopice etc. – necesită aparatură
specială
Metode de laborator /cercetare Metode de ambulator (clinice)
Analiza post-mortem Caliperometrie
Analiza prin activarea in vivo a Analiza impedanţei bioelectrice (BIA)
neutronilor (IVNAA)

Computer tomografie (CT) Spectroscopia în infraroșu (Near

infrared interactance =NIR)
Rezonanța magnetică nucleară (RMN)
Ecografia
Hidrodensitometrie (HD)
Dual Energy X-Ray Absorbtiometry
(DEXA)
Air displacement plethysmography
(ADP)
Metoda diluției izotopice (E isotope
dilution assay)
Kaliometrie (dozarea izotopului 40K)

Total body Electrical Conductivity

(TOBEC)
 Metodele directe:
◦ Precise, reflectă în mod real compoziția corporală
◦ Scumpe ↦ utilizate în special în cercetare
 Metodele indirecte:
◦ CT, RMN, ecografia etc.:
 evaluează cantitativ volumul masei grase și a
musculaturii
 determină compoziția corporală în anumite areale,
apoi rezultatele se extrapolează la organism în
totalitate sau la anumite compartimente
 limite: se bazează pe o masă non-grasă constantă
compartimentare • bicompartimental: masa grasă + masa non-grasă

principiu • se bazează pe legea lui Arhimede, conform căreia „un corp solid
scufundat într-un fluid este împins vertical, de jos în sus, cu o forţă
egală cu greutatea lichidului dezlocuit de corp“
parametrii măsurați • volumul corpului (masa corpului măsurată în apă și în aer)
• volumele reziduale (din plămâni, intestine)

parametrii calculați • densitatea corporală (densitatea = masa/volum; masa corpului

este dată de greutate).
• determinarea compartimentelor pe baza densității diferite a
țesuturilor
avantaje • standardul ”de aur”, reprezintă metoda de referinţă pentru
determinarea densităţii corporale
• fiabilă, reproductibilă

dezavantaje • scufundarea totală este limitativă (copii, vârstnici, bolnavi)

• scumpă
• necesită dotări speciale (puține la nivel mondial)

aplicații • cercetarea legăturii între:

•obezitate și sindromul metabolic
•obezitate și metabolismul energetic etc.
compartimentare • utilizează modelul tricompartimental: masa grasă + masa non-
grasă + densitatea minerală osoasă
principiu • se bazează pe absorbția diferită a razelor X (Röntgen) de către
structurile corpului

parametrii măsurați • diminuarea variabilă a intensității fotonilor (eliberați de razele X)

după trecerea prin diferitele structuri ale corpului (absorbant)

parametrii calculați • determinarea radiației constante pentru diferitele țesuturi

avantaje • precisă
• fiabilă, reproductibilă
• rapidă
• reprezintă metoda de referinţă pentru cercetarea compoziţiei
corporale.
dezavantaje • expunerea la radiaţii - este redusă ~ 5 µSievert (µSv)
• se consideră o hidratare constantă a masei slabe de 73,2%
• necesită personal ultraspecializat în radiologie
• greutatea limită a subiectului care poate fi evaluat este 150 kg.
aplicații • cercetarea legăturii între obezitate și hormonii țesutului gras
(leptina)
• determinismul genetic al obezității (diferitele variante de expresie a
genelor legate de receptorii ß1adrenergici – polimorfism genetic)
• diagnosticul și monitorizarea obezității
 Subiectul
 poziţionat în decubit dorsal pe o masă
terapeutică, prevăzută inferior cu sursele de raze
X (două doze mici) şi cu un detector deasupra
 este scanat cu fotonii generaţi de dozela diferite
niveluri de energie
 absorbţia fotonilor de către componentele
corpului este măsurată cu precizie.
 examinarea durează cca 10-20 minute.
 tehnica de măsurare a densităţii osoase se
numeşte osteodensitometrie
 Este o metodă densitometrică, indirectă
 Se determină volumul corpului măsurând
cantitatea de aer dislocată
 Densitatea se calculează prin formula:
𝑚𝑎𝑠𝑎
densitate= 𝑣𝑜𝑙𝑢𝑚

 Pe baza densității se determină proporțiile

relative de masă grasă și masă slabă
 Aparatul utilizat: adipometrul BodPod
compartimentare • bicompartimental: masa grasă + masa non-grasă

principiu • măsoară volumul corpului prin dislocarea aerului

parametrii măsurați • volumul corpului

• volumul pulmonar

parametrii calculați • densitatea corporală (densitatea = masa/volum; masa corpului

este dată de greutate).
• determinarea compartimentelor pe baza densităților diferite a
țesuturilor
avantaje • precis
• reproductibil
• se poate utiliza la copii, vârstnici, bolnavi
• rapid (5-10 min)
• neinvaziv
dezavantaje • sensibil la variațiile de presiune atmosferică și temperatura
mediului ambiant
• încă scump
• în timpul examinării subiectul nu se mișcă și trebuie să respire
liniștit
aplicații • documentarea modificărilor compoziției corporale (ex.:sportivi)
• standardul pentru determinarea compoziției corporale la copii,
vârstnici, bolnavi
 Măsoară rezistența (impedanța) opusă de țesuturi
când sunt străbătute de un curent electric alternativ
(0,8mA), frecvență 50KHz
 Țesuturile conduc curentul în mod diferit:
◦ țesutul gras – prost conducător
◦ masa slabă – bun conducător datorită
conținutului ridicat în apă (73%)
 Tehnica de măsurare :
◦ pe un pat de consultaţii subiectul în decubit
dorsal cu membrele depărtate de corp (membrele
superioare nu vin în contact cu corpul iar cele
inferioare nu se ating la nivelul coapselor).
 Se aplică doi
electrozi pe faţa
dorsală a mâinii
drepte (pielea
dezinfectată, uscată,
caldă) astfel :
◦ între stylion radiale şi
ulnare
◦ electrodul semnalizator
se aplică în dreptul
metacarpianului II şi III
 La nivelul piciorului
drept:
◦ la mijlocul gleznei
◦ electrodul
semnalizator: pe faţa
dorsală a piciorului,
între metatarsianul II-III
(la marginea liniei care
uneşte metatarsale
tibiale cu metatarsale
fibulare)
 Ultima masă cu 2-3 ore înainte
 ultima activitate sportivă în urmă cu 12 ore
 ultimul consum de alcool în urmă cu 24 ore

* BIA măsoară strict rezistenţa şi reactanţa ;

restul parametrilor sunt derivaţi din corelaţii
statistice (sunt mărimi derivate)
 Rezultatele variază în funcţie de ecuaţia de
regresie aplicată
 Modelul utilizat:
◦ Se consideră un grad constant de hidratare a masei
slabe de 73,2%
◦ Corpul este imaginat ca un cilindru care este
străbătut în mod egal de curentul electric
compartimentare • utilizează modelul tricompartimental: masa grasă + masa
non-grasă (masa celulară, extracelulară) + apa totală
principiu • Măsoară rezistența (impedanța) opusă de țesuturi când
sunt străbătute de un curent electric alternativ
parametrii • măsoară strict rezistenţa şi reactanţa
măsurați
calcul • ecuații de regresie specifice populației examinate

avantaje • transportabil
• ușor de utilizat
• costuri avantajoase
dezavantaje • rezultatele variază în funcție de ecuația de regresie
utilizată
• se consideră o hidratare constantă a masei slabe de 73,2%
• corpul este privit ca un cilindru care este străbătut în mod
uniform de curentul electric
aplicații • documentarea modificărilor compoziției corporale
• explicarea rolului și mecanismelor de reglare a
hormonului: leptină
• distribuția apei totale în diferite afecțiuni
 evaluarea indirectă, prin metode matematice, a masei non-
grase pe baza determinării directe a masei grase
 Utilizează modelul bicompartimental
 La baza metodei stă înalta corelație între țesutul gras
subcutanat și masa grasă totală
 Constă în măsurarea pliurilor (plicilor) cutanate în locuri
predictive
 Cu ajutorul ecuațiilor de regresie și a altor parametri: vârstă,
sex, înălțime, masa corporală se calculează masa grasă și
masa slabă
 Ţesutul adipos este determinat prin
măsurarea a 3,4,5,6,7,10 plici cutanate (mai
nou, 2 plici + BMI).
 Indiferent de numărul plicilor măsurate,
acestea sunt înalt corelate (0,95), încât se
poate utiliza oricare combinaţie de sumă,
pierderile de precizie fiind minime, cu o
condiţie:
◦ măsurătorile să cuprindă zone diferite de depunere
a ţesutului adipos.
 Valorile obţinute se introduc într-o serie de
formule şi se obţin parametrii necesari
evaluării compoziţiei corporale:
◦ masa grasă (țesut adipos = fat mass-FM)
◦ masa nongrasă (lean body mass sau fat-free mass
= FFM) – formată din: apă, mușchi, oase, țesut
conjunctiv, organe
◦ greutatea corporală optimă
 Instrument de
măsură: caliperul
(adipocentimetrul)
- instrument
standardizat
 cu policele şi indexul mâinii
stângi se cuprinde ferm un
pliu format dintr-un dublu
strat de piele şi ţesut
celular subcutanat (fără
ţesut muscular).
 cu mâna dreaptă se
măsoară grosimea pliului cu
ajutorul caliperului care se
aplică la 1 cm faţă de locul
de menţinere a pliului.
 valoarea se citeşte într-un
interval de max. 2 secunde.
 presiunea exercitată trebuie să fie constantă
(10 g/mm²)
 pliurile se măsoară pe partea dreaptă a
subiectului
 submentală: sub bărbie, direcţia: de-a lungul liniei
mediane, poziţie: capul menţinut cu privirea înainte
(orizontala Frankfurt)
 plica obrazului: la jumătatea distanţei ureche-marginea
inferioară a nărilor
 plica pectorală: La ⅓ față de axilă pe linia care unește axila
de mamelon
 bicepsului: pe faţa
anterioară a braţului,
deasupra m. biceps
brahial, paralel cu
axa longitudinală a
braţului
 tricepsului: pe faţa
posterioară a
braţului, la ´
distanţei între
acromion şi olecran,
paralel cu axa
longitudinală a
braţului
 Subscapulară
(plica spatelui):
imediat sub unghiul
inferior al scapulei,
are direcţie oblică (45º
faţă de orizontală) în
jos şi lateral faţă de
axa mediană a
corpului
 toracală: la nivelul
linei axilare
anterioare, în dreptul
coastei a 7-a, direcţia
este paralelă cu
costele
 abdominală: la
mijlocul liniei care
uneşte ombilicul cu
creasta iliacă; la 5cm
de ombilic, direcţia
este cea a linei
amintite
 coxală (iliocrestă,a
şoldului): pe linia
medioaxilară , direct
deasupra crestei iliace,
direcţie oblică antero-
inferioară
 supraspinală: se
realizează la 5-7 cm
deasupra spinei iliace
antero-superioare,
oblic spre linia axilară
anterioară, direcţia
este la un unghi de 45°
în jos spre medial
 coapsei (femurală):
are direcţie verticală
şi se realizează pe
linia mediană a feţei
anterioare a
coapsei, la
jumătatea distanţei
între pliul inghinal
şi marginea
superioară a rotulei.
◦ Genunchiului(a patelei): pliul se realizează
imediat deasupra rotulei, paralel cu axul
longitudinal al membrului inferior.
◦ Plica proximală a gambei: este verticală,
paralelă cu linia mediană a feţei posterioare a
gambei, la 5 cm de fosa poplitee
◦ Gambei (surală): este verticală, paralelă cu linia
mediană a feţei posterioare a gambei, la locul
unde aceasta este cea mai voluminoasă.
 Pentru a ţine cont de modelele de
distribuţie a ţesutului adipos se iau în calcul
minimum 1 plică de la nivelul membrelor şi
una de la nivelul trunchiului.
 Prin măsurătorile plicilor în locurile
predictive ţesutul celular subcutanat este
cuprins în mod reprezentativ
 Metodologia de evaluare a compoziţiei
corporale utilizează diverse sume de plici, de
exemplu:
◦ 3 plici la bărbaţi: pectorală, abdominală şi a
coapsei
◦ 3 plici la femei: plica tricepsului, suprailiacă
(iliocrestă) şi abdominală.
 În mod curent, metodologia utilizează 4 şi 5
plici de ţesut adipos.
 4 plici: bicipitală, tricipitală, suprailiacă şi
subscapulară
 5 plici: a tricepsului, subscapulară,
supraspinală, abdominală şi a coapsei.
 Prin metoda plicilor cutanate, în funcţie de
suprafaţa sau densitatea corporală, se
calculează ţesutul adipos (masa grasă),
exprimat în procente, care introdus în
formule matematice permite, pe baza
greutăţii corporale (G), obţinerea masei grase
(MG) şi non-grase (MNG) exprimate în
kilograme
 Avantaje:
◦ metodă ieftină, rapidă, neinvazivă, nedureroasă,
destul de precisă
◦ aplicabilă pe loturi mari
 Inexactităţi:
◦ legate de tehnica de măsurare: studii au arătat că în
cazul a doi examinatori care măsoară aceeași plică pot
sa apară erori între 0,8-1,7mm iar la măsurători
succesive făcute de același examinator apar erori între
0,2-2,1 mm (conteză ca sursă principală de eroare în
cadrul acestei metode)
◦ rezultatul depinde de ecuaţia utilizată
◦ cu cât persoana este mai corpolentă apar erori
 inexactităţi legate de tehnica de măsurare
 rezultatul depinde de ecuaţia utilizată
 cu cât persoana este mai corpolentă sau mai slabă
apar erori
 rezultatele sunt neconcludente până la vârsta de 12
ani (determinarea şi monitorizarea BMI în cursul
perioadei de creştere este mai fiabilă, decât
monitorizarea masei grase)
 Masa grasă (în %) = 3,08 + 0,092(pl.
tricipitală în mm) + 0,709(pl. suprailiacă în
mm)
Pentru femei:
 Masa grasă % = - 17,18 + 1,82 × plica
submentala - 0,63 × pl. triceps - 0, 043 × pl.
biceps + 2,00 × pl. toracala + 3,12 × pl.
spate – 0,82 × pl. coxala + 1,49 × pl.
abdominala + 7,95 × pl. femurala – 0,13 ×
pl. genunchi + 0,55 × pl. gamba
Pentru bărbaţi:
 Masa grasă % = - 12,39 + 1,73 × plica
submentala + 0,45 × pl. triceps + 2,90 × pl.
biceps + 1,69 × pl. toracala + 1,40 × pl.
spate – 2,27 × pl. coxala + 3,76 × pl.
abdominala + 5,52 × pl. femurală + 0,13 ×
pl. genunchi – 1,29 × pl. gamba
 Femei:
Masa grasă % = - 4,39 + 4,53 × pl. triceps +
6,37 × pl. spate + 1,33 × pl. coxală
 Bărbaţi:
Masa grasă % = - 12,24 + 4,93 × pl. triceps +
6,35 × pl. spate + 1,89 × pl. coxala
 Cunoscând masa grasă şi greutatea se poate
calcula masa slabă.
1. Ecuaţia DURNIN şi WOMERSLEY cu 4 plici
calculează densitatea:
◦ Femei:
 D = [ 1156,7 – 71,7 × log (suma plicilor
triceps, biceps, spate, coxala)] / 1000
◦ Barbati:
 D = [ 1176,5 – 74,4 × log (suma plicilor
triceps, biceps, spate, coxala)] / 1000
2. Prin formula lui Siri se calculeaza % de masă
grasă :
 Femei şi bărbaţi:
 % masa grasa(MG) = ( 4,95 / D – 4,5) × 100
 Masa grasă (kg) = G(kg) x %MG/100
 Cunoscând masa grasă şi greutatea se
poate calcula masa slabă.
◦ Masa slabă=G - MG
 Ţesut adipos, exprimat în procente:
% Ţesut adipos ( % MG) = Σ 5 plici (mm) x 0,15 + 5,8 +
suprafaţa corporală
 MG (kg) = G (kg) x (% ţesut adipos /100)
 MNG (kg) = G (kg) – MG (kg)
În formulă, poate fi utilizată valoarea suprafaţei
corporale ideale (egală cu 1,72 m²) sau a
suprafeţei corporale reale, calculată pe baza
raportului talie/greutate, a cărei valoare se
citeşte pe nomograma Dubois Raymond.
 utilizează 2 plici şi indicele masei corporale
(IMC sau BMI)
 Densitatea corporală = 1,074 – 0,0005322(Σ
2 plici) – 0,0009603BMI
 Σ 2 plici = triceps + subscapulară
 BMI = G(kg) /Înălţime(m)²
compartimentare • bicompartimental: masa grasă + masa non-grasă

principiu • înalta corelație între țesutul gras subcutanat și masa grasă

totală

parametrii • grosimea plicilor cutanate

măsurați
calcul • ecuații de regresie specifică populației examinate

avantaje • caliperul este transportabil

• ușor de folosit
• metodă ieftină
dezavantaje • rezultatele variază în funcție de ecuația utilizată
• modelul utilizat presupune o hidratare constantă de 73,2%
• variații intra-și interindividuale legate de tehnica de
măsurare
aplicații • determinarea modificărilor compoziției corporale
• determinarea modificărilor induse de supraalimentația
cronică (prin modificări ale proteinelor reglatoare, a
metabolismului bazal, a compoziției corporale)
• sport
 Hidrodensitometria, Air displacement
plethysmography (ADP)-pletismografia prin
dislocarea aerului, DEXA sunt metode
destinate cercetării
 BMI este utilizat ca metodă ”surogat” pentru
determinarea adipozității și este înalt corelat
cu compoziția corporală
 Pentru copiii 2-18 ani:
◦ BMI între percentilele 85-95 = supraponderal
◦ BMI> percentila 95 = obez
 Pentru copiii 0-2ani
◦ Se utilizează greutatea raportată la lungime
◦ Diagnosticul de obez nu se aplică acestei categorii
de vârstă; o greutate> percentila 95 (97) este
categorisită ca supraponderală
◦ AAP* și CDC** recomandă utilizarea hărților de
creștere ale OMS 2006 pentru greutate, lungime, și
greutate raportată la lungime
◦ OMS (WHO)are și harți de creștere pentru BMI, dar
care nu se recomandă a fi utilizate
*AAP=American Academy of Pediatrics
** CDC= Centers for Disease Control and Prevention
 Țesutul adipos are propria curbă de reștere.
Măsurarea plicilor (caliperometria) ilustrează că
țesutul adipos se dezvoltă până la 9 ani la fel la
ambele sexe, băieții înregistrează un vârf de
creștere în jurul vârstei de 11ani, iar la fete
țesutul adipos crește continuu până la
adolescență.
 La 18 ani cantitatea medie de țesut gras
reprezintă:
◦ 17,0% la băieți
◦ 27,8% la fete
 Există diferențe etnice și rasiale:
◦ Afroamericanii au grăsime mai puțină, iar hispanicii și
asiaticii mai multă față de rasa albă la același BMI
 Caliperometria nu este recomandată de AAP ca
metodă clinică de rutină în evaluarea stării de
nutriție la copil
 Există date de referință bune pentru plica
tricipitală și subscapulară
(https://www.who.int/childgrowth/standards/tsf_for_age/en/)
 Perimetrul abdominal este o metodă mai bună de
estimare a depozitelor viscerale de grăsime (a
rezistenței la insulină, tensiune arterială, nivel de
lipide) dar nu este mai bun ca BMI
 AAP nu recomandă măsurarea perimetrului
abdominal ca metodă clinică de rutină, până nu
există mai multe date relevante în acest sens
 se recomandă numai pentru sporturile pe
categorii de greutate (evaluare la 6 luni-1an)
 determinarea de rutină nu este recomandată
datorită implicațiilor emoționale și a riscului
de a declanșa tulburări de comportament
alinentar