GREUTATEA CORPORALĂ

INDICATOR AL CREŞTERII ŞI DEZVOLTĂRII FIZICE

ASPECTE GENETICE
 Greutatea corporală (G) reprezintă suma greutăţilor
corporale a structurilor care compun organismul
 Greutatea este determinată poligenic și are o
componentă genetică semnificativă
 Se apreciază că:
 IMC (BMI) este determinat genetic 64-84%, iar
 masa grasă și modul de distribuție a acesteia în
proporție de 30-70%
 Stilul de viață (livestyl), nutriția, activitatea fizică,
stresul, ciclul somn-veghe etc. pot modifica
expresia ADN prin metilarea ADN și acetilarea
histonelor inducând modificări epigenetice.
 Aceste modificări o dată realizate ele persistă pe tot
parcursul vieții și pot deveni ereditare
→ intervenția terapeutica timpurie este esențială
 Diferențele de ordin genetic legate de predispoziția spre
obezitate este evident că există!
 Un studiu făcut pe gemeni monozigoți adulți, care au
fost supuși aceleași activități fizice și care au fost
supraalimentați (+1000Kcal), a relevat diferențe de trei
ori mai mari ale greutății, compoziției corporale și masei
grase între perechile de gemeni decât între frații din
cadrul unei perechi! (Bouchard C. &colab, 1990)
 Studii recente au evidențiat importanța componentei
genetice asupra ratei metabolismului bazal, a
comportamentului alimentar, preferințelor alimentare,
cheltuielilor energetice. O mutație a genei FTO (fat mass
and obesity associated gene), de pe perechea 16 de
cromozomi, este asociată cu un aport crescut de
alimente și grăsimi și diminuarea senzației de sațietate
și creșterea apetitului.
EVOLUŢIA GREUTĂŢII CORPORALE ÎN
ONTOGENEZĂ

 Evoluţia ontogenetică a G este spectaculoasă.

 LA NAŞTERE

 Greutatea medie este 3000-3500 g ( 2500-4500 g).

 G fetelor la naştere este sensibil mai mică decât a
băieţilor, în schimb au o cantitate mai mare de țesut
gras subcutanat (Voldner , Frey Frøslie , Godang , Bollerslev , Henriksen,
2009, Determinants of birth weight in boys and girls)

 Clasificarea nou-născuţilor în funcţie de greutate:

 subponderali G : 2500 g – 2799 g
 normoponderali G : 2800-3800 g - percentila 10-90
pentru vârsta gestațională (VG)
 hipertrofic (macrosom) G > 3800 g – peste percentila
90 pentru VG
 mic pentru VG (dismatur) ≤ percentila 10 a greutății
pentru VG
 VG = 37 - 42 săptămâni
GREUTATEA LA NAȘTERE
 Cercetări antropologice evidenţiază că la naştere,
greutatea variază de la o populaţie la alta, în funcţie
de zona geografică, astfel:
 în ţările din Europa de Nord, nou-născuţii au cele mai
mari greutăţi medii (3500 g)
 pe măsură ce ne îndreptăm spre sudul Europei,
greutatea scade treptat
GREUTATEA MICĂ LA NAȘTERE
 Greutatea mică la naștere (low birth weight=LBW):
G. mai mică de 2 500 g (5 pounds 8 ounces)
indiferent de vârsta gestațională
 Subcategorii:
 Greutatea foarte mică la naștere- very low birth weight
(VLBW) sub 1500 g (3 pounds 5 ounces), and
 Greutate extrem de mică la naștere - extremely low birth

weight (ELBW) sub 1000 g (2 pounds 3 ounces).

COPII CU GREUTATE MICĂ LA NAȘTERE
HTTP://DATA.UNICEF.ORG/NUTRITION/LOW-BIRTHWEIGHT
 după naştere
 în primele 4-5 zile, se produce o scădere fiziologică în
greutate (apoximativ 5-10%)
 în următoarele 6-7 zile se revine la greutatea iniţială.
 în primul an
 cu câte 750 g/lună în lunile I-IV (total 3000 g);
 cu câte 500 g/lună în lunile V-VIII (total 2000 g);
  cu câte 250 g/lună în lunile IX-XII (1000 g).
  total = 6000g  la 1 an un copil cu o greutate de 3000 g la
naştere cântăreşte 9000 g.
 între 1–2 ani, G cu cca 250 g/lună.
EVOLUŢIA GREUTĂŢII CORPORALE ÎN
RAPORT CU VÂRSTA CRONOLOGICĂ

Relaţia faţă
Greutate
Vârsta de greutatea
(kg)
la naştere

nou născut
3 –
la termen

4 - 5 luni 6 se dublează

12 luni 9 se triplează
creşte de 5
36 luni 15
ori
 după 2 ani, sporul ponderal  la aproximativ 2-2,5
kg/an până la pubertate
 între 11-16 ani, greutatea creşte cu 3-5 kg/an

 între 16-22 ani, greutatea creşte cu 2-3 kg/an.

ÎN PERIOADA PREPUBERTARĂ
(10-11 ANI)
 G fete > G băieţi se produce „prima încrucişare”
a curbelor ponderale.
 La 14-15 ani, fenomenul se produce în sens invers:

 G băieţi > G fete realizându-se „a doua

încrucişare” a curbelor ponderale.
 La băieţi, vârful creşterii ponderale coincide cu
valoarea maximă a creşterii staturale, fenomene
care se produc în jurul vârstei de 14 ani.
GREUTATEA FETE (ALBASTRU DESCHIS)– BĂIEȚI (ALBASTRU ÎNCHIS)
ÎN PERIOADA PUBERTARĂ
 rata câştigului ponderal mediu este de:
 9 kg (6-13 kg) la băieţi  la finele
acesteia G medie = cca. 65 kg
 8 kg (6-11 kg) la fete  la finele
acesteia G medie = cca. 52 kg
 la vârsta adultă G se plasează în jurul unei valori
stabile
 odată cu înaintarea în vârstă G tinde să crească, G
creşte la femei începând de la 50-55 ani, la bărbaţi
la 40- 45
 în perioada de senescenţă scade un timp, după
care se stabilizează (scade aportul caloric, sau cei
cu obezitate au o rată de mortalitate mai mare?)
• Caracteristicile genetice îşi pun amprenta asupra
evoluţiei individuale.
• bărbaţii au mai multă masă musculară şi osoasă,
datorită hormonului masculin: testosteron,
• femeile au o masă grasă mai mare (estrogeni)
EVOLUȚIA ONTOGENETICĂ A ÎNĂLȚIMII ȘI GREUTĂȚII LA VÂRSTA ADULTĂ

ALBASTRU=ÎNĂLȚIMEA ROȘU=GREUTATEA
VARIAŢII ALE GREUTĂŢII CORPORALE

exces ponderal  obezitate

 Riscul de obezitate pentru un copil este:

 40% dacă un părinte este obez

 80% dacă ambii părinţi suferă de această

afecţiune

 sub 10% dacă niciunul dintre părinţi nu

prezintă exces ponderal
DEFICIT PONDERAL

 Slăbire = stare caracterizată prin G sub valori medii

uzuale, fără semnificaţii patologice obligatorii
 Malnutriţie = aport alimentar neechilibrat sau
subalimentaţie prin carenţă
 Denutriţie = stare clinică ce corespunde unei
carenţe de energie sau proteine utilizabile pentru
asigurarea nevoilor metabolice ale organismului
 Cauze:
 creşterea nevoilor metabolice legate de o

anumită afecţiune (boală)

 creşterea pierderilor energetice prin boli ale

tubului digestiv
 când 50% din masa proteică este epuizată survine moartea,
indiferent de cauza care a generat deficitul proteic
 Caşexie
 Atrepsie formele ultimative, premortem ale denutriţiei

 Atrepsia este o formă particulară de denutriţie care apare la copii

sub 6 luni prin privare de hrană.

 Deficitul ponderal trebuie exprimat prin referire la:

 G. anterioară
 G. medie pt. vârstă și sex
 Astfel, G are o valoare predictivă a prognosticului în numeroase
patologii caracterizate prin deficit ponderal
EVALUAREA GREUTĂŢII CORPORALE

 Greutatea corpului (G) este un indicator foarte sensibil al

creşterii cantitative a corpului.
 ea se raportează la: vârstă, sex,înălţimea corpului.
 Metode directe
 Metode indirecte
1. METODE DIRECTE - cântărirea
Pentru copii de la 0-1 an se utilizează:
 cântare speciale cu coşuleţ, de diverse tipuri
 clasice din metal cu coşuleţ
 ergonomice cu coşuleţ ergonomic de plasă
 cântare electronice de mare precizie.
 cântărirea se realizează în poziţia decubit dorsal
 Pentru copii cu vârsta peste 1 an şi adulţi se
utilizează
 cântare mecanice cu tijă
 cântare digitale, moderne, care indică greutatea la
gram
MONITORIZAREA GREUTĂȚII CORPORALE

 Cântărirea se va efectua totdeauna în condiţii

standard:
 dimineaţa înainte de prima masă (à jeun)
 după evacuarea vezicii urinare/tubului digestiv
 subiectul dezbrăcat sau în lenjerie de corp
Eroarea măsurării greutăţii unui adult este de +/–
0,5 kg, deoarece este influenţată de:
 cantitatea de apă reţinută de ţesuturi în funcţie
de dieta sau metabolismul subiectului
 conţinutul colonului
 eroarea cântarului etc.
 Cântărirea se efectuează:

 zilnic la nou-născut (primele 30 de zile)

 bisăptămânal sau săptămânal la sugarul mic
 lunar la sugarul mare
 trimestrial sau semestrial la copilul de peste 1 an
 G ideală nu corespunde unei valori precise (unei
norme), ci unei game de valori în jurul unei valori
medii considerată greutatea ideală teoretică
(percentila 50).
 G ideală teoretică variază de la un individ la altul în
funcţie de vârstă, sex, talie, morfologie, osatură,
masă musculară, antecedente familiale etc.
 G ideală poate fi determinată prin metode statistice
efectuate pe un eşantion reprezentativ dintr-o
anumită populaţie, situaţie în care corespunde
greutăţii medii a acelei populaţii şi are valoare doar
pentru aceasta (se întocmesc tabele de referinţă).
 Monitorizarea creşterii greutăţii în
perioada copilariei se realizează, ca şi
în cazul înălţimii, prin compararea
greutăţii subiectului testat cu
standardele de referinţă întocmite pe
categorii de vârstă (0-36 luni şi 2-20
ani) şi sex, conţinute în hărţile de
creştere somatică
EXEMPLE DE HĂRȚI DE CREȘTERE
(PERCENTILE)
EXEMPLE DE HĂRȚI DE CREȘTERE (DEVIAȚII
STANDARD)
EXEMPLE DE HĂRȚI DE CREȘTERE ÎN GREUTATE
În percentile

https://www.cdc.go
v/growthcharts/cdc
_charts.htm
Dpv medical G ideală este G pe care o persoană
o poate atinge şi menţine în funcţie de
specificul activităţii pe care o desfăşoară şi
pentru care riscurile de îmbolnăvire specifice
excesului ponderal sunt minime.
Dar ....???!!!!
ALTE DEFINIȚII/TERMENI
 Greutate normală: valoarea medie a G pentru
vârstă şi sex (percentila 50)
 Greutate optimă: cea mai “sănătoasă”. Criteriu de
apreciere a sănătăţii: speranţa de viaţă cea mai
lungă.
 Greutatea ideală: pentru ce? Stare generală bună,
cerinţele modei, după criterii culturale, capacitate
crescută la efort?

Deoarece ea depinde de numeroşi factori o

apreciere ipotetică a greutăţii ideale este imposibilă
 Din punct de vedere cultural, societatea și-a
schimbat concepția legată de frumusețe și de
greutate de-a lungul timpului
 Pentru fiecare perioadă a existat o greutate
“ideală” care a fost redată în opere de artă
 O greutate mare era legată de bunăstare și lux
(pentru cei bogați)!
 Pentru cei săraci, o femeie robustă era capabilă
să nască copii mulți și să ajute la munca grea din
gospodărie și agriultură
 Afrodita (Venus din Milo)~ 100 î.e.n - Luvru
 Peter Paul Rubens - Venus și Adonis (~ 1630) – The Metropolitan Museum of Art
 Baroc
 Portretul Helenei

PETER PAUL RUBENS

Fourment în haină de
blană (1636)
-Venus Pudica
Muzeul de Istoria
Artei din Viena
(Kunsthistorisches
Museum)
ÎN PREZENT ?!
2.METODE INDIRECTE

Determină greutatea optimă prin:

A. calcul matematic, pe baza unor

 formule
 indici
B. compararea G determinată direct prin cântărire cu
standardele conţinute în:
 tabele de referinţă
 hărţile de creştere (până la vârsta de 20 ani).
A. CALCUL MATEMATIC
Formula lui Finkelstein
 pentru sugarul cu vârsta 0-6 luni:

G (g) = G la naştere + (700 V);

V = vârsta în luni;
 pentru sugarul mare 6-12 luni:

G (g) = G la naştere + (600 V);

V = vârsta în luni;
Formula lui Hermann pentru copilul peste 2 ani:

G (kg ) = (2V) + 9;

V = vârsta în ani ;
 Formula lui Broca pe baza căreia greutatea (kg) se raportează la
înălţime. Formula este diferită pe sexe:
 pentru bărbaţi:
G(kg) = Înălţimea (cm) – 100

 pentru femei:
G( kg) = Înălţimea (cm) – 105

În cazul persoanelor înalte, valorile obţinute sunt prea mari. De

aceea, formula este controversată. Se mai utilizează doar datorită
uşurinţei calculului.
Formula lui Brusch (Broca modificată) pe baza căreia greutatea se
raportează la anumite intervale ale înălţimii:
 pentru subiecţi cu înălţimea până la 165 cm
G(kg) = Înălţimea (cm) – 100

 pentru subiecţi cu înălţimea între 166-175 cm

G(kg) = Înălţimea (cm) – 105

 pentru subiecţi cu înălţimea peste 175 cm

G(kg) = Înălţimea (cm) – 110

Formula este aplicabilă atât la nesportivi cât şi la sportivi.

FORMULA LUI MONNEROT – DUMAINE:

 Formula lui Monnerot – Dumaine

G ideală (kg) = [Înălţimea (cm) – 100 x perimetrul
articulaţiei pumnului (cm)] /2
 Formula lui Bornhardt

G ideală (kg) = [Înălţimea (cm) x perimetrul toracelui

(cm) ]/ 240
FORMULA LUI LORENTZ
 pe baza căreia calculul greutăţii (kg) este mai
precis; se utilizează mai ales pentru studii clinice:
 G (kg) =( Înălţimea – 100) – [(Înălţimea –150 ) / 2
sau 4* ]
*raportarea la 2 se utilizează în cazul persoanelor de sex
feminin şi la 4 în cazul bărbaţilor.
 Exemplu calcul pentru un subiect de sex feminin cu
înălţimea de 170 cm:
 (170 – 100) – [(170 -150) / 2]

 70 – [20 / 2]

 70 – 10 = 60 kg
 Formulă agreată de nutriţionişti:
 G ideală (kg) = Înălţimea (cm) – 100 – 10% din
diferenţă
 Exemplu de calcul pentru un subiect cu înălţimea = 170
cm
G = [170 – 100] – 10% din diferenţă
G = 70 – 7 = 63 kg
INDICI
1. INDICELE PONDERAL (UTILIZAT LA SUGAR)
 reprezintă raportul dintre G în momentul măsurării
(numită G actuală) şi G ideală, exprimate în grame.
 IP = G actuală/G ideală pentru vârstă
 Greutatea ideală pentru vârstă corespunde
percentilei 50
 IP = 0,90-1,00 = valoare normală
 IP = 0,89-0,76 = malnutriţie protein-calorică de
gradul I (deficitul ponderal este 10-25%)
 IP = 0,75-0,60 = malnutriţie protein-calorică de
gradul II (deficitul ponderal este 25-40%)
 IP < 0,60 = malnutriţie protein-calorică de gradul III
(deficitul ponderal este de peste 40%)
 Indicele ponderal are valoare orientativă, pentru
că nu corelează greutatea cu lungimea (înălţimea)
copilului.
 acest indice poate fi calculat şi pentru adulţi.

 când G unui subiect reprezintă:

 peste 120% din G ideală  diagnostic de

obezitate medie
 de la 140% din G ideală  diagnostic de
obezitate gravă
2. INDICELE NUTRIŢIONAL
 se utilizează pentru sugari
 reprezintă raportul dintre G în momentul cântăririi şi G ideală
(exprimate în grame) corespunzătoare creşterii copilului în
lungime:
IN = G actuală/G ideală corespunzătoare lungimii
 Interpretare:
 IN = 0,90-1,00 = valoare normală

 IN = 0,89-0,81 =malnutriţie protein-calorică de gradul I

 IN = 0,80-0,71 =malnutriţie protein-calorică de gradul II

 IN < 0,70 =malnutriţie protein-calorică de gradul III

BODY – MASS – INDEX (BMI)
IMC=INDICELE DE MASĂ CORPORALĂ

 Indicele a fost descris de Quetelet în 1870.

 BMI este un indice recomandat de OMS pentru
evaluarea stării de nutriţie
 BMI (kg/m²) = Greutatea (kg) / [înălţime (m)]²

 se utilizează peste vârsta de 2 ani

INTERPRETAREA IMC (BMI) – NUMAI PENTRU
ADULȚI !!!
Valoare IMC kg /m² Interpretare

< 18,5 hipoponderal, slab

18,5 – 24,9 NORMAL

25 - 29,9 exces ponderal

30 – 34,9 obezitate moderată

35 – 39,9 obezitate severă

> 40 obezitate morbidă

POTRIVIT OMS, INDICELE MASEI CORPORALE
(BMI):

 reprezintă pentru adulţi cu vârste între 20-

65 ani o metodă fiabilă, standardul în
evaluarea riscurilor legate de excesul
ponderal
 în cazul copiilor şi adolescenţilor trebuie
corelat cu hărțile de creştere somatică !!!
 nu poate fi utilizat în următoarele cazuri:
femei însărcinate, care alăptează, persoane
musculoase
IMC BĂIEȚI (5-19 ANI) - OMS
LIMITELE BMI
 Nu ia în considerare variaţiile legate de vârstă şi sex.
De aceea valorile trebuie comparate cu cele din
nomograme (percentile) specifice vârstei şi sexului.
 Nu reflectă compoziţia corporală; valori mari ale masei
corporale pot fi date în mod fiziologic şi de:
 robusteţea scheletului
 o dezvoltare puternică a masei musculare
 La copil valorile BMI sunt mai scăzute decât la adult
 În cazul bolnavilor cu afecţiuni neuromusculare cu
atrofie musculară nu determină care din
compartimentele corporale este diminuată (musculară
sau grasă)
 trebuie evaluat de mai multe ori pentru a oferi o
interpretare corectă
 Un BMI normal nu exclude o stare de denutriţie sau de
obezitate
PROGNOSTIC

 subiecţii cu valori normale ale IMC sunt

longevivi
 valorile crescute ale IMC în copilărie
reprezintă un factor de risc pentru:
 afecţiuni cardio-vasculare
 afecţiuni ale vezicii biliare
 dislipidemii
 diabet zaharat etc.
RISCUL CREŞTE CU VÂRSTA LA AMBELE SEXE.

 când IMC > 25 kg/m² creşte rata

mortalităţii
 când IMC  30 kg/m² rata mortalităţii creşte
cu 50%
 când IMC are valori foarte scăzute  risc
pentru patologie pulmonară sau gastro-
intestinală.
GRADUL MALNUTRIŢIEI ÎN FUNCŢIE DE
IMC (BMI) – ADULȚI

BMI (kg/m²) Gradul de malnutriţie

17-18,4 I (uşoară)
16-16,9 II (moderată)
13-15,9 III (gravă)
10-12,9 IV (foarte gravă)
Sub 10 V (extrem de gravă)
ELEMENTE ESENŢIALE DE EVALUARE
NUTRIŢIONALĂ ÎN CAZ DE BMI SCĂZUT:

 nr. kg. pierdute

 rapiditatea scăderii ponderale
 pierderea a 5% din G într-o lună sau de 10 % în 6 luni =
semn de denutriţie.
 în denutriţii proteice gradul de slăbire adesea
moderat nu reflectă severitatea denutriţiei
 pragul BMI care indică o denutriţie crește cu vârsta
 peste 70 ani IMC  21 kg/m² = denutriţie
BMI LA PERSOANELE CU AMPUTAȚII*

 Ca și în cazul populației generale, evaluarea statusului

nutrițional la amputați este deosebit de importantă
 Formula standard de calcul al BMI trebuie adaptată tinând
cont de greutatea segmentului amputat
 Calcularea BMI se face în mai mulți pași:
 GR (greutatea reală) = greutatea fără dispozitiv protetic
P = procentul din greutate reprezentat de segmentul
amputat
𝒈𝒓𝒆𝒖𝒕𝒂𝒕𝒆𝒂 𝒓𝒆𝒂𝒍ă
GC = greutatea corectată =
𝟏−𝑷
50 50
 Ex: GR (amputație picior)= = = 50,65 kg
1−1,3% 1−(1,3/100)
 BMI estimat = greutatea corectată / înălțimea²

*https://www.amputee-coalition.org/limb-loss-resource-center/resources-filtered/resources-by-
topic/healthy-living/about-bmi/
PROCEPROCENT ESTIMAT DIN GREUTATEA TOTALĂ (P)
NT ESTIMAPROCENT ESTIMAT DIN GREUTATEA TOTALĂ (P)
PPPPPPPT DIN GREUTATEA TOTALĂ (P)
PPPPPPPPPPPPP

Procent estimat din greutatea

Segment amputat
totală (P)
sub genunchi 3,26
deasupra genunchiului 9,96
picior 1,30
hemipelvectomie/dezarticulație de 11,83
șold
dezarticulație de umăr 5,00
deasupra cotului 3,55
sub cot 1,45
mână 0,70
GREUTATEA REPREZINTĂ
G = suma greutăţii structurilor care
compun organismul, grupate în 2
componente:
 una relativ fixă (schelet, viscere,
sistem nervos, piele)
 alta variabilă (muşchi, ţesut adipos şi
apă)
EXEMPLU: LA UN ADULT CU O GREUTATE DE 60
KG:

 G componenta fixă =aproximativ 20 kg

 G componenta variabilă = 40 kg,

dintre care:
 G muşchilor = 30 kg
 G ţesutului adipos=10 kg
 G apei = cca. 60% din G corporală
Aportul zilnic de apă este de cca 2550 ml şi provine
din:
 alimente (cca 1000 ml)
 ingestia de lichide (cca 1200 ml)
 procesele metabolice (cca 350 ml).
CONCLUZII:

 Cântarul obişnuit ne oferă greutatea totală a structurilor

organismului, fără a face o diferenţiere între ele.
 Este posibil ca o persoană să aibă o greutate mai mare
decât este considerată normal, dar ţesutul adipos să nu
fie în exces.
 Evaluarea fidelă a țesutului adipos este posibilă pe baza
evaluării compoziţiei corporale
 Determinarea G şi a BMI ne dau posibilitatea să
încadrăm subiectul în:
 stările de normalitate
 abatere, în sensul excesului sau insuficienţei
dar NU obţinem informaţii despre cantitatea de ţesut
adipos