UNIVERSITATEA AUREL VLAICU ARAD

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

CONTABILITATE SI GESTIUNE
ANUL I

DISCIPLINA:
EFECTELE DOPAJULUI LA SPORTIVI

PROFESOR:HERLO JULIEN NARCIS

STUDENT:ARDELEAN MIHAELA NICOLETA

 Dopingul in Sport

Dopingul reprezinta folosirea unor substante active sau a unor manevre ,

manipulari ( fizice, chimice) in scopul cresterii artificiale , frauduloase a
randamentului sportiv pentru abtinerea unor performante superioare in
detrimentrul sanatatii organismului

Dopingul contravine insasi ideii de sport, care ar trebui sa fie o activitate

care sa imbunatateasca sanatatea celui care il practica.
Probabil ca indiferent de pedepsele potentiale sau de efecte secundare unii vor
decide sa foloseasca aceste substante.

Etimologic se pare ca dopingul vine din flamandul "to doop" asa cum apare in dictionare
in secolul al XVIII - lea. Desigur ca incercarile de a stimula puterea, forta, dorinta de a invinge
pot fi gasite inca de la romani, care organizau luptele dintre gladiatori si unde invingatorul, care
era adult, cauta prin toate mijloacele sa castige.

Se pare ca s-au gasit inscrisuri din care reiese ca in intrecerile in trasurici conducatorii
absorbeau o licoare (vin + miere), care le dadea o anumita putere, o anumita agresivitate.Despre
doping in acceptiunea de azi se poate vorbi cam din secolul XX. Astfel prin anii 1900 - 1936 in
Japonia, sportivii foloseau inainte de competitii cardiotonice si nitriti (vasodilatatori
coronarieni); cel de-al II - lea razboi mondial a consfintit efectele anfetaminelor
(psihostimulante) asupra sistemului nervos, aviatorii germani, care executau bombardamente de
noapte primind aceste substante inainte de plecare in misiune pentru intretinerea starii de
vigilenta si agresivitate.

De aici si pana la trecerea in sport nu a fost decat un pas. Postbelic, cand viata sportiva si-
a reluat cursul a aparut si utilizarea substantelor dopante, amfetaminele, antidepresivele,
simpaticomimeticele si analgezicele cardio - respiratorii fiind primele grupe de substante folosite
de sportivi din proprie initiativa sau la recomandarea unor cadre sportive (antrenori, medici,
masori, etc.).
In vremea aceea regulamentele anti - doping erau inexistente iar lipsa unor laboratoare de
specialitate facilita aceasta actiune (dopaj), in mod nestintific si plina de riscuri. Cine nu-si
aminteste de ciclistul danez Olsem, care la Jocurile Olimpice de la Roma din 1960 concurand in
proba 100 km sosea echipe, pe o caldura inabusitoare de 33° C isi pierde viata iar la necropsie se
evidentiaza urme de anfetamine in corpul sau.

Pe plan olimpic primele controale oficiale au loc la Jocurile Olimpice de la Munchen din
1972 pentru asa-zisele substante conventionale; pentru steroizii anabolizanti primele controale
oficiale au loc la Jocurile Olimpice de la Montreal din 1976 cand mai multi sportivi isi pierd
medaliile de aur (halterofili in principal) la circa o luna dupa incheierea Jocurilor Olimpice, ceea
ce va crea numeroase discutii, care in final vor duce la o hotarare CIO ce prevede ca rezultatele
controalelor doping sa fie facute publice in interiorul competitiei, cu exceptia probelor din
ultimele doua zile.

Este inceputul unei campanii deschise, care incepe din anii 1976 – 1980 pe de o parte cei
ce cauta si gasesc binenteles (avand mari resurse materiale) noi substante, care nu sunt inca pe
lista anti – doping si cei de bartea cealalta a baricadei, organismele oficiale, care dup ace afla de
aceste noi substante le creceteaza si apoi le introduce pe lista anti-doping. Este clar ca intre aceste
operatii este o diferenta de timp de 4 - 6 de ani (vezi cazul testosteronului, diureticelor,
gonadotrofinei chorionice placentare, etc.) care este in favoarea celor interesati sa triseze.
Introducerea controalelor doping inafara competitiei va reprezenta un nou moment in campania
anti – doping (1989).

Substantele cele mai folosite de sportivi sunt substantele care ajuta la dezvoltarea
muschilor si a rezistentei corpului la eforturi mari.

Acestea sunt:1.stimulantele (amfetamina, cocaina, cofeina, efedrina) – care

crescconcentrarea, atentia si reduc oboseala si aduc in prim plan agresivitatea;

2.narcotice- sunt derivate din opiu, obtinute din anumite specii de mac siactineaza
asupra sistemului nervos central, reducand senzatiile dedurere( codeina, beta 2 agonisti)

3.marijuana si hasisul- se extrag din canepa Indiana , alaturi de

canabionoizicare au proprietati psiho- active, de la cele virtual inexistente la
celehalucinogene
 4.alcoolul- reprezinta un relaxant al sitemului nervos central si, dupa administrare, este
distribuit rapid catre partile corpului, inclusiv catre creier.

Efectele dopajului

Riscurile medicale:
Folosite in mod frecvent, drogurile dopante pot influenta negativ starea desanatate a
sportivului. Iar dozele repetate pot duce la deces.Stimulantele afecteaza sistemul cardiovascular
si neurologic cauzand agresivitate,iritabilitate si probleme psihice; Narcoticele implica lipsa de
concentrare si de coordonare;testosteronul si steroizii provoaca frecventele ruperi de tendon si
probleme hormonale;diureticele creaza probleme renale si cardiace;anestezicele locale distrug
nervii locali; canabisul duce la diminuarea atentiei, concentrarii si puterea motivatiei;Alcoolul
deterioreaza nervii motori si duc la pierderea constiintei;Corticoizii si corticosteroizii au ca efect
infectii: locale si generale, si rupturimusculare;Beta blocantele implica depresia
psihica;Hormonul de crestere(hGH) si eritropoietina(EPO)coduc la cresterea anormala
aorganelor si obstructionarea vaseor plumonare.

Masuri anti-doping luate de federatii:

Un moment de referinta il reprezinta “Conferinta mondiala asupra dopajulu”,Lausanne, 2-
4 februarie 1999 cand pentru prima data in istoria sportului se intalnesc laaceasi masa: CIO,
federatiile sportive internationale, Comitetele Olimpice Nationale,organe guvernamentale si
neguvernamentale, mass – media care prin hotararea finala(Declaratia de la Lausanne) dau o
noua turnura campaniei antidoping. Printre principalelehotarari semnalam: infintarea agentiei
internationale antidoping (WADA, AMA) ca singur organism neguvernamental, independent de
conducere a politice in lume;armonizarea sanctiunilor in caz de doping: doi ani pentru agenti
anabolizanti desi la permisiunea FIFA (Federatia Internationala a Fotbalului Amator) si UCI
(UniuneaCiclista Internationala) se admite ca in urma unor anchete amanuntite se acorda
sisanctiuni mai mici de 2 ani; accentul trebuie pus pe activitatea de educatie – informare.Astfel la
Jocurile Olimpice de la Sydney (2000) pentru prima oara in istoria olimpica seiau probe de sange
inaintea competitiei (304 teste pentru eritropoetina) si se executa circa700 de teste “out of
competition” chiar la Sydney inainte, in timpul si dupa JocurileOlimpice.Campania antidoping a
luat proportii in special pe plan economic: sute demilioane de dolari se cheltuiesc anual pe glob
pentru aceasta actiune. Merita, nu merita,este greu de raspuns in conditiile societatii
contemporane (milioane de oameni, inclusivecopii mor zilnic prin inanitie, boli, etc.).In tara
noastra fiinteaza Comisia Nationala Anti-doping, infiintata in 1966 sireorganizata in 2001 de
Ministerul Tineretului si Sportului, care isi desfasoara activitateain cooperare cu Laboratorul
national de control doping, ce apartine MinisteruluiTineretului si Sportului. Activitatea se
desfasoara in conformitate cu prevederileConsiliului Europei (Grupul de monitorizare a
Conventiei anti-doping). - contractele sportivilor- in contracte sunt stipulate informatii despre
substanteleinterzise si despre efectele lor negative. Documentul interzice folosirea lor avand
dreptconsecinte suspendarea temporara sau totala a contractului;- lista substantelor si produselor
interzise- indica sportivului produsele cere nutrebuie sa le foloseasca. Permite verificarea
continutului produselor si evitarea acestora.

- alternative la doping- sunt stabilite de doctori, antrenori, psihologi, nutritionisti care stabilesc
stadiul de antrenament dupa o evaluare initiala.- verificarea medicala- decide asupra abilitatile
psihice, fizice si nutritionale ales portivului. Medicul poate impune sportivului un ritm de lucru si
medicamentatia utilizata pentru durere si rezistenta.- controlul anti-doping- are ca scop detectarea
sportivilor dopati pentru a fi pedepsiti.

In continuare va prezint un articol al ziarului Marca din Spania cu sportivi care erau banuiti de
doping .
„Multe recorduri atletice sunt, încă, în picioare

Recordul fabulos al sutei, reuşit de atleta americană la "naţionalele" SUA rămâne, pentru
analistul de la cotidianul citat, inexplicabil.

"Griffith avea 28 de ani în anul 1988, iar rezultatele sale anterioare acelei curse nu erau
nici între primele 40 de performanţe mondiale în domeniu", explică jurnalistul iberic.

"Mai mult decât atât, cele de la 200 de metri nu aveau loc între primele 20 ale probei.
Totuşi, în anul menţionat a bătut recordul sutei cu o jumătate de secundă, iar în proba
jumătăţii de stadion a scos un "scor" (21,34 secunde) care era cu 7 zecimi mai bun decât
primatul din acel moment", continuă jurnalistul analiza sa.

Dopingul a creat monştri şi a "mutilat" destine

Ţările din blocul comunist sunt considerate a fi obţinut cele mai "bune" performanţe în domeniu,
dar doar căderea Zidului a făcut să se vorbească deschis despre aceste lucruri.
Rika Reinisch, triplă campioană mondială la înot, a trebuit să se opereze de tumori ovariene iar
Heidi Krieger, "regina" greutăţii, a primit atâta testosteron încât a încetat să se mai considere
femeie.

Mai mult decat atât, şi-a facut operaţie de schimbare de sex iar astăzi, sub numele de
Andreas Krieger, a dat în judecată statul german în speranţa obţinerii unei indemnizaţii pentru ce
s-a întâmplat în trecut.

"Dar, exemplele pot continua, spune sursa din Madrid. Chiar astăzi, am serioase dubii
asupra performanţelor rusoaicei Isinbayeva. În mod ciudat, sau poate că nu, antrenorul
acestui veritabil pachet de muşchi este Vitali Petrov, omul care l-a pregătit şi pe Bubka",
conchide Piqueras.

Un viitor neclar

În finalul articolului, Marca se întreabă, retoric, dacă este ceva de făcut. "Probabil, dopajul nu
va dispărea niciodată. Dar, pâna la urmă este o problemă de luptă cu sine. Dacă omul este
conştient că-şi poate distruge sănătatea, poate că se va gândi de două ori înainte de a-şi
injecta în vene te miri ce", încheie Marca.

Fie că vrem să recunoaștem sau nu, dopajul în sport devine o problemă din ce în ce mai
mare nu doar pentru România, ci la nivel mondial. Desigur, de cele mai multe ori trișorii sunt
prinși mai devreme sau mai târziu. Totuși, nu putem avea certitudinea că printre campionii
mondiali admirați de întregul mapamond și luați drept modele de tinerii care vor să urmeze o
carieră în sport nu se numără și persoane nedemne de titlurile și ovațiile obținute.

Lista sporturilor care au scăpat nepătate de acest tip de scandaluri este din ce în ce mai restrânsă,
invers proporțională cu sonoritatea numelor care apar în rândul celor prinși .Tendința globală de
a transforma sportul în afacere a afectat grav percepția despre ce înseamnă el cu adevărat: o luptă
cinstită, la finalul căreia cel mai bun iese învingător. În acest ritm, nu va fi departe clipa în care
sportul va însemna doar găsirea celor mai performante substanțe care să fie administrate unor
oameni folosiți practic pe post de cobai, transformându-i astfel în campioni ai lumii și umplându-
i de glorie deșartă.