Universitatea „Valahia” din Târgoviște

Facultatea de Teologie Ortodoxă și Științele Educației

Joc Sportiv- Handbal

Îndrumător:
Prof. Claudiu Mănescu

Student:
Chira Irinel

Târgoviște
2020-2021
 Istorie
Handbalul este un sport de echipă care se joacă cu o minge, folosindu-se numai mâinile.
Meciul are loc între două echipe a 7 jucători (6 jucători de câmp și un portar) pe durata a două
reprize a câte 30 de minute. Scopul jocului este de a marca cât mai multe goluri în poarta echipei
adverse. Echipa care a marcat mai multe goluri câștigă meciul.

Este un sport relativ tânăr, apărând în Europa la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului
XX. Originile lui sunt însă mult mai îndepărtate și pot fi găsite în unele jocuri cu caracter popular
practicate în Evul Mediu și în jocurile dinamice folosite în școlile din centrul și nordul Europei la
începutul secolului XIX. În toate variantele lui, jocul de handbal a apărut mai întâi în școli, în
scopuri didactice, rod al imaginației creatoare a unor eminenți profesori de educație fizică.
Părintele handbalului modern este considerat a fi profesorul german de educație fizică Carl (sau
Karl) Schelenz, care a introdus reguli și care a folosit un teren de aceeași mărime cu cel de
fotbal. Pe atunci o echipă avea 11 jucători.

Se disting și sunt atestate trei rădăcini multinaționale, fiecare cu o variantă nu prea mult
deosebită de handbalul consacrat și practicat astăzi. În România handbalul a pătruns în anii 1920
– 1921, imediat după lansarea lui oficială la Berlin în anul 1919 de către profesorul Karl
Schelentz. În anul 1921 încep deja meciurile inter-clase în școli, la Sibiu, chiar pe stadionul
central, iar din 1922 primele jocuri inter-orașe cu echipe formate din elevi, dar și câțiva
absolvenți și chiar profesorii acestora.

Istoria handbalului în România

Primul meci de handbal din România menționat în presă (în ziarul Hermannstädter Tageblatt) a
fost probabil cel care a avut loc la începutul verii 1921, la puțin după un an de la primul meci de
handbal din lume (la Berlin în februarie 1920). Profesorul de educație fizică din Sibiu Wilhelm
Binder (care a predat la școli din Sibiu între 1910-1948) a fost în tribună la acel prim meci de
handbal și a introdus handbalul în Sibiu. Binder se familiarizase în 1912 la Leipzig cu sportul
premergător handbalului numit Raffball, sport pe care l-a introdus la Sibiu în 1913.

În 1928 se organizează la Sibiu prima școală de arbitri de handbal.

Federația Română de Handbal se constituie la 7 aprilie 1933, mai întâi ca filială a Federației de
Baschet și Volei. După trei ani, devine independentă.

Primul meci internațional al României a avut loc în 7 aprilie 1936, împotriva Poloniei, meci pe
care România l-a câștigat cu 6-4.

Primul meci de handbal în sală a avut probabil loc în Sala Obor în 1934.

Alte orașe, în afară de Sibiu, unde au fost organizate echipe de handbal au fost: Brașov,
Mediaș, Sighișoara, Agnita, Reșița, Timișoara, Lugoj.
 Terenul de joc- caracteristici generale
Terenul de joc este un dreptunghi cu lungimea de 40 metri și lățimea de 20 metri și este
compus din două spații de poartă și o zonă de joc. Liniile laturilor lungi sunt numite linii de
margine, iar liniile laturilor scurte sunt numite linii de poartă (între barele porții) sau liniile
exterioare porții (de ambele părți ale porții). În jurul terenului de joc trebuie să existe o zonă de
siguranță, cu o lățime de cel puțin 1 metru de-a lungul liniilor de margine și 2 metri în spatele
liniilor exterioare porții. Caracteristicile terenului de joc nu trebuie modificate în timpul jocului,
astfel încât una dintre echipe să fie avantajată.

Porțile

În centrul fiecărei linii exterioare a porții se găsește o poartă. Porțile trebuie să fie solide
ancorate de podea sau de pereții din spatele lor. Porțile au la interior o înălțime de 2 metri și o
lățime de 3 metri. Barele verticale ale porții sunt unite de o bară orizontală în partea superioară.
Partea posterioară a barelor porții trebuie să fie aliniată cu muchia posterioară a liniei de poartă.
Barele verticale și bara transversală trebuie să fie pătrate în secțiune, cu laturile de 8 cm. Pe cele
3 laturi care sunt vizibile dinspre terenul de joc, barele trebuie vopsite în 2 culori contrastante,
care să fie diferite și de culorile din jurul porții. Porțile trebuie să aibă o plasă, atașată în așa fel
încât o minge intrată o dată în poartă să rămână acolo.
 Liniile terenului de joc

Toate liniile terenului fac parte integrantă din spațiile pe care le delimitează. Liniile de poartă
vor avea 8 cm lățime între barele porților, în timp ce toate celelalte linii vor avea 5 cm lățime.
Liniile dintre două suprafețe adiacente pot fi înlocuite cu culori diferite între suprafețe adiacente
ale podelei. În fața fiecărei porți este un spațiu de poartă. Spațiul acesta este delimitat de o linie a
spațiului de poartă (linia de 6 metri), care este trasată astfel:

O linie de 3 metri lungime direct în fața porții; această linie este paralelă cu linia de poartă, și
la 6 metri distanță de aceasta (măsurată de la muchia posterioară a liniei de poartă la muchia
anterioară a liniei spațiului de poartă). Două sferturi de cerc, fiecare cu o rază de 6 metri
(măsurată de la colțul interior posterior al stâlpilor porții), care fac legătura între linia de 3 metri
lungime și linia exterioară a porții.

Linia de 9 metri. Linia de aruncare liberă (linia de 9 metri) este o linie întreruptă, trasată la 3
metri în afara liniei spațiului de poartă. Atât segmentele de linie cât și spațiile dintre ele măsoară
15 cm.

Linia de 7 metri. Linia de 7 metri este o linie lungă de 1 metru, marcată în fața porții. Este
paralelă cu linia de poartă și aflată la 7 metri de aceasta (distanță măsurată de la muchia
posterioară a liniei de poartă la muchia anterioară a liniei de 7 metri).

Linia de restricție. Linia de restricție (limitare) a portarului (linia de 4 metri) este o linie cu
lungimea de 15 cm, marcată în fața porții. Este paralelă cu linia de poartă și la 4 metri distanță de
aceasta (măsurată de la muchia posterioară a liniei de poartă la muchia anterioară a liniei de 4
metri);

Linia de centru. Linia de centru unește mijlocul liniilor de margine.

Linia de schimb. Linia de schimb (un segment din linia de margine) pentru fiecare echipă, se
întinde de la linia de centru până la un punct aflat la o distanță de 4.5 metri de aceasta. Acest
punct al liniei de schimb este marcat de o linie paralelă cu linia de centru și care se întinde pe o
distanță de 15 cm înăuntrul liniei de margine și 15 cm în afara liniei de margine (înăuntrul și în
afara terenului de joc).

Mingea

Mingea este sferică și trebuie să fie confecționată din piele sau din material sintetic. Suprafața nu
are voie să fie alunecoasă. Deoarece în general este manevrată cu o singură mână, mărimile
oficiale variază depinzând de vârstă și sexul echipelor.
Mărimea folosită de circumferință ( în cm ) și greutatea ( în g )

III Bărbați și tineri peste 16 ani 58-60 425-474

II Femei, băieți peste 12 ani și

fete peste 14 ani 54-56 325-375

I Băieți și fete peste 8 ani 50-52 290-330

Prelungirile

Există cazuri în care un meci nu se poate termina la egalitate, spre exemplu partidele
eliminatorii. În aceste situații se recurge la câte două reprize de prelungiri, fiecare repriză având
o durată de 5 minute. Dacă echipele rămân la egalitate și după această perioadă, se joacă încă
două reprize de prelungiri de câte 5 minute. În cazul în care cele două formații sunt tot la
egalitate, pentru departajare se execută aruncări de la 7 metri.

Handbalul ca mijloc al educaţiei fizice

Contribuie la însuşirea unor deprinderi motrice de bază şi specifice, a unor cunoştinţe speciale
de tehnică şi tactică sportivă. Este un joc dinamic şi solicită din partea subiecţilor un efort fizic
intens şi un mare angajament psihic. Practicat în mod ştiinţific şi metodic contribuie , prin
efectele efortului fizic şi psihic, la întărirea sănătăţii, la dezvoltarea capacităţilor fizice şi
intelectuale, morale şi volitive ale practicanţilor. De aceea, ca mijloc al educaţiei fizice,
handbalul este prezent în lecţiile de educaţie fizică din şcolile de toate gradele, începând de la
clasa a V-a sau chiar mai de timpuriu, când se însuşesc elementele tehnico-tactice de bază, prin
jocuri pregătitoare şi până la clasele mari şi la învăţământul superior, în condiţii competiţionale.

În cadrul orelor de activităţi sportive handbalul este practicat de către elevii care doresc să
aprofundeze cunoaşterea acestui joc, şi să facă parte din echipele reprezentative ale clasei, şcolii.
Dintre aceştia cei mai buni vor fi selecţionaţi în formaţiile din eşalonul bazei de masă a sporului
de performanţă – licee cu program sportiv, cluburi sportive şcolare, cluburi şi asociaţii sportive
de performanţă.

În spatele oricărui spectacol este o pregătire asidua. Acest lucru este valabil si in sport, unde un
meci ascunde ore întregi de antrenamente. Orice concurent, din absolut orice domeniu, îșî
dorește să câștige și este deci normal ca antrenorii să-și perfecționeze neîncetat concepțiile și
modul de abordare. În handbal sunt foarte mulți factori care influențează rezultatul. Handbalul nu
este un joc, el este o competiție, o proba unde cel mai bine antrenat câștigă. Sunt esențiale viteza
de reacție, viteza de execuție, dar și viteza de deplasare, dar și atenția și spiritul de echipa.
Optimismul, încrederea în forțele proprii și convingerea că jocul va fi unul câștigător sunt arma
nevăzuta a succesului.
 Handbalul nu este o invenție a modernității. În istoria sportului au fost dintotdeauna fel de fel
de jocuri cu mingea. Echipele au trebuit să lovească mingea, să o arunce, să nimerească o țintă
fixă, etc. În funcție de jos și de etapa istorică, și mingea la rândul ei a fost diferită ca dimensiune,
ca textura, etc. În paginile acestui referat descoperim secretele jocului de handbal, din
perspectiva tehnica. Aflăm calitățile motrice ale handbalului, aflăm diferite modele de joc,
tehnici de aruncare la poartă, dar si principalele mijloace de pregătire a aruncării la poartă.

Forme si sisteme de joc in apărare

In handbal se disting 3 forme de apărare:

- pe zona

– când apărătorului i se repartizează o zonă din teren pe care trebuie să o apere;

- om la om

– când apărătorului îi revine un adversar anume la care să se apere (fie corespondentul pe post
din cealaltă echipă, fie un alt jucător)

- mixta/combinata

– se combina atât apărarea pe zone cât si cea om la om; de ex. 5+1.

Generalități despre apărarea în handbal:

- sistemele de apărare ( de ex: 6:0; 4:2; 3:2:1) prezintă caracteristici specifice și au reguli tactice
proprii;

- exista mijloace de apărare individuale (mișcarea în teren, blocajul), dar și colective – atunci
când se învață un sistem anume;

- aplicarea unei anume forme de apărare ține cont de:

- nivelul de pregătire și de cunoștințe al echipei;

- particularitățile formației adverse;

- evoluția scorului;

- raportul numeric (superioritate/inferioritate) etc.

Un sistem de joc înseamnă un mod specific de organizare a acțiunilor jucătorilor, prin stabilirea
unor sarcini precise și asimilarea unor reguli tactice specifice de acționare și colaborare, în cadrul
unui dispozitiv prestabilit.
 Un sistem de apărare înseamnă așadar o anumită așezare și respectarea unor reguli precise.
Fiecare sistem de apărare, așa cum veți vedea pe parcurs, are avantaje si dezavantaje. Este însă
necesar sa le cunoașteți pe toate, să știți prin ce mijloace pot fi atacate sistemele respective, chiar
dacă cele mai populare sunt 6:0 si 5+1.

Pe scurt, forța unui sistem de apărare este dată de gradul de pregătire al fiecărui jucător, de
felul în care se aplică sistemul, dar și de cunoștințele adversarului cu privire la cel mai eficient
mod de a ataca sistemul respectiv. În apărare nu se recomandă să se acționeze în mod improvizat,
așa cum e posibil uneori în atac.

Concluzii

Jocul de handbal prin starea de emulaţie pe care o implică dezvoltă la elevi capacitatea de a
"învinge grandual, dorinţa de autodepăşire permanentă, atât de necesară vieţii sociale actuale.
Succesiunea rapidă a fazelor de atac şi apărare solicită o gândire rapidă, logică, cu alegerea
soluţiilor optime în funcţie de situaţia concretă din teren. Elevii învaţă să anticipeze acţiunile
adversarilor şi ale coechipierilor, dezvoltându-şi creativitatea.

Respectarea regulamentului de joc are efecte deosebite asupra personalităţii în formare a

elevilor, asupra trăsăturilor pozitive voliţionale şi caracteriale. Fiind un joc colectiv dezvoltă
spiritual de cooperare şi întrajutoare, respectul faţă de adversar, coechipieri, arbitrii şi public.
Putem spune că jocul de handbal contribuie la cultivarea spiritului de fair-plaz, nu numai pe
terenul de sport, dar şi în viața socială. Dar toate acestea depind în mare măsură de
profesionalismul şi măiestria profesorului.