Sunteți pe pagina 1din 6

UNIVERSITATEA ”OVIDIUS” DIN CONSTANȚA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE


SPECIALIZAREA: CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ
DE GESTIUNE
ANUL: II

EDUCATIE FIZICA
HANDBAL

PROFESOR,

GEAFAR T.

STUDENT,

DIACONU (STANOIU) ANAMARIA- DIANA


Handbal
Handbalul este un sport de echipă care se joacă cu o minge, folosindu-se numai mâinile.
Meciul are loc între două echipe a 7 jucători (6 jucători de câmp și un portar) pe durata a două
reprize a câte 30 de minute. Scopul jocului este de a marca cât mai multe goluri în poarta echipei
adverse. Echipa care a marcat mai multe goluri câștigă meciul.
Este un sport relativ tânăr, apărând în Europa la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului
XX. Originile lui sunt însă mult mai îndepărtate și pot fi găsite în unele jocuri cu caracter popular
practicate în Evul Mediu și în jocurile dinamice folosite în școlile din centrul și nordul Europei la
începutul secolului XIX. În toate variantele lui, jocul de handbal a apărut mai întâi în școli, în
scopuri didactice, rod al imaginației creatoare a unor eminenți profesori de educație fizică.
Părintele handbalului modern este considerat a fi profesorul german de educație
fizică Carl (sau Karl) Schelenz,care a introdus reguli și care a folosit un teren de aceeași mărime
cu cel de fotbal. Pe atunci o echipă avea 11 jucători.

Istorie
Se disting și sunt atestate trei rădăcini multinaționale, fiecare cu o variantă nu prea mult
deosebită de handbalul consacrat și practicat astăzi. În România handbalul a pătruns în anii 1920
– 1921, imediat după lansarea lui oficială la Berlin în anul 1919 de către profesorul Karl
Schelentz. În anul 1921 încep deja meciurile inter-clase în școli, la Sibiu, chiar pe stadionul
central, iar din 1922 primele jocuri inter-orașe cu echipe formate din elevi, dar și câțiva
absolvenți și chiar profesorii acestora.

Terenul de joc
Caracteristici generale

Dimensiunile terenului de joc


Terenul de joc este un dreptunghi cu lungimea de 40 metri și lățimea de 20 metri și este
compus din două spații de poartă și o zonă de joc. Liniile laturilor lungi sunt numite linii de
margine, iar liniile laturilor scurte sunt numite linii de poartă (între barele porții) sau liniile
exterioare porții (de ambele părți ale porții). În jurul terenului de joc trebuie să existe o zonă de
siguranță, cu o lățime de cel puțin 1 metru de-a lungul liniilor de margine și 2 metri în spatele
liniilor exterioare porții. Caracteristicile terenului de joc nu trebuie modificate în timpul jocului,
astfel încât una dintre echipe să fie avantajată.
Porțile
În centrul fiecărei linii exterioare a porții se găsește o poartă. Porțile trebuie să fie solide
ancorate de podea sau de pereții din spatele lor. Porțile au la interior o înălțime de 2 metri și o
lățime de 3 metri. Barele verticale ale porții sunt unite de o bară orizontală în partea superioară.
Partea posterioară a barelor porții trebuie să fie aliniată cu muchia posterioară a liniei de poartă.
Barele verticale și bara transversală trebuie să fie pătrate în secțiune, cu laturile de 8 cm. Pe cele
3 laturi care sunt vizibile dinspre terenul de joc, barele trebuie vopsite în 2 culori contrastante,
care să fie diferite și de culorile din jurul porții. Porțile trebuie să aibă o plasă, atașată în așa fel
încât o minge intrată o dată în poartă să rămână acolo.
Liniile terenului de joc
Toate liniile terenului fac parte integrantă din spațiile pe care le delimitează. Liniile de
poartă vor avea 8 cm lățime între barele porților, în timp ce toate celelalte linii vor avea 5 cm
lățime. Liniile dintre două suprafețe adiacente pot fi înlocuite cu culori diferite între suprafețe
adiacente ale podelei.
În fața fiecărei porți este un spațiu de poartă. Spațiul acesta este delimitat de o linie a spațiului de
poartă (linia de 6 metri), care este trasată astfel:

1. O linie de 3 metri lungime direct în fața porții; această linie este paralelă cu linia de
poartă, și la 6 metri distanță de aceasta (măsurată de la muchia posterioară a liniei de
poartă la muchia anterioară a liniei spațiului de poartă);
2. Două sferturi de cerc, fiecare cu o rază de 6 metri (măsurată de la colțul interior posterior
al stâlpilor porții), care fac legătura între linia de 3 metri lungime și linia exterioară a
porții.
Linia de 9 metri
Linia de aruncare liberă (linia de 9 metri) este o linie întreruptă, trasată la 3 metri în afara
liniei spațiului de poartă. Atât segmentele de linie cât și spațiile dintre ele măsoară 15 cm.
Linia de 7 metri
Linia de 7 metri este o linie lungă de 1 metru, marcată în fața porții. Este paralelă cu linia
de poartă și aflată la 7 metri de aceasta (distanță măsurată de la muchia posterioară a liniei de
poartă la muchia anterioară a liniei de 7 metri).
Linia de restricție
Linia de restricție (limitare) a portarului (linia de 4 metri) este o linie cu lungimea de 15
cm, marcată în fața porții. Este paralelă cu linia de poartă și la 4 metri distanță de aceasta
(măsurată de la muchia posterioară a liniei de poartă la muchia anterioară a liniei de 4 metri)…vă
văd
Linia de centru
Linia de centru unește mijlocul liniilor de margine.
Linia de schimb
Linia de schimb (un segment din linia de margine) pentru fiecare echipă, se întinde de la
linia de centru până la un punct aflat la o distanță de 4.5 metri de aceasta. Acest punct al liniei de
schimb este marcat de o linie paralelă cu linia de centru și care se întinde pe o distanță de 15 cm
înăuntrul liniei de margine și 15 cm în afara liniei de margine (înăuntrul și în afara terenului de
joc).

Mingea

O minge de mărimea A III

Mingea este sferică și trebuie să fie confecționată din piele sau din material sintetic.
Suprafața nu are voie să fie alunecoasă. Deoarece în general este manevrată cu o singură mână,
mărimile oficiale variază depinzând de vârstă și sexul echipelor.
Mărimea Folosită de Circumferința (în cm) Greutatea (în g)

III Bărbați și tineri peste 16 ani 58–60 425–475

II Femei, băieți peste 12 ani și fete peste 14 ani 54–56 325–375

I Băieți și fete peste 8 ani 50–52 290–330

Produs rășinos folosit pentru manevrarea mai bună a mingii


Prelungirile
Există cazuri în care un meci nu se poate termina la egalitate, spre exemplu partidele
eliminatorii. În aceste situații se recurge la câte două reprize de prelungiri, fiecare repriză având
o durată de 5 minute. Dacă echipele rămân la egalitate și după această perioadă, se joacă încă
două reprize de prelungiri de câte 5 minute.

Aruncările de la 7 metri
În cazul în care două formații sunt tot la egalitate și la sfârșitul prelungirilor, pentru
departajare se execută aruncări de la 7 metri. Conform regulamentelor Federației Internaționale
de Handbal, la aruncări „pot participa jucătorii care nu sunt eliminați sau descalificați la sfârșitul
timpului de joc”.Pentru efectuarea aruncărilor de la 7 metri, fiecare din cele două echipe
desemnează câte cinci jucători, printre care se pot afla și portari, care vor executa câte o aruncare
fiecare, „intercalat cu jucătorii echipei adverse”.
Poarta la care se efectuează aruncările de la 7 metri este stabilită de arbitri, iar ordinea
executanților aruncărilor de către fiecare echipă.Înaintea începerii aruncărilor la poartă, arbitrii
fac o tragere la sorți, iar echipa câștigătoare alege dacă să arunce prima sau ultima. Dacă
rezultatul partidei rămâne egal și după efectuarea primei serii de câte cinci aruncări de la 7 m, se
execută o nouă serie, iar ordinea de aruncare la poartă a echipelor se inversează.

Handbalul în România
Handbalul în România este organizat de către Federația Română de Handbal.
Istoria handbalului în România
Primul meci de handbal din România menționat în presă (în ziarul Hermannstädter
Tageblatt) a fost probabil cel care a avut loc la începutul verii 1921, la puțin după un an de la
primul meci de handbal din lume (la Berlin în februarie 1920). Profesorul de educație fizică din
Sibiu Wilhelm Binder (care a predat la școli din Sibiu între 1910-1948) a fost în tribună la acel
prim meci de handbal și a introdus handbalul în Sibiu. Binder se familiarizase în 1912 la Leipzig
cu sportul premergător handbalului numit Raffball, sport pe care l-a introdus la Sibiu în 1913.
În 1928 se organizează la Sibiu prima școală de arbitri de handbal.
Federația Română de Handbal se constituie la 7 aprilie 1933, mai întâi ca filială a
Federației de Baschet și Volei. După trei ani, devine independentă.
Primul meci internațional al României a avut loc în 7 aprilie 1936, împotriva Poloniei,
meci pe care România l-a câștigat cu 6-4.
Primul meci de handbal în sală a avut probabil loc în Sala Obor în 1934.
Alte orașe, în afară de Sibiu, unde au fost organizate echipe de handbal au fost: Brașov,
Mediaș, Sighișoara, Agnita, Reșița, Timișoara, Lugoj.

S-ar putea să vă placă și