CALCULUL COMPOZIŢIEI CORPORALE

Examenul compoziţiei corporale reprezintă o metodă de apreciere a

proporţiei masei active şi a ţesutului adipos în condiţiile greutăţii corporale
optime.
Masa activă reprezintă suportul material al mişcării şi este reprezen-
tată în principal de ţesut muscular, alături de care participă şi oasele, organele
interne şi apa. Masa activă trebuie să se afle într-o perfectă proporţionalitate
cu ţesutul adipos, care reprezintă rezerva energetică a organismului, pentru a
facilita condiţiile de execuţie ale mişcării.
La sportivi raportul dintre masa activă şi masa de ţesut adipos diferă în
funcţie de sportul sau proba sportivă practicată. În eforturile sportive ce
necesită mobilitate mare, viteză de execuţie şi îndemânare, masa activă
trebuie să fie în proporţie mai mare, în defavoarea ţesutului adipos. În
sporturile în care mişcarea necesită un grad mai mare de inerţie, fără a fi
necesară schimbarea traiectoriei, ţesutul adipos creează un balast care
măreşte puterea de execuţie, deci trebuie să se găsească în proporţie mai mare
(cum ar fi de exemplu la aruncători). Mai mult, în sporturile pe categorii de
greutate, cum sunt halterele, luptele sau boxul, compoziţia corporală trebuie
planificată şi urmărită, pe de-o parte pentru a nu se depăşi categoria, pe de
altă parte pentru a se menţine forţa musculară optimă.
Toate aceste aspecte trebuie apreciate în condiţiile greutăţii corporale
optime, aceasta fiind dependentă de vârstă, sex, talie şi proba sportivă. Cu cât
proba sportivă are durată mai mare, cum sunt probele de fond şi mare fond,
sau cu cât necesitatea desprinderii de sol este mai mare, cum sunt probele de
sărituri, greutatea optimă raportată la talie trebuie să fie mai mică, deci
sportivii trebuie să fie hipoponderali. Cu cât proba sportivă necesită mai
multă forţă, şi deci şi o masă activă mai mare, greutatea optimă raportată la
talie trebuie să fie mai mare, deci sportivii trebuie să fie hiperponderali.

163
 Pentru aprecierea compoziţiei corporale, deci a proporţiei de masă
activă şi de ţesut adipos, se folosesc mai multe metode, unele directe, altele
indirecte.
Cea mai precisă metodă directă este metoda cântăririi sub apă,
densiometrie sau metodă hidrostatică, care presupune cântărirea sportivului
într-un bazin special, după o prealabilă expiraţie forţată. Metoda prezintă
avantajul exactităţii, dar este foarte laborioasă şi necesită un echipament
special (bazinul). Metoda se bazează pe principiul ridicării grăsimii la
suprafaţă, aceasta având greutatea specifică mai mică decât apa. Practic prin
această metodă se cântăreşte direct masa activă a organismului respectiv.

Metoda hidrostatică de măsurare a compoziţiei corporale

Metoda indirectă cea mai frecvent folosită este metoda de măsurare a

plicilor de ţesut adipos, numărul de plici măsurate fiind variabil în funcţie de
tehnică.

Metoda de măsurare a plicilor de ţesut adipos

164
 În afara acestor metode se mai pot folosi pentru aprecierea compoziţiei
corporale şi metoda cu potasiu 40, inhalarea de gaze inerte, rezonanţa
magnetică nucleară, tomodensiometria şi impedanţa electrică.
Materiale necesare - adipocentimetru sau caliper

Diferite modele de adipocentimetre (calipere)

Tehnica de lucru - metoda de măsurare folosită la noi în ţară este

metoda de măsurare a 5 plici de ţesut adipos, măsurare realizată cu caliperul
sau adipocentimetrul. Măsurarea se face pe aceeaşi parte, respectiv dreapta,
iar rezultatele sunt exprimate în mm. Poziţia în care se face măsurarea este
ortostatism, cu membrele superioare pe lângă trunchi.
Cele 5 plici de ţesut adipos se măsoară prin ridicare plicilor cu blândeţe
între index şi police şi apoi aplicarea braţelor caliperului şi citirea valorii pe
cadranul aparatului. Trebuie avută în vedere ridicare numai a ţesutului
adipos, fără ţesut muscular subiacent. Măsurarea este cu atât mai precisă cu
cât persoana care o execută are mai multă experienţă. Măsurarea trebuie să
păstreze aceleaşi repere pentru a putea fi reproductibilă şi trebuie să cuprindă
diferite segmente de depunere a ţesutului adipos.
165
 Tehnica corectă de ridicare a plicilor de ţesut adipos

Cele 5 plici de ţesut adipos sunt:

Localizarea plicilor de ţesut adipos – metoda celor cinci plici

plica tricipitală - se măsoară la nivelul 1/3 postero-superioare a

braţului, paralel cu axul lung

166

plica subscapulară - se măsoară imediat sub unghiul inferior al
scapulei, paralel cu direcţia coastelor

plica costală inferioară sau lombară - se măsoară la nivelul ulti-
melor coaste sau al regiunii lombare, paralel cu direcţia coas-
telor

plica abdominală - se măsoară paraombilical, în 1/3 medială a

liniei orizontale care uneşte spina iliacă antero-superioară cu
ombilicul, paralel cu axul longitudinal al corpului

plica cvadricipitală - se măsoară la nivelul 1/3 antero-supe-
rioare a coapsei, paralel cu axul longitudinal al acesteia, mus-
culatura fiind perfect relaxată şi genunchiul uşor flectat

Valorile obţinute după măsurătoare se adună şi se introduc în formula

de calcul, în vederea obţinerii parametrilor căutaţi, masa activă şi masa de

167
ţesut adi-pos, parametrii care pot fi exprimaţi în kilograme sau procente.
Aceste valori sunt comparate apoi cu valorile optime necesare.
Calcularea se face pe baza formulei:

Ţesut adipos % = Σ plici (mm) x 0,15 + 5,8 + S.C.

în care S.C. este suprafaţa corporală (în metri pătraţi). Valoarea suprafeţei
corporale poate fi citită în nomograma Dubois Raymond, unde este exprimată
în funcţie de talie şi de greutate, sau poate fi apreciată la 1,72 m², valoarea
medie pentru o persoană cu talia de 1,70 m şi greutatea de 70 kg.

Nomograma Dubois - Raymond

168
 În funcţie de valoarea procentuală de ţesut adipos se pot calcula:

Ţesut adipos (kg) = greutate corporală (kg) x ţesut adipos %

Masa activă (kg) = greutate corporală (kg) – ţesut adipos (kg)
Ţesut adipos optim (kg) = greutate optimă (kg) x 11 %
Masa activă optimă (kg) = greutate optimă (kg) x 89 %

Valoarea ideală a ţesutului adipos este de 11 % din greutatea corporală.

Greutatea optimă (sau ideală) poate fi calculată după formula lui Lorentz sau
poate fi citită din tabele, în care este calculată în funcţie de talie şi de vârstă.
Valorificare - în activitatea sportivă de performanţă determinarea
compoziţiei corporale are importanţă pentru monitorizarea efortului şi a
dietei, pentru aprecierea potenţialului energogenetic al organismului şi
pentru aprecierea complexă kinantropometrică a sportivului. De asemenea ea
foloseşte şi pentru stabilirea greutăţii optime de concurs sau a greutăţii
optime pentru diferitele etape de pregătire.
Pentru populaţia nesportivă calcularea compoziţiei corporale este utilă
în vederea stabilirii stării de nutriţie şi a scăderii în greutate prin arderea
ţesutului adipos în terapia obezităţii.
În scopul uşurării calculului se poate folosi următorul tabel, în care
cifrele din stânga reprezintă suma celor cinci plici, iar valoarea din dreapta
reprezintă valoarea calculată conform formulei (Σ 5 plici x 0,15 + 5,8) notată
cu C, la care trebuie adăugată valoarea suprafeţei corporale a subiectului.
Σ5 C+ Σ5 C+ Σ5 C+ Σ5 C+ Σ5 C+ Σ5 C+
plici S.C. plici S.C. plici S.C. plici S.C. plici S.C. plici S.C.
% % % % % %
15 8,05 47 12,85 79 17,65 111 22,45 143 27,25 175 32,05
16 8,20 48 13,00 80 17,80 112 22,60 144 27,40 176 32,20
17 8,35 49 13,15 81 17,95 113 22,75 145 27,65 177 32,35
18 8,50 50 13,30 82 18,10 114 22,90 146 27,70 178 32,50
19 8,65 51 13,45 83 18,25 115 23,05 147 27,85 179 32,65

169
 20 8,80 52 13,60 84 18,40 116 23,20 148 28,00 180 32,80
21 8,95 53 13,75 85 18,55 117 23,35 149 28,15 181 32,95
22 9,10 54 13,90 86 18,70 118 23,50 150 28,30 182 33,10
23 9,25 55 14,05 87 18,85 119 23,65 151 28,45 183 33,25
24 9,40 56 14,20 88 19,00 120 23,80 152 28,60 184 33,40
25 9,55 57 14,35 89 19,15 121 23,95 153 28,75 185 33,55
26 9,70 58 14,50 90 19,30 122 24,10 154 28,90 186 33,70
27 9,85 59 14,65 91 19,45 123 24,25 155 29,05 187 33,85
28 10,00 60 14,80 92 19,60 124 24,40 156 29,20 188 34,00
29 10,15 61 14,95 93 19,75 125 24,55 157 29,35 189 34,15
30 10,30 62 15,10 94 19,90 126 24,70 158 29,50 190 34,30
31 10,45 63 15,25 95 20,05 127 24,85 159 29,65 191 34,45
32 10,60 64 15,40 96 20,20 128 25,00 160 29,80 192 34,60
33 10,75 65 15,55 97 20,35 129 25,15 161 29,95 193 34,75
34 10,90 66 15,70 98 20,50 130 25,30 162 30,10 194 34,90
35 11,05 67 15,85 99 20,65 131 25,45 163 30,25 195 35,05
36 11,20 68 16,00 100 20,80 132 25,60 164 30,40 196 35,20
37 11,35 69 16,15 101 20,95 133 25,75 165 30,55 197 35,35
38 11,50 70 16,30 102 21,10 134 25,90 166 30,70 198 35,50
39 11,65 71 16,45 103 21,25 135 26,05 167 30,85 199 35,65
40 11,80 72 16,60 104 21,40 136 26,20 168 31,00 200 35,80
41 11,95 73 16,75 105 21,55 137 26,35 169 31,15 201 35,95
42 12,10 74 16,90 106 21,70 138 26,50 170 31,30 202 36,10
43 12,25 75 17,05 107 21,85 139 26,65 171 31,45 203 36,25
44 12,40 76 17,20 108 22,00 140 26,80 172 31,60 204 36,40
45 12,55 77 17,35 109 22,15 141 26,95 173 31,75 205 36,55
46 12,70 78 17,50 110 22,30 142 27,10 174 31,90 206 36,70

Stabilirea valorilor optime ale ţesutului adipos se face în funcţie de

vârstă şi de sex. Pentru populaţia nesportivă valorile optime sunt prezentate
în tabelele 6 şi 7.

VÂRSTA CALIFICATIVUL
(ani) F. B. B M S NS
20 – 29 < 11 11 – 13 14 – 20 21 – 23 > 23
30 – 39 < 12 12 – 14 15 – 21 22 – 24 > 24
40 – 49 < 14 14 – 16 17 – 23 24 – 26 > 26
50 – 59 < 15 15 – 17 18 – 24 25 – 27 > 27
peste 60 < 16 16 – 18 19 – 25 26 – 28 > 28
Valorile optime ale ţesutului adipos în funcţie de vârstă – sex masculin.

170
 VÂRSTA CALIFICATIVUL
(ani) F. B. B M S NS
20 – 29 < 16 16 – 19 20 – 28 29 – 31 > 31
30 – 39 < 17 17 – 20 21 – 29 30 – 32 > 32
40 – 49 < 18 18 – 21 22 – 30 31 – 33 > 33
50 – 59 < 19 19 – 22 23 – 31 32 – 33 > 34
peste 60 < 20 20 – 23 24 – 32 33 – 35 > 35
Valorile oprime ale ţesutului adipos în funcţie de vârstă – sex feminin

În afara metodei celor cinci plici pot fi folosite şi alte metode, care iau
în calcul mai multe plici. În Franţa se foloseşte o metodă bazată pe măsurarea
a 6 plici de ţesut adipos, a şasea fiind diferită în funcţie de sexul individului –
feţa posterioară a coapsei la femei şi regiunea toracică antero-superioară la
bărbaţi. În plus plica costală inferioară este înlocuită de plica suprailiacă,
măsurată la o distanţă de 3 - 5 cm superior de SIAS pe linia medio-axilară.
Valorile obţinute în urma măsurătorii se compară cu valori aflate în tabele,
cum ar fi tabelul publicat de M.S. Yuhasz în anul 1988 în “Physical Fitness
Appraisal Manual”.

%
CLASIFICARE P.P. P. T. P. SS. P. SI. P. A. P. C. SCOR
TOTAL Ţ.A.
(mm) (mm) (mm) (mm) (mm) (mm)

100
0,0 95
0,2 0,0 0,0 90
1,2 1,4 1,5 3,1 3,8 85
2,1 2,8 0,0 0,0 3,1 12,9 4,9 80
0,8 3,1 4,2 1,2 1,9 5,2 23,7 5,9 75
2,8 4,0 5,6 3,6 4,3 7,0 32,5 6,7 70
4,8 5,0 7,0 6,1 6,7 8,9 42,3 7,7 65
6,8 6,0 8,4 8,5 9,2 10,7 52,3 8,7 60
8,8 7,9 9,8 11,0 11,6 12,6 61,9 9,7 55
10,8 8,8 11,2 13,5 14,0 14,4 72,0 10,5 50
12,8 9,8 12,6 15,9 16,4 16,2 81,5 11,5 45
14,8 10,8 14,0 18,3 18,8 18,1 91,3 12,5 40
16,8 11,7 15,4 20,8 21,2 19,9 101,9 13,4 35
18,8 12,7 16,8 23,2 23,7 21,8 110,9 14,4 30
20,8 13,6 18,2 25,7 26,1 23,6 120,7 15,4 25
22,8 14,6 19,6 28,2 28,5 25,4 130,5 16,3 20
24,8 15,6 21,0 30,6 30,9 27,3 140,3 17,2 15
26,8 16,5 22,4 33,,0 33,4 33,4 150,1 18,2 10
28,8 17,5 23,8 35,5 35,7 35,7 160,1 19,2 5
30,8 18,4 25,2 38,0 38,2 38,2 170,0 20,1 0

171
 Aprecierea valorilor ţesutului adipos la bărbaţii tineri (M.S.Yuhasz -
Physical Fitness Appraisal Manual, Univ. of Western Ontario Graphic
Sercices, rev. 1988). P.P. - plica pectorală; P.T.-– plica tricipitală; P.SS. - plica
subscapulară; P.SI. - plica suprailiacă; P.A. - plica abdominală; P.C. - plica
cvadricipitală

%
CLASIFICARE P.T. P.SS. P.SI. P. A. P.C. P.P.C. SCOR
TOTAL Ţ.A.
(mm) (mm) (mm) (mm) (mm) (mm)

1,6 5,6 5,1 28,4 <8 100

1,1 2,7 8,0 7,4 37,5 <8 95
2,9 3,9 0,6 1,1 10,4 9,7 46,5 <8 90
4,6 5,0 2,0 3,4 12,8 12,0 55,6 8 85
6,3 6,1 3,4 5,8 15,2 14,3 64,7 10 80
8,1 7,2 4,8 8,1 17,6 16,6 73,7 12 75
9,8 8,4 6,2 10,4 20,0 18,9 82,8 14 70
11,6 9,5 7,5 12,7 22,4 21,2 91,8 16 65
13,3 10,6 8,9 15,0 24,8 23,5 100,9 18 60
15,0 11,8 10,3 17,3 27,2 25,8 109,9 20 55
16,8 12,9 11,7 19,6 29,6 28,1 119,9 22 50
18,5 14,1 13,1 21,9 32,0 30,4 128,0 24 45
20,3 15,2 14,4 24,2 34,4 32,7 137,1 28 40
22,0 16,3 15,8 26,5 36,8 35,0 146,1 28 35
23,7 17,4 17,2 28,9 39,2 37,3 155,2 30 30
25,5 18,6 18,5 31,2 41,6 39,6 164,2 32 25
27,2 19,7 20,0 33,5 44,0 41,9 173,3 34 20
29,0 20,8 21,3 35,8 46,4 44,2 182,3 36 15
31,7 22,0 22,7 38,1 48,8 46,5 191,4 > 36 10
33,4 23,1 24,1 40,4 51,2 48,8 200,4 > 36 5
35,2 24,2 25,5 42,7 53,6 51,5 209,5 > 36 0
Aprecierea valorilor ţesutului adipos la femeile tinere (M.S.Yohasz -
Physical Fitness Appraisal Manual, Univ. of Western Ontario Graphic
Sercices, rev. 1988). P.T.- plica tricipitală; P.SS. - plica subscapulară; P.SI. –
plica suprailiacă; P.A. - plica abdominală; P.C. - plica cvadricipitală; P.P.C. -
plica de pe faţa posterioară a coapsei

Pentru sportivi valoarea optimă a proporţiei de ţesut adipos este

diferită în funcţie de sportul sau ramura sportivă practicate şi este diferită de
asemenea în funcţie de sex.

172
 Aprecierea compoziţiei corporale poate fi făcută şi pe baza măsură-
torilor antropometrice. În acest caz ea se exprimă prin indicele de masă
corporală = BMI (body mass index). BMI reprezintă raportul dintre greutatea
corporală şi talie.
BMI = G (kg) / T (m²)

BMI reprezintă probabil cel mai valoros parametru în aprecierea gra-

dului de obezitate, dar este mai puţin util pentru precizarea proporţiei de
ţesut adipos raportată la greutatea actuală a individului şi a localizării
acestuia la nivelul corpului.

SPORTUL Bărbaţi Femei

Baseball 12-15% 12-18%
Baschet 6-12% 20-27%
Ciclism 5-15% 15-20%
Hochei – gheaţă şi iarbă 8-15% 12-18%
Canotaj 6-14% 12-18%
Nataţie 9-12% 14-24%
Atletism – alergări 8-10% 12-20%
Atletism – sărituri 7-12% 10-18%
Atletism – aruncări 14-20% 20-28%
Triatlon 5-12% 10-15%
Volei 11-14% 16-15%

Valorile optime ale % de ţesut adipos pe sporturi

CALIFICATIV BMI (kg / m²)

SUBPONDERAL < 20
NORMAL 20,0 – 24,9
SUPRAPONDERAL 25,0 – 29,9
(obezitate gradul I)
OBEZ (obezitate 30 – 40
gradul II)
Obezitate gradul III > 40

Aprecierea ţesutului adipos în funcţie de BMI.

173
 Calcularea BMI are valoare numai pentru persoanele de peste 20 de
ani şi se găseşte în relaţie liniară cu rata mortalităţii indusă de bolile asociate
obezităţii.
În funcţie de valorile BMI se poate stabili riscul de îmbolnăvire al per-
soanei respective, în special pentru afecţiuni cardio-vasculare.

CLASIFICARE BĂRBAŢI FEMEI

RISC CRESCUT 27,8 27,3
RISC MEDIU 25,0 – 27,7 24,5 – 27,2
ZONA DE FITNESS 19,0 – 24,9 18,0 – 24,4
OPTIM
RISC SCĂZUT 17,9 – 18,9 15,0 – 17,9

Riscul de boală în funcţie de valoarea BMI

După Bray și Gray (Obesity, part,1, Pathogenesis, West.J.Med. 1988)

aprecierea riscului de boală se face mai corect în funcţie de valoarea BMI şi de
dimensiunea perimetrului taliei, raportate la sexul subiectului.

Indicele de Perimetrul taliei Perimetrul taliei

masă egal sau mai mic de egal sau mai
corporală 1 m (pentru mare de 1 m
(BMI) bărbaţi) şi 0,88 m (pentru bărbaţi)
(pentru femei) şi 0,88 m (pentru
femei)

18.5 (sau
Subponderal - N/A
<)

18.5 - 24.9 Normal - N/A

25.0 - 29.9 Supraponderal crescut Mare

30.0 - 34.9 Obezitate gr. I mare foarte mare

36.0 - 39.9 Obezitate gr. II foarte mare foarte mare

40 (sau >) Obezitate gr. III extrem de mare extrem de mare

Aprecierea riscului de boală în funcţie de BMI (după G.A. Bray şi D.S. Gray)

174