X ASPECTE ECOGRAFICE ÎN
OBSTETRICĂ ŞI GINECOLOGIE
autor1, autor2
1. OBSTETRICA
Aspectul ecografic al sarcinii
normale
Diagnosticul ecografic al sarcinii
este posibil din săptămâna a 5-a de
amenoree, prin punerea în evidenţă a
sacului ovular sub forma unei zone
inelare, transsonice cu delimitare eco-
genă accentuată în periferie.
Stabilirea vârstei gestaţionale se
face prin măsurarea diametrului sacu-
lui ovular, iar din săptămâna a 7-a
prin măsurarea lungimii cranio-cauda-
le a embrionului. Diagnosticul sarcinii
gemelare este posibil din săptămânile
5-6 când pot fi identificaţi cei doi saci
ovulari. La 6 săptămâni de gestaţie
sacul ovular are 1,4 cm iar la 8
săptămâni gestaţionale 2-3 cm.
Confirmarea evolutivităţii sarcinii (vi-
abilitatea embrionului) este posibilă
din săptămâna a 8-a de amenoree prin
vizualizarea pulsaţiilor tubului
cardiac primitiv şi din săptămâna a 9-
a prin evidenţierea mişcărilor active
embrionare.
De la 10 săptămâni devine vizibilă
şi placenta sub forma unei zone eco-
gene dispusă lângă peretele sacului
gestaţional şi se poate decela craniul
fetal ca o formaţiune transsonică
circumscrisă de un contur hiper-
ecogen circular.
În trimestrul al II-lea aprecierea
vârstei sarcinii se face prin măsurarea
diametrului biparietal al craniului fe-
tal. La 20 de săptămâni gestaţionale
corpul fătului este vizibil în întregime
astfel încât pot fi examinate struc-
turile osoase şi viscerele abdominale.
Diafragmul apare sub forma unei linii
convexe, hiperecogene, care ur-
măreşte conturul superior al ficatului
şi polului superior al stomacului.
Coloana vertebrală este vizibilă pe
secţiuni longitudinale sub forma unor
zone hiperecogene succesive, cu con
de umbră posterioară. Coastele se
vizualizează ca mici structuri ecoden-
se paralele care alternează cu zone
hipoecogene.
La nivelul cordului pot fi evidenţi-
ate cavităţile cardiace, valva mitrală şi
tricuspidă şi emergenţa aortei şi
arterelor pulmonare.
În abdomen pot fi vizualizate sto-
macul, vezicula biliară, vezica urinară
2 Aspecte ecografice în obstetrică şi ginecologie

(ca structuri hipoecogene), ficatul şi spre anterior spre posterior şi se

rinichii (organe cu ecogenitate mai
accentuată). Vena ombilicală se vizu-
alizează pe traiectul intrahepatic în
secţiuni transversale. Pe secţiuni lon-
gitudinale, vena ombilicală are un
scurt traiect orizontal, paralel cu pere-
tele abdominal, apoi îşi schimbă tra-
iectul spre ficat pe care îl străbate din-
continuă cu vena portă.
În trimestrele II şi III de sarcină se
poate realiza biometria fetală (mă-
surarea diametrului biparietal -DBP,
diametrului transversal abdominal -
DTA, lungimea pelvis-craniu, lungi-
mea femurului), care permite eva-
luarea greutăţii fătului (tabelul nr. 5).

Tabelul nr. 5 Evaluarea greutăţii fetale în raport cu DBP, DTA şi lungimea

femurului

Vârsta Lungimea Greutatea

gestaţională DBP DTA femurului fătului (g)
(săptămâni)
25 60 58 48 800
26 63 61 50 900
27 66 65 53 1000
28 69 68 56 1100
29 72 71 58 1250
30 75 74 60 1400
31 78 76 62 1500
32 80 78 64 1600
33 82 80 66 1800
34 84 82 67 2000
35 86 85 68 2250
36 88 87 69 2550
37 89 90 70 2750
38 90 92 72 2950
39 91 93 73 3050
40 92 96 75 350
41 93 96 76 3250
42 94 98 78 3400

Diametrul transversal al abdome- acestea existând tabele de cores-

nului - DTA - se măsoară pe secţiu-
nile transversale care trec prin stomac
şi prin vena ombilicală (care trebuie
vezualizată pe o lungime de cel puţin
1 cm).
Măsurarea segmentelor membrelor
fetale vizează humerusul, radiusul,
femurul şi tibia, pentru fiecare dintre
pondenţă cu vârsta sarcinii. În prac-
tică sunt utilizate determinările
biometrice femurale. Lungimea femu-
rului are utilitate ecografică pentru a-
precierea dezvoltării fătului începând
din săptămâna a 13-a (se măsoară
lungimea maximă a diafizei femurale
(tabelul nr. 6). Acest indicator permite
Ecografie abdominală 3

stabilirea vârstei gestaţionale între a membrelor oferă informaţii şi asupra

14-a şi a 22-a săptămână cu o unor malformaţii fetale: agenezii,
aproximaţie de  7 zile. Pe parcursul acondroplazie, osteogeneză
trimestrului al III-lea precizia este imperfectă etc.
mult mai mică. Studiul ecografic al

Tabelul nr. 6 Stabilirea vârstei gestaţionale prin măsurarea lungimii femurului şi a

tibiei

Vârsta gestaţională Lungime femur (mm) Lungime tibie (mm)

13 13,5  2 10,5  2,9
16 22  3,5 18,6  2,8
20 35  4 30,8  3
24 45,6  3,2 40  3,7
28 56,3  4 48  3,5
32 64  3 55  3,8
36 69,5  3,7 61,8  3,7
40 78  4 70  4

Organele genitale pot fi vizualizate aspectul placentei şi lichidului

ecografic de la 20 săptămâni la băieţei
şi de la 25 săptămâni la fetiţe. Bursele
scrotale se vizualizează ca două
formaţiuni ovoidale separate prin
rafeul median, ce conţin în interior
testiculele şi se continuă în planul
perineal cu penisul.
La fetiţe se vizualizează labiile
mari cu aspect de “boabe de cafea”
separate printr-o zonă liniară anecoge-
nă.
În ultimele săptămâni de sarcină,
uterul creşte mult în dimensiuni şi nu
mai poate fi vizualizat într-o singură
secţiune pe ecranul ecografic. În
această etapă, examinarea se va face
pe porţiuni, urmărindu-se prezentaţia
fătului, aspectul şi stadiul de
dezvoltate a emisferelor cerebrale,
inimii şi viscerelor abdominale,
coloana vertebrală şi membrele fetale,
amniotic.
Placenta
Aspectul ecografic al placentei es-
te de structură parenchimatoasă, omo-
genă, fin granulară, aderentă de
peretele uterin (aspect comparat clasic
cu “fulgii de zăpadă” prin contrast cu
lichidul amniotic transsonic). Vizu-
alizarea placentei se poate face din
săptămâna 10-12 de dezvoltare intra-
uterină şi are formă semilunară, mai
groasă în porţiunea centrală şi efilată
în periferie. Aspectul omogen se
păstrează până în săptămâna a 28-a
când în interiorul placentei apar i-
magini liniare hiperecogene reprezen-
tând septurile intercotiledonare, iar în
interiorul cotiledoanelor - mici zone
transsonice - vilozităţile coriale cu
dimensiuni de 0,5-2 cm. Pe ansamblu,
aspectul placentei devine spongios
4 Aspecte ecografice în obstetrică şi ginecologie
până în săptămâna a 38-a când
structurile placentei şi delimitarea
faţă de peretele uterin devin tot mai
evidente, aspectul este neomogen, cu
calcificări la periferia cotiledoanelor
şi în septurile intercotiledonare.
Grosimea placentei creşte progre-
siv pe parcursul sarcinii până la 35 de
săptămâni, după care se menţine
constantă.
Stabilirea raportului între placentă
şi orificiul intern al canalului cervical
este esenţială pentru diagnosticul
placentei praevia.
Lichidul amniotic se vizualizează
ecografic la începutul sarcinii ca un
spaţiu transsonic dispus între făt şi
peretele uterin. Din săptămâna 7-8 se
poate identifica membrana amniotică
sub forma unei structuri inelare, pa-
ralelă cu sacul gestaţional dar sepa-
rată de corion. Pe măsura dezvoltării
embrionului spaţiul cuprins între
amnios şi corion dispare treptat astfel
încât în săptămâna a 13-a cele două
membrane se unesc. În a doua ju-
mătate a sarcinii în lichidul amniotic
pot fi identificate flacoanele de vernix
cazeosa care plutesc sub forma unor
granulaţii intens ecogene a căror
mişcare este accelerată de mişcările
fetale.
Modificările cantitative şi calitati-
ve ale lichidului amniotic permit diag-
nosticul precoce al suferinţei fetale şi
al eventualelor malformaţii fetale (de
exemplu hidramniosul se asociază
frecvent cu hidrocefalie, spina bifida,
atrezie esofagiană sau duodenală,
coarctaţie de aortă etc).
Evidenţierea ecografică a reducerii
patologice a cantităţii de lichid
amniotic se poate face prin calcularea
volumului total al lichidului amniotic,
măsurarea pungilor de lichid amniotic
şi calcularea lichidului amniotic.
• volumul total al lichidului amni-
otic poate fi calculat după formula
V=0,5233 x A x B x C, unde
A=diametrul uterului în sens lon-
gitudinal
B= diametrul uterului în sens
transversal
C= diametrul uterului în sens ante-
ro-posterior
Rezultatul astfel obţinut se compa-
ră cu volumul corespunzător vârstei
gestaţionale.
• măsurarea înălţimilor pungii de
lichid amniotic - reducerea cantităţii
de lichid amniotic poate fi considerată
semnificativă în condiţiile în care cea
mai voluminoasă pungă de lichid
amniotic evidenţiată ecografic
măsoară mai puţin de 1 cm în
diametrul vertical
A fost definit aşa-numitul semn “al
pungii amniotice mai mici de 1 cm”
cu semnificaţie asupra greutăţii nou-
născutului; peste 90% dintre nou-
născuţi au greutatea normală dacă cea
mai mare pungă amniotică vizualizată
ecografic are peste 1 cm şi, din
contră, se nasc subponderali şi cu
întârzieri de creştere dacă această
pungă are sub 1 cm.
• indicele amniotic - reprezintă
suma diametrelor verticale ale unui
Ecografie abdominală
număr de patru pungi lichidiene
identificată fiecare în câte un cadran
al abdomenului gravidei. Indicele am-
niotic în sarcina la termen este 12,9 
4,6 cm. Dacă indicele amniotic este
mai mic de 5 volumul lichidului am-
niotic este sub limita inferioară a nor-
malului.
Cordonul ombilical
În general, vizualizarea cordonului
ombilical se face din săptămâna a 7-a
de gestaţie, aspectul ecografic modifi-
cându-se pe parcursul sarcinii. Iniţial
apare ca o structură hipoecogenă
formată din trei linii paralele, pul-
satile, ce par să se torsioneze. Lichi-
dul amniotic uşurează mult exami-
narea cordonului ombilical prin cre-
area unei ferestre ecografice utile dar,
chiar şi în aceste condiţii, punerea în
evidenţă a celor două extremităţi
(placentară şi fetală) ale cordonului
ombilical poate fi mai dificilă
(extremitatea externă, de exemplu,
pare să se întrerupă brusc la nivelul
membranei amniotice, iar cea internă,
fetală, poate prezenta o cudură la
locul de inserţie în abdomen creând
confuzie cu un omfalocel).
Cordonul ombilical este mobil cu
poziţia gravidei şi pe măsură ce
sarcina evoluează devine mai tortuos;
prinexaminare Doppler, pe secţiune,
pot fi reperate elementele vasculare:
vena (mai voluminoasă, cu calibru pâ-
nă la 1 cm) şi cele două artere
(structuri transsonice, rotunde, pulsa-
tile, cu diametrul de aproximativ 4
mm). Prin această metodă pot fi puse
5
în evidenţă malformaţiile vasculare
(de exemplu artera ombilicală unică,
asociată frecvent cu alte malformaţii
fetale: nervoase, intestinale sau
cardiovasculare). Există studii care
concluzionează că o dilatare precoce a
venei ombilicale poate constitui un
semn al afectării fetale prin
izoimunizări.
Examenul ecografic permite în
plus măsurarea diametrului cordonu-
lui ombilical (normal 1-2 cm) şi vizu-
alizarea circularelor de cordon în re-
giunea cervicală.
Diagnosticul de viabilitate al sarci-
nii
Este mai greu de stabilit în primele
săptămâni atunci când se vizualizează
doar imaginea sacului ovular şi a
ecourilor embrionare. Înainte de apa-
riţia ecografiei endovaginale diagnos-
ticul de prezumpţie al vitalităţii
sarcinii se stabilea pe baza formei şi
mărimii sacului ovular şi a aspectului
coroanei trofoblastice. Aceste semne,
chiar dacă erau considerate specifice,
erau mai puţin utile datorită
intervalului de timp destul de mare
dintre apariţia sacului gestaţional şi
identificarea bătăilor cardiace em-
brionare (singurul criteriu cert de a-
firmare a viabilităţii produsului de
concepţie).
Utilizarea în prezent a ecografiei
endovaginale permite diagnosticarea
mult mai precoce a sarcinii (în prime-
le 15-17 zile de la concepţie) şi a vi-
abilităţii acesteia.
6 Aspecte ecografice în obstetrică şi ginecologie
Aspecte ecografice în sarcina
patologică
Iminenţa de avort poate fi diagnos-
ticată prin corelarea datelor clinice cu
o serie de modificări ecografice
caracteristice:
- implantarea joasă a sacului ovular -
persistenţa localizării joase a sacului
gestaţional după 12-13 săptămâni de
evoluţie a sarcinii rndică problema
existenţei unui factor ovular care
poate induce avortul
- pierderea conturului sferic al sacului
ovular - colabarea completă, ratatina-
rea, conturul şters, întrerupt indică o
perturbare gravă în evoluţia sarcinii
- absenţa ecourilor embrionare cu i-
magine de “ou clar”
Avortul incomplet se caracterizea-
ză ecografic prin vizualizarea unui u-
ter de dimensiuni mari (neconcordant
însă cu ultima menstruaţie), cu sac
ovular deformat sau alungit, în bisac,
plonjând în regiunea istmo-cervicală a
uterului şi cu multiple ecouri în inte-
riorul cavităţii uterine determinate de
retenţia fragmentelor ovulare (trofo-
blast neexpulzat şi resturi de sânge).
Uneori, paciente care au fost supu-
se unor manopere endouterine în scop
avortiv (avorturi la cerere) se prezintă
la medic pentru febră, frisoane, me-
troragii repetate şi dureri în etajul
abdominal inferior, simptomatologie
care indică retenţia unor resturi deci-
duale. La aceste paciente aspectul e-
cografic este asemănător celui din a-
vortul incomplet spontan şi se carac-
terizează prin prezenţa în cavitatea u-
terină a unor formaţiuni tisulare, eco-
gene, conglomerate.
Sarcina oprită în evoluţie
Are aspecte ecografice diferite în
funcţie de vârsta la care s-a oprit evo-
luţia sarcinii. În primele săptămâni
diagnosticul poate fi sugerat de:
- absenţa ecoului embrionar la exame-
ne ultrasonografice repetate după
săptămâna a 6-a de amenoree
- oprirea creşterii în dimensiuni a em-
brionului
- dimensiunile uterului sunt mai mici
decât vârsta reală a sarcinii
- conturul embrionar este difuz, slab
definit
- imposibilitatea depistării contracţii-
lor tubului cardiac embrionar după
săptămâna a 7-a
- nevizualizarea mişcărilor active em-
brionare după săptămâna a 8-a
Un aspect ecografic particular îl
reprezintă colecţiile lichidiene asocia-
te cu o masă ecogenă situate în in-
teriorul cavităţii uterine. Imaginea
necesită diagnostic diferenţial între
sarcina oprită în evoluţie, avortul
incomplet cu retenţia de detritusuri
celulare şi mola hidatiformă în fază
precoce. În aceste situaţii se impune
corelarea datelor anamnestice (proces
acut sau cronic) şi informaţiile oferite
de ecografia endovaginală.
Din trimestrul al doilea diagnosti-
cul de sarcină oprită în evoluţie este
mai uşor de stabilit prin absenţa
mişcărilor fetale active, absenţa bă-
tăilor cordului fetal şi aspectul de
dedublare a conturului craniului fetal.
Ecografie abdominală
Mola hidatiformă
Se vizualizează ecografic sub for-
ma unor zone hipoecogene care ocupă
cavitatea uterină (trofoblast abundent)
în interiorul cărora apar imagini
transsonice multiple (veziculele
molare). Între structurile veziculare se
interpun numeroase ecouri generate
de multitudinea interfeţelor de refle-
xie, realizând aspectul de “fulgi de ză-
padă” caracteristic molei hidatiforme
totale. În 25-50% din cazuri se a-
sociază chisturi luteinice ovariene
multiple.
Mola parţială, în care este prezent
produsul de concepţie, este greu de
diagnosticat ecografic. Uterul este
mărit de volum, ocupat în cea mai ma-
re parte de placentă care prezintă în
interior structuri lacunare mici, rotun-
de, transsonice (vilozităţile degene-
rate).
Posibilitatea apariţiei unor compli-
caţii (torsiune, ruptură) sau al dege-
nerării maligne impune urmărirea
ecografică a molei şi după evacuare
cu cercetarea revenirii uterului la di-
mensiunile normale, prezenţei linie de
vacuitate şi involuţiei chisturilor
luteinice ovariene asociate.
Sarcina extrauterină
Diganosticul precoce ecografic al
sarcinii extrauterine poate fi stabilit
pe baza unor semne directe sau indi-
recte:
7
• semne directe - din săptămâna a
5-a de gestaţie poate fi reperat oul
situat în afara cavităţii uterine, sub
forma unui inel cu conţinut lichidian,
transsonic, localizat la nivel anexial.
Uterul este uşor mărit, cu mucoasă
îngroşată, hiperecogenă, omogenă.
Uneori se pot vizualiza false imagini
de sac ovular (pseudosac gestaţional).
După 8 săptămâni de amenoree, în oul
plasat în afara cavităţii uterine se
dezvoltă embrionul. Detectarea
semnelor de viaţă (activitate cardiacă,
mişcări ale embrionului) stabileşte cu
exactitate diagnosticul de sarcină
extrauterină
• semnele indirecte sunt date de
complicaţiile care apar frecvent în e-
voluţia sarcinilor extrauterine:
- inundaţia peritoneală - determină a-
pariţia unor zone transsonice care o-
cupă fundul de sac Douglas şi flancu-
rile. Uterul “pluteşte” în lichidul he-
moragic care se poate extinde în tot
abdomenul fuzând subdiafragmatic
sau interhepatorenal
- hematosalpinxul - constă în acumu-
larea de sânge şi cheaguri în interiorul
trompei uterine. Ecografic se vizua-
lizează o formaţiune latero-uterină,
imprecis delimitată, hipoecogenă,
neomogenă
- hematocelul pelvin - apare ca o for-
maţiune hipoecogenă, neomogenă,
dispusă în fundul de sac Douglas sau
latero-uterin cu delimitare imprecisă
şi ecouri punctiforme în interior deter-
minate de microcoaguli
Placenta praevia
8 Aspecte ecografice în obstetrică şi ginecologie
Termenul defineşte inserţia pla-
centei la nivelul segmentului inferior
al uterului. În funcţie de poziţia pla-
centei faţă de orificiul cervical intern
sunt descrise următoarele variante
anatomice:
- placentă praevia laterală - marginea
placentei este la distanţă de orificiul
cervical intern, dar placenta este
inserată pe segmentul inferior
- placenta praevia marginală - margi-
nea inferioară a placentei atinge orifi-
ciul cervical intern fără a-l acoperi
- placenta praevia parţial centrală -
orificiul cervical intern este parţial a-
coperit de placentă
- placenta praevia centrală - orificiul
cervical intern este complet acoperit
Pentru definirea placentei praevia
şi a varietăţii de inserţie este necesară
stabilirea ecografică a topografiei
orificiului intern al colului uterin.
Examinarea se va face cu vezica u-
rinară plină, iar în caz de dificultăţi se
va practica reperarea digitală
transvaginală a colului uterin. Eco-
grafic, colul se vizualizează sub forma
a două linii ecodense, paralele,
dispuse înapoia unghiului posterior al
vezicii urinare, care delimitează
canalul cervical.
Se consideră că placenta este jos
inserată sau praevia dacă, ecografic,
distanţa dintre polul ei inferior şi
orificiul cervical intern este sub 5 cm.
Pot exista dificultăţi de stabilire a
locului inserţiei placentei atunci când
este situată posterior (umbra acustică
lăsată de craniul fetal împiedică
vizualizarea segmentului inferior),
când vezica urinară este prea plină
(poate crea impresia că placenta
coboară până la proximitatea orifi-
ciului cervical intern) sau, din contră,
când vezica este complet golită (prin
lipsa extensiei segmentului inferior
poate da o falsă imagine de inserţie
joasă a placentei).
În evoluţia sarcinii se produce fe-
nomenul de “migrare placentară”
(modificarea sediului placentei):
- până la 24-25 de săptămâni aproape
jumătate din gravide prezintă placente
jos inserate
- pe parcursul evoluţiei sarcinii pla-
centa ascensionează şi se depărtează
de orificiul intern al uterului astfel în-
cât la termen doar 3-5% dintre placen-
te rămân jos inserate
Anomalii ale lichidului amni-
otic
Sunt reprezentate de hidramnios,
oligoamnios şi sindromul bridelor am-
niotice. Determinarea volumului total
al lichidului amniotic se face pe baza
parametrilor prezentaţi la începutul
acestui capitol (indice amniotic,
măsurarea înălţimii pungilor de lichid
amniotic etc)
• hidramniosul reprezintă creşterea
volumului lichidului amniotic peste
2000 ml. Se consideră că există un
exces de lichid amniotic dacă
diametrul vertical maxim al celei mai
mari pungi de lichid amniotic ce poate
fi reperat ecografic depăşeşte 8 cm.
Ultrasonografic, cavitatea uterină este
ocupată de o imagine transsonică gi-
Ecografie abdominală
gantă în care pluteşte fătul. Hidram-
niosul se asociază frecvent cu sar-
cinile gemelare, malformaţii fetale,
izoimunizări Rh şi diabet zaharat
matern
• oligoamniosul reprezintă scăde-
rea marcată a volumului lichidului
amniotic sub 200-300 ml. Se asociază
frecvent cu hipotrofia fetală
• sindromul bridelor amniotice -
este rar întâlnit şi se caracterizează
prin prezenţa unor benzi fibroase care
pot strangula diverse segmente fetale.
Se asociază cu malformaţii multiple:
deformări cranio-faciale, gas-
troschizis, omfalocel.
Tulburările de dezvoltare fetală
Întârzierile de creştere fetală
Diagnosticul întârzierii de creştere
a fătului presupune cunoaşterea cu
precizie a vârstei gestaţionale pe baza
unor termeni de referinţă (biometria
fetală). Este necesară efectuarea unor
măsurători precoce, încă din primul
trimestru de sarcină (lungimea craniu-
pelvis) şi ulterior determinarea în
evoluţie a unor parametri care permit
calculul aproximativ al greutăţii fetale
(DBP, DTA, lungimea femurului). Pe
lângă aceşti parametri este utilă
examinarea cu atenţie a lichidului
amniotic (hipotrofia fetală se asociază
cu oligoamnios) şi a placentei (care
apare hipertrofiată în sarcinile cu
întârziere de creştere fetală).
9
Creşterea fetală accelerată
Sunt consideraţi macrosomi nou-
născuţii cu o greutate de peste 4000 g.
Pentru diagnosticul precoce al creş-
terii fetale accelerate se utilizează
aceiaşi parametri cu menţiunea că
diametrul biparietal este, în general,
puţin modificat în macrosomii (creş-
terea craniului fetal este insensibilă la
acţiunea insulinei). Sunt în schimb
sensibile la acţiunea insulinei
creşterea ficatului şi acumularea de
adipozitate subcutanată, fapt ce ex-
plică creşterea parametrilor tronculari
în cazul feţilor macrozomi ai mamelor
diabetice.
Alte modificări ecografice care
permit afirmarea creşterii fetale acce-
lerate sunt:
- creşterea grosimii placentei
- creşterea volumului total al lichidu-
lui amniotic
- craniul fetal cu aspect de dublu con-
tur datorită depunerii excesive de gră-
sime la acest nivel
Izoimunizarea Rh
Poate fi suspicionată ecografic pe
baza următoarelor semne:
- deformarea conturului trunchiului
fetal, mai accentuată la nivelul gâtu-
lui, datorită edemului cutanat
- craniu fetal cu aspect de dublu con-
tur ca urmare a infiltrării edematoase
între calota osoasă şi tegumentul ce
acoperă oasele craniului
- apariţia de colecţii lichidiene pleu-
rale, pericardice sau peritoneale
- hidramnios
10 Aspecte ecografice în obstetrică şi ginecologie
- edem placentar (placentă mult în-
groşată, cu aspect hipoecogen difuz,
omogen)
- dilatarea vaselor fetale mari (caroti-
de, vena ombilicală)
Aspectul de ansamblu caracteri-
zează anasarca feto-placentară care,
pe lângă stările de izoimunizare Rh,
mai poate fi întâlnită în diabet, boli
materne de cauză infecţioasă, anemii
severe (talasemie).
Principalele malformaţii fetale
Craniul fetal
• hidrocefalia - se caracterizează
prin acumularea de lichid cefalorahi-
dian în exces la nivelul ventriculilor
laterali, fie ca urmare a producerii ex-
cesive, fie prin obstruarea căilor de
drenaj şi de comunicare interventricu-
lară. Înainte de săptămâna a 23-a de
gestaţie, hidrocefalia poate fi suspi-
cionată ecografic prin vizualizarea
unei asimetrii a plexurilor coroide.
…. Frontale nu mai sunt liniare şi
concavitatea lor devine ecodensă.
După 23 de săptămâni diagnosticul
ultrasonografic de hidrocefalie se
stabileşte prin evidenţierea directă a
ventriculilor dilataţi şi creşterea
anormală a diametrelor capului fetal.
• hidroaerocefalia - reprezintă ab-
senţa congenitală a emisferelor cere-
brale. Se vizualizează doar cerebelul
iar spaţiul liber este ocupat cu lichid.
Boala se datorează stenozei precoce a
celor două artere carotide şi poate fi
diagnosticată ecografic din săptămâna
a 13-a gestaţională.
• anencefalia - este o malformaţie
letală caracterizată prin absenţa bolţii
craniene, a emisferelor cerebrale şi a
structurilor diencefalice. Apare ca
urmare a lipsei de închidere a neu-
roporului anterior. Creierul anterior şi
mijlociu sunt înlocuite printr-un ţesut
rudimentar fibrovascular iar faţa şi
orbitele se formează practic fără
frunte. Pe secţiunile frontale capul fă-
tului are un aspect batracian. Anoma-
lia poate fi depistată din săptămâna a
12-a gestaţională.
• cefalocelul constă în hernierea
conţinutului cerebral printr-un defect
de închidere al oaselor bolţii craniene.
Dacă prin defectul osos herniază con-
comitent meningele şi ţesutul cerebral
este vorba de encefalocel. Cel mai
frecvent cefalocelul se dezvoltă pe
linia mediană şi posterior la nivel
occipital.
• tumorile intracraniene se vizua-
lizează ecografic ca formaţiuni multi-
chistice în interiorul craniului care pot
conţine calcificări. În majoritatea
cazurilor se însoţesc de creşterea
diametrului biparietal.
Coloana vertebrală
Vizualizarea ecografică a coloanei
vertebrale se poate face încă din săp-
tămâna a 9-a sub forma unei structuri
hipoecogene tubulare delimitată de
două linii ecogene continui. De la 15
Ecografie abdominală
săptămâni pot fi recunoscuţi corpii
vertebrali cu structură hiperecogenă
delimitând canalul medular cu aspect
hipoecogen. Examinarea ecografică a
coloanei vertebrale în scopul
depistării eventualelor malformaţii se
face prin explorare sistematică,
vertebră cu vertebră de la gaura
occipitală până la osul sacrat.
• spina bifida este un defect de în-
chidere a arcurilor vertebrale care ră-
mân acoperite de planuri musculare şi
cutanate. Lipsa de închidere a struc-
turilor osoase poate fi însoţită de
protruzia saculară a meningelor sau a
măduvei. Este o afecţiune rară, care
apare în cadrul unor anomalii
cromozomiale (astfel încât se asociază
şi cu alte malformaţii) şi care se
localizează de obicei la nivelul
coloanei sacro-lombare.
În secţiuni longitudinale este per-
turbat paralelismul corpurilor verte-
brale şi continuitatea coloanei pe an-
samblu. Pot fi vizualizate aspecte de:
- meningocele - meningele proemină
prin defectul vertebral şi apare sub
forma unei imagini rotunde, transso-
nice, bine delimitată dispusă paraver-
tebral.
- meningomielocele - tumefacţii volu-
minoase ce conţin şi structuri nervoa-
se. Ecografic, vertebra afectată are
aspect „în cupulă” iar formaţiunea
herniată este rotundă, hipoecogenă,
neomogenă
- rahischizisul reprezintă lipsa de în-
chidere a tubului neural fapt ce deter-
11
mină expunerea largă spre exterior a
ţesutului nervos.
Membrele fetale
Malformaţiile membrelor fetale se
datorează unor anomalii cromozomi-
ale şi apar de cele mai multe ori într-
un context malformativ general (ce-
rebral şi visceral). Evidenţierea a-
cestor modificări este mai dificilă la
nivelul membrelor superioare (unde
se asociază frecvent cu aplazia radială
sau cu sinostoza radiocubitală) şi mai
uşoară la membrele inferioare (unde
pot fi vizualizate agenezii, amputaţii
prin bride amniotice, osteocon-
droplazii sau disostoze).
Malformaţii viscerale
La nivelul tubului digestiv pot fi
diagnosticate ecografic atrezii şi ste-
noze esofagiene, duodenale sau intes-
tinale (suspicionate prin vizualizarea
unor formaţiuni lichidiene situate pro-
ximal obstacolului - stomacul sau
porţiuni de intestin pline cu lichid),
malformaţii ale peretelui abdominal
(omfalocel, laparoschizis şi hernii dia-
fragmatice), ocluzia intestinală (dila-
taţii hipoecogene cu ecouri punctifor-
me în interior rezultate prin acumu-
lare de meconiu) şi peritonita meco-
nială (se vizualizează meconiul în
cavitatea peritoneală sub forma unei
lame hipoecogene care dublează pere-
tele abdominal).
Dintre malformaţiile aparatului
urinar care pot fi diagnosticate eco-
grafic amintim hidronefroza, megau-
12 Aspecte ecografice în obstetrică şi ginecologie
reterul, agenezia renală unilaterală
sau bilaterală, boala polichistică hepa-
torenală, megavezica şi tumorile
renale.
Malformaţii ale organelor genitale
- ectopia testiculară - atunci când este
bilaterală trebuie controlate şi alte
malformaţii (de exemplu sindromul
Prune-Belly care asociază absenţa
musculaturii peretelui abdominal,
testicule necoborâte în scrot, displazie
renală, distensie vezicală şi malforma-
ţii nervoase)
- hidrocelul
- chisturile ovariene
- hidrocolposul - format ca urmare a
acumulării secreţiilor vaginale datori-
tă imperforaţiei himenului sau atreziei
vaginale.
Utilizarea examenului eco Doppler
permite diagnosticarea malformaţiilor
cardiovasculare: defectele septale a-
triale şi ventriculare, anomalii ale a-
paratului valvular (atrezia tricuspidia-
nă, atrezia mitralei şi hipoplazia ini-
mii stângi) sau anomalii ale marilor
vase (tetralogia Fallot, coarctaţia de a-
ortă, transpoziţia marilor vase etc).
Diagnosticul ecografic al morţii fe-
tale
Poate fi stabilit din luna a 3-a de
sarcină pe baza semnelor directe: ab-
senţa bătăilor cordului fetal şi a miş-
cărilor active.
Semnele ecografice indirecte care
orientează diagnosticul sunt:
• modificări ale contururilor fetale
(deformări, aplatizări)
• imbibiţia ţesuturilor moi, cu apa-
riţia dublului contur, cel mai precoce
la nivel cranian (aspect de dublu
contur cu halou pericranian)
• modificarea aspectului structuri-
lor interne fetale (în primul rând dis-
pariţia structurilor normale intracrani-
ene)
• lichefierea structurilor intracrani-
ene fapt ce determină încălecarea oa-
selor craniene
• acumularea de epanşamente
lichidiene intratoracice şi
intraabdominale
• creşterea grosimii placentei cu
diminuarea ecogenităţii acesteia (prin
edem)
2. GINECOLOGIE
Rappel anatomic
Uterul este un organ musculos ca-
vitar de forma unui trunchi de con cu
baza mare orientată în sus. În porţiu-
nea mijlocie, uterul prezintă o îngus-
tare circulară (istmul uterin) care îl
împarte în două porţiuni diferite ca
formă şi dimensiuni: una superioară,
mai voluminoasă (corpul uterin) şi
alta inferioară (colul uterin).
Ecografie abdominală
Corpul uterin are aspect conoid cu
două feţe (vezicală şi intestinală),
două margini (dreaptă şi stângă), fun-
dul şi două unghiuri tubare (coarnele
uterine).
Colul uterin are formă cilindrică,
uşor bombat la mijloc. Extremitatea
superioară a vaginei se inseră pe col
de-a lungul unei linii circulare astfel
încât, anatomic, se descrie porţiunea
supravaginală a colului (de formă ci-
lindrică) şi porţiunea vaginală (de
aspect cilindric). În vârful colului se
găseşte un orificiu (ostiul sau orificiul
extern al colului) care conduce în
cavitatea uterină.
Uterul este situat în centrul pelvi-
sului, între vezica urinară şi rect, şi a-
re la femeia adultă nulipară dimensi-
unile de 7/5/3 cm, iar la multipare
8/6/4 cm (lungime/lăţime/grosime).
Peritoneul se reflectă de pe faţa ante-
rioară a corpului uterin pe vezica uri-
nară (formând recesul vezico-uterin)
şi posterior pe rect (formând fundul
de sac Douglas).
Ovarele sunt două formaţiuni ovo-
ide, cu dimensiuni de 4/3/1 cm, dispu-
se lateral de corpul uterin în apropie-
rea peretelui lateral al pelvisului. Îm-
preună cu tubele şi ligamentele largi
formează anexele uterului.
Tubele (trompele uterine) sunt do-
uă conducte musculo-membranoase
cu lungimea de aproximativ 10-12 cm
care se întind de la coarnele uterine la
ovare.
Metodologie de examinare
13
Examinarea ultrasonografică a ute-
rului şi anexelor se poate face pe cale
abdominală suprapubiană sau trans-
vaginal. Pregătirea pacientei pentru
examinarea genitală prin ecografie
abdominală necesită ca vezica urinară
să fie în stare de plenitudine. Pentru
aceasta pacienta va ingera cu apro-
ximativ 2 ore înaintea examinării 300-
400 ml lichide fără să urineze. Vezica
urinară astfel destinsă va crea o
fereastră ecografică ideală pentru
vizualizarea organelor genitale in-
terne. Se practică secţiuni longitudi-
nale, oblice şi transversale suprapu-
biene cu pacienta în decubit dorsal.
Se utilizează transductoare sectoriale
sau convexe cu frecvenţa de 3,5-5
MHz.
Pe secţiune longitudinală uterul se
vizualizează ca o formaţiune pirifor-
mă, uşor aplatizată, cu contur regulat,
dispusă între vezica urinară şi rect.
Pe secţiuni transversale corpul uterin
are formă ovoidă, cu axul mare dispus
transversal, iar istmul şi colul au aspect
rotunjit. Vagina se vizualizează ca o
formaţiune elipsoidală, hipoecogenă
care are în centru o linie ecogenă
reprezentând cavitatea virtuală.
La femeia adultă nulipară dimensi-
unile ecografice normale ale uterului
sunt: 7,5 cm lungime/4,5 cm diame-
trul transvers/3,5 cm diametrul ante-
ro-posterior. La multipare aceste di-
mensiuni cresc cu 1-2 cm pentru fie-
care diametru. La menopauză, uterul
măsoară 3,5-5 cm în lungime şi 1,2-
1,5 cm în diametrul antero-posterior.
14 Aspecte ecografice în obstetrică şi ginecologie
Vasele arcuate şi vasele uterine
periferice pot fi vizualizate prin tehni-
ca Doppler, mai uşor la jumătatea ci-
clului menstrual. La pacientele hiper-
tensive, diabetice, cu afecţiuni renale
cronice sau ateromatoase aceste vase
pot prezenta calcificări.
Miometrul are un aspect omogen,
uşor hipoecogen, în centrul uterului se
vizualizează o linie fină hiperecogenă
corespunzătoare cavităţii uterine.
Aspectul endometrului şi mucoasei
endocervicale se modifică în funcţie
de ciclul menstrual: preovulator se
vizualizează ca o structură
hipoecogenă, omogenă, delimitată de
trei formaţiuni liniare (două la limita
endometru-miometru şi linia centrală
care separă mucoasa celor doi pereţi
uterini). De-a lungul ciclului
menstrual, endometrul creşte progre-
siv în grosime şi devine hiperecogen
pe măsură ce se dezvoltă stratul su-
perficial (funcţional). În mod normal
grosimea endometrului este de 6-8
mm şi depăşeşte 10 cm în cazurile de
hiperplazie.
Linia endocavitară este fină şi poa-
te fi vizualizată indiferent de vârsta
pacientei. Apare dedublată în peri-
oada menstruală (când cavitatea men-
struală este ocupată de sânge şi resturi
endometriale) şi dispare la uterul
gravid cu vârsta sarcinii mai mare de
6 săptămâni.
Orificiul extern al colului uterin nu
poate fi vizualizat decât prin ecografie
transvaginală.
Poziţia uterului în micul bazin este
apreciată în funcţie de situarea cor-
pului uterin faţă de axul pelvian. Când
corpul uterin este situat în faţa axului
pelvian (situaţia cea mai frecventă)
poziţia este definită ca anteversie, iar
când este dispus posterior faţă de axul
pelvian poziţia este de retroversie.
Unghiul format între axa corpului
şi axa colului uterin este numit unghi
de flexiune (normal 100-120). Când
unghiul are deschidere anterioară ute-
rul este dispus în anteflexie iar când
are deschidere posterioară este vorba
de retroflexie uterină.
Laterodevierea este un termen care
defineşte poziţionarea corpului uterin
lateral faţă de col şi vagină (care
rămân pe linia mediană).
Examinarea ecografică transabdo-
minală a ovarelor se poate face numai
cu vezica urinară în stare de pleni-
tudine. Se vizualizează ca două for-
maţiuni ovalare cu ecostructură
omogenă, contur uşor neregulat, dis-
puse laterouterin. Dimensiunile ovare-
lor variază în raport cu etapele biolo-
gice ale femeii: în perioada de activi-
tate genitală măsoară 3-3,5 cm în ax
longitudinal, 1,5-2 cm lăţime şi 1-1,5
cm grosime. După menopauză di-
mensiunile se reduc cu aproximativ 1
cm pentru fiecare diametru.
În raport cu fazele evolutive ale ci-
clului menstrual, la nivelul ovarelor
se pot vizualiza mici formaţiuni chis-
tice, până la 3 cm, considerate fiziolo-
gice (foliculi ovarieni). În momentul
ovulaţiei poate apare o lamă fină de
lichid în fundul de sac Douglas.
Ecografie abdominală
Aspecte ecografice în patologia
uterină
Malformaţii uterine
Anomalii congenitale ale uterului
şi vaginului sunt evaluate în mod o-
bişnuit prin examen clinic, histerosal-
pingografie, celioscopie şi tomografie
computerizată. Prin examinare e-
cografică pot fi evidenţiate următoa-
rele malformaţii:
• uterul septat - este diagnosticat
prin vizualizarea unei formaţiuni lini-
are, hipoecogene care pleacă de la
fundul uterului spre col separând ast-
fel două mase endometriale distincte
• duplicaţia uterină - se caracteri-
zează prin prezenţa a două mase u-
terine
• uterul unicorn
• hipoplazia uterină
Fibromul uterin
Este o tumoră benignă cu structu-
ră fibromiomatoasă. Aspectele eco-
grafice sunt variate în funcţie de di-
mensiuni şi de localizarea fibromului.
La dimensiuni mici se vizualizează ca
formaţiuni nodulare, unice sau
multiple, hipoecogene, neomogene,
localizate intramural, subseros sau
submucos. Fibroamele de dimensiuni
mari determină creşterea dimensiuni-
lor uterului şi bombarea conturului
acestuia, uneori chiar deplasarea din
poziţia normală. Ecostructura este ne-
15
omogenă, cu mici puncte de calcifi-
care sau imagini transsonice determi-
nate de zonele de necroză.
Precizarea localizării fibromului
este foarte importantă la pacientele
care au cicluri menstruale prelungite
deoarece s-a demonstrat asocierea he-
moragiilor genitale abundente cu lo-
calizarea submucoasă a tumorii.
Nodulii fibromatoşi pediculaţi, cu
localizare subseroasă pot ridica pro-
bleme de diagnostic diferenţial cu
formaţiunile tumorale localizate la
nivelul ovarului sau trompelor (se va
urmări în aceste cazuri aspectul liniei
endocavitare care apare deviată sau
întreruptă în cazul fibroamelor).
Este necesar ca, mai ales la prima
ecografie la care se diagnostichează
fibroamele, să se descrie cu atenţie
numărul, dimensiunea şi localizarea
acestora, elemente care vor fi urmări-
te ulterior periodic prin examene eco-
grafice repetate.
Complicaţiile fibroamelor uterine
care pot fi diagnosticate prin examen
ecografic sunt:
• degenerescenţa edematoasă - de-
termină accentuarea caracterului hipo-
ecogen al formaţiunii, cu contur difuz
• necrobioza septică sau aseptică
se delimitează sub forma unei mase
tumorale cu structură mixtă (zone hi-
poecogene lichidiene şi zone cu eco-
genitate accentuată corespunzând
ţesutului fibros)
• calcificările - realizează imagini
hiperecogene cu con de umbră
posterioară
16 Aspecte ecografice în obstetrică şi ginecologie
• adenomiomatoza uterină - deter-
mină creşterea simetrică a uterului cu
diminuarea ecogenităţii miometrului
infiltrat de ţesutul endometrial
Patologia cavităţii uterine
În mod normal, cavitatea uterină se
vizualizează ecografic sub forma unei
linii subţiri, hiperecogene, rezultate
prin reflectarea fasciculului de ul-
trasunete de suprafaţa endometrului.
• hematometria - reprezintă acu-
mularea sângelui menstrual în cavita-
tea uterină datorită unei obstrucţii în
calea de evacuare (imperforaţie a hi-
menului, atrezie vaginală, tumori ma-
ligne cu localizare la nivelul colului
uterin etc). Ecografic se constată dis-
pariţia liniei endometriale şi prezenţa
în cavitatea uterină a unei colecţii
hipoecogene, neomogene (sânge şi
detritusuri)
• hiperplazia endometrială - se ca-
racterizează ecografic prin îngroşarea
endometrului (peste 10 mm grosime),
cu aspect hiperecogen şi prezenţa în
interior a unor mici structuri
hipoecogene (glandele endometriale
dilatate). Afecţiunea poate avea cauză
hormonală (stimulare prelungită
estrogenică) sau neoplazică (asocierea
carcinomului endometrial). Aspectul
ecografic al hiperplaziei endometriale
trebuie diferenţiat de reacţia
deciduală în cazul unei sarcini de
vârstă mică (sub 5 săptămâni) sau de
imaginea caducei în contextul unei
sarcini extrauterine
• polipii endometriali - sunt rezul-
tatul unei hiperplazii a glandelor şi ţe-
sutului stromal. Ecografic, se vizua-
lizează ca formaţiuni rotunde, hiper-
ecogene care destind uşor cavitatea
uterină
• pseudosacul ovular - apare ca o
imagine transsonică sau hipoecogenă,
ovalară, fără delimitare hiperecogenă
în periferie (aşa cum se întâmplă în
sarcina normală). Aspectul se
întâlneşte în hipotonia uterină,
malformaţii uterine, retenţia de ou
mort, sarcina extrauterină etc
• dispozitivele contraceptive intra-
uterine (steriletele) - se vizualizează
ca imagini hiperecogene, liniare care
ocupă linia endocavitară. Ecografia
este utilă pentru precizarea localizării
steriletului şi depistarea eventualelor
complicaţii locale
Vizualizarea steriletului în poziţie
joasă şi apariţia liniei endocavitare
spre fundul uterului denotă am-
plasarea incorectă a dispozitivului
contraceptiv.
• carcinomul endometrial - în sta-
dii incipiente nu determină creşterea
dimensiunilor uterului. Formaţiunea
se vizualizează ca o masă hiperecoge-
nă, neomogenă (prin prezenţa unor
zone chistice), cu contur neregulat. Se
poate asocia hematometrie. În stadiile
avansate uterul apare mărit de volum,
cu endometru îngroşat peste 15 mm
care impune obligatoriu efectuarea
chiuretajului bioptic
Patologia colului uterin
Ecografie abdominală
• carcinoamele de col se vizuali-
zează prin creşterea dimensiunilor co-
lului, cu limite imprecise şi ecostruc-
tură neomogenă. Prin invazia de
vecinătate infiltrează ureterele şi de-
termină hidronefroză
• chisturile Naboth sunt formaţiuni
fără semnificaţie patologică care se
vizualizează ca zone transsonice, bine
delimitate, unice sau multiple. Când
ajung la dimensiuni mari pot crea
confuzie cu tumorile pelvine
Aspecte ecografice în patologia
ovariană
Ecografia abdominală şi endovagi-
nală completează examenul gineco-
logic în diagnosticarea afecţiunilor
anexiale şi în supravegherea utilizării
inductorilor medicamentoşi ai o-
vulaţiei. La aceeaşi pacientă cele două
ovare pot avea aspecte ecografice
diferite determinate de numărul şi
dimensiunile foliculilor ovarieni pre-
zenţi în diferite faze ale ciclului
menstrual.
• chistul seros - se vizualizează ca
o formaţiune transsonică, cu pereţi
fini, bine delimitată, cu fenomen de
amplificare acustică
• chistul mucoid - are pereţii mai
groşi şi conţinut hipoecogen cu mici
ecouri diseminate în interior
• chistul dermoid (teratomul) se
dezvoltă dintr-un rest de ţesut embri-
onar şi are o structură intens neomo-
genă, heterogenă (cu conţinut li-
chidian, solid şi calcificări). Imaginile
17
ecografice ale chisturilor dermoide
sunt extrem de variate în funcţie de
elementele conţinute; astfel pot fi
întâlnite şi aspecte pseudochistice, as-
pect de formaţiune tumorală relativ
omogenă, ecodensă sau structură
complexă cu zone solide şi lichide cu
ecouri flotante în interior (generate de
grăsimile din conţinutul lichidian)
• ovarele polichistice: ecografic se
constată creşterea dimensiunilor ova-
relor, unilateral sau bilateral cu pre-
zenţa de numeroase formaţiuni chis-
tice de mărimi diferite bine delimi-
tate, cu contur fin, regulat
• endometrioza ovariană nu are as-
pect ecografic caracteristic. Cel mai
adesea se vizualizează ca o structură
hipoecogenă, neomogenă, cu contur
neregulat care impune diferenţierea
de tumorile maligne ovariene
• cancerul ovarian se vizualizează
ca o masă tumorală cu conţinut mixt
sau lichidian, contur neregulat şi
pereţi groşi. Determină creşterea
semnificativă a dimensiunilor ova-
rului afectat şi se însoţeşte de obicei
de ascită secundară metastazelor
peritoneale. Utilizarea ecografiei en-
dovaginale a permis diagnosticarea
tumorilor maligne ovariene încă din
stadii precoce pe baza aspectului mor-
fologic dar şi prin studiul velocimetri-
ei Doppler color (în tumorile maligne
vascularizaţia este caracterizată de
creşterea vitezei diastolice cu scă-
derea indicelui de pulsatilitate şi a
indicelui de rezistenţă).
18 Aspecte ecografice în obstetrică şi ginecologie
Aspecte ecografice în patologia
trompelor uterine
Aşa cum am menţionat la începu-
tul acestui capitol, în mod normal,
trompele uterine nu pot fi vizualizate
prin ecografie abdominală. În condiţii
patologice, trompa se dilată şi se
vizualizează ca o formaţiune cilin-
drică, cu pereţi ecogeni la nivelul că-
rora se pot vizualiza uneori mici
excrescenţe polipoide.
• piosalpinxul - se vizualizează ca
o formaţiune tumorală hipoecogenă
cu pereţi groşi, neregulaţi, cu conţinut
neomogen, dispusă parauterin
• hidrosalpinxul - apare ca o forma-
ţiune transsonică, ovoidală, cu pereţi
fini şi contur regulat, orientată cu axul
lung în sens antero-posterior
• sarcina tubară - poate fi suspi-
cionată ecografic pe baza semnelor
directe (vizualizarea trompei dilatate,
cu imagine de sac ovular şi semne ale
activităţii embrionare) sau semnelor
indirecte (apariţia pseudosacului
ovular intrauterin, prezenţa de ecouri
dense intrauterine care corespund
imaginii caducei, lamă fină de lichid
în fundul de sac Douglas). Pentru
certitudine este necesară practicarea
ecografiei endovaginale şi efectuarea
unui test imunologic de sarcină
Patologia vaginei
• chistul vaginal - este, în general,
unilocular şi se vizualizează ca o for-
maţiune ovalară, transsonică, cu con-
tur net şi delimitare clară în periferie
• hematocolposul - se vizualizează
ca o formaţiune ovalară, hipoecogenă,
bine delimitată, situată retrovezical pe
linia mediană (pe secţiuni
transversale). Pe secţiune longi-
tudinală colecţia lichidiană are aspect
fuziform cu axul lung orientat sagital.
Se asociază frecvent cu hematometrie
şi hematosalpinx de reflux bilateral.