ECOGRAFIE DOPPLER - PRINCIPII,
APLICAŢII ÎN PRACTICA MEDICALĂ
autor1, autor2
Efectul Doppler, descris de
Christian Johann Doppler în 1942,
defineşte comportamentul lungimii şi
a frecvenţei ultrasunetelor
recepţionate faţă de cele emise în
condiţiile în care sursa sonoră şi
receptorul se află în mişcare unul faţă
de celălalt.
În funcţie de aceşti parametri pot
exista trei situaţii:
• sursa sonoră se apropie de
receptor
În această situaţie frecvenţa de
recepţie (FR) este mai mare decât
frecvenţa de emisie (FE).
• sursa sonoră se depărtează de
receptor
Frecvenţa de emisie este mai mare
decât frecvenţa de recepţie.
• sursa sonoră este staţionară faţă
de receptor
Frecvenţa de emisie este egală cu
frecvenţa de recepţie.
Diferenţa între frecvenţa de
recepţie şi frecvenţa de emisie
reprezintă frecvenţa diferenţială
(FD=doppler shift) care poate fi
reprezentată grafic şi auditiv.
FD = FR - FE
În corpul uman, efectul Doppler
este utilizat pentru analiza fluxului
sanguin (scurgere laminară,
turbulentă, viteză, direcţie etc) prin
studierea ecourilor reflectate de
fişicurile de hematii aflate în mişcare
în interiorul vaselor sanguine. Practic,
explorarea Doppler analizează
variaţiile frecvenţei diferenţiale în
funcţie de timp şi le înscrie pe un
traseu grafic.
De obicei, traseele pe curba
Doppler sunt oblice deoarece fluxul
sanguin suferă modificări de viteză:
cele orientate oblic ascendent indică
faptul că între momentul 1 şi 2 fluxul
sanguin a suferit o acceleraţie şi
invers în cazul deceleraţiei (pantă
descendentă).
Cu ajutorul FD se poate calcula
viteza fluxului sanguin, utilizând
ecuaţia Doppler:
V = FD x C/2 x FE x cos 
unde: FD = frecvenţa diferenţială
C=viteza de deplasare a
ultrasunetelor în mediul respectiv (de
obicei 1540 m/sec)
FE = frecvenţa ultrasunetului
emis
 = unghiul de abord (sau de
mişcare) - unghiul pe care îl face
148
fasciculul de ultrasunete cu direcţia
fasciculului sanguin.
Se observă din această formulă că
o examinare Doppler de calitate
depinde în mod esenţial de doi
parametri:
• unghiul de abord 
Dacă  = 90, atunci cos  = 0, iar
raportul FD/0 tinde spre infinit, deci
fie nu se obţine semnal Doppler sau
acesta este neinterpretabil. Rezultă că
într-o explorare Doppler trebuie
încercat ca fasciculul de ultrasunete
emis să fie cât mai paralel cu fluxul
de sânge din vas deoarece în aceste
condiţii  = 0  cos  = 1, iar
raportul FD x C/ 2 x FE x cos 
devine FD x C/ 2 FE reflectă cu
fidelitate viteza fluxului sanguin.
În organism însă acest lucru nu se
poate obţine decât pentru trunchiul
celiac şi trunchiul arterei pulmonare
(care au dispoziţie antero-
posterioară). Pentru toate celelalte
vase trebuie încercat să obţinem un 
sub 60 altfel se obţin erori foarte
mari şi explorarea nu e concludentă.
Aparatele moderne de ecografie
sunt dotate cu toate echipamentele
necesare reglajelor semnalului
Doppler inclusiv un dispozitiv de
ajustare a unghiului sub care se
realizează abordul vaselor sanguine
de către fasciculul de US emis de
transductor.
• frecvenţa de emisie a analizei traseului Doppler se pot
ultrasunetelor este al doilea element
care inluenţează examinarea Doppler.
Cu cât frecvenţa de emisie este mai
Ecografie abdominală
mică (mai apropiată de 1) cu atât
acurateţea explorării este mai bună
(deci trebuie ales cu atenţie
trasnductorul cu care se face
examinarea).
Informaţiile oferite de examinarea
Doppler sunt:
• prezenţa fluxului sanguin este
înregistrată pe ecranul ecografic sub
forma unei deflexiuni faţă de linia 0
• sensul de deplasare a fluxului
sanguin este stabilit convenţional în
modul următor:
- dacă fluxul se îndreaptă spre trans-
ductor, deflexiunea corespunzătoare
se înscrie în cadranul pozitiv
(deasupra liniei 0)
- dacă fluxul se depărtează de trans-
ductor, deflexiunea se înscrie în ca-
dranul negativ (sub linia 0)
• viteza de deplasare a fluxului
sanguin - rezultată prin calculul
ecuaţiei Doppler şi afişată automat de
computer pe ecranul ecografic
• caracterul laminar sau turbulent
al fluxului poate fi apreciat numai în
tehnica Doppler pulsat (se traduce
prin fenomenul de lărgire spectrală)
• numărul de hematii care
participă la generarea semnalului
Doppler poate fi apreciat orientativ
prin tehnica power Doppler
• informaţii derivate: în urma
obţine date referitoare la gradientul
presional de o parte şi de alta a unei
Aspecte ecografice în patologia tubului digestiv
stenoze, severitatea stenozei, debitul
sanguin într-un vas etc.
Modalităţi de examinare
Doppler
• Doppler continuu - permite
detectarea prezenţei şi sensului
fluxului sanguin prin vase, dar în
cazul regiunilor cu circulaţie
complexă (de exemplu cordul) unde
se întâlnesc fluxuri sanguine cu viteze
şi direcţii diferite la diverse
profunzimi nu se pot obţine informaţii
corecte referitoare la caracteristicile
curentului sanguin. Aparatele sunt
relativ simple prin construcţie
(transductorul are în componenţă
două cristale piezoelectrice dintre
care unul emite în mod continuu
ultrasunete iar celălalt le
recepţionează), au cost redus, dar
descarcă asupra organismului un flux
semnificativ de energie acustică.
Semnalul Doppler apare sub forma
unor deflexiuni pozitive şi/ sau
negative faţă de linia de referinţă.
• Doppler pulsat permite analiza
fluxului sanguin într-o zonă limitată şi
strict definită a organismului reperată
pe imaginea 2D. aparatele sunt dotate
cu transductoare care emit şi
recepţionează ultrasunete în mod
alternativ oferind astfel o reprezentare
spectrală a vitezelor într-un eşantion
de volum.
Pe imaginea bidimensională
examinatorul selectează în
149
profunzime o zonă limitată ce
urmează a fi explorată (eşantionul de
volum) în această zonă urmând a fi
cercetată viteza de deplasare a
fluxului sanguin, sensul fluxului,
caracterul laminar sau turbulent al
scurgerii. Computerul transformă
variaţiile frecvenţei diferenţiale în
variaţii ale vitezei fluxului sanguin pe
care le afişează ulterior pe ecran.
Pentru fiecare moment al curbei
Doppler este determinată viteza
minimă şi maximă din eşantionul
studiat rezultând astfel un spectru al
vitezelor în funcţie de timp. În
scurgerea laminară, diferenţa între
vitezele de deplasare ale hematiilor
fiind mică, apare un spectru îngust şi
invers în fluxurile turbulente în care
se întâlneşte lărgire spectrală iar
fereastra spectrală dispare.
Tehnica Doppler pulsat (fig…)
este caracterizată aşadar prin:
- eşantion de volum
- reprezentare spectrală a vitezelor
- detectarea vectorială a sensului de
scurgere a sângelui
- rezoluţia spaţială
- flux mic de energie acustică
Dezavantajele tehnicii Doppler
pulsat sunt legate de frecvenţa mare a
artefactelor, fapt ce necesită o serie de
corecţii (filtru parietal, corecţia
unghiului de abord, înclinarea
fasciculului de US emise) pentru
obţinerea unei iamgini clare.
• Doppler color este o variantă
evoluată a tehnicii Doppler pulsat.
Examinatorul delimitează pe imaginea
150
bidimensională o anumită zonă în
interiorul căreia fiecare punct este
examinat de aparat prin Doppler
pulsat. Se obţine în acest fel o hartă
color a vitezelor medii şi instantanee
ale fluxului sanguin în zona
examinată. Codificarea color este
realizată instantaneu astfel încât
rezultă o imagine bidimensională în
timp real a fluxului sanguin în vase.
Informaţiile obţinute prin tehnica
Doppler color sunt următoarele
- prezenţa fluxului sanguin în vas - se
traduce prin prezenţa culorii albastru
sau roşu
- sensul fluxului este codificat
convenţional cu roşu pentru fluxul
care se apropie de transductor şi
albastru pentru cel care se depărtează
- viteza fluxului - cu cât viteza este
mai mare, cu atât nuanţa culorii
respective este mai deschisă (de
exemplu fluxul sanguin care se
apropie de transductor cu viteză mare
va avea o nuanţă de roz)
- caracterul laminar sau turbulent al
fluxului - fluxurile laminare au
culoare roşie sau albastră în funcţie de
sensul deplasării. Dacă se produc
turbulenţe, apar variaţii mari ale
vitezei medii fapt ce va duce la
adăugarea unei nuanţe de verde la
culoarea primară. Fluxul turbulent cu
sens de scurgere orientat către
transductor este colorat în portocaliu
(amestec de roşu şi verde). Fluxul
turbulent care se depărtează de
transductor va fi colorat în turcoaz
(amestec de albastru şi verde).
Ecografie abdominală
Fluxurile turbulente cu viteze foarte
mari au aspect de mozaic.
• power Doppler este o tehnică ce
analizează doar prezenţa fluxului
sanguin şi numărul de hematii aflate
în mişcare (puterea, amplitudinea
fluxului sanguin). Metoda e
nondirecţională (nu analizează sensul
de curgere a sângelui) şi nu determină
vitezele de deplasare a sângelui în
vase, dar are o sensibilitate mare
pentru fluxurile lente care nu pot fi
depistate prin Doppler color. Apariţia
culorii semnifică existenţa fluxului
sanguin într-un anumit teritoriu iar
intensitatea culori se corelează cu
numărul hematiilor care produc
semnalul Doppler.
Semiologie Doppler
Traseul Doppler normal are
anumite particularităţi în funcţie de
tipul vasului explorat. Pentru fluxurile
arteriale se descriu două aspecte:
• curba Doppler de tip rezistenţă
înaltă
Este o curbă multifazică, cu
accelerare şi decelerare rapidă, viteză
maximă în sistolă mare, undă de recul
la începutul diastolei, undă
anterogradă la mijlocul diastolei şi
oscilaţii mici sau absenţa semnalului
de-a lungul diastolei.
Această curbă Doppler este
caracteristică aortei abdominale,
arterelor iliace comune, externe,
arterele membrelor inferioare şi
Aspecte ecografice în patologia tubului digestiv
superioare şi arterele musculare ale
trunchiului.
• curba Doppler de tip rezistenţă
joasă
Este o curbă monofazică, cu
accelerare mai lentă a fluxului
sanguin, decelerare lentă, viteză
sistolică maximă mai redusă, prezenţa
continuă a fluxului spre organul
irigat.
Se întâlneşte în arterele viscerale
(renale, trunchiul celiac, hepatică,
splenică, arterele testiculare, ovariene,
uterine), carotide, arterele vertebrale
etc.
După analiza acestor curbe
Doppler se pot calcula o serie de
parametri indici) utili pentru studiul
patologiei vasculare.
A = viteza maximă sistolică
B = viteza telediastolică
Viteza medie a fluxului = media
tuturor vitezelor instantanee pe
parcursul unei revoluţii cardiace
Raportul sistolico-diastolic (RSD)
= A/B
Indicele de rezistenţă (RI) = A-
B/A, deci este subunitar totdeauna
Indicele de pulsatilitate (IP) = A -
B/v medie, normal este > 4
Fluxurile venoase se
caracterizează prin curbă Doppler de
tip central sau periferic:
• curba Doppler de tip central
traduce un flux pulsatil cu o
componentă de avansare spre inimă
(în diastola atrială) şi o componentă
de recul (în sistola ventriculară).
151
Acest tip de flux se întâlneşte în
venele cave, hepatice, renale, jugulare
şi subclavii.
• curba Doppler de tip periferic
caracterizează fluxurile venoase cu
viteză mică şi scurgere continuă într-
un singur sens (spre cord).
Are modulaţie respiratorie (de
exemplu în timpul inspirului viteza
fluxului în venele membrelor
inferioare scade şi creşte în teritoriul
cav superior) şi se întâlneşte în venele
iliace externe, femurale, tibiale,
venele axilare şi ale membrului
superior, sistemul venos port.
Patologie arterială
• absenţa semnalului Doppler în
artere semnifică ocluzia arterială sau
poziţionarea incorectă a
transductorului (fasciculul de
ultrasunete este perpendicular pe
direcţia de scurgere a fluxului
sanguin)
• schimbarea caracterului normal
al semnalului Doppler:
- din rezistenţă joasă în rezistenţă
înaltă semnifică o stenoză strânsă în
aval, vasoconstricţie în aval sau
existenţa unei fistule arterio-venoase
în amonte
- din rezistenţă înaltă în rezistenţă
joasă traduce o vasodilataţie (de efort,
medicamentoasă sau postchirurgicală)
sau existenţa unei circulaţii colaterale
cu stenoză în amonte
152
• inversarea sensului fluxului
sanguin poate fi întâlnită în ocluziile
arteriale
• lărgirea spectrală a semnalului
Doppler se întâlneşte în fluxurile
turbulente datorate stenozelor în
amonte, neregularităţilor peretelui
arterial, cudurilor sau sinuozităţilor
vasculare
• modificarea vitezelor fluxului
sanguin:
- creşterea vitezei maxime sistolice
poate apare în segmentele vasculare
intra şi poststenotice sau în situaţiile
de creştere a debitului sanguin în
vasul respectiv
- creşterea vitezei diastolice se
întâlneşte în caz de vasodilataţie
periferică sau fistule arterio-venoase
- scăderea vitezei maxime sistolice
traduce o stenoză severă sau o scădere
a debitului sanguin în teritoriul
vascular explorat
- scăderea vitezei diastolice semnifică
a stenoză strânsă în aval,
vasoconstricţie, edem sau fibroză
interstiţială care determină creşterea
rezistenţei periferice în aval
Patologie venoasă
• absenţa fluxului venos semnifică
ocluzia venoasă (tromboză) sau
reglarea incorectă a unghiului de
abord (fasciculul de ultrasunete
perpendicular pe fluxul sanguin)
• schimbarea caracterului fluxului
venos
Ecografie abdominală
- din aspect central în periferic
semnifică stenoză venoasă intrinsecă
(tromboză parţială) sau extrinsecă
- din aspect periferic în central se
întâlneşte în insuficienţa tricuspidiană
• inversarea sensului fluxului
poate fi:
- spontană în insuficienţele venoase
severe
- provocată (prin manevre de
provocare) în cazurile de
incompetenţă valvulară venoasă
• modificări ale modulării
respiratorii a fluxului venos
- absenţa modulării se întâlneşte în
obstrucţiile venoase în aval
Aspecte eco Doppler în
patologia abdominală
Patologia arterelor renale
Examenul Doppler al arterelor
renale începe prin identificarea
arterelor la emergenţa din aortă
(secţiuni frontale în flanc pe linia
axilară posterioară). Fluxul în arterele
renale este de tip rezistenţă joasă,
negativ (se îndepărtează de
transductor).
Viteza sistolică maximă în artera
renală principală este mai mică de 1,5
m/sec.
Stenoza de arteră renală poate fi
diagnosticată Doppler pe baza
semnelor directe (fenomen de lărgire
spectrală cu creşterea vitezei maxime
sistolice peste 1,8 m/sec) sau indirecte
Aspecte ecografice în patologia tubului digestiv
(raportul vitezelor sistolice în artera
renală/aortă este peste 3,5 - normal
sub 2 - şi timpul de accelerare
sistolică peste 70 milisecunde -
normal 20-40 msec)
Ocluzia arterei renale este
sugerată de absenţa semnalului
Doppler atât în artera renală cât şi în
interiorul rinichiului.
Patologia vaselor digestive
Examenul Doppler al vaselor
digestive se face cu pacientul à jeun,
în decubit dorsal pe secţiuni sagitale
sau longitudinale în funcţie de
segmentul vascular explorat. Aparatul
este setat pentru viteze mici şi medii
şi se face corecţia unghiului de abord
( sub 60).
În artera hepatică şi splenică, în
mod normal, se întâlneşte un flux cu
rezistenţă joasă a cărei viteză este de
maxim 70 cm/sec.
În sistemul venos port fluxul este
hepatopet, liniar, monofazic, cu viteze
joase de 16-26 cm/sec. Se
înregistrează uşoare oscilaţii
respiratorii şi postprandiale )dispariţia
complianţei respiratorii în vena portă
este un semn precoce de instalare a
hipertensiunii portale).
În trunchiul celiac se întâlneşte un
flux laminar, de tip rezistenţă joasă cu
viteze de 30-80 cm/sec.
Fluxul din arterele mezenterice are
aspect eco Doppler de tip rezistenţă
înaltă care se modifică postprandial
(capătă aspect de rezistenţă joasă) şi
viteze de 30-80 cm/sec.
153
Tromboza de venă portă poate fi
diagnosticată Doppler prin dispariţia
semnalului vascular în modul color şi
power Doppler şi evidenţierea
inversării sensului de scurgere a
fluxului sanguin. Pe lângă detectarea
trombului metoda permite aprecierea
extensiei trombozei, evaluarea
gradului obstrucţiei şi identificarea
circulaţiei colaterale.
Examenul eco Doppler este
deosebit de util şi pentru aprecierea
caracterului malign sau benign al
nodulilor parenchimatoşi hepatici.
Carcinomul hepatocelular forma
nodulară se vizualizează ca o
formaţiune hipoecogenă
(vascularizată arterial spre deosebire
de nodulii deregenerare), cu viteze
înalte în sistolă şi diastolă şi cu
scurtarea intervalului sistolo-diastolic
datorită neovasculazaţiei.
Hiperplazia nodulară focală se
vizualizează ca o formaţiune cu
vascularizaţie centrală, cu viteze
sistolice şi diastolice joase şi cu
interval sistolo-diastolic normal.
Asocierea tehnicii Doppler (pulsat,
color, power) la ecografia standard
bidimensională permite în acest mod
creşterea sensibilităţii diagnosticului
pozitiv în formaţiunile tumorale
abdominale (mai ales în cele cu
localizare intraparenchimatoasă) şi
monitorizarea evoluţiei acestora
(depistarea fistulelor arterio-venoase,
a zonelor de necroză intratumorală, a
trombozei maligne asociate etc).