Sunteți pe pagina 1din 4

DEX explică cuvântul sinceritate în modul următor: lipsă de prefăcătorie sau de viclenie, loialitate,

francheţe, din toată inima.

Se spune că pentru a reuși în viață trebuie să fii sincer, să îţi exprimi sentimentele într-un mod cât mai
cinstit și întotdeauna să fii un adept al loialitaţii. Și totuși, mulţi dintre noi îşi ascund adevăratele
sentimente încercând să creeze o mască pentru personalitatea lor. Vor să pară mai puternici… Masca nu
e însă suficientă, pentru că, de cele mai multe ori, creează contradicții ale sinelui cu sinele.

Renegările acestea ale afecţiunii, repetate într-un mod continuu nu duc decât spre nesiguranţă, spre
incertitudine și necunoaştere de sine. Ajungi să realizezi că îndoiala a pus stapânire pe fiinţa ta, iar tu
nu mai eşti cine credeai.

Omul ce își ascunde trăirile devine un neştiutor şi întotdeauna va încerca sa pară altcineva.Se va
strădui într-un mod repetat să se afirme, să de-a impresia că lui nu îi este frică de nimic, că pe el nu îl
va doborî nimeni. De fapt, fără să știe, este o ființă neajutorată…

Viața e simplă. Noi o complicăm inutil. Și sinceritatea face parte din simplitatea vieții. Nu ne costă
nimic să o promovăm în teorie și totuși sunt atât de puțini cei care o practică…

Am ales un pasaj scris de Mircea Eliade în care acesta vorbeşte despre sinceritate.

<<Mi se pare că foarte mulţi oameni îşi fac despre sinceritate o idee atît de puţin clară, încît ajunge
mai degrabă o superstiţie. Se spune: a fi sincer înseamnă a nu ascunde nimic celuilalt, a nu măslui
nimic, a te deschide de tot. Exact; dar criteriul acestei sincerităţi îl are întotdeauna celălalt, nu tu. Eşti
considerat sincer nu “cînd nu ascunzi nimic” celuilalt – ci cînd nu ascunzi ceea ce se aşteaptă de la tine
să nu ascunzi. Este paradoxal, dar aşa e; sinceritatea ta se verifică nu prin tine, ci prin celălalt. Eşti
sincer numai cînd spui ceea ce vrea şi ceea ce se aşteaptă altul de la tine să spui.
Dacă mărturiseşti unei prietene că e frumoasă şi inteligentă, în timp ce ea nu e nici una, nici alta – nu
eşti sincer. Dacă îi spui că e urîtă şi foarte puţin deşteaptă, eşti sincer. Dar dacă îi mărturiseşti că toate
acestea n-au absolut nici o importanţă, că ai avea alte lucruri de spus (de pildă, că îşi macină timpul
într-un mod stupid, că trăieşte o himeră, că îşi închipuie o sumă de lucruri care o depărtează de adevăr
şi de, hai să spunem, fericire) – atunci nu eşti nici sincer, nici nesincer, eşti nebun. “Sinceritatea” este o
voluptate amară pe care o caută fiecare dintre noi; amară pentru că adesea ne face să suferim; şi
totuşi o voluptate, pentru că ni se descoperă cele ce voiam să aflăm, şi, mai ales, pentru că ne
satisface acea eternă sete de a se vorbi de noi, de a constata că existăm (deoarece atragem atenţia
celorlalţi), că nu ne învîrtim într-o lume nefavorabilă (e ciudat cît de mult ne temem de o lume
“defavorabilă”, de un mediu străin, cu care nu putem comunica, faţă de care nu putem fi “sinceri”); de
a ne verifica şi justifica, într-un cuvînt, existenţa. Vrem să fie lumea sinceră cu noi ca să ne asigurăm că
nu sîntem singuri. Nimic nu dă mai mult decît sinceritatea acea certitudine că sîntem înconjuraţi de
prieteni, de oameni care ne iubesc; că nu sîntem singuri. De aceea, în ceasurile de mare singurătate se
fac cele mai multe confesiuni, se deschid sufletele, se caută unul pe altul; tocmai pentru a anula acel
înspăimîntător sentiment al solitudinii, al izolării definitive. Este şi sinceritatea un aspect al instinctului
de conservare, ca atîtea altele. Numai că, aşa cum am spus mai sus, sinceritatea aceasta este o
superstiţie a noastră, nu o realitate. Deoarece ni se cere să spunem numai acele lucruri sau acele
adevăruri pe care le aşteaptă tovarăşul nostru.
În fond, şi sinceritatea participă la acea foarte complicată clasă de sentimente şi orgolii care se
numeşte, în bloc, prietenie – şi care, trebuie s-o recunoaştem, constituie una dintre cele mai serioase
motive pentru a iubi viaţa. Şi în prietenie se întîmplă acelaşi lucru ca şi în sinceritate: eşti iubit nu
pentru ceea ce eşti tu, ci pentru ceea ce vede şi crede prietenul tău în tine. Tu, omul, eşti sacrificat
întotdeauna. Ca şi în “sinceritate”, în prietenie nu poţi fi tu însuţi. Eşti iubit nu pentru tine – ci eşti
iubit pentru ceea ce poţi da, ceea ce poţi justifica, sau verifica, sau contrazice, sau afirma în
sentimentele prietenului. Şi nu te poţi plînge, pentru că şi tu faci la fel: toată lumea face la fel…
Ceea ce întristează oarecum într-o prietenie este faptul că fiecare dintre prieteni sacrifică libertatea
celuilalt. Şi înţeleg prin “libertate” suma posibilităţilor lui, voinţa lui de a se schimba, de a se modifica,
de a se compromite. Eşti iubit pentru că prietenii s-au obişnuit cu tine să te vadă pe stradă, să te
întîlnească la cafenea sau pe terenul de sport, s-au obişnuit să-i întovărăşeşti la cinemtograf sau la
vizite, să-ţi placă, în general, cele ce le plac şi lor, să gîndeşti, iarăşi în general, ceea ce gîndesc şi ei.
Dacă însă într-o zi vrei să fii liber, şi vrei să faci altceva decît ceea ce se aşteaptă ei de la tine să faci –
atunci numai eşti un bun prieten; atunci incomodezi, oboseşti, stînjeneşti. Cîteodată eşti tolerat;
aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tăi libertăţii tale: toleranţa…
Prietenia cea mai încercată îţi dezvăluie uneori ziduri de nestrăbătut; parcă ţi-ar spune: “Pînă aici te-
am urmat, pînă aici te-am lăsat să intri; de-acum, eşti un carghios, eşti absurd, eşti ridicol; nu te mai
pot urma!”. Încercam zilele trecute să vorbesc cu cîţiva prieteni despre moarte – şi am cunoscut încă o
dată tristeţea de-a vedea cît de multe ziduri există între noi. Parcă mi-ar fi spus: “Dragă, fii serios şi
lasă prostiile la o parte!”. Ei nu voiau să simtă că ceea ce le par lor prostii poate însemna pentru mine
o problemă esenţială. Ei nu înţelegeau că s-ar putea discuta o asemenea problemă, că o puteau
combate – dar nicidecum demite dispreţuitor sau indiferenţi. De multe ori m-am întrebat ce-ar spune
prietenii mei dacă aş săvîrşi un act compromiţător, dar cerut urgent de libertatea mea; dacă, de pildă,
m-aş converti la iudaism, sau la baptism, sau aş deveni luptător de circ, sau campion de biliard; ceva,
în sfîrşit, care i-ar incomoda şi i-ar nelinşti. Ei n-ar judeca schimbarea din punctul meu de vedere. Ei n-
ar încerca să treacă o clipă în mine, ca să-mi înţeleagă nebunia. M-ar decreta pur şi simplu nebun,
poate m-ar tolera, sau poate m-ar lăsa cu desăvîrşire singur.
O prietenie nu se verifică în aşa-numitele “ceasuri grele” ale viţeii. O prietenie se verifică numai prin
capacitatea de libertate pe care i-o acorzi celuilalt. A ajuta pe un prieten în nevoie, a-l încălzi cu
mîngîierile tale, a-l încuraja cu “sincerităţile” tale nu înseamnă nimic. Altele sînt adevăratele probe ale
prieteniei: a nu-i încălca libertatea, a nu-l judeca prin punctul tău de vedere (care poate fi real şi
justificabil, dar poate nu corespunde experienţei destinului celuilalt), a nu-l preţui prin ceea ce îţi
convine sau te amuză pe tine, ci pentru ceea ce este pentru el însuşi, prin ceea ce trebuie el să
realizeze ca să ajungă un om, iar nu un simplu manechin.
Toate acestea însă nu ţi le cere nimeni, după cum nimeni nu-ţi cere adevărata sinceritate, ci numai
acea sinceritate pe care o doreşte el. Nu uitaţi că într-o prietenie nu contează numai ceea ce ia
celălalt. Fiecare luăm mai puţin decît ar trebui. Acesta este marele nostru păcat: că nu ni-e sete de
mult, că ne mulţumim cu sferturi; de aceea avem fiecare dintre noi atîta spaimă de ridicol. Nu numai
că nu dăm pe cît ar trebui, dar şi luăm cu mult mai puţin decît ni se ofera… >> Mircea Eliade
Aforisme şi citate celebre despre sinceritate
„Sinceritatea este un efort perpetuu pentru a ne manifesta sufletul exact aşa cum este el în
realitate.” – G.Bivolaru

„Sinceritatea este o deschidere a inimiil. Ea se găseşte la foarte puţini oameni şi aceea pe


care o vedem de obicei nu este decât o dibace ascundere, spre a ne atrage încrederea
celorlalţi.” – Francois de la Rochefoucauld

„Sinceritatea nu este o trăsătură de caracter, ci o expresie a inteligenţei. Sinceritatea este un


act de cunoaştere, şi, ca orice act de cunoaştere, este şi un act de creaţie.” – Teodor Mazilu

„Sinceritatea este singura bogăţie a oamenilor care nu au nimic.” – Al. Dumas

„Sinceritatea sau buna-credinţă, această virtute constă în a ne feriu de orice prefăcătorie şi a


spune întotdeauna adevărul.” – Petre Dulfu

„Sinceritatea este pila ce ne roade ego-ul.” – Ioan Gyuri Pascu

„Ce poate fi mai plăcut şi mai simplu decât să fii sincer, totdeauna liniştit, împăcat cu tine
însăţi, neavând nici de ce te teme, nici ce inventa?” – Francois Fenelon

„Este cu neputinţă să fi sincer cu ceilalţi până nu ai învăţat să fii sincer cu tine însăţi.” –
Maurice Maeterlinck

„Fii sinceră faţă de tine însăţi… şi atunci nu mai poţi fi falsă faţă de cineva.” – William
Shakespeare

„Minciuna este boala, sinceritatea este leacul.” - anonim

Trebuie să căutăm în acelaşi timp să întemeiem sinceritatea. Aceasta este o încredere în sine
însuşi. Ea pune pe om să-şi arate toate talentele în mod cuviincios. - (Immmanuel Kant)

“Sinceritatea face ca şi cea mai umilă persoană să devină cu mult mai valoroasă decât cel
mai talentat ipocrit. - Charles Haddon Spurgeon

„Pata pe care o lasă o singură minciună nu poate fi ştearsă de o sută de vorbe sincere şi
adevărate.” – Abu Shakur

„Cel care n-a simţit niciodată farmecul unei prietenii sincere şi dezinteresate nu cunoaşte
toată fericirea pe care un om o poate primi de la alt om.” – Carl Gustav Jung

„Cuvintele sincere nu sunt totdeauna elegante; cuvintele elegante nu sunt totdeauna sincere.”
– Loe Tse

“Sinceritatea nu înseamnă a spune tot ce gândeşti, ci a gândi tot ce spui.” - Hipolyte de Livry

“Sinceritatea este lumina faptelor noastre. Totodată este şi temelia vieţii spirituale.”
“La modul cel mai simplu, sinceritatea ar putea fi înţeleasă ca fiind corelaţia deplină dintre
vorbele si faptele cuiva. Cu alte cuvinte, este sincer doar acela care face ceea ce spune şi
spune ceea ce face.” – Juliana Mallart

“Sinceritatea este o sarcina teribil de grea, ce presupune maximum de responsabilitate. De


aceea omul iresponsabil nu poate ajunge la sinceritate, oricat s-ar stradui.”

“Sinceritatea te poate omorâ, dar esenţa ei este Divină.” – Valeria Mahoc

“Privirea omului sincer ajută realităţii să se constituie; aceea a mincinosului anulează chiar şi
realitatea existentă.” – Francesco Orestano

“Cea mai mare piedica în a fi sinceri cu altii este aceea de a fi sinceri chiar cu noi însine.” -
Francesco Orestano

“Daca ne-am apuca sa povestim în mod sincer tot ceea ce am facut sau numai am gândit în
timpul vietii noastre, n-am mai cuteza sa scoatem capul în lume.” – Gian Dauli

“Nu e totdeauna bine să spunem tot ce-avem pe inimă, dar să căutăm să n-avem pe inimă
decât ceea ce-am putea spune.”

“Sinceritatea este oglinda prieteniei.”