USMF”Nicolae Testemițanu”

La Educația Fizică
Tema: Particularitățile timpului de
muncă și odihnă a studenților

A efectuat: Șcurenco Veronica

Facultatea : Sănătate Publică , Gr. 1501

Profesor : Cojocari Mihail

Chișinău
Tema: Particularitățile timpului de
muncă și odihnă a studenților
Plan:
1.Timpul zilnic de muncă a studenților (regimul
muncii, de studiu, alimentarii, somnului,
masurilor de insanatosire).
 2.Timpul de odihnă a studenților și folosirea
corectă a lui (factorii ce actioneaza asupra
optiunii mentale de lucru);
a)Obosirea si slabiciunea mentala;
b) Simptometele de baza a supraobosirii.
3.Dinamica optiunii de munca mentala a
studentilor (pe parcursul a 24 de ore , unei
saptamini, semestru, an).
4.Regimul zilnic adecvat și consecințele
nerespectării
5.Bazele metodice a intrebuintarii mijloacelor
educatiei fizice si sportului in procesul de
studiu;
a)Orele de studiu
b) Ocuparea sinestatatoare cu sportul in
regimul activitatii de studio si munca.

1. Timpul zilnic de muncă a studenților

(regimul muncii, de studio, alimentarii,
somnului, masurilor de insanatosire).
Un rol important în reacţiile de adaptare a organismului
adolescenţilor la condiţiile mediului de producţie, la însuşirea
cu succes a cunoştinţelor şi deprinderilor profesionale îi
revine regimului raţional de activitate, care are menirea de a
nivela şi de a reduce acţiunea nefavorabilă a mediului de
producţie asupra organismului în creştere.
 Regimul optimal care asigura capacitatea înaltă de muncă
menţine şi fortifică sănătatea adolescenţilor, prevede o
alternare corectă a muncii cu odihna, schimbarea diferitelor
tipuri de activităţi, o durată raţională a timpului de lucru,
folosirea eficientă a mijloacelor de educaţie fizică ş.a.

Ca bază a alcătuirii regimurilor raţionale de muncă a

adolescenţilor trebuie să fie stabilită corespunderea efortului
de muncă cu particularităţile şi posibilităţile organismului, cu
starea de sănătate şi nivelul dezvoltării fizice a lor.

La elaborarea regimului raţional de muncă se cere ca în primul

rând să se stabilească durata optimală a zilei de muncă,
bazată pe particularităţile anatomo-fiziologice, posibilităţile
stării funcţionale în funcţie de vârstă şi sex, capacitatea
productivităţii muncii ş.a. Pentru adolescenţi este stabilită
durata zilei de muncă - 6 ore.

În al doilea rând, munca trebuie să fie efectuată într-un ritm

favorabil. Munca ritmică cu o densitate optimală a timpului de
lucru asigură acumularea şi consumarea corectă a energiei; în
timp ce densitatea redusă a timpului de lucru, cu întreruperi
frecvente, încalcă ritmul muncii, contribuind la înrăutăţirea
indicilor fiziologici şi la scăderea capacităţii de muncă.

Munca organizată raţional nu provoacă oboseală chiar dacă

ritmul e înalt. În cazul muncii neritmice oboseala apare repede
chiar la ritmuri relativ slabe.

Pentru a asigura ritmul în timpul lucrului e necesar, ca

programul zilei de muncă să fie relativ stabil şi clar.
Respectarea ritmului favorabil de muncă asigura încadrarea
treptată în lucru. Mai întâi e raţional ca durata timpului
neîntrerupt al zilei de muncă să fie de maximum 45-50 minute,
 iar a pauzei de minimum 10 minute. Pe urmă această durată
poate fi mărită până la 1,5 oră ca mai apoi durata lucrului în
continuu să fie ca şi la adulţi.

In al treilea rând, se cere ca în timpul lucrului operaţiile

tehnologice şi procesele de muncă să se alterneze. Alternarea
operaţiilor tehnologice şi a proceselor de muncă contribuie la
înlăturarea influenţei de inhibiţie a lucrului îndelungat uniform,
la transferarea timpului de apariţie a oboselii mai târziu, la
sporirea capacităţii de muncă şi crearea condiţiilor favorabile
de lucru în producţie pentru adolescenţi.

Procesele de muncă sunt alcătuite din 2 tipuri de activităţi:

intelectuală şi fizică, care, la rândul lor, cuprind câteve
perioade: de încadrare în lucru, optimală şi stabilă a activităţii
fiziologice şi capacităţii de muncă şi, în sfârşit, de reducere a
capacităţii de muncă, de preinhibiţie, care la organizarea
neraţională a muncii se transformă în inhibiţie.

Îndeplinind diferite eforturi fizice la strunguri, în ateliere sau

pe mijloacele de transport, însuşind ritmul de producţie (lucrul
motoarelor, utilajului) adolescenţii trebuie să se includă mai
rapid în muncă în timp ce la diferite activităţi intelectuale
aceşti excitanţi lipsesc şi includerea în muncă e mai lentă.

Perioada optimală şi stabilă a capacităţii de muncă depinde de

organizarea regimului de muncă. Dacă el e corect organizat
atunci această perioadă se măreşte. Organizarea incorectă a
muncii conduce la o micşorare a duratei perioadei optimale şi
stabile a capacităţii de muncă, mai devreme apare oboseala,
iar perioada de restabilire a capacităţii de muncă după lucru
se lungeşte.

Una din sarcinile principale ale elaborării regimului raţional de

 muncă e asigurarea adolescenţilor cu un timp respectiv de
odihnă.

Organizarea raţională a timpului de odihnă contribuie nu

numai la înlăturarea inhibiţiei, dar este şi o metodă principală
de profilaxie a ei. Durata timpului de odihnă trebuie să fie
diferenţiată pentru grupe de adolescenţi de diferite vârste,
ţinând cont de gradul lor de antrenare în activitatea de muncă
şi de diferite posibilităţi de a se adapta la acţiunea mediului de
producţie.

Timpul odihnei în funcţie de caracterul şi conţinutul lucrului

efectuat trebuie să fie reglementat câte 10 minute după fiecare
45-50 minute de muncă. După 3 ore de lucru se recomandă o
pauză de odihnă şi pentru masa de prânz de minimum 30
minute. Odihna trebuie să decurgă în aer liber, organizând
diferite activităţi. Se ştie că o mare importanţă pentru
organismul adolescenţilor are odihna activă în aer liber, ca
factor de însănătoşire. Aflarea în aer liber influenţează pozitiv
asupra proceselor de creştere şi dezvoltare, ameliorează
metabolismul, activitatea organelor respiratorii şi sistemului
cardiovascular, sporeşte rezistenţa la diferite boli.

Odihna raţional organizată contribuie la restabilirea deplină a

capacităţii de muncă, sporeşte durata perioadei optimal
stabile a capacităţii de muncă. Organizarea corectă a muncii
nu poate fi asigurată fără o argumentare fiziologică a
intensităţii efortului şi normelor de producere a adolescenţilor
de diferite vârste şi sex.

Normele de producere pentru adolescenţi trebuie să fie

stabilite în raport nu cu norma de zi a adulţilor, ci cu norma de
o ora a lor, ea constituind în medie 75 %. Însă această normă e
relativă, deoarece depinde de vârsta adolescenţilor, de gradul
de intensitate a efortului şi de productivitatea muncii. Pentru
adolescenţii de 15 ani, care îndeplinesc eforturi de intensitate
mică şi medie, norma de producere trebuie să constituie 60 %,
iar pentru cei de 16-17 ani - 70-80 % din norma de o oră a
adulţilor. La efectuarea lucrărilor cu efort de intensitate mare
norma de producere pentru adolescenţii de 16-17 ani trebuie
să fie de maximum 60 - 65 % din norma de o oră a adulţilor.

O deosebită importanţă în organizarea igienică a muncii are

respectarea regimului de alimentaţie al adolescenţilor.
Alimentaţia trebuie să fie echilibrată după conţinutul
proteinelor, lipidelor, glucidelor, vitaminelor şi sărurilor
minerale. Raportul dintre proteine, lipide şi glucide trebuie să
fie de 1:1:4.

In timpul zilei de muncă adolescenţii trebuie să fie asiguraţi cu

mâncare caldă minimum o dată pe zi (prânz), având o valoare
de 35-40 % din numărul total de calorii zilnice. Alimentaţia lor
se organizează în cantinele întreprinderilor industriale. Tot în
timpul zilei de muncă adolescenţii trebuie să respecte regimul
de alimentaţie cu apă potabilă pentru menţinerea capacităţii de
muncă optimală şi a unui grad înalt de productivitate. Apa
potabilă consumată trebuie să corespundă cerinţelor şi
normelor igienice.În timpul lucrului adolescenţii trebuie să
respecte regulile igienei personale şi tehnicii de securitate.
2.Timpul de odihna a studentilor si
folosirea corecta a lui(factorii ce
actioneaza asupra optiunii mentale de
lucru);
a) Obosirea si slabiciunea mentala;
b) Simptometele de baza a supraobosirii
 UN SISTEM NERVOS OBOSIT

Uneori oboseala sistemului nervos este numita si uzura

nervoasa, caci ceea ce provoaca oboseala, provoaca si uzura
intregului sistem nervos. Iata unele din cauzele oboselii
nervoase:

A. Orice exces de munca fizica sau intelectuala;

– la copii: surmenajul in scoala,
– la femei: muncile casnice ne’ntrerupte,
– la barbati: o meserie extenuanta.
B. Lipsa de odihna si somnul insuficient, nopti neodihnitoare
petrecute in spatii insuficient de largi, sau pline de zgomotul
galagios al marilor orase; abuzul de tutun, alcool si alte
substante excitante; o viata sexuala plina de ne’mpliniri.
C. O boala insotita de febra mare, o comotie cerebrala sau o
operatie majora, in cazul in care acestea nu au fost urmate de un
regim de odihna si de crutare corespunzator.
D. O intreaga gama de grijuri si preocupari intense, mihnirea
si deceptii de tot felul. Un sentiment de umilire datorat
presecutiilor, conflicte deschise cu cei din familie sau din
anturajul intim, o casatorie nereusita si, nu in ultimul rand ca
importanta, o constiinta patata si sentimentul vinovatiei.
Toate aceste trairi pot provoca perturbatii serioase ale
sistemului nervos.
 Simptomele cele mai frecvente ale oboselii sistemului nervos
sunt:
A. Dureri de cap (migrene), ameteli, greturi, tulburari gastrice
sau intestinale.
B. Dureri de inima, cresterea tensiunii arteriale.
C. Tulburari functionale ale rinichilor si a vezicii.
D. Dificultati in viata sexuala.
E. O sensibilitate excesiva la zgomot, dureri de spate, o
slabiciune generala, tremuraturi, o transpiratie anormala, pete
rosietice pe piele, senzatii de frig la maini si la picioare, spasme
ale muschilor capului sau a fetei.
F. Un somn agitat, tendinta de a plange usor sau dimpotriva
de a rade nemotivat, iritabilitatea, sentiment de neliniste, o
scadere a capacitatii de concentrare si a memoriei.
Evident ca nu in fiecare caz de oboseala a sistemului nervos
apar toate aceste simptome; dar este suficient sa apara numai
unele dintre ele pentru a se pierde buna dispozitie. Trebuie
atunci sa cautam sa gasim mijlocul cel mai eficace pentru a
ajunge cat mai curand la o relaxare si la o eliberare a tensiunii
acumulate in sistemul nostru nervos.
Exista o serie de metode de acest fel,
adevarate tratamente terapeutice. Iata cateva dintre ele:
A. Odihna, somnul, o viata rationala, bai, plimbari in aer liber,
o buna higiena a pielii, gimnastica, exercitii de respiratie.
B. O alimentatie bogata si echilibrata.
C. Restrangerea folosirii (o folosire moderata) a excitantelor si
somniferelor.
Exista doua serii de sfaturi pentru imbunatatirea sanatatii
noastre:

A. Sfaturi pentru orele de insomnie

Mai intai de toate, inainte de a merge la culcare trebuie sa ne

eliberam de tot ceea ce ne-a tulburat in timpul zilei si sa-i
incredintam Domnului grijile si nelinistile noastre. Obisnuiti-va
sa va faceti seara pe langa toaleta trupeasca si o toaleta
spirituala. Lepadati la marginea patului nu numai papucii, ci si
iritarile, starile de agitatie sau parerile de rau. Nu vom reusi sa
facem asta, decat daca ne vom indrepta privirile inspre
 Dumnezeu. Daca nu reusiti sa adormiti, goliti-va inima inaintea
Domnului spunandu-I tot ce va apasa. Rugati-L sa va
despovareze prin iertare, cereti-I o inima noua si plina de iubire
odata de toti cei care v-au ranit intr-un fel sau altul. Cereti-I sa va
calauzeasca in problemele mari si mici ale vietii. Daca, prin
credinta in Domnul Isus, il vedeti pe Dumnezeu ca pe Tatal
dumneavoastra, atunci fiti sigur ca Lui ii pasa de ceea ce se
intampla cu copiii Sai. De la El se coboara si mangaierea si
linistea de care aveti nevoie pentru a adormi.

Daca vi se intampla sa va treziti in timpul noptii si cu toate

eforturile, nu mai reusiti sa adormiti, tineti minte ca somnul este
o stare de odina in care nu se intra prin eforturi sau prin
enervare. Folositi timpul de veghe pentru a medita asupra
Cuvantului lui Dumnezeu (Psalm 119: 148). Verificati-va daca ati
adus inaintea Domnului cu pocainta toate greselile
dumneavoastra. Verificati-va strafundul mintii si inimii si dati
afara orice forme de resentimente (i-ati iertat oare cu adevarat pe
toti aceia care v-au gresit?). Intretineti-va un duh linistit
multumindu-I lui Dumnezeu pentru toate binefacerile Lui (Psalm
92:2-3) si chiar in situatii dificile nu uitati sa-I dati lauda (Fapte
16:25).

Daca va veti petrece asa orele de insomnie nu va nelinistiti

daca nu reusiti sa regasiti somnul. De fapt nu un somn prelung
pe toata durata noptii conteaza, ci pastrarea unui climat de
liniste in care sufletul sa se odihneasca.

B. Exercitiul rasului

Prezentam acum un mijloc (o metoda) de relaxare a sistemului

nervos care s-a dovedit, cel putin pentru mine, surprinzator de
eficace.

In fata tuturor solicitarilor si tensiunilor care ne imping inspre

oboseala nervoasa se pune o intrebare: nu dispune oare
organismul nosru, in structura sa, un dispozitiv care sa produca
diminuarea sistemului nervos in mod automat fara eforturi si
mijloace exterioare specifice? Nu exista in noi, prin creatie, un
 mod instinctiv de a ne apara impotriva tensiunilor nervoase din
timpul zilei, asa cum in timpul noptii avem somnul? Mergand pe
urmele acestei intrebari s-a observat ca nivelul de tensiune al
sistemului nervos autonom este uimitor de dependent de starea
noastra sufleteasca. Gandurile negre, tristetea, nelinistea, ura,
amaraciunea, produc o crispare automata a nervilor. De indata
ce aceste trairi sunt inlocuite de o stare sufleteasca de bucurie si
multumire tensiunea nervilor inceteaza si crisparea lor dispare.

Concluzia care se desprinde firesc din aceste observatii este

ca bucuria si multumirea sunt stari indispensabile sanatatii
noastre nervoase si ca ele constituie in acelasi timp cea mai
buna metoda de relaxare a tensiunilor sistemului nervos.
Nu putem trai fara bucurie; fiecare dintre noi simtim asta
instinctiv.

Oricine poate observa ca bucuria determina o secretie

salivara excesiva. Aceasta reactie reflexa se produce nu numai
atunci cand anticipam un somn bun sau cand vedem ceva foarte
placut, ci oridecate ori mintea noastra se concentreaza asupra
unui subiect placut. Atunci nervii nostri care coordoneaza
activitatea organelor interne si a sistemului glandular se destind.

. Bucuria se dovedeste astfel a fi cel mai remarcabil remediu

tonifiant al nervilor. Este suficient sa ne creem cu buna stiinta o
stare de bucurie launtrica prin contemplarea unui tablou frumos
sau a oricarui alt spectacol care ne place, prin ascultarea muzicii
preferate sau prin petrecerea timpului intr-un anturaj care ne
place … pentru a simti indata ca “ne lasa gura apa”.

Pentru ca intotdeauna o astfel de stare launtrica se traduce in

exterior prin aparitia unui suras pe fata, mie imi place sa numesc
metoda susamintita “exercitiul surasului”.

Surasul este semnul vizibil al relaxarii. Metoda este simplu de

practicat si insusirea ei este la indemana oricui vrea sa incerce
si are posibilitatea de a se lasa in grija lui Dumnezeu, fixandu-se
asupra lucrurilor frumoase ale vietii. Se poate practica oricand si
 mai ales oricat, nefiindu-i necesar un timp si un loc anumit ca
altor exercitii de relaxare.
Efectul asupra sistemului nervos autonom este, cel mai
adesea, foarte curand observabil. Dureri de cap, lipsa poftei de
mancare, palpitatiile si oboseala – cand sunt de origine nervoasa
– impreuna cu celelalte tulburari dispar de indata ce incepem sa
suradem. Tensiunea arteriala de origine nervoasa scade, iar
somnul devine mai bun. Multe din afectiunile psiho-somatice
cunoscute pot fi tratate prin aceasta metoda. Oricine incepe sa
practice sistematic “exercitiul surasului”, va constata o
ameliorare rapida a starii de epuizare nervoasa. Daca cineva
poate sa-si ia o vacanta este foarte bine, dar daca in timpul
acesta ii lipseste bucuria, el nu va atinge recuperarea scontata.
Dar daca bucuria invadeaza inima, nervii incep sa se refaca,
chiar daca timpul si mediul inconjurator a ramas acelasi.
Bine’nteles ca cel care traieste mereu sub tensiunea
ingrijorarilor si a nesigurantei, care se tulbura si se enerveaza
mereu, care lucreaza intotdeauna sub presiune, nu va fi in stare
sa surada prea usor si nu va ajunge lesne la relaxarea sistemului
sau nervos. Dar, daca evocarea gandurilor placute este esentiala
atunci cand vrem sa exersam surasul, dintre toti oamenii din
lume, crestinul este cel mai in masura sa procure nervilor sai
relaxarea mult dorita. Numai el poate fi multumit cu orice si
poate vedea dincolo de toate aparentele ostile mana
Dumnezeului care il iubeste si care face ca “toate lucrurile sa
lucreze inspre binele celor ce-L iubesc”. Numai el se poate
bucura de toate lucrurile, chiar si de cele ne’nsemnate: de o
floare, de o pasare, caci el le priveste drept creaturi ale lui
Dumnezeu, facute pentru desfatarea lui.

3. Dinamica optiunii de munca mentala a

studentilor (pe parcursul a 24 de ore , unei
saptamini, semestru, an).
Cum să înveți – 3 pași simpli
Pasul 1: Pregăteşte-te să înveţi
 Prima etapă se referă la organizarea spaţiului, timpului şi
materialelor pe care trebuie să le înveți. Iată cum poti face
acest lucru:
Planificarea timpului:
 Calculează-ţi realist timpul pe care îl ai la dispoziție ca să
înveţi. Ia în calcul faptul că momentele cele mai potrivite din
zi pentru a învăţa sunt dimineaţa între orele 8 la 13 şi după-
masa de la 17 la 21. Chiar dacă unii dintre voi spuneți că
învațați mai bine noaptea decât ziua, nu uitați că somnul de
noapte este mult mai odihnitor decât cel de peste zi.
 Împarte timpul alocat învăţării în şedinţe de câte 50 de
minute, între care să existe pauze de 15 minute. Dacă nu îţi
iei aceste pauze, vei observa că nu te mai poți concentra
după aproximativ 90 de minute de învățare, și că
randamentul scade foarte mult.
 Alternează ciclurile de învăţare intensă cu cele de recreere.
Dacă nu ești foarte presat de timp, nu studia mai mult de 5
cicluri de câte 50 de minute pe zi.
 Încearcă să nu îți programezi unele dupa altele subiecte
foarte asemănătoare, căci informaţiile pot să se amestece
între ele. Cu cât materialul este mai diversificat, cu atât sunt
șanse mai mici să confunzi informațiile.
Planificarea spaţiului:
 Aranjează-ţi spaţiul de lucru astfel încât să nu existe prin
preajma ta distractori (stinge calculatorul şi televizorul, dă-ţi
telefonul pe silent, etc.). Aceşti distractori sunt mult mai
atractivi în momentul în care ai de făcut o sarcină
monotonă, aşa că încearcă să stai deoparte de influența lor.
 Asigură-te că spaţiul este bine iluminat, bine aerisit, că nu
sunt zgomote deranjante (este opţiunea ta dacă asculți sau
nu muzică pe fundal, dar ai grijă să nu fie prea tare, ca să nu
îţi distragă atenţia), şi că poziţia ta este corepsunzatoare (o
poziţie prea comodă te invită la visare, pe când una prea
incomodă te obosește).
 Organizarea materialului de lucru:
 Răsfoieşte materialul pe care îl ai de parcurs şi fă-ţi o
imagine de ansamblu asupra lui. Cât este de mare? Cât este
de dificil? Dacă este un material complex, împarte-l în bucăţi
mai mici, în funcție de temele principale. Planifică-ţi cât din
el să înveţi în fiecare zi, şi asigură-te că vei respecta
planificarea.
 Motivează-te să înveţi! Adevarata cheie a învăţării este
motivaţia. Dacă crezi că materialul este plictisitor sau că nu
îţi este folositor, nu te vei mobiliza suficient să înveţi, şi îţi
vei pune la treabă doar memoria. De aceea este important
să găseşti ceva interesant sau util la materialul de învăţat,
ca să nu ai impresia că îţi pierzi timpul degeaba. Cu cât îţi
place mai mult ce înveţi, cu atât te vei implica mai mult în
sarcina de lucru şi vei avea un randament mai mare.
Pasul 2: Asimilarea informaţiei (Învăţarea propriuzisă)
Dacă ţi-ai împărţit materialul de învăţat, eşti pregătit să treci
la treabă. Cheia acestei etape este să îţi structurezi
informaţia şi să o prelucrezi logic. Dacă memorezi mecanic
îți consumi timpul ineficient, căci o mare parte din
informație se va șterge imediat!
 Realizează o primă lectură rapidă a materialului, și fă-ţi o
listă cu întrebări referitoare la subiectul tratat. Aceste
întrebări te ajută să fii interesat să găsești răspunsurile în
cadrul textului din fața ta.
 La cea de-a doua lectură, subliniază sau scrie pe o foaie
ideile principale ale textului, fără să dai importanţă detaliilor.
 După ce ai realizat un conspect “în mare”, reia materialul şi
analizează-l în profunzime. Dă-ţi timp să înţelegi toate
detaliile. La conspectul iniţial adăugă ideile secundare.
Elimină ideile irelevante şi frazele de legătură.
 Implică-te cât mai mult în prelucrarea textului. Nu uita că
reţinem 10% din ceea ce citim, 20% din ceea ce auzim, 30%
din ceea ce vedem, 50% din ceea ce vedem şi auzim în
 acelaşi timp, 80% din ceea ce spunem, şi 90% din ceea ce
spunem şi facem în acelaşi timp. Aşa că scrie, discută, uită-
te la materialul pe care trebuie să îl înveţi.
 Prezintă cu voce tare informaţiile, cu materialul în faţă, şi
apoi prezintă informaţiile fără să te uiţi la plan, și observă ce
ai omis.
Pasul 3: Repetiţiile
 Încearcă mai întâi să reproduci din minte materialul de
învăţat, şi abia apoi recitește-l.
 Având în vedere faptul că cel mai bine se memorează
informaţia de la începutul şi de la sfârşitul unui text, repetă
de mai multe ori informaţia din mijlocul textului.
 Lasă-i timp informaţiei să se restructureze. Nu învăţa chiar
în ziua examenului! Este foarte indicat să re-vezi materialul
pe care l-ai învăţat seara înainte de culcare, şi vei vedea că
dimineaţa ţi-l vei aminiti mai uşor.
 Dacă ai împărţit materialul în bucăţi mai mici, fă repetițiile în
următoarea ordine: mai întâi bucata 1, apoi bucata 2, apoi
bucăţile 1 şi 2 împreună. După o pauză repetă bucata 3, apoi
1+2+3. Repeta bucata 4, apoi 2+3+4, și tot așa.
 Observă care sunt bucăţile cele mai dificil de reţinut, şi
repetă-le mai mult pe acestea.Felul în care înveți depinde și
de stilul tău cognitiv.

4.Conditiile productivitatii inalte de studiu

a studentilor (cinci conditii dupa
N.E.Vvedenskyi).
În activitățile sportive oamenii caută să se extindă limitele
capacităților lor, este o lume mare de emoții generate de
succesele și eșecurile, popular spectacol, un mijloc eficient de
creștere. Performanță fizică - un indicator informativ, definește
un set de proprietăți ale organismului și primul spectacol al
 aparatului circulator și respirator. Nivelul de performanță fizică
poate fi judecat în funcție de teste speciale. Se obține în acest
test oferă informații obiective pentru a caracteriza performanțele
fizice, dinamica sa în procesul de formare sport, reabilitare, etc.
Scopul acestui studiu a fost de a evalua indicatorii de
performanță fizică a elevilor din învățământul medical. Studiile
au fost efectuate în 1371 elevii cu niveluri diferite de activitate
motorie, aptitudinile fizice și specializare sport (participarea la
sesiuni de formare în cultură fizică și cluburi sportive implicate).
Pentru a determina indicatorii performantei fizice a fost utilizată
o modificare a testului etapa Harvard (D / Dill, 1936) pentru a
determina capacitatea de încărcare care caracterizează
performanța organismului, atunci când ritmul cardiac atinge
valori apropiate de 170 de batai pe 1 minut. Performanță fizică
este determinată de PWC170 și estimată la 1 kg de greutate
corporală. Starea funcțională a sistemului cardiovascular,
comparativ cu amploarea valorii nivelurilor fizice de performanță,
care sunt împărțite în cinci grupe. În primul rând - a inclus
persoanele cu nivel scazut de aptitudini fizice, a doua - sub
medie, a treia - media, a patra - peste medie, a cincea - mare. Sa
constatat că odată cu creșterea activității sportive de timp
numărul de persoane cu un nivel ridicat ale sistemului
cardiovascular crește în mod semnificativ. Ceteris paribus la
persoanele cu un nivel ridicat de aptitudini fizice și mai mare
performanță a sistemului cardiovascular (grupuri de perfecțiune
sport), oboseală în procesul de activitate de învățare are loc mai
târziu decât în cele cu un nivel scăzut (grupul medical special) și
secundar (primar și pregătire medicală grup la nivel) de
performanță fizică.

5.Bazele metodice a intrebuintarii

mijloacelor educatiei fizice si sportului in
procesul de studiu;
 a) Orele de studiu
b) Ocuparea sinestatatoare cu sportul in regimul
activitatii de studio si munca.
Rolul sportului in viata noastra
Miscarea fizica actioneaza si asupra creierului. Sportul ne
ofera o viata mai sanatoasa bine pregateste creierul pentru
o batranete mai usoara. Fitness-ul are un impact aparte
asupra capacitatii de cunoastere a persoanelor in varsta.
Exercitiile stimuleaza sistemul nervos si pastreaza abilitatea
creierului. Capacitatea de memorare poate fi imbunatatita
oricand prin intermediul sportului fizic si mental.
Toata viata invatam
Corpul omului are nevoie de miscare fizica zilnic,
aproximativ 30 de minute. Daca nu este posibil, atunci
macar la doua zile trebuie sa facem sport sau alt efort fizic.
La fel se intampla si la nivelul creierului. El cere a fi
provocat cu diverse sarcini. Cand invatam se activeaza o
anumita parte a creierului si conexiunile respective isi
imbunatatesc functiile. Daca ne obisnuim creierul sa fie
dinamic, el va ajunge sa foloseasca mai putine resurse
pentru aceleasi activitati. Cand vom fi batrani mintea
noastra va functiona cu atat mai bine cu cat am facut mai
mult sport in viata. Si gradul de inteligenta de cand eram
copii influenteaza capacitatea creierului de a lucra la
batranete, sustine Academia Americana de Neurologie.
Specialistii au constatat bine facerile sportului in randul
oamenilor in varsta si au fost surprinsi sa descopere o
legatura intre coeficientul de inteligenta al batranilor pe
cand erau mici si sanatatea plamanilor. Cei care au fost
inteligenti la varsta copilariei au plamani mai sanatosi la
batranete.In timp oamenii nu isi pierd identitatea cognitiva
si drept urmare isi pastreaza capacitatile.Cineva care nu s-a
descurcat niciodata bine la chimie cu siguranta nu isi va
ameliora aceste cunostinte atunci cand va fi mai matur sau
batran.
Mentine-ti creierul activ
Memoria si gandirea sunt afectate de modul in care ne
pastram vitalitatea creierului.Daca vrem sa ne mentinem
creierul in cea mai buna forma este esential ca de-a lungul
timpului sa ne supunem unor exercitii mentale. Persoanele
care prin natura meseriei lor isi utilizeaza mai mult creierul
vor fi la batranete mai active intelectual. Exercitii utile
adresate creierului pot fi considerate cuvintele incrucisate,
integramele, invatarea unei limbi straine, sahul, memorarea
unor cursuri, contactul cu cifrele (calcule, sudoku) si multe
altele. Toate aceste sfaturi e bine sa le punem in practica
timpuriu, in mod constant. Nu trebuie sa asteptam
pensionarea ca sa invatam lucruri noi si sa ne ingrijim de
sanatatea creierului nostru. Bineinteles ca sportul are rolul
sau semnificativ asupra formei mentale. La fel de mult
conteaza si alimentatia. Cercetatorii de la
Universitatea din Florida
(SUA) considera ca exercitiile pentru creier vor avea efecte
sesizabile chiar si dupa ani de zile din momentul efectuarii
acestora.