CONFERINȚA

DE LA IALTA
A efectuat:
Scurenco
Veronica
Profesor: Guja
Veronica
Conferința de la Ialta,
numită și Conferința din
Crimeea a fost
întâlnirea din 4-11
februarie 1945 dintre
liderii SUA, Marea
Britanie și Uniunea
Sovietică. Delegațiile au
fost conduse de
către Roosevelt, Winsto
n Churchill, și Stalin.
“Cei 3 mari”, Roosevelt, Stalin și Churchill,
erau liderii națiunilor aliate cheie datorită
puterii națiunilor pe care le reprezentau și
a colaborării pe care o avuseseră în timpul
celui de-al Doilea Război Mondial. Acești
trei lideri s-au întâlnit doar de două ori în
decursul celui de Al Doilea Război Mondial
dar deciziile lor au fost cardinale și au
schimbat cursul istoriei.
După Conferința de la Teheran, cei 3 lideri au
decis să se reîntâlnească, ceea ce a dus la
Conferința de la Ialta, din februarie 1945. Deși
Stalin și-a exprimat îngrijorarea față de starea
sănătății lui Roosevelt, această îngrijorare nu s-
a transpus în acțiune. Liderul sovietic a refuzat
să călătorească mai departe de zona Mării
Negre, în peninsula Crimeea, iar Churchill și
Roosevelt au fost nevoiți să facă din nou
deplasări lungi și obositoare pentru a ajunge la
întâlnirea de la Ialta.
 Fiecare dintre cele trei
superputeri avea obiective
aparte. Marea Britanie voia să-și
mențină imperiul
colonial, Uniunea
Sovietică dorea să obțină mai
mult teritoriu și să-și
consolideze poziția în teritoriile
cucerite, iar Statele
Unite doreau să se asigure de
participarea URSS la războiul
din Pacific și să negocieze
aranjamentele situației
postbelice. Roosevelt mai spera
să obțină din partea lui Stalin
conlucrarea în
cadrul Organizației Națiunilor
Primul punct pe agenda Uniunii Sovietice a
fost Polonia. Stalin: „Pentru poporul
sovietic, Polonia nu este doar o chestiune
de orgoliu, ci și una de securitate. De-a
lungul istoriei, Polonia a fost coridorul
prin care inamicul a atacat Rusia. Pentru
noi, Polonia este o problemă de viață și de
moarte”.
 Stalin a subliniat faptul că unele dintre
dorințele sale în privința Poloniei nu erau
negociabile: URSS va păstra estul Poloniei,
iar aceasta va fi compensată prin
extinderea graniței de vest și mutarea
forțată a milioane de germani.
 Șovăitor, Stalin a promis alegeri libere în
Polonia, deși la putere se afla un guvern-
marionetă comunist, recent instaurat.
Curând, s-a constatat că Stalin nu
intenționase să-și țină promisiunea.
Alegerile desfășurate în 1949 au dus la
transformarea oficială a Poloniei într-un stat
socialist și au fost contestate. Majoritatea
analiștilor politici sunt de părere că
rezultatele au fost falsificate. (Polonezii au
avut parte de alegeri libere abia după 45 ani
de la Conferința de la Ialta.)
 Cu privire la participarea
Uniunii Sovietice la
operațiunile militare din
Pacific, Stalin era nerăbdător
să se răzbune pentru
înfrângerea dinrăzboiul Ruso-
Japonez, din anii 1904-1905,
în care sovieticii au pierdut
influența în Manciuria. De
fapt, el își propunea
câștigarea unei influențe
chiar mai mari în estul Asiei.
Roosevelt a acceptat condițiile lui
Stalin, sperând că va reuși să
tempereze pretențiile Uniunii
Sovietice prin intermediul ONU.
Unii consideră că Ialta a fost o
trădare, din cauza faptului că
nehotărârea Americii și a Marii
Britanii a încurajat extinderea
sferei de influență sovietice în
Japonia și Asia, dar și din cauză
că Stalin a încălcat în cele din
urmă clauzele înțelegerii prin
formarea blocului sovietic.
În plus, Uniunea Sovietică a
fost de acord să se alăture
Organizației Națiunilor
Unite doar cu condiția
(secretă) ca membrii
permanenți ai Consiliului de
Securitate să aibă drept de
veto, dându-i astfel mai
mult control pe glob.
  Unii observatori consideră că sănătatea
precară a lui Roosevelt ar fi fost una dintre
cauzele pentru concesiile făcute (Ialta a
fost ultima conferință majoră a lui înainte
de a înceta din viață, din cauza unui atac
cerebral), dar Roosevelt se temea de
Uniunea Sovietică și a încercat să prevină
un conflict deschis.
În acel moment, Stalin controla o mare parte
din estul Europei și avea o armată de trei
ori mai mare, în comparație cu armata
americană, aflată sub comanda
generalului Eisenhower.
 Cei trei mari au ratificat înțelegerile
anterioare privind divizarea Germaniei:
urmau să fie formate patru zone de
ocupație, una pentru fiecare din cele trei
națiuni dominante, plus una pentru Franța.
Capitala Berlin urma să fie împărțită tot în
patru sectoare, deși se afla în zona
sovietică de ocupație.
 Orașul a devenit un simbol major
al Războiului Rece din cauza divizării
orașului prin ridicarea zidulului Berlinului
(1961), construit și menținut de guvernul
est-german, sprijinit de sovietici.
Cei trei au decis ca toate guvernele originale
să fie reinstaurate în țările invadate și toți
civilii repatriați. Democrațiile se doreau a
fi reinstalate. În toate teritoriile urmau să
se desfășoare alegeri libere, iar ordinea să
fie redată Europei, după cum se arăta într-
o declarație oficială:
Stabilirea păcii în Europa și reconstruirea
vieții economice trebuie realizate prin
procese care să permită oamenilor
eliberați distrugerea ultimelor vestigii ale
nazismului și fascismului și să creeze
instituții democratice de ei alese.
 PRINCIPALELE PUNCTE DISCUTATE
 Principalele puncte ale convorbirilor au fost:
 S-a stabilit drept principală prioritate predarea
necondiționată a Germaniei naziste. După război,
Germania urma a fi împărțită în patru zone de
ocupație. Urma să aibă loc și o divizare a Berlinului în
patru sectoare.
 Situația militară la sfârșitul conferinței
 Stalin a fost de acord ca Franța să preia cea de-a patra
zonă de ocupație în Germania și Austria. Franței i se
acorda și un loc în Consiliul Aliat de Control.
 Germania urma să fie supusă unei operațiuni de
demilitarizare și denazificare.
 Crearea unui consiliu aliat de reconstrucție, cu sediul
la Moscova.
A fost discutat statutul Poloniei, chestiune
complicată de faptul că în acel moment
Polonia era ocupată de armata sovietică. S-
a stabilit reorganizarea guvernului
provizoriu polonez care fusese instalat
de Armata Roșie prin includerea a diverse
grupări politice, prin organizarea de
alegeri democratice. Prin aceasta a fost
înlăturat, practic, guvernul polonez legitim
exilat din 1939 în Occident.
  Granița estică a Poloniei urma să fie de-a
lungul Liniei Curzon, Polonia urmând să fie
compensată teritorial în vest cu teritorii
importante din Germania de est.
 Cetățenii Uniunii Sovietice și
ai Iugoslaviei urmau să fie repatriați,
indiferent dacă ei doreau sau nu acest lucru.
 Roosevelt a obținut de la Stalin acordul de a
participa la Națiunile Unite, după ce s-a
convenit ca fiecare din cei cinci membri
permanenți ai Consiliului de Securitate să
aibă drept de veto.
  Stalin a fost de acord să participe la
războiul împotriva Japoniei în 90 de zile de
la înfrângerea Germaniei. Uniunea
Sovietică urma să primească, după
înfrângerea Japoniei, partea sudică a
insulelor Sahalin și Kurile.
 Milioane de ruși din Europa au fost forțați
să se reîntoarcă în URSS.
URMĂRILE CONFERINȚEI DE LA YALTA
 Ialta a fost ultima mare conferință înainte de
sfârșitul războiului și ultima călătorie a lui
Roosevelt în străinătate. Conferinţa de la Ialta
este şi simbolul împărţirii lumii în sfere de
influenţă;
 Generalul Eisenhower cerea permisiunea
preşedintelui american de a opri avansarea
trupelor americane pe linia Karlsbad-Plzen-
pentru a nu irosi viaţa soldaţilor americani
pentru cucerirea unui teritoriu ce va fi
imediat predat ruşilor. Acest lucru
demonstrează clar împărţirea cel puţin a
Germaniei în sfere de influenţă şi respectarea
acestora de către aliaţi;