�n perioada interbelica - 1918-1938 - Rom�nia a traversat mai multe etape: a) 1919-1922 - etapa

caracterizata prin resimtirea distrugerilor provocate de Primul Razboi Mondial; b) 1922-1928 -

perioada dezvoltarii relative, c�nd Rom�nia �si reface potentialul economic, productia industriala si
agrara creste treptat si se �ncheie procesul de unificare �n plan politic si economic; c) 1929-1933 -
marea criza economica caracterizata prin inflatie, somaj, pauperizare; d) 1934-1938 - perioada
relansarii economice a Rom�niei datorita politicii protectioniste si a interventiei statului �n
economie. �n 1938 Rom�nia a atins punctul maxim al evolutiei sale.
Rom�nia a fost �n perioada interbelica o tara mediu dezvoltata, o tara �n care ramura de baza era
agricultura iar industria era �n ascensiune. Societatea rom�neasca a fost si acum o societate a
contrastelor, existand o mare diferenta intre mediul urban unde locuiau cam 18% din totalul locuitori si
cel rural.
Prefacerile, avantul, progresele Romaniei �n perioada interbelica s-au datorat desavarsirii statului
national Rom�nia Mare, ceea ce a sporit potentialul uman si material al tarii. �n perioada interbelica
nu se produc modificari esentiale �n structura populatiei Romaniei. Taranimea ramane principala
clasa sociala (ocupa cam 80% din populatia tarii). �n cadrul ei se produce o crestere a categoriei de
mijloc, rezultat al reformei agrare din 1921, prin care 1,4 milioane de familii de tarani au fost
improprietarite. 
�n urma acestei reforme, prin care au fost expropriate 6 mil. ha pamant, marii proprietari funciari
primesc o grea lovitura �n plan economic, care, corelata �n plan politic cu cea electorala din 1926,
determina disparitia acestei clase.
Se consolideaza burghezia, rezultat al dezvoltatii industriale. Predomina burghezia mica, mijlocie, cea
comerciala, iar dupa 1934 apare burghezia financiara si industriala. 
Consecinta a dezvoltatii industriale este si consolidarea clasei muncitoare romanesti. Muncitorimea se
concentreaza �n marile zone si orase industriale : Valea Prahovei, Valea Jiului, Bucuresti, Brasov.

Perspectivele de dezvoltare a tarii, deschise prin Unirea de

la1 9 1 8   a u   f o s t   o   v r e m e   m a r c a t e   d e   u r m a r i r i l e   d e z a s t r u o a s e   a l
e r a z b o i u l u i   s i   d e   d i f i c u l t a t i l e   i n t e r v e n i t e   î n   p r o c e s u l   d e   r e f a c e r e   a economiei în
primii ani dupa razboi.Razboiul si ocupatia germana au provocat României imensepagube umane si
materiale. Tara a pierdut circa un milion de oamenicazuti victime actiunilor militare, bolilor si
suferintelor îndurate, acestepierderi constituind o reducere cu peste 1/5 din populatia
activa atarii.Agricultura se afla într-o situatie deosebit de grea; la sfîrsitul razboiului era
epuizat întregul stoc de cereale, încât nu se mai puteaasigura nici samânta pentru culturi si nici hrana
pentru populatie. Cau r m a r e î n t a r a s e m a n i f e s t a o a c u t a c r i z a a l i m e n t a r a .
E x p o r t u l d e cereale a fost în 1919 aproape inexistent, fiind necesar sa se
importec e r e a l e   s i   a l t e   p r o d u s e   a l i m e n t a r e   p e n t r u   a c o p e r i r e a   c o n s u m u l u i intern.
Situatia ameninta sa ramâna grava, deoarece în 1919 peste26% din suprafata cultivata
cu cereale a tarii a ramas nelucrata, în conditiile în care septelul abia atingea 50% din nivelul
antebelic.O situatie grea si complicata a cunoscut industria. În aceastaramura, distrugerile de razboi,
ridicarea de catre ocupanti a utilajelor unor întreprinderi si uzine, dispersarea altor întreprinderi în
Moldovas i   R u s i a   a u   c o n d u s   l a   s c a d e r e a   c a p a c i t a t i l o r   d e   p r o d u c t i e   a l e i
ndustriei. La începutul anului 1919 nu mai functionau decât circa unsfert din întreprinderi
încurajate de stat, iar productia industriala se r e d u s e s e l a m a i p u t i n d e 5 0 % f a t a
d e n i v e l u l a n t e b e l i c . I n d u s t r i a extractiva a petrolului si-a redus productia cu
aproape 48%, iar cea de carbune cu
55%.C a i l e   f e r a t e ,   p a r c u l   d e   l o c o m o t i v e   s i   v a g o a n e   a u   s u f e r i t serioase
distrugeri si deteriorari. Numarul de locomotive a scazut cu71%, cel de vagoane de marfuri cu 85%,
iar cel de calatori cu 61,5%.. S-a produs o depreciere simtitoare a leului pe piata interna, iar pe cea externa cursul
valutar a scazut foarte mult.
Pierderile materiale, recunoscute in mod oficial prin tratatele de pace, au fost evaluate la peste 31 miliarde de lei aur.
Daca avem in vedere ca valoarea productiei anuale a Romaniei inainte de razboi era de 18-2 miliarde lei aur, in numai
doi ani de razboi au fost distruse bunuri materiale pentru care a muncit din greu poporul nostru timp de 16 ani.
Aceste insemnate pierderi materiale au facut ca procesul refacerii economiei sa se desfasoare lent si sa se
prelungeasca pina in 1923.
Romania nu avea industrii purtatoare ale progresului tehnic, fiind lipsita, de exemplu, de o industrie constructoare de
masini. De asemenea, instalatiile necesare pentru inzestrarea tehnica a diferitelor ramuri industriale erau procurate in
cea mai mare parte din import. In anul 1924, industria metalurgica acoperea numai 46% din consumul intern de produse
metalurgice.
Insemnata bogatie forestiera a Romaniei a atras in perioada postbelica numeroase capitaluri pentru exploatarea
padurilor si prelucrarea primara a lemnului

Introducerea votului universal a avut ca rezultat creşterea spectaculoasă a numărului de

alegători, mutarea centrului de greutate a vieţii electorale de la oraş la sat şi schimbarea
modului de desfăşurare a luptei politiceCirca 80% din populaţia României trăia în sate, astfel că
ţărănimea a devenit principala masă electorală, iar centrul de greutate al confruntărilor politice în
timpul alegerilor s-a mutat de la oraş la ţară. S-a schimbat modul de desfăşurare a campaniei
electorale: dacă pînă în 1914 un candidat îi putea vizita la domiciliu pe toţi alegătorii din circumscripţia
sa, în condiţiile votului universal el trebuia să se adreseze zecilor de mii de oameni, să participe la
numeroase întruniri electorale, să ţină discursuri  în medii foarte variate (la cluburi, la cîrciumi, în pieţe
publice etc.), să se adreseze unui public extrem de eterogen (mari proprietari, muncitori, ţărani,
intelectuali, negustori, ş.a.). Liderii politici – şefii de partide, miniştrii, etc. – făceau adevărate turnee
electorale în toate provinciile istorice, pentru a convinge alegătorii că reprezintă pe toţi românii şi nu
doar pe cei din anumite zone geografice. În timpul campaniei electorale oraşele şi satele României
erau împînzite cu afişe, conţinînd programele si lozincile partidelor care se prezentau în alegeri,
informaţii despre candidaţii care cereau voturile cetăţenilor. Nu lipseau îndemnurile de a nu fi votaţi
rivalii politici, care ar urmări obiective egoiste, ar fi fraudat statul în defavoarea cetatenilor
(alegatorilor).

Campaniile electorale au avut un rol important în creşterea gradului de implicare a cetăţenilor

României în viaţa publică, aceasta fiind o expresie elocventă a caracterului democratic al regimului
politic din perioada interbelică. Cetăţenii au avut dese prilejuri de a participa la viaţa electorală şi la
alegerile parlamentare; în intervalul 1919 – 1937 în România s-au desfăşurat zece alegeri pentru
Adunarea Deputaţilor şi pentru Senat (în 1919, 1920, 1922, 1926, 1927, 1928, 1931, 1932, 1933,
1937).Este o realitate că evoluţia partidelor politice a depins în bună măsură de influenţa lor
electorală. Astfel, Partidul Conservator-Progresist şi Partidul Conservator-Democrat au dispărut din
viaţa politică în 1922, cînd nu au obţinut niciun loc în parlament. Partidul Poporului a avut un rol politic
major în anii în care s-a bucurat de o largă susţinere populară. După 1927, acest partid a intrat într-un
con de umbră, obţinînd rezultate modeste în alegeri. Pentru a se salva din punct de vedere politic,
Octavian Goga s-a desprins în 1932 din Partidul Poporului şi a constituit o nouă organizaţie politică –
Partidul Naţional-Agrar.