Situația internațională după război

-Războiul rece-
La sfârșitul războiului situația internațională va suferi modificări
importante. O serie de țări își pierd statutul de mare putere. Germania,
Italia și Japonia se aflau în postura de state învinse, având economia
devastată ca urmare a conflictului. Marea Britanie și Franța, deși
aparțineau coaliției învingătoare, aveau și ele economia distrusă și începeau
să-și piardă imperiile coloniale. În schimb, SUA și URSS, nu numai că
reușiseră să își păstreze pozițiile anterioare, ci și consolidaseră
considerabil puterea și influența pe plan internațional, aveau cele mai
puternice armate din lume. De acum înainte , ele vor fi considerate
SUPERPUTERI.
Încă din 1945, din timpul Conferinței de la Potsdam când operațiunile
militare din Extremul Orient nu se încheiaseră încă, între SUA și URSS
au început să se manifeste divergențe majore în privința problemelor
postbelice. În mai puțin de doi ani, neînțelegerile dintre cele două
superputeri vor conduce la o stare de adversitate care se va prelungi pe
parcursul a patru decenii și care va fi cunoscută sub numele de RĂZBOIUL
RECE.
-Cauzele și Trăsăturile Războiului Rece
● Datorită propagandei desfășurate de cei doi adversari, Războiul Rece a
fost văzut în primul rând ca un conflict ale cărui origini se regăseau în
ideologiile lor diferite: -> capitalismul contrapus comunismului. În aceeași
măsură însă, Războiul Rece a fost o competiție purtată pentru obținerea
supremației pe plan mondial, între două țări rivale.
● În timpul Războiului mondial, americanii și sovieticii reușiseră să își
acomodeze interesele și să construiască o platforma comună de înțelegere.
Ea se baza pe principiile CARTEI ATLANTICULUI, permițând colaborarea
pe viitor și conviețuirea pașnică a tuturor statelor lumii.
● Dar imediat după Conferința de la Italia, din 1945, sovieticii au început să
încalce acordurile pe care le semnaseră. Desfășurarea lor militară în
Europa de Est avea ca și consecință directă impunerea prin forță a unor
regimuri comuniste în această regiune, deși sovieticii se angajaseră să
respecte regulile democratice în zonele pe care urmau să le ocupe.
● Datorită greutăților economice din anii de după război, partidele comuniste
vor câștiga sprijinul unei părți a populației chiar și în țările din Europa
Occidentală. În aceste condiții, SUA a hotărât să sprijine refacerea
economică a Europei. Americanii apreciau că prosperitatea economică va
duce la evitarea crizelor social-politice, de care profitau partidele
extremiste și totalitare, așa cum fusese cazul Germaniei în 1933.
● În consecință, în 1947, secretarul de stat american, George Marshall (
general american și secretar de stat între anii 1947-1949), propunea
tuturor țărilor din Europa acordarea unui sprijin economic masiv din partea
SUA. Singura condiție pe care o propuneau americanii era aceea ca statele
beneficiare să coopereze între ele în procesul de refacere și reconstrucție
economică. Deși inițial părea să accepte participarea la Planul Marshall,
URSS a refuzat, în final acest lucru, impunând această decizie și altor
state est-europene.
● Refuzul său evidențiază și cauza principală a Războiului Rece: viziunile
diferite pe care le aveau cele două părți cu privire la relațiile
internaționale. Americanii doreau să promoveze la nivel mondial, sistemul
 politic liberal și să desființeze barierele comerciale, în timp ce sovieticii
continuau politica de expansiune a Rusiei țariste.
● Războiul rece a întrunit toate trăsăturile unui conflict obișnuit, în afara
confruntării militare deschise. În jurul celor doi rivali s-au grupat numeroși
aliați, formandu-se două blocuri politico-militare. Relațiile dintre acestea
au fost caracterizate de încordare politico-diplomatică, embargo!,
economic, presiuni psihologice și o cursă a înarmărilor. Doar amenințarea
unui război nuclear generalizat, din care nu ar mai fi ieșit nici învingători,
nici învinși, a determinat statele implicate să renunțe la conflictul militar
direct și să reducă din intensitatea confruntării.
STRATEGIA INDIGUIRII
● Diplomatul american George Kennan propunea în 1946 o strategie
împotriva politicii expansioniste a URSS. El recomanda evitarea unei
confruntări directe, considerând că sovieticii puteau fi contracarați
printr-o politică de îndiguire a expansiunii lor, prin măsuri politice și
economice. Liderii URSS trebuiau impresionați mereu prin demonstrații de
forță, deoarece acesta era singurul limbaj la care se arătau sensibili. Pe
termen lung, credea Kennan, competiția dintr-un sistem democratic și unul
totalitar nu putea fi câștigată decât de primul, deoarece acesta se
bazează pe valorile libertății și pe performanțe economice superioare.
Kennan a trăit până după destrămarea URSS, reușind să vadă că istoria i-a
dat dreptate.
ETAPELE ȘI EVOLUȚIA RĂZBOIULUI RECE
Etapa I
Perioada de maximă confruntare ( 1947-1953)
Etapa de debut a Războiului Rece a fost extrem de intensă, din punctul de
vedere al confruntării diplomatice și ideologice. Reacțiile dintre puterile
 occidentale și sovietici au fost reduse la minimum, fiind chiar întrerupte în
timpul Blocadei Berlinului.
Problema Germaniei a provocat o criză majoră. În 1948, SUA, UK și
Franța hotărăsc să unifice zonele lor de ocupație din restul Germaniei
și să introducă aici o monedă unică. Sovieticii vor riposta prin blocada
asupra Berlinului.
Criza Berlinului din 1948 a fost determinată de faptul că în Berlinul
de Vest ( ocupat de către englezi, americani și francezi) s-a trecut la
unificarea celor trei zone, ceea ce a determinat URSS să instituie o
blocadă a orașului prin tăierea legăturilor terestre între Berlinul de
Est și Germania de Vest. Răspunsul American a venit prin construirea
unui “ Pod Aerian” cu ajutorul căruia au fost deservite necesitățile
traiului cotidian în Berlinul de Vest. În 1949 Stalin a ridicat blocada
crizei Berlinului. ( learn more-
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/blocada-berlinului-p
rima-criza-a-razboiului-rece )
După încheierea acestei crize, aria de conflict se extinde în Asia. În
1949, după un îndelungat război civil
(https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/china-terenul-primei-confru
ntari-dintre-sua-si-urss)
, comuniștii preiau puterea în China. În 1950 regimul comunist aflat la putere în
partea de nord a Pen.Coreea va ataca zona sudică, aflată sub autoritatea unui
guvern necomunist. După intervenția trupelor americane, sub drapel ONU, de
partea sudului, și a Chinei comuniste, de partea nordului, peninsula va rămâne
împărțită în două state rivale.
Războiul din Coreea 1950-1953
 -> 1949=S-a încheiat Războiul Civil din China prin victoria grupării
comuniste avându-l în frunte pe Mao-Tse-Dun, astfel a luat naștere
Republica Populară Chineză(cel mai puternic stat comunist din Asia)
Comunismul din China a început să se extindă asupra Coreei de Nord.
Peninsula Coreea- de Nord, condusă de către Kim-Ir-SeN
-de Sud, capitalistă, având Capitala la Seoul
-> Cu ajutorul indirect al Chinei și URSS, comuniștii din N, pornesc
Războiul împotriva Coreei de S, Americanii se implică în mod direct în război
prin trupe aflate sub steag ONU.
-> Războiul continuă timp de 3 ani până când în 1953, s-a semnat
Armistițiul de la Pan-Mun-Jon( conform acestuia Pen.Coreea se împarte în două
părți fiecare cu propriul său sistem politic. Armistițiul s-a menținut până în anul
2000 când s-a semnat pacea. ( learn more
În aprilie 1949, SUA, Canada, Franța și UK, cărora li s-au adăugat alt opt
state europene, au format Organizația Tratatului Atlanticului de Nord.
Acesta era o alianță politico-militară, având ca scopuri menținerea
securității statelor membre și a stabilității pe plan internațional.
Blocul sovietic funcționa deocamdată în absența unui tratat general de
alianță. În realitate însă, țările est-europene comunizate erau complet
subordonate Moscovei, având trupe sovietice pe teritoriul lor, precum și
guverne devotate Uniunii Sovietice. Ele erau legate prin participarea la
Consiliul de Ajutor Economic Reciproc(CAER), organizație de cooperare
economică, înființată în 1949
NATO- Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, ce cuprindea
Canada, SUA și 8 țării democratice Vest-Europene, alianța avea caracter
defensiv urmărind oprirea expansiunii URSS în Europa(1949)
 CAER- Consiliul de Ajutor Economic Reciproc, organizație constituită de
către URSS, ce avea drept scop realizarea unei piețe economice unice
între statele comuniste Est-Europene și URSS, se încerca astfel
contrabalansarea tăierii legăturii economice între Estul și Vestul Europei.
ETAPA II
Perioada destinderii relative (1953-1963)
După moartea lui Stalin, în 1953, se creează condițiile destinderii relațiilor
internaționale. În 1955, președintele american Eisen Hower se întâlnea cu
liderul sovietic Hrusciov, la Geneva.
Destinderea din această din această perioadă a fost însă limitată. În 1955,
statele comuniste creeau și ele o alianță militară, sub conducerea Moscovei,
numită:
Pactul de la Varșovia i-a naștere în 1955 și este valabil până în 1991 și a
cuprins într-o alianță militară toate țările comuniste est-europene, toate
cu excepția Iugoslaviei. Scopul acestui tartat era acela de a se opune
NATO, dar de fapt el a fost utilizat de către URSS pentru a menține
controlul asupra țărilor comuniste est-europene.
exp: Revoluția din Ungaria condusă de către Imre Nagy( octombrie 1956),
URSS a intervenit cu brutalitate ocupând militar țara și obligând astfel pe
revoluționari maghiari să se predea sau să fugă.
În anii următori perioada de destindere va alterna cu cea de maximă tensiune,
situație existentă datorată si temperamentului schimbător a lui Hrusciov. În
1961, după ce vizitase SUA, el provoacă o nouă criză gravă a Berlinului,
ordonând construirea unui zid, care să împiedice cetățenii din zona comunistă a
orașului să fugă în zona controlată de ocidentali.Creearea zidului a determinat
ruptura definitiva dintre cele două părți ale Berlinului, acest lucru oglindind
Războiul Rece.
 În 1962 a avut loc criza rachetelor cubaneze ce a fost determinată de
așezarea de către Hrusciov a mai multor rachete nucleare în Cuba comunistă
condusă de către Fidel Castro Ruiz.
Președintele american Kennedy a trimis marina militară în Cuba cerând lui
Hrusciov să retragă rachetele nucleare ceea ce acesta a și făcut. Criza s-a
încheiat la sf. anului numai după ce sovieticii au acceptat ca americanii să-și
instaleze o bază militar în G.Cuantanamo, prin care să supraveghze activitatea
Cubei. Această etapă s-a încheiat cu demiterea lui Hrusciov de la URSS.
Perioada competiției și cooperării(1963-1985)
Perioada a fost dominată de amplificarea Cursei Înarmărilor. Celor două
superputeri au acum la dispoziție zeci de mii de încărcături militare gata să fie
lansate asupra inamicului. Se creează un echilibru nuclear al terorii, deoarece
nimeni nu îndrăznea să-și atace rivalul. În anii 1972 și 1979 SUA și URSS
semnau două acorduri prin care se angajau să limiteze armamentul strategia
nucleară( tratatele SALT).
Cei doi rivali se confruntă însă în războaie de zonă de importanță secundară.
Statele Unite sprijină regimul anti-comunist din Vietnam, între anii 1964-1973,
iar Uniunea Sovietică pe cel comunist din Afganistan, în perioada 1979-1989.
Ambele conflicte, foarte sângeroase s-au soldat cu eșecuri militare ale celor
două superputeri și au fost puternic contestați de opinia publică internă și
internațională.
Un moment important al destinderii l-a constituit Conferința de la Helsinki din
1975, care a dus la crearea Organizației pentru Securitate și Cooperare în
Europa(OSCE). Statele semnatare, comuniste și occidentale se angajau să
respecte frontierele și să nu recurgă la forța militară. Occidentul recunoștea
regimurile politicie instaurate de sovietici în Europa de Est, iar aceștia
promiteau să respecte drepturile fundamentale ale omului.
 Deși promisiunea nu va fi respectată, Conferința de la Helsinky a constituit o
încurajare pentru populațiile dominate de polițiști.
RAZBOIUL DIN VIETNAM
A fost un război care s-a desfășurat între SUA și trupele
Vietnameze
A fost specific Războiului rece, Vietnamul de Nord comunist
având Capitala la Hanoi a luptat împotriva Vietnamului de Sud ce
se afla sub controlul SUA și care avea Capitala la Saigon.
S-a desfășurat 1964-1973, și a dus la înfrângerea trupelor
Americane ce au fost obligate să se retragă din Vietnam
definitiv.
CAUZELE ÎNFRÂNGERII SUA AU FOST DIVERSE DINTRE
CARE AMINTIM:
Lipsa de pregătire a Soldaților Americani pentru tipul război de gherilă
ce a fost dus în jungla Vietnameză. Tactica de luptă a Nord Vietnamezilor
ce foloseau tuneluri pentru a putea să-și surprindă adversarul pe un front,
precum și lipsa de eficiență a bombardamentelor americane ce au omorât
mai multă populație civilă decât a afectat armata comunistă Nord
Vietnameză.
Prin Pacea de la Paris din 1973, SUA, a recunoscut constituirea unui singur
stat comunist sub numele de Republica Democratică Vietnam.
Americanii au pierdut peste 50.000 de soldați dar vietnamezii pest 1
milion, țara fiind în proporție de 80% distrusă în război.
CURSA ÎNARMĂRILOR
A reprezentat un domeniu al Războiului Rece în care au fost angrenate
cele două superputeri cât și statele lor aliate, ce se aflau în cele două
alianțe NATO, Tratatul de la Varșovia
A permis crearea rachetelor Nucleare ce puteau să lovească și să
distrugă complet de căteva ori planeta.
Datorită înțelegerilor dintre liderii celor două superputeri a apărut un
echilibru militar.
(https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/razboiul-din-vietnam-o-
tragedie-in-cinci-acte)

RĂZBOIUL DIN AFGANISTAN (1979-1988)

A fost determinat de invadarea Afganistanului de către URSS deoarece
URSS dorea astfel să obțină un avantaj în zona Asiei de Sud pentru a-și
croi drum către Golful Persic.
Opoziția față de sovietici a fost realizată de către Mujahedini
(afgan-islamiști și luptători pentru libertatea propriilor țări. Mujahedinii
au fost sprijiniți de către SUA prin arme și instructori militari ce erau
aduși în Afganistan prin Pakistan.
Luptele dintre cele două tabere au dus la victoria mujahedinilor, URSS
fiind obligată să se retragă în Februarie 1988. Dar situația a devenit
dificilă în această țară unde în rândul mujahedinilor au apărut grupuri
extermiste. Cel mai important și puternic fiind cel al talibanilor. Astfel că
războiul din Afganistan a deschis calea unui Război Civil în această țară
carea dus la victoria acestor talibani în 1996.
Extremismul islamic a devenit atât de puternic încât a fost amestecat în
organizația atentatelor împotriva SUA din 11 sept 2001.
INVITAȚIA DE APĂRARE STRATEGICĂ
Cursa înarmărilor a atins un punct maxim atunci când în 1983 președintele
american R. Reagan a creat un nou sistem de apărare numit INIȚIATIVA
DE APĂRARE STRATEGICĂ. În limbaj uzual uzual acesta mai este
 cunoscut drept războiul stelelor deoarece folosea o rețea de sateliți ce
apărau sistemul aerian al SUA cu arme laser.
URSS a încercat să creeze un sistem defensiv asemănător dar nu a reușit
deoarece acesta era mult prea costisitor pentru economia sovietică. Astfel
SUA a câștigat cursa înarmărilor în timpul Războiului Rece.
Președintele URSS Gorgaciore (1985-1991) a încercat să salveze sistemul
economic prin introducerea unui program de reforme numit Perrestrofina
și Glasnot.
Din programul său de reforme a eșuat deoarece se baza pe liberalizare
politică și economică ce era împotriva sistemului comunist sovietic. În
aceste condiții în 1989 a avut loc căderea regimurilor comuniste
est-europene ( ultimul fiind cel al lui Nicolae
Ceaușescu)-https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/caderea-regi
murilor-comuniste-din-europa
În 1991 URSS s-a prăbușit autoizolându-se și astfel războiul rece s-a
încheiat prin victoria Statelor Unite ale Americii.
CONSECINTE ALE RAZBOIULUI RECE
❖ SUA a rămas singura superputere a lumii dominând și controlând diplomații
omenirii pentru următorii 30 de ani.
❖ Tratatul de la Varșovia s-a autoizolat în locul său, NATO extinzându-și
dominația în toată Europa. Astfel în mai multe valuri succesive din 1997
până în prezent NATO a devenit alianța militară cea mai puternică.