România în perioada Războiului Rece

Introducere. Forme de manifestare a conflictului. Cortina de Fier.

În urma celui de-Al Doilea Război Mondial se conturează două tabere ideologice
complet opuse - Occidentul democratic și Orientul comunist. Între Statele Unite ale Americiii
și Uniunea Sovietică începe un o cursă pentru promovarea propriei ideologii și împiedicarea
dezvoltării puterilor adversarului. Această cursă poartă numele de „Război Rece”, întrucât
cele două superputeri nu s-au confruntat niciodată direct. Războiul Rece a presupus, în mod
ușor paradoxal, o cursă a înarmării nemaiîntâlnită până atunci.

Confruntarea dintre cele două sfere de influență a fost purtată pe mai multe planuri.
Pe plan militar confruntarea are loc între NATO și Pactul de la Varșovia. NATO (North
Atlantic Treaty Organization / Organizația Tratatului Atlanticului de Nord) este o alianță
militară înființată prin Tratatul de la Washington de la 4 aprilie 1949. Organizația este celebră
pentru art. 5 al tratatului de înființare („Un atac împotriva unuia este un atac împotriva
tuturor”), iar ca membri regăsim SUA și statele din Europa Occidentală. Pactul de la
Varșovia (oficial, Tratatul de prietenie, cooperare și asistență mutuală) a fost o alianță
militară înființată prin Tratatul de la Varșovia de la 14 mai 1955. Inițiativa i-a aparținut lui
Nikita Hrușciov, iar ca membri regăsim URSS și statele din Europa Răsăriteană. Spre
deosebire de NATO, care există și astăzi, Pactul de la Varșovia a fost dizolvat oficial pe 1
iulie 1991.
Pe plan economic confruntarea are loc între capitalism și socialism. Capitalismul este
reprezentat de economia de piață în care, teoretic, totul este dictat de cerere și ofertă.
Socialismul este reprezentat de economia centralizată, dirijată de stat și controlată în
întregime sau aproape în întregime1. Pe plan politic și ideologic confruntarea are loc între
lumea liberă2 și societatea închisă3.

1 Controlul economiei se poate realiza prin controlul producției, controlul prețurilor, controlul
aprovizionării, etc.
2 Democrațiile occidentale, societățile deschise în care există și sunt garantate drepturile și libertățile
cetățenești.
3 Țările cu regimuri totalitare comuniste, în general din estul Europei.
 Cortina de Fier reprezintă, în accepțiunea discursului public, o linie predominant
imaginară de demarcație între Europa Occidentală și Europa de Est. Această linie de
demarcație a fost într-adevăr o graniță pe care cel puțin cei din Est nu o puteau trece cu
ușurință. Cel care a popularizat termenul este premierul britanic Winston Churchill într-un
discurs din 1946 - „De la Stettin, la Marea Baltică, până la Trieste, la Marea Adriatică, o
cortină de fier a coborât de-a curmezișul continentului”. În lipsa unui dușman comun,
precum Germania Nazistă, alianța dintre cele două superputeri s-a dizolvat, iar locul ei a fost
luat de dușmănie și de lupta ideologică.

Crize și conflicte în timpul Războiului Rece

Blocada Berlinului a fost una dintre primele crize ale noii Europe, aflate în plin
proces de refacere după Al Doilea Război Mondial. Pe 24 iunie 1948 Uniunea Sovietică
blochează accesul către Berlinul de Vest, aflat sub ocupația comună a SUA, Marii Britanii și
Franței4. Sovieticii căutau să obțină eliminarea noii monede introduse în Germania de Vest.
Pe 12 mai 1949 Uniunea Sovietică permite ajutoarelor occidentale să sosească în Berlin pe
cale rutieră și feroviară.
Războiul Coreii a fost un conflict armat între Republica Populară Democrată
Coreeană și Coreea de Sud desfășurat între iunie 1950 și iulie 1953. Conflictul reprezintă, în
subsidiar, și o confruntare ideologică între comunism (Coreea de Nord) și democrație (Coreea
de Sud). Astfel, se implică în conflict și alte țări precum Republica Populară Chineză și
Statele Unite ale Americii. Deși nordul a inițiat războiul și în ciuda unor succese inițiale,
Coreea de Sud recuperează rapid teren întorcând soarta războiului în favoarea sa. Balanța se
reechilibrează odată cu intervenția Chinei. Conflictul nu se încheie cu un tratat de pace, ci cu
un armistițiu5, astfel încât cele două țări se află, în continuare, în conflict6.
Criza Canalului de Suez are loc în 1956-1957, odată cu retragerea soldaților britanici
din zonă. Colonelul Nasser, conducătorul Egiptului din 1952, a luat decizia de a naționaliza
Canalul de Suez, una dintre cele mai importante rute maritime din lume. Ca urmare, Israelul
invadează regiunea Sinai a Egiptului, iar Marea Britanie și Franța, care ceruseră o încetare a
focului, aduc trupe în zona canalului. În timpul crizei aproximativ 40 de nave au fost
scufundate. Invazia a fost aspru condamnată la nivel internațional, iar ONU a trimis trupe de

4 După cel de-Al Doilea Război Mondial Germania și Berlinul au fost împărțite în patru zone de
influență - sovietică, americană, britanică și franceză.
5 Armistițiul reprezintă un acord temporar de încetare a focului.
6 Cel puțin teoretic… Conflictul există într-adevăr, însă nu se desfășoară convențional.
menținere a păcii la granița israelo-egipteană. Criza a simbolizat, printre altele, sfârșitul
statutului de mare putere al Marii Britanii.
Zidul Berlinului a reprezentat unul dintre cele mai semnificative simboluri ale
Războiului Rece, fiind construit în august 1961. Creație a liderului est-german Walter
Ulbricht, zidul a separat Berlinul de Est de Berlinul de Vest cu scopul de a opri trecerea
ilegală a graniței dinspre Republica Democrată Germană înspre Republica Federală Germană.
Zidul a fost dărâmat începând cu 9 noiembrie 1989.
Criza rachetelor cubaneze a fost un incident petrecut între Uniunea Sovietică și
Statele Unite ale Americii între 16 octombrie și 20 noiembrie 1962. Președintele american
John F. Kennedy anunță într-un discurs televizat că spionajul american a descoperit baze
sovietice de lansare a rachetelor cu focos nuclear în Cuba. Rachetele reprezentau un real
pericol, deoarece, fiind cu rază medie de acțiune, puteam lovi orașe americane importante,
precum Washington DC. SUA au ales varianta unei „carantine” 7 navale a Cubei. Ca urmare a
acestor evenimente tensionate a fost înființat Telefonul Roșu, o linie directă de comunicație
între Washington DC și Moscova.
Războiul din Vietnam a avut loc între 1955 și 1975 și a fost un conflict între
Republica Democrată Vietnam și Republica Vietnam. Conflictul, în parte ideologic, a
angrenat și țări precum Uniunea Sovietică și RP Chineză de partea Vietnamului de Nord și
Statele Unite, Coreea de Sud, Asutralia de partea Vietnamului de Sud, democrat. Războiul
din Vietnam a reprezentat unul dintre cele mai mari eșecuri militare ale SUA, întrucât
conflictul se încheie prin cucerirea Saigonului (capitala) și prin unificarea țării sub Vietnamul
de Nord.
Războiul de șase zile a avut loc în Orientul Mijlociu în perioada 5-10 iunie 1967.
Israelul își proclamă independența în mai 1948 într-o zonă care fusese, în mod tradițional,
locuită de arabi (palestinieni) până în perioada interbelică. Fiind o țară înconjurată exclusiv
de țări musulmane, este evident faptul că tensiunile în zonă au fost și rămân și astăzi ridicate.
Aceste tensiuni au dus la conflictul militar din 1967 dintre Israel, pe de o parte, și Egipt, Siria
și Iordania, pe de altă parte. Conflictul este parte a Războiului Rece, deoarece Israelul era
puternic susținut de SUA, iar țările arabe, predominant dictaturi, erau susținute de Uniunea
Sovietică. Israelul câștigă conflictul, grație armatei sale superioare din punct de vedere
calitativ. Toate țările din Pactul de la Varșovia, cu excepția notabilă a României, rup relațiile
diplomatice cu Israelul și numesc țara „stat agresor”.

7 În realitate, o blocadă navală. Totuși, conform dreptului internațional, o blocadă militară este un act
de război, iar SUA nu doreau o astfel de interpretare.
 Războiul Afgano-Sovietic a fost un conflict armat civil între 1979 și 1989 între
Partidul Popular Democrat din Afganistan și rebelii islamiști Mujahedini. Partidul Popular
Democrat avea orientare marxistă, astfel încât a fost susținut de Uniunea Sovietică, care le-a
facilitat inclusiv accesul la guvernare. În contextul politicii de „containment” a
comunismului, SUA s-au implicat de partea rebelilor islamiști pentru a stopa propagarea
comunismului sovietic în lume. Conflictul este adesea văzut ca un eșec pentru partea
sovietică, întrucât costul și durata conflictului au depășit avantajele strategice.