Conferinta de la Teheran

Cei trei grei la Conferinta de la Teheran: Stalin, Roosvelt si Churchill La sfarsitul lui noiembrie 1943, presedintele Roosvelt si Winston Churchill s-au deplasat la Teheran, in Iran pentru a se intalni cu Stalin. Presedintele si primul ministru aprobasera deja un plan sub numele lui de cod Overlord, pentru traversarea canalului si un atac in vestul Europei. Roosvelt favoriza din toata inima executarea planului cat mai repede in 1944. La Teheran Churchill a propus varianta de a da prioritate Italiei si o posibila ofensiva in Balcani si in sudul Frantei. Stalin si Roosevelt s-au opus si au stabilit data declansarii operatiunii undeva in mai 1944. Dupa intalnire, generalul Eisenhower a fost chemat de pe frontul mediteranean si i s-a dat comanda Cartierului General al Fortelor Aliate care avea sa se ocupe de organizarea operatiunii. Conferinta de la Teheran marca punctul maxim al colaborarii dintre Est si Vest, strangerea legaturii aliantei impotriva lui Hitler. Stalin venise la intalnire ca un victorios comandant de razboi; mari cantitati de ajutoare de la americani au fost oferite Uniunii Sovietice; decizia de a lansa operatiunea Overlord satisfacea cererea lui Stalin de a se deschide un al doilea front in vest. Tot atunci tensiunea crestea in randurile armatei sovietice pe masura ce se apropia de granita micilor state din estul Europei. 24341big54szd4n Pregatirile germane pentru Overlord Hitler se astepta la o invazie a aliatilor in nord-vestul Europei in primavara lui 44, pe care el o vedea ca o sansa de a castiga razboiul. Daca ar fi sa se descotoriseasca de americani si britanici odata ce sunt pe plaja, el se gandea ca nu vor mai incerca curand sa-l atace. Atunci ar putea sa-si arunce toate fortele, din care aproape jumatate erau pe frontul de vest, impotriva Uniunii Sovietice. In noiembrie 1943 Hitler le transmite comandantilor de pe frontul de est ca nu vor mai primi intariri decat dupa ce invazia va fi infranta. In ianuarie 1944 o ofensiva sovietica opreste asediul asupra Leningradului si forteaza retragera Armatei Nord pana la vest de raul Narva. Acolo germanii au gasit ceva refugiu intr-unul din segmentii zidului din est care fusese intarit. Pe frontul din sud ofensivele succesive din martie si aprilie ale sovieticilor, i-au impins pe germani undeva pe tarmul Marii Negre, in afara teritoriilor sovietice. O mare parte din cei 150000 de romani si germani din Crimeea au murit sau au fost luati prizonieri in mai, dupa esuarea unei retrageri pe mare, langa Sevastopol. Pe de alta parte destule tancuri si arme au fost folosite pentru a echipa noile divizii germane din vest si de a inlocui pe unele din est. Aviatia avea cu patruzeci la suta mai multe avioane decat avea pe aceeasi vreme, anul precedent. Productia combustibilului a atins punctul maxim pe perioada de razboi in aprilie 1944. Invazia din Normandia Planul invaziei Pe 6 iunie 1944 Ziua-Z, ziua invaziei, Armata Intai americana sub comanda generalului Omar Bradley, si Armata a Doua britanica sub comanda generalului Miles C. Dempsey, si-au atins obiectivele pe paja de pe coasta franceza a canalului. Rezistenta germana condusa de Erwin Romel a fost puternica, iar pozitiile aliatilor nu erau asa de bune pe cum se astepta. Cu toate acestea puternicul contraatac pe care la vizualizat Hitler nu a avut loc in acea zi si nici in cele ce au urmat. Superioritatea neta a flotei aeriene in favoarea aliatilor, in nordul Frantei au facut dificila aprovizionarea cu resurse, care erau si asa limitate. Hitler era convins ca acest atac era doar o momeala si ca asaltul principal avea sa aiba loc la nord de Sena. Drept consecinta a refuzat sa retragera si a insistat in aducerea de intariri de la distante mai mari. Pana la sfarsitul lui iunie, Eisenhower avea 850000 de trupe si 150000 de vehicule in Normandia. Sovieticii vor Bielorusia Frontul german de est a ramas tacut in primele saptamani din iunie 1944. Hitler se astepta la o ofensiva de vara a sovieticilor, despre care el si sfatuitorii lui militari credeau ca se va desfasura pe frontul din sud. De la Stalingrad incoace sovieticii si-au concentrat mare lor parte din armata acolo si germanii credeau ca Stalin va grabi spre Balcani, care reprezenta obiectivul istoric al ambitiei rusesti. Desii Armata Centru stapanea Bielorusia singurul teritoriu sovietic aflat inca in maini germane, si desi erau semne de un atac sovietic impotriva Armatei Centru care s-au intetit in iunie, acestia nu au crezut ca se afla in real pericol. Intre 22 si 23 iunie patru armate sovietice doua controlate de Zhukov, iar alte doua de Vasilyevsky au lovit Armata Centru. Depasiti numeric cu aproape 10 la 1 si aflata sub ordinul lui Hither de a nu se retrage, Armata Centru a fost distrusa aproape dintr-o data. Pe 3 iulie cand varfurile de lance ale armatelor sovietice din nord si sud s-au intalnit la Minsk capitala Bielorusiei, Armata Centru pierduse mai mult de doua treimi din divizii. Pana in a treia saptamana a lunii, Armata Rosie avansase cam 300 km. Sovieticii au sarbatorit eliberarea teritoriilor lor in ziua de 17 iulie cu un mars, facut de cei 57000 de prizonieri germani, incluzand 19 generali, pe strazile Moscovei. (pana la urma germanii tot au defilat prin MoscovaJ) CONFERINTA DE LA IALTA Impartirea lumi nu a avut loc! La inceputul anului 1945, atunci cand cel de-adoilea Razboi Mondial nu se terminase inca, conducatorii celor trei puteri, fiind pe punctul de a-l castiga, Roosevelt, Stalin si Churchill se intalnesc pentru a pregati pacea. Conferinta are loc in perioada 4-11 februarie 1945, in U.R.S.S, la IALTA , in Crimeea. Nicodata, pana atunci, nu s-au mai luat atatea decizii de catre un numar atat de mare de fiinte umane. Se spune ca acestia si-au impartit lumea sau numai Europa: nu este decat o legenda care nu corespunde deloc realitatii. AMERICA ESTE IMPOTRIVA IMPARTIRII

Churchill si Stalin s-au intalnit la Moscva cu cateva luni inainte, in octombrie 1944. Roosvelt fiind retinut, cei doi, englezul si sovieticul, au repartizat procentele de influenta intre occidentali si U.R.S.S, in tarile din sud estul Europei. Concluziile de la Ialta sunt adeseori confundate cu acest proiect de impartire, limitat numai de regiunea balcanica si danubiana a continentului. Insa presedinttele Statelor Unite este dezacord total cu acest tip de practica, caracteristic pentru batrana diplomatie europeana. Dupa parerea acestuia, se impune urgent o conferinta a celor trei, el accepta sa faca o calatorie lunga si obositoare in U.R.S.S. Stalin le comunicase ca desfasurarea razboiului in Europa Occidentala il impiedica sa-si paraseasca teritoriul. Roosvelt si Churchill se intalnesc prealabil la Malta, in ziua de 2 februarie, pentru a se sfatui . Seara cele doua delegatii, foarte impozante, decoleaza catre est. Conferinta incepe pe data de 4, intr-o atmosfera calduroasa; euforia este impartita de cei trei mari, in ajunul victoriei comune impotriva dushmanului. INTERESE DIVERGENTE Stalin conteaza sa obtina pentru tara lui shubrezita compensari masive din partea germanilor. El intelege sa constituie si ca faca sa fie acceptata o zona defensiva in Europa Orientala, o zona de influenta la granitele U.R.S.S cu scopul de a preveni orice risc pentr o invazie militara. Atuurile sale sunt considerabile: soldatii sai sunt prezenti in toata partea de est a continentului, luna februarie au reusit sa patrunda in inima Prusiei, pe Oder, la 70 km de Berlin, in timp ce in vest, angolaxonii, intarziati de contraofensiva germana din Ardeni, nu trecusera inca Rinul. Churchil este nelinistit din cauza acestei situatii. El simte ca Anglia nu este egala cu cei doi giganti si doreste ca Franta sa se asocieze hatararilor sale. Roosvelt se deplaseaza la Ialta in calitate de solicitant: razboiul impotriva celui de al treilea Reich este pe punctul de lua sfarsit, dar nu si cel contra Japoniei ; Roosvelt doreste sa obtina angajamentul sovieticilor in razboiul impotriva imperiului japonez. Pe de alta parte , el nu vede o pace durabila decat cu conditaia ca cei mari sa continue sa se inteleaga in cadrul unei institutii internationale, mai eficiente decat Societatea Natiunilor , creata in 1919. Insa proiectul sau referitor la Organizatia Natiunolor Unite se impiedica de un obstacol: sovieticii vor sa detina 16 voturi, unul pentru fieare din cele 15 republici care intra in componenta ei. STALIN, MARELE INVINGATOR LA CONFERINTA Dupa o saptamana de negocieri, Roosvelt obtine satisfactie privind cele doua puncte. Stalin promite intrarea in razboi a tarii sale impotriva Japoniei, la trei luni dupa capitulare Germaniei. In ceea ce priveste O.N.U, proiectul este definitiv pus la punct la Ialta, cand sovieticii isi reduc pretentiile si accepta sa fie numai trei voturi. Franta obtine o zona de ocupatie in Grmania, alturi de cei trei mari. Dar marele invingator este Salin. El se pune de acord cu Roosvelt asupra unei jumatati din compensarile germane, admite ca guvernul Poloniei va fi in principal, format din membrii echipei pe care trupele sale au instalat-o la Varsovia , la care se vor mai adauga cativa ministrii polonezi de la Londra si astfel sa organizeze zona defensiva separata de el. Acest triumf, confirmat la Ialta, nu terbuie sa dea nastre la iluzii: de fapt, occidentalii nu au abandonat nimic in favoarea U.R.S.S din ce nu detine deja prin forts armelor. Ceea ce i se atribuie ca unui mit ,, ordinii de la Ialta'' , era in realitae deja conturat, iar Ialta a fost mai degraba o incercare zadarnica de a infrana un angrenaj pus bine in miscare. IMPARTIREA EUROPEI: O lunga partida de sah Daca impartirea Europei nu a fost hatarata la Ialta, acesta este rezultatul unei lungi evolutii, al unei adevarate partide de sah, inceputa cu cateva luni inainte de Ialta si terminata patru ani mai tarziu Sovieticii sau aliatii? Influenta eliberatorului. Inca din 1944, incep sa se repartizeze pe esichierul european pionii, in functie de vointa si ritmul pozitiilor cucerite de fortele anglo-saxone in vest si sovietice in est, in lupta dusa impotriva Germaniei naziste. Regimurile viitoare din tarile Europei sunt in mare parte conditionate de culoarea armatei eliberatoare sau ocupante. Si totusi nimic nu este facut automat: de exemplu , Austria, a carei parte orientala a fost tinuta de sovietici, nu este impartita in doua ca Germania dupa razboi; ea isi poate alege un regim economic si politic liberal. Formarea zonei sovietice. Dupa 1945, Bulgaria, Romania si Polonia, piese principale in zona sovietica, nu mai au drept la "alegerile libere" prescrise la Ialta. In schimb, Ungaria si Cehoslovacia, pioni din linia a doua in raport cu frontierele U.R.S.S, nu sa mizat nimic dinainte. In aceste doua tari se organizeaza un scrutin conform legilor stabilite. In Ungaria, sunt necesari patru ani pentru comunisti, minoritari in 1945 {17 % din voturi}, ca sa domine statul si sa puna mana pe putere; abia in februarie 1948, in timpul "loviturii de la Praga", s-a destramat dramatic colaborarea comunstilor si necomunistilor, in Cehoslovacia. Sfarsitul impartirii: Germania si Grecia . Ultimele regiuni impartite sunt Germania, dupa criza de la Berlin din 1948 - 1949 si Grecia , unde , in acelasi timp , se terminase razboiul civil prin infrangerea comunistilor. De atunci, din 1949 nu mai este pe esichierul european nici loc in care cei doi jucatori ar putea sa-si inainteze regele. In termenii jocului de sah se spune ca partida printr-un ,,pat''. Esichierul european va ramane astfel blocat timp de 40 de ani...