Clasa: XF Operațiunea Barbarossa (în germană Unternehmen Barbarossa) a fost numele de cod secret acoperitor folosit de conducerea Germaniei naziste pentru operația militară de invadare a Uniunii Sovietive în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, acțiune începută la 22 iunie 1944. Scopul inițial al operațiunii a fost cucerirea Rusiei Europene și a Ucrainei până la Arhanghelsk în nord și Astrahan în sud. Se presupune că eșecul Operațiunii Barbarossa a dus, în cele din urmă, la înfrângerea Germaniei naziste, fiind un punct de cotitură pentru soarta celui de Al Treilea Reich condus de Adolf Hitler. Frontul de răsărit care a fost deschis prin această operațiune avea să devină cel mai mare teatru de lupte al celui de Al Doilea Război Mondial Hitler plănuia demult extinderea “spaţiului vital” al influenţei germane în Europa estică, inclusiv pe teritoriul Rusiei. Dorea să alunge toate populaţiile non- germane şi să preia controlul resurselor şi suprafeţelor, scopul fiind lărgirea habitatului şi dezvoltarea naţiunii germane. Stalin, pe de altă parte, îşi consolida Uniunea Sovietică, însă fără a avea în gând dezvoltarea şi expansiunea acesteia. Nu se aştepta că germanii să atace Uniunea Sovietică, crezând că aceştia vor fi ocupaţi cu Europa vestică pentru a mai deschide un al doilea front. Este probabil că Stalin să nu fi dorit să rămână permanent aliatul lui Hitler şi să plănuiască o invazie asupra Germaniei în cele din urmă pentru a răspândi comunismul în Europa Vestică. Însă în realitate, Hitler a fost cel care a lovit primul. Naziştii aveau să se folosească de reputaţia brutală a dictatorului Stalin pentru a justifica asaltul lor în faţa lumii. Pregătirile germane În cadrul pregătirilor pentru atac, Hitler a ordonat deplasarea a 3,2 milioane de soldați către frontiera sovietică, a hotărât lansarea a numeroase raiduri de recunoaștere aeriană deasupra teritoriului sovietic și a impus stocarea în depozite din est a unor cantități uriașe de materiale necesare atacului. Astfel se profita de credința de nestrămutat a lui Stalin că Germania nu va fi capabilă să atace decât la cel puțin doi ani după semnarea pactului Molotov-Ribbentrop. Stalin mai credea că germanii vor dori mai întâi să determine Anglia să ceară pace, mai înainte de a deschide un front în răsărit. Germanii aveau probleme a pune la punct o strategie care să asigure o invazie încununată cu succes în URSS. Hitler, OKW-ul (Oberkommando der Wehrmacht) și diferitele comandamente nu cădeau de acord asupra unui plan cuprinzător în ceea ce privește atacul împotriva Uniunii Sovietice și obiectivele principale ale acestui atac. OKW dorea un atac direct spre Moscova. Hitler dorea să cucerească mai întâi Ucraina bogată în resurse agricole și minerale și de asemenea dorea să ocupe zona Balticii mai înainte de a ataca Moscova. Aceste neînțelegeri au șubrezit planificarea logistică a atacului, întârziindu-l cu mai mult de o lună față de data inițială plănuită pentru atac (mai 1941). Strategia asupra căreia Hitler și generalii săi au căzut de acord a fost să implice trei grupuri de armate desemnate să cucerească regiuni și mari orașe sovietice special desemnate pentru fiecare. Cele trei atacuri principale germane aveau să se îndrepte de- a lungul rutelor istorice de invazie din trecut. Pregătirile sovietice În 1941, forțele armate sovietice din raioanele vestice ale URSS-ului depășeau ușor numeric pe cele germane. Numărul total al trupelor sovietice din iunie 1941 era ceva mai mare de 5 milioane de oameni, ceva mai mult decât forțele terestre germane necesare Operațiunii Barbarossa. Mai mult, în cazul unei mobilizări generale, forțele sovietice s-ar fi întărit mult și ar fi putut aduce pe front mai mulți soldați decât ar fi reușit germanii. Dacă, de-a lungul timpului, forțele combatanților au variat mult, se poate spune că, la începutul campaniei din 1941, cele două armate erau aproximativ egale. Avantajul numeric sovietic era contrabalansat de calitatea incomparabilă mai bună a avioanelor germane, ca și de pregătirea mult superioară a piloților germani și de entuziasmul lor. Multe dintre trupele sovietice nu erau pregătite de război. Astfel, unitățile de aviație aveau avioanele garate în rânduri dese, frumos aliniate, ca pe timp de pace, nu dispersate așa cum ar fi trebuit să fie pe timp de război, devenind astfel ținte ușoare pentru avioanele de atac la sol, în primele zile ale conflictului. Armata Roșie era dispersată și nu era antrenată pentru război, iar unitățile militare erau separate și fără mijloace mecanizate pentru transportul în vederea concentrărilor de dinaintea luptelor. Atacul 22 iunie 1941 La 4:45 dimineața, pe 22 iunie 1941, forțele Axei au atacat. Este dificil să fie socotite cu precizie puterea beligeranților în faza inițială a atacului, de vreme ce cea mai mare parte a cifrelor germane includ și rezervele destinate frontului de răsărit, dar care nu ajunseseră încă în zona de conflict, dar și datorită unor altor câtorva criterii de comparație dintre cele două părți. O estimare destul de exactă este aceea că aproximativ 2,6 milioane de soldați germani au intrat în acțiune pe 22 iunie și că aveau în fața lor un număr sensibil egal de soldați sovietici cantonați în districtele militare de graniță. Contribuția aliaților Germaniei avea să se facă simțită ceva mai târziu în timpul campaniei. Supriza a fost completă: STAVKA, alarmată de rapoartele conform cărora trupele germane se apropiau de graniță în formații de luptă, a ordonat la 0:30 dimineața trecerea unităților de frontieră în starea de luptă, dată fiind iminența războiului, dar nici o singură unitate nu a primit avertismentele și ordinele la timp. Șocul atacului a fost în principal datorat numărului foarte mare de unități ale Axei care au atacat simultan. Alături de milioanele de germani, mai multe sute de mii de români, slovaci, unguri și italieni s-au alăturat atacatorilor, iar în nord, finlandezii au adus o contribuție importantă la lupta împotriva sovieticilor. Forțele sovietice care făceau fața atacului direct, au fost întărite masiv, efectivul lor crescând de la aproximativ 2,6 milioane pe 22 iunie la peste 4 milioane până la sfârșitul anului, în condițiile în care trebuiseră să facă față pierderilor de toate felurile cifrate la 4,5 milioane de oameni. La început, viteza atacului german a făcut toate planurile de apărare sovietice total nefolositoare. Lipsa echipamentelor de transmisie radio a făcut ca multe ordine sovietice să fie depășite în momentul în care ajungeau la unitățile angajate în luptă. Evenimentele ulterioare Dacă la început atacul a fost un succes, până în cele din urmă germanii au intrat în criză de timp până în momentul în care au ajuns în suburbiile Moscovei la începutul lunii decembrie, se instalase deja iarna rusească. S-a spus de multe ori că Hitler a luat decizia greșită de a amâna atacul de pe data inițială 15 mai, deoarecea dorea să intervină mai întâi în Iugoslavia și să-l ajute pe Musolini care trebuia să facă față avansării grecești în Albania. Această acțiune a amânat cu cinci săptămâni atacul în și așa scurta vară rusească. În timpul campaniei, Hitler a ordonat ca greutatea atacului să fie transferată de la regiunea Moscovei către sud, pentru a grăbi cucerirea Ucrainei. Această mișcare a întârziat atacul asupra capitalei sovietice, deși a ajutat securizarea flancului Grupului de Armate Centru. Bibliografie •https:// ro.wikipedia.org/wiki/Opera%C8%9Biunea_Barbarossa •https:// www.historia.ro/sectiune/general/articol/operatiunea-bar barossa-declansarea-cruciadei-naziste-in-rasarit Poze •https:// Poze upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/1/15/Eastern_Front_1941-06_to_1 941-09.png/300px-Eastern_Front_1941-06_to_1941-09.png •https:// historia.adhst.ro/img/articles/2017/03/22/operation_barbarossa_wallpaper_jxhy.jpg •https:// historia.adhst.ro/img/articles/2017/03/22/0c09afe10a2966059940d49f480bdb79.jp g •https:// www.descopera.ro/wp-content/uploads/2016/05/15370591/1-operacja-barbarossa- 640-1.jpg •https://www.lovendal.ro/wp52/wp-content/uploads/2019/12/stalin-hitler.jpg •https://romaniabreakingnews.ro/wp-content/uploads/2015/04/