Operațiunea Barbarossa

Operațiunea Barbarossa, în germană Unternehmen Barbarossa, a fost numele de cod secret

acoperitor folosit de conducerea Germaniei naziste pentru operația militară de invadare
a Uniunii Sovietice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, acțiune începută la 22
iunie 1941. 

Frontul de răsărit care a fost deschis prin această operațiune avea să devină cel mai mare teatru
de lupte al celui de Al Doilea Război Mondial. Pe acest front s-au purtat unele dintre cele mai
mari și violente bătălii, cu uriașe pierderi de vieți omenești, în condiții cumplite atât pentru
germani cât și pentru sovietici. 

Numele de cod al operațiunii vine de la numele împăratului romano-german Frederic

Barbarossa (1122 - 1190) al Sfântului Imperiu Roman.

Scopul Germaniei

Scopul declarat de nazisti a fost de a inrobi populatia, care dupa piramida rasiala, le era
inferioara și să colonizeze zonele estice cu populație etnică germană. Toată populația urbană a
Uniunii Sovietice urma să fie exterminată prin înfometare, ceea ce ar fi creat un surplus de
produse agricole cu care ar fi fost hrăniți germanii.
„Führerul” a prevăzut câștigurile suplimentare cauzate de cucerirea Rusiei europene:

 Armata Roșie, fiind cea mai mare din lume, anihilată înainte de invadarea Angliei.
 Prin înfrângerea Uniunii Sovietice s-ar fi rezolvat lipsa cronică de forță de muncă din
industria germană prin demobilizarea trupelor.
 Ucraina urma să devină o sursă sigură de hrană ieftină.
 Populația sovietică urma să fie transformată într-o sursă ieftină de forță de muncă (sclavie
modernă), acest fapt urmând să îmbunătățească poziția geo-strategică a Germaniei.
Înainte de declanșarea Operațiunii Barbarossa, Germania Nazistă și Uniunea Sovietică se aflau
în relații prietenești, în special după semnarea pactului Molotov-Ribbentrop cu puțin timp
înaintea invaziei Poloniei. Această înțelegere era un pact de neagresiune de fațadă, principalele
prevederi fiind cuprinse în acordurile secrete, care stabileau împărțirea statelor învecinate între
cele două puteri. Pactul a fost o surpriză de proporții pentru statele lumii din cauza ostilității
reciproce afișate până în acel moment, cât și ca urmare a deosebirilor ideologice uriașe
dintre comunism și nazism.
Hitler dorea de multă vreme să cucerească vestul Rusiei pentru a exploata populația
slavă compusă din persoane considerate untermensch („suboameni” sau „oameni inferiori”).
Pactul de neagresiune a fost o înțelegere pentru câștigarea unor avantaje pe termen scurt.
Ideologiile diametral opuse ale Germaniei și Rusiei aveau să degenereze în cele din urmă în
conflict armat între cele două state.
Generalii germani îl avertizaseră asupra primejdiei unui război dus pe două fronturi. Hitler se
considera un geniu militar și politic și la începutul războiului germanii au obținut mai multe
victorii fulgerătoare, chiar în condițiile a ceea ce păreau greutăți insurmontabile, în urma unor
acțiuni îndrăznețe, în contradicție cu opiniile profesionale ale militarilor. 
Hitler era extrem de încrezător în sine datorită succesului rapid din Europa Occidentală, cât și
datorită incapacității dovedite de Armata Roșie în războiul împotriva Finlandei. El s-a asteptat la
o victorie obținută în câteva luni de vară-toamnă și nu s-a pregătit pentru un conflict care s-ar fi
purtat în condițiile iernii rusești, nedotându-și trupele cu echipament călduros.

Atacul din 22 iunie 1941

La 4:15 dimineața (ora României), pe 22 iunie 1941, forțele Axei au atacat. O estimare destul de
exactă este aceea că aproximativ 2,6 milioane de soldați germani au intrat în acțiune pe 22
iunie și că aveau în fața lor un număr sensibil egal de soldați sovietici cantonați în districtele
militare de graniță. Contribuția aliaților Germaniei avea să se facă simțită ceva mai târziu în
timpul campaniei.

Șocul atacului a fost în principal datorat numărului foarte mare

de unități ale Axei care au atacat simultan. Alături de
milioanele de germani, mai multe sute de mii de români,
slovaci, unguri și italieni s-au alăturat atacatorilor, iar în nord,
finlandezii au adus o contribuție importantă la lupta împotriva
sovieticilor. Forțele sovietice care făceau fața atacului direct,
au fost întărite masiv, efectivul lor crescând de la aproximativ
2,6 milioane pe 22 iunie la peste 4 milioane până la sfârșitul anului, în condițiile în care
trebuiseră să facă față pierderilor de toate felurile cifrate la 4,5 milioane de oameni.

Evenimente ulterioare
Dacă la început atacul a fost un succes, până în cele din urmă germanii au intrat în criză de timp
— până în momentul în care au ajuns în suburbiile Moscovei la începutul lunii decembrie, se
instalase deja iarna rusească. S-a spus de multe ori că Hitler a luat decizia greșită de a amâna
atacul de pe data inițială 15 mai, deoarecea dorea să intervină mai întâi în Iugoslavia și să-l
ajute pe Musolini care trebuia să facă față avansării grecești în Albania. Această acțiune a
amânat cu cinci săptămâni atacul în și așa scurta vară rusească.
Intervenția din Balcani a fost doar unul dintre motivele amânării — alt motiv a fost primăvara
târzie din stepele rusești din anul 1941, cu vreme foarte ploioasă, care transformase drumurile
din vestul Uniunii Sovietice în mocirle imposibil de traversat de vehiculele grele.
În timpul campaniei, Hitler a ordonat ca greutatea atacului să fie transferată de la regiunea
Moscovei către sud, pentru a grăbi cucerirea Ucrainei. Această mișcare a întârziat atacul asupra
capitalei sovietice, deși a ajutat securizarea flancului Grupului de Armate Centru.
Până în momentul în care atenția atacatorilor s-a îndreptat din nou asupra Moscovei, rezistența
îndârjită a Armatei Roșii, ploile torențiale de toamnă și, mai târziu, iarna rusească, au oprit
atacul german.
Rezistența sovieticilor, care proclamaseră declanșarea "Marelui Război pentru Apărarea Patriei-
Mamă", a fost mult mai puternică decât și-ar fi închipuit comandanții germani. Fortăreața de
graniță de la Brest este o ilustrare a acestei tenacități neașteptate: atacată din prima zi a
invaziei germane, se aștepta să fie ocupată în decursul a câteva ore. În loc de această victorie
facilă, garnizoana sovietică a continuat să lupte vitejește în fortificațiile asediate timp de mai
mult de o lună. Logistica germană a început să fie o problemă importantă din cauza lungimii tot
mai mari a liniilor de aprovizionare și ca urmare a vulnerabilității lor la atacurile partizanilor
sovietici din spatele frontului. Sovieticii au pus în practică politica "pământului pârjolit" în orice
zonă din care erau forțați să se retragă, pentru a-i împiedica pe germani să folosească
alimentele, combustibilii sau clădirile din zonele pe care le cucereau.
Germanii au continuat să avanseze în ciuda tuturor acestor piedici, de multe ori distrugând sau
încercuind armate sovietice întregi, pe care le-au luat prizoniere. Bătălia de la Kiev a fost de o
violență deosebită, diferită de tot ce se întâmplase până atunci în acel război. La mijlocul lui
octombrie, Grupul de Armate Sud a reușit să preia controlul asupra Kievului și să ia peste
650.000 de prizonieri sovietici. Orașului Kiev i-a fost decernat mai târziu ordinul de Oraș
Erou pentru rezistența îndârjită a apărătorilor săi.

Cauzele infrangerii sovietice la inceputul primei campanii

Cauza principală a înfrângerii de proporții a Armatei Roșii în 1941 a fost atacul surpriză al
germanilor pentru care sovieticii erau slab pregătiți. Armata germană era în 1941 cel mai bine
antrenată și experimentată din lume. Germanii aveau o doctrină militară avansată și un moral
foarte ridicat, după o serie de victorii obținute cu foarte puține pierderi. Prin contrast, forțele
armate sovietice duceau lipsă de cadre de conducere competente, de pregătire
corespunzătoare și de entuziasm. Cea mai mare parte a planificării sovietice considera că nu va
avea loc un război până în 1942, iar atacul german a avut loc când încă se mai făceau
reorganizări ale Armatei Roșii, iar noile arme promise, dar netestate în luptă.

Punctul culminant al Operatiunii

Punctul culminant al Operațiunii Barbarossa a intervenit în momentul în care Grupul de Armate
Centru, ajuns într-o situație foarte grea cu aprovizionarea din cauza noroaielor din toamnă, a
primit ordinul de atac asupra Moscovei. Unitățile avansate germane puteau vedea
clopotnițele Kremlinului în decembrie 1941. Germanii au cucerit suburbiile capitalei sovietice,
acesta fiind aliniamentul cel mai avansat pe care aveau să-l atingă în timpul atacului. Apărătorii
Moscovei, bine aprovizionați și echipați corespunzător pentru a suporta gerurile iernii rusești,
au apărat cu ferocitate orașul în ceea ce a fost numită mai apoi Bătălia de la Moscova și i-au
împins prin contraatacuri viguroase pe germani în stepa înghețată, odată cu venirea iernii.
Moscova, pentru vitejia apărătorilor săi, a fost onorată mai târziu cu ordinul de Oraș Erou.
Fără adăposturi, fără o aprovizionare corespunzătoare, fără echipament de iarnă, germanii nu
au putut face altceva decât să aștepte în stepa înghețată. Ei au reușit să evite să fie depășiți și
încercuiți de contraatacurile sovietice, dar au suferit pierderi grele din cauza luptelor, dar și a
vremii.
Războiul pe frontul de răsărit a continuat încă timp de patru ani sângeroși. Aprecierile privind
numărul militarilor sovietici morți variază mult, de la 8,5 milioane la 15 milioane. Numărul de
civili morți în timpul războiului este de 20 de milioane. Nici numărul de soldați germani uciși în
luptă nu este foarte ușor de stabilit. Estimări consideră că peste 3 milioane de germani au pierit
în timpul luptelor împotriva Armatei Roșii, sau în lagărele sovietice de prizonieri. 
Pierderile neînchipuit de mari de pe frontul de est au fost una dintre cauzele posibile
ale Războiului rece, de timp ce Uniunea Sovietică, încă devastată de război, a hotărât să
mențină un control strict asupra Europei Centrale și Răsăritene, pentru a descuraja orice nouă
invazie dinspre vest și de a crea o zonă între occidentul capitalist și estul communist .

Patru din cinci militari germani care au murit în

razboi, au fost ucisi pe Frontul de Est.

Cauzele eseclui Operatiunii

 Subestimarea potentialului Sovietic
 Greseli in planificari logistice
 Conditii metereologice

Bibliografie
 Historia.ro
 Wikipedia
 History lapse
 Europalibera.org