3/6/24, 7:07 AM Asediul Leningradului - Wikipedia

Asediul Leningradului
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Asediul Leningradului (în limba rusă: блокада

Ленинграда, blocada Leningrada) a fost asediul Asediul Leningradului
german al orașului simbol al Uniunii Sovietice,
Parte din Frontul de răsărit al celui de-al
Leningrad (azi Sankt Petersburg) în timpul celui de-al doilea război mondial
Doilea Război Mondial. Planul german a primit numele Informații generale
de cod Operation Nordlicht („Operațiunea Aurora Perioadă 8 septembrie 1941 –
boreală”). Asediul a durat de la 8 septembrie 1941 până 27 ianuarie 1944
la 27 ianuarie 1944. Loc Leningrad, Uniunea
Sovietică
A fost unul dintre cele mai sângeroase asedii din istoria 59°55′49″N 30°19′09″E
lumii: Numărul total al rușilor (militari și civili) care și- Rezultat Victoria sovietică
au pierdut viața este mai mare decât numărul soldaților Beligeranți
americani și britanici la un loc pe toată durata celui de- Germania Nazistă Uniunea
al Doilea Război Mondial.[2] Divizia Albastră Sovietică
Spaniolă
Italia[1]
Fortificațiile sovietice și Finlanda
Conducători
ofensiva germană Wilhelm von Leeb Kliment Voroșilov
Georg von Gheorghi Jukov
Pe 27 iunie 1941, Sovietul deputaților poporului din Küchler
Agustín Muñoz
Leningrad a hotărât să mobilizeze populația orașului la Grandes
construcția de fortificații. Au fost construite mai multe Efective
serii de fortificații. Una dintre acestea se întindea de la 725.000 930.000
gura de varsare a râului Luga spre Ciudovo, Gatcina, Pierderi
Urițk, Pulkovo și mai apoi spre râul Neva. O altă linie de necunoscute Armata Roșie:
apărare trecea prin Peterhof spre Gatcina, Pulkovo, 332.059 soldați morți
Kolpino și Koltuși. În deceniului al patrulea fusese 24.324 morți
construită altă linie defensivă împotriva unui potențial noncombatanți
111.142 dispăruți
atac finlandez (KaUR) în suburbiile nordice ale
1 milion civili morți de
Leningradului, acum fiind reactivată. În total, au fost foame
plantate 190 km de obstacole din bușteni, 635 km de Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?
garduri din sârmă ghimpată, 700 km de șanțuri title=Asediul_Leningradului&action=edit&section=0)
antitanc, 5.000 de amplasamente întărite cu bușteni și
pământ și cazemate din beton pentru arme grele și
25.000 km de tranșee deschise. Până și tunurile de pe Crucișătorul Aurora au fost demontate și
mutate pe Înălțimile Pulkovskie din sudul Leningradului. După ce trupele sovietice ale Frontului de
Nord-Vest au fost înfrânte și alungate din republicile sovietice baltice, Wehrmachtul și-a croit drum
spre Ostrov și Pskov. Pe 10 iulie, ambele orașe au fost cucerite de germani. În scurtă vreme atacatorii
au cucerit Kunda și Kingisepp, după care au înaintat spre Leningrad dinspre Narva și regiunea Lujski,
dinspre sud-est, sud și nord-est și spre nordul și sudul Lacul Ilmen pentru a asigura izlolarea orașului
dinspre est și pentru a face joncțiunea cu finlandezii de pe malul răsăritean al Lacului Ladoga.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Asediul_Leningradului 1/7
3/6/24, 7:07 AM Asediul Leningradului - Wikipedia

Legătura pe cale ferată a fost întreruptă pe 30 august, când germanii au atins malul râului Neva.
Bombardamentele asupra Leningradului au început pe 4 septembrie. Pe 8 septembrie a fost
întreruptă ultima legătură terestră a Leningradului cu restul Uniunii Sovietice după ce germanii au
ajuns pe malul Lacului Ladoga la Orehoveț. Bombardamentele de pe 8 septembrie au provocat 178 de
incendii. Directiva lui Hitler de pe 8 octombrie, semantă de Alfred Jodl cerea să nu se accepte
capitularea orașului.

Ofensiva finlandeză din Karelia

Până în august, finlandezii au recucerit Istmul Karelia, amenințând Leningradul dinspre apus,
avansând mai apoi prin Karelia la est de Lacul Ladoga, amenințând orașul asediat și dinspre nord.
Forțele finlandeze s-au oprit însă pe aliniamentul frontierelor din 1939. Comandanții finlandezi au
respins planurile germane pentru atacuri aeriene asupra Leningradului și nu au înaintat dincolo de
râul Svir din Karelia Răsăriteană, atins la 7 septembrie, la 160 km depărtare de Leningrad. În sud,
germanii au cucerit Tihvinil pe 8 noiembrie, dar nu au reușit să avanseze mai spre nord și să facă
joncțiunea cu forțele finlandeze de pe râul Svir. Un contraatac sovietic de pe 9 decembrie i-au silit pe
germani să părăsească Tihvinul, retrăgându-se până la râul Volhov.

Pe 4 septembrie, Jodl a încercat să-l convingă pe Mannerheim să ordone continuarea ofensivei

finlandeze și se spune că mareșalul ar fi refuzat. După război, fostul președinte finlandez Ryti și-a
amintit: "Pe 24 august 1941, am vizitat cartierul general al mareșalului Mannerheim. Germanii
încercau să ne facă să traversăm veche frontieră și să continuăm ofensiva spre Leningrad. Am spus că
ocuparea Leningradului nu era obiectivul nostru și nu vom lua parte la atac. Mannerheim și ministrul
apărării Walden au fost de acord cu mine și amândoi au refuzat ofertele germanilor. Rezultatul era o
situație paradoxală: germanii nu erau capabili să se apropie de Leningrad dinspre nord.... " Mai târziu
s-a afirmat că nu au fost executate bombardamente sistematice de pe teritoriul finlandez.

Pe de altă parte, sovieticii nu aveau cunoștință de refuzul lui Ryti și Mannerheim. Amenințarea unui
atac al finlandezilor a complicat foarte mult defensiva sovietică. Astfel, la un moment dat,
comandantul de Front Markian Popov nu și-a permis să transfere rezervele din zona amenințată de
finlandezi în altă parte, deoarece efectivele păreau necesare întăriri apărării Istmului Karelia.[3].
Mannerheim a dat un ordin pe 31 august ca trupele finlandeze să-și înceteze înaintarea îndată de erau
atinse frontierele din 1939 care se întindeau de la Golful Finic la Lacul Ladoga.[4]. După ce finlandezii
au atins în primele zile ale lunii septembrie aliniamentul prevăzut de mareșalul Mannerheim, Popov a
sesizat imediat încetarea presiunilor atacurilor finlandeze și pe 5 septembrie două divizii sovietice au
fost transferate pe frontul german.[5] Mai târziu, în vara anului 1942, a fost format Detașamantul
naval K sub comanda operativă finlandeză. Această forță navală a atacat în repetate rânduri ruta de
aprovizionare a Leningradului din sudul lacului Ladoga, beneficiind și de sprijinul forțelor
germane.[6][7]

Aprovizionarea orașului

Alimentele

Pe 2 septembrie, rațiile de alimente au fost reduse: muncitorii manuali urmau să primească zilnic 600
g de pâine, angajații de stat 400 g, copiii și alți aparținători câte 300 g. O mare cantitate de cereale,
făină și zahăr au fost pierdute din cauza lipsei unei apărări aeriene corespunzătoare. Pentru încă

https://ro.wikipedia.org/wiki/Asediul_Leningradului 2/7