Sunteți pe pagina 1din 17

Germania

Romania Italia Ungaria


U.R.S.S
a)Introducere
Batalia de la Stalingrad a fost un punct de cotitura dintre cele mai
importante ale celui de-al doilea razboi mondial si este considerata cea
mai sngeroasa si mai mare batalie din istoria omenirii. Batalia a fost
marcata de brutalitate si de lipsa de grija pentru populatia civila,
manifestate de ambele parti angrenate n conflict.Batalia include
campania de bombardamente a orasului Stalingrad (azi redenumit
Volgograd) din sudul Rusiei, atacul terestru german asupra orasului,
luptele din interiorul orasului nsusi si contraofensiva sovietica care, n
cele din urma, a ncercuit si distrus fortele germane si ale celorlalti
aliati din cadrul Axei din oras si din raionul orasului. Numarul total al
pierderilor este estimat la aproximativ 3 milioane. Lipsa datelor
exacte este datorata refuzului guvernului sovietic de atunci de a
calcula pierderile din cauza temerilor ca sacrificiile ar fi parut prea
mari si ar fi demobilizat eforturile de razboi. Fortele Axei au pierdut
aproximativ un sfert din efectivul total de pe frontul de rasarit si nu
si-au mai revenit niciodata de pe urma acestei nfrngeri. Pentru
sovietici, victoria de la Stalingrad a marcat nceputul eliberarii patriei,
lupta care a dus n cele din urma la victoria din 1945 asupra Germaniei
Naziste
b)Inceputurile bataliei
nceputul Operatiunii Albastru a fost planificat pentru sfrsitul lunii mai
1942. Un numar de unitati germane si romne, care urmau sa ia parte la atac,
erau nca angajate n cucerirea Sevastopolului, oras fortificat si port n
Peninsula Crimeea. ntrzierile datorate apararii sovietice hotarte au facut ca
nceperea atacului sa fie amnata de cteva ori, pna la sfrsitul lunii iunie. Au
fost ntreprinse atacuri de mai mica amploare, blocnd fortele sovietice ntr-o
punga la Harkov, pe 22 mai.
Atacul a nceput ntr-un trziu, pe 28 iunie 1942, cnd Grupul de Armate Sud a
naintat n sudul Rusiei. Ofensiva germana a nceput bine. Fortele sovietice au
opus o rezistenta slaba n largile stepe rusesti si s-au retras n dezordine catre
est. Cele cteva ncercari de a stabili o linie defensiva au esuat, trupele germane
le-au strapuns, nconjurat, formndu-se doua pungi largi, prima distrusa pe 2
iunie la nord-est de Harkov, iar a doua n jurul localitatii Millerovo, regiunea
Rostov, o saptamna mai trziu. ntre timp, Armata a 2-a Maghiara si Armata a 4-
a Panzer au lansat atacul asupra Voronejului, cucerind orasul pe 5 iulie 1942.
Succesul avansarii initiale a fost att de mare, nct Hitler a intervenit si a ordonat Armatei a 4-a
Panzer sa se alature Grupului de Armate Sud (A). A rezultat un blocaj de trafic teribil, cnd armata de
tancuri a ajuns din urma Armata a 6-a, amndoua armatele fiind stopate pna cnd s-a reusit
fluidizarea circulatiei. ntrzierea a fost neasteptat de lunga, apreciindu-se ca s-a pierdut cel putin o
saptamna. n fata acestei prime nereusite partiale, Hitler s-a razgndit, hotarnd ca din nou, Armata
a IV-a Panzer sa se alature atacatorilor Stalingradului.
Pna la sfrsitul lunii iulie, germanii i fortasera pe sovietici sa traverseze n defensiva rul Don. A
fost stabilit un aliniament aliat format din armatele romnesti, italiene si maghiare. Armata a 6-a
germana se afla la numai cteva zeci de kilometri de Stalingrad, iar Armata a 4-a Panzer, aflata acum
pe flancul sudic, si-a schimbat din nou directia de atac catre nord, pentru a ajuta la cucerirea
orasului. n sud, Grupul A forta naintarea catre Caucaz, dar avansarea lui era ncetinita, efectivele
fiindu-i ntinse pe distante prea mari si neavnd legatura cu Grupul B.
n acest moment, intentiile germane au devenit clare comandantilor sovietici care, n iulie, faceau
planuri pentru apararea orasului. Trupele aflate n retragere din fata germanilor au fost oprite n oras
si trupe proaspete au fost aduse din spatele frontului pe celalalt mal al Volgai. S-a format o noua
armata, a 62-a, sub comanda lui Vasili Ciuikov, care avea misiune sa apere orasul cu orice pret.

Pna la sfrstul lui august, Grupul de Armate Sud (B) au atins aliniamentul rului Volga la nord de
Stalingrad. A urmat avansarea spre sud, catre oras. Pna pe 1 septembrie, sovieticii nu-si mai puteau
aproviziona trupele dect cu ajutorul navelor fluviale, care se angajau n traversari periculoase ale rului
Volga. Pe 23 august, germanii au efectuat un bombardament aerian amplu, care a provocat un incendiu
devastator n oras, ucignd mii de civili si transformnd orasul ntr-o mare de resturi si de ruine arznde.
Optzeci la suta din spatiile de locuit ale orasului au fost distruse. Armata a 62-a sovietica si-a stabilit liniile
defensive printre drmaturi, cu puncte de rezistenta n ruinele caselor si uzinelor.
Lupta pentru oras a fost nemiloasa si disperata. Stalin a dat ordine ca toti militarii care se retrageau fara
ordin sa fie executati. Nici un pas napoi a devenit lozinca aparatorilor. n toata perioada luptelor, fortele
Ministerului de Interne au executat sau au trimis n batalioane disciplinare peste 13.000 de militari pentru
lasitate sau dezertare. Peste 300.000 de oameni au fost trimisi napoi la unitatile lor sau au ajutat la
completarea altora. n schimb, germanii au atacat indiferenti la pierderi. ntaririle sovietice erau aduse cu
vapoarele de pe malul estic al Volgai, convoaiele fiind atacate n mod constant de artileria si aviatia
germana. Speranta de viata a noilor sositi era de doar cteva ore. Lupte furioase s-au dat pentru fiecare
strada, fabrica, casa, subsol si scara. Germanii, care numeau acest razboi urban nemantlnit Rattenkrieg
("razboi de sobolani"), glumeau cu amaraciune spunnd ca au cucerit bucataria, dar mai duc lupte pentru
cucerirea sufrageriei.
c)Luptele din oras

Luptele pentru Kurganul Mamaev, un delusor nmuiat n sngele miilor de
soldati ucisi, au fost n mod special lipsite de orice fel de mila. naltimea a
fost cucerita de mai multe ori de fiecare beligerant n parte. ntr-una dintre
atacurile pentru recucerirea dealului, sovieticii au pierdut n lupta o
ntreaga divizie, aproximativ 10.000 de militari, ntr-o singura zi. n acelasi
timp, n luptele din silozul de gru si care au durat cteva saptamni,
combatantii erau asa de aproape unii de ceilalti nct si puteau auzi
respiratia. n alta parte a orasului, un bloc de locuinte aparat de un pluton
comandat de Iakov Pavlov a fost transformat ntr-o fortareata
inexpugnabila. Cladirea, numita mai trziu Casa lui Pavlov, asigura
supravegherea unei piete din centrul orasului. Soldatii au plantat de jur-
mprejur cmpuri de mine, au pozitionat cuiburi de mitraliera la ferestre si
au construit o retea de comunicatii subterane prin strapungerea peretilor
subsolului.
Dorind sa termine victoriosi luptele, germanii au nceput sa transfere n
zona din ce n ce mai multa artilerie grea, inclusiv mortiere gigantice de 600
mm. Artileria sovietica a tinut sub foc continuu pozitiile germane din locatii
de pe malul stng al Volgai. Sovieticii au folosit cu succes ruinele rezultate
n urma bombardamentelor pentru luptele de aparare. Lunetistii sovietici au
folosit aceleasi ruine pentru a se ascunde, provocnd pierderi mari
germanilor, n acelasi timp subminndu-le moralul. Cei mai vestiti lunetisti
au fost "Zikan", caruia i se atribuiau 224 de germani ucisi pna pe 20
noiembrie 1942, si Vasili Grigorievici Zaitev, care caruia i s-au atribuit 149
de reusite. Pe toata durata luptelor, tancurile germane au devent inutile n
gramezile de darmaturi nalte de pna la 8 metri. Daca totusi ncercau sa
nainteze, deveneau prada usoara a vnatorilor antitanc, care deschideau
focul de pe acoperisuri.
Att pentru Stalin, ct si pentru Hitler, batalia de la Stalingrad a devenit o problema
capitala. Comandamentul sovietic a nceput sa mute rezervele din zona Moscovei
catre regiunea Volgai inferioare si a transferat toate avioanele disponibile din ntreaga
tara n aceeasi zona. Stresul la care erau supusi comandantii militari era imens:
Paulus a capatat un tic incontrolabil al ochiului, iar Ciuikov a dezvoltat o eczema care
l-a fortat sa-si bandajeze complet minile.
n noiembrie, dupa trei luni de lupte cu multe pierderi umane, cu avansari
lente,germanii au reusit sa ajunga la malul drept al Volgii, cucerind 80% din orasul
transformat n ruine, rupnd fortele sovietice n doua pungi nghesuite ntre ru si
atacatori. Pentru ca situatia aparatorilor sa fie si mai grea, pe Volga au nceput sa
curga sloiuri, facnd aproape imposibila aprovizionarea lor. n ciuda acestor lucruri,
luptele violente nu au ncetat nici o clipa, nici pe versantii Kurganului Mamaev, nici n
zona industriala din nord. Luptele pentru Uzina de tractoare Octombrie Rosu si pentru
Fabrica Baricada au devenit vestite n toata lumea. n timp ce soldatii aparau pozitiile
dintre ruine, muncitorii reparau armamentul defect n imediata vecinatate a frontului
sau chiar pe cmpul de lupta
n tot timpul asediului, s-au facut presiuni
asupra Statelor Majore ale trupelor Axei sa faca
eforturi pentru atingerea liniei fluviului, neglijnd
apararea flancurilor. Astfel, Armata a 2-a Maghiara,
constituita n principal din unitati slab pregatite si
echipate, a primit sarcina apararii a 200 de kilometri
la nord de Stalingrad. Asta a dus la o linie slaba, n
unele parti, portiuni de front de 1 2 km fiind
aparate de un singur pluton. Fortele sovietice
detineau cteva capete de pod n zona sudica a
frontului, orice comandant militar competent
considerndu-le amenintari serioase. Hitler era att
de concentrat asupra orasului nsusi, nct orice
cerere pentru ntarirea flancurilor si distrugerea
capetelor de pod sovietice a fost respinsa. Seful
Marelui Stat Major German (OKW), generalul de
armata Franz Halder, si-a exprimat preocuparea
pentru atentia acordata de Hitler exclusiv orasului,
atrgnd atentia asupra flancurilor slab aparate ale
germanilor. Incomodat de observatiile lui Halder,
Hitler l-a nlocuit n octombrie cu generalul Kurt
Zeitzler.
Pe timpul toamnei, cnd luptele continuau cu violenta n oras, generalul sovietic Gheorghi
Jukov, care preluase sarcina planificarii strategice n zona Stalingradului, a nceput sa
concentreze forte sovietice masive n stepele din nordul si sudul orasului. Flancul nordic era n
mod special vulnerabil, fiind aparat de trupele romnesti si maghiare, mai slab echipate si cu
un moral scazut. Planul lui Jukov era sa tintuiasca fortele germane n interiorul orasului si apoi
sa strapunga flancurile slab aparate ale inamicului si sa-l ncercuiasca n orasul transformat n
capcana. Operatiunea a primit numele de cod Uranus si a fost lansata simultan cu Operatiunea
Marte, care viza Grupul de Armate Centru. Pe 19 noiembrie 1942, Armata Rosie a declansat
Operatiunea Uranus. Unitatile sovietice, aflate sub comanda generalului Nikolai Vatutin, erau
constituite din trei armate complete: Prima Armata de Garda, Armata a 21-a si Armata a 5-
a de Tancuri, toate avnd un total de 18 divizii de infanterie, 8 brigazi de tancuri, 2 brigazi
motorizate, 6 divizii de cavalerie si o brigada antitanc. Pregatirile pentru atac au putut fi
auzite de romni, care au cerut nencetat ntariri, dar au fos refuzati din nou. Slab echipata
si coplesita numeric, Armata a 3-a Romna a fost pur si simplu pulverizata de atacul masiv
sovietic dupa o lupta crncena de o zi, lasnd descoperit flancul Armatei a 6-a Germana.
Pe 20 noiembrie, o a doua ofensiva sovietica a fost lansata la sud de Stalingrad, n zona
aparata de Armata 4-a Romna. Aceasta armata, compusa n principal din unitati de
cavalerie, a cedat aproape imediat. Fortele sovietice si-au continuat naintarea catre vest
ntr-o miscare de nvaluire, facnd jonctiunea lnga orasul Kalaci dupa doua zile, ncercuind
fara scapare fortele Axei. Aproximativ 250.000 de soldati germani, romni si italieni, ca si
cteva unitati croate si o serie de unitati auxiliare de voluntari au fost prinsi n acesta
ncercuire. Alaturi de ei s-au aflat si civili sovietici si cteva mii de soldati sovietici cazuti
prizonieri n luptele cu germanii. Nu toti germanii au fost ncercuiti, aproximativ 50.000 au
ramas n afara pungii
Hitler a tinut un discurs pe 30 septembrie, n care afirma ca germanii nu vor parasi
niciodata orasul. Generalii germani erau de alta parere, propuneau o retragere rapida
catre vest si stabilirea unei linii de aparare la vest de Don. Hermann Gring a afirmat n
schimb ca Luftwaffe poate aproviziona armatele ncercuite printr-un pod aerian. Asta
ar fi permis ncercuitilor sa reziste, pna cnd o forta de despresurare s-ar fi putut
constitui. Un asemenea plan fusese deja folosit cu un an n urma n ncercuirea de la
Demiansk, la o scara mai mica, cu un corp de armata, nu cu o ntreaga armata. n plus,
Armata a 6-a era cea mai mare din lume, aproape de doua ori mai mare dect una
obisnuita, alaturi de infanteristi fiind prinsi n ncercuire si patru corpuri de tancuri.
Pentru toata lumea era evident ca pentru aviatie era o sarcina imposibila. Capacitatea de
transport a Luftwaffe nu fusese refacuta dupa Batalia pentru Creta, cele 300 de tone pe
care le-ar fi putut transporta zilnic fiind cu mult mai putin dect cele 500 de tone de
provizii ct ar fi fost nevoie zilnic. nsa, angajamentul odata asumat, trebuia dus la
ndeplinire, iar Hitler a sustinut planul lui Gring, reiterndu-si ordinul dat trupelor
ncercuite de a nu se preda.
Misiunile de aprovizionare aeriana au esuat aproape imediat. Conditiile meteo
defavorabile si antiaeriana sovietica foarte eficienta au facut imposibila mentinerea unui
pod aerian. Doar aproximativ 10% dintre proviziile cerute au putut fi duse la destinatie.
Avioanele care reuseau sa aterizeze, transportau bolnavii si ranitii din enclava asediata.
Militarii Armatei a 6-a sufereau de foame si, la un moment dat, pilotii au fost socati sa
vada ca soldatii desemnati sa descarce avioanele de transport erau prea slabiti pentru a
manevra proviziile.
n acest timp, fortele sovietice si-au putut consolida pozitiile din jurul Stalingradului. n
scurt timp, au nceput lupte violente pentru restrngerea pungii. Un atac (Operatiunea
Wintergewitter furtuna de iarna) efectuat de o grupare germana ce a inclus si Divizia
1 Blindata Romna si alte unitati romne ce scapasera din ncercuire pentru strapungerea
pozitiilor sovietice n zona de sud a pungii si eliberarea celor prinsi captivi ntr-nsa, a
fost respinsa cu succes de sovietici n decembrie, fortele Axei ajungnd la aproximativ
50 de km una de alta. ncercuirea a fost de nepatruns. n acelasi timp, la loviturile
sovieticilor s-a adaugat cumplita iarna ruseasca. Pe Volga s-a format un pod de gheata,
permitndu-le sovieticilor sa-si aprovizioneze foarte usor fortele din oras. Fortele
germane prinse n ncercuire au ramas n scurta vreme fara combustibil pentru ncalzire si
fara materiale medicale, mii dintre ei murind degerati, de foame sau de boli.
n ianuarie, Armata Rosie a lansat o noua ofensiva,
Operatiunea Saturn, n ncercarea de a strapunge
defensiva italiana de pe Don si de a elibera Rostovul.
Scopul atacului era sa blocheze resturile Grupului de
Armate Sud n Caucaz, ceea ce ar fi fost un dezastru total
pentru germani. Germanii au pus nsa n practica o
aparare mobila, n care unitatile mici aparau orasele
pna cnd armatele de tancuri veneau n sprijinul lor. Desi
sovieticii nu au reusit sa cucereasca Rostovul, luptele l-au
fortat pe von Manstein sa-si retraga fortele din Caucaz si
sa restabileasca frontul la aproximativ 250 km de oras,
lasnd Armata a 6-a fara sprijin. Militarilor prinsi n
ncercuire nu li s-a spus asta, ei creznd n continuare ca
fortele de descercuire se ndreapta catre ei. Ctiva dintre
ofiterii lui Paulus au cerut sa nu se mai supuna ordinelor
lui Hitler si sa ncerce sa sparga ncercuirea din interior.
Paulus era, totusi, un militar mult prea disciplinat, ideea
de nu respecta ordinele lui Hitler i se parea dezgustatoare.
n scurta vreme, germanii din ncercuire au fost siliti sa se retraga din
suburbii n centrul orasului Stalingrad. Pierderea a doua aeroporturi, Pitomnik
si Gumrak a dus la stoparea aprovizionarii pe calea aerului si la ncetarea
evacuarii ranitilor si bolnavilor. Din acest moment, germanii au nceput,
practic, sa moara de foame. Munitia a ajuns pe sfrsite. Totusi, au continuat
sa reziste cu ncapatnare, n parte si pentru ca multi credeau ca sovieticii
aveau sa-i execute pe cei care s-ar fi predat. n schimb, sovieticii au fost
suprinsi de numarul mare de militari pe care-i ncercuisera si au trebuit sa-si
ntareasca pozitiile ca sa strnga ncercuirea si sa cstige teritoriu. Din nou, a
reizbucnit razboiul sngeros urban, de aceasta data, germanii fiind cei mpinsi
catre malurile Volgai.
Hitler l-a naintat n grad pe Paulus, facndu-l Generalfeldmarschall pe 30
ianuarie 1943. Cum nici un Maresal de Cmp german nu a fost vreodata luat
prizonier, Hitler si-a nchipuit ca Paulus va continua lupta sau se va sinucide.
Cu toate acestea, cnd Paulus si Statul sau Major au fost ncercuiti n
cladirea unui fost magazin universal, maresalul s-a predat. Resturile fortelor
germane din Stalingrad s-au predat pe 2 februarie 1943. 90.000 de militari
germani, nfometati si extenuati au fost luati prizonieri. Spre marea
ncntare a sovieticilor, printre acestia se aflau si 22 de generali.
Numai 6.000 din cei 91.000 de prizonieri de razboi au mai supravietuit detentiei n
Uniunea Sovietica si s-au mai ntors acasa. Desi erau slabiti de boli, foame si lipsa de ngrijire
medicala, cei mai multi dintre ei au fost trimisi n lagare de munca de pe tot ntinsul Uniunii
Sovietice, unde cei mai multi au murit de foame si de extenuare. Ctiva ofiteri de frunte au
fost dusi la Moscova n scopuri propagandistice. Ctiva dintre ei, printre care si Paulus, au
semnat o declaratie anti-Hitler care sa fie difuzata trupelor germane. Generalul Walter von
Seydlitz-Kurzbach s-a oferit sa formeze o armata antihitlerista dintre supravietuitorii
Stalingradului, dar sovieticii nu au fost de acord. Ultimii supravietuitori au fost repatriati n
1955.
Publicului german nu i s-a adus la cunostinta n mod oficial nimic despre dezastru dect la
sfrsitul lui ianuarie 1943, desi rapoartele optimiste despre lupte ncetasera n media germana
n saptamnile de dinaintea anuntului. Nu era prima nfrngere germana, dar dezastrul de la
Stalingrad a fost de o magnitudine nemaintlnita pna n zilele noastre. Pe 18 februarie,
Ministrul Propagandei, Joseph Goebbels, a tinut faimosul discurs de la Sportpalast din Berlin,
ndemnndu-i pe germani sa accepte razboiul total, care cerea mobilizarea tuturor resurselor
umane si materiale ale Germaniei.
Din toate punctele de vedere, batalia de la Stalingrad a fost cea mai sngeroasa, cu cele mai
multe pierderi ntr-o singura batalie. A durat 199 de zile. Pierderile n rndurile militarilor
Axei au fost de circa 850.000 de oameni. Printre acestia, 400.000 de germani, 200.000 de
mii de romni, 130.000 de italieni si 120.000 de unguri. Mai mult de 40.000 de civili sovietici
au murit n oras si n suburbii. Numarul de civili ucisi n zonele din raionul nconjurator nu a
putut fi estimat.
Pentru eroismul aparatorilor sovietici, orasul a fost decorat n 1945 cu titlul de Oras Erou. n
anii ce au urmat razboiului, un monumet gigantic al Mamei Rusia a fost ridicat pe Kurganul
Mamaev, dealul care vegheaza orasul. Statuia formeaza o parte dintr-un complex memorial
care mai include si cladiri n ruina, lasate n mod deliberat n starea n care erau n timpul
luptelor. Silozul, ca si Casa Pavlov pe care sovieticii au aparat-o timp de doua luni pna la
eliberare, mai pot fi si azi vizitate.
Bibliografie:www.Wikipedia.org
Cartea : Batalia pentru Stalingrad