REFERAT

Lupta antiotomana condusa de Iancu de Hunedoara din perspectiva istoriografiei bizantine Iancu de Hunedoara si cele trei tari romne
Una din problemele esentiale era confruntarea de forte din S-E continentului cu Imperiul otoman.In contextul acesteia Iancu de Hunedoara protagonist principal al luptei antiotomane,e in relatii permanente cu papalitatea si cu principalele puteri europene inscriindu-se printre figurile marcante ale diplomatiei. Iancu de Hunedoara manifesta in permanenta un atasament particular pentru Transilvania.Aici avea numeroase mosii, de aici provine majoritatea ostasilor de sub autoritatea lui personala. Din 1438,amenintarea turceasca la Carpati si Dunare i mentin, de asemenea,atentia incordata spre tinuturile natale.Apararea lor la determinat pe Iancu de Hunedoara la mai multe actiuni militare si politice,avand cas cop si rezultat nchegarea unei aliante mai stranse ntre tarile romne.nceputul la constituit campania din 1442,iar momentul sau mai pronuntat se situeaza in jurul anilor 1447-1448.Raporturile care se stabilesc acum ntre Transilvania Tara Romneasca si Moldova au ngaduit ca Iancu de Hunedoara sa tinda spre o centralizare politica a celor trei tari.Pentru anii 1447-1448 ele stau sub semnul pregatirii unei noi campanii ofensive in Balcani care pretindea asigurarea politica si militara a lui Iancu de Hunedoara pana la gurile Dunarii.Dupa sfrsitul campaniei burgunde pe Dunare Vlad Dracul ncheiase iarasi pace cu turcii in vara anului 1447.Cele cteva mii de bulgari se refugiaza in Tara Romneasca dupa recucerirea Giurgiului. Iancu de Hunedoara nu se putea resemna sa accepte ca Tara Romaneasca sa devina din nou un teren nesigur pentru el. nprejurarile n care a actionat Iancu de Hunedoara n continuare raman un capitol destul de oscur n istoria tarii romanesti. n noiembrie 1447 Iancu de Hunedoara este la Brasov de unde emite documente.Dupa ziua de 23 el intra n Tara Romneasca.Vlad Dracul este surprins nepregatit si fuge din Trgoviste.Este nsa ajuns din urma si ucis impreuna cu fiul sau Mircea n satul Balteni din ordinul lui Dan.Oastea transilvaneana si-a realizat scopul intre 18 februarie si 23 februarie1448.Petru al II-lea a recunoscut suzeranitatea lui Iancu de Hunedoara si i-a cedat Chilia promitndu-i totodata un ajutor de 3000 de
www.referate.k5.ro

calareti pentru viitoarea expeditie impotriva turcilor. Iancu de Hunedoara a instalat la Chilia un imperiu,punct de aparare la Dunarea de jos-o garnizoana de o tarie considerabila.La 1 august 1448 Iancu de Hunedoara scrie regelui Poloniei Cazimir al IV-lea pentru al ruga sa accepte pe,Petru al II-lea pe tronul Moldovei.

Principalele batalii date de Iancu de Hunedoara mpotriva otomanilor

Primele batalii mai importante purtate de Iancu de Hunedoara cu otomanii au avut loc n anul1442 n Transilvania.Expeditia din primavara anului 1442 nteprinsa la Mezid,begul din Vidin,era cuprinsa si n cadrul mai larg politico-militar otoman de a razbuna nfrangerile recente provocate de Iancu de Hunedoara turcilor n anul precedent si de a contracara pregatirile ce se faceau n tabara crestina pentru o actiune de amploare mpotriva otomanilor. In anul 1440,sultanul Murad al II-lea ncercase sa-si impuna suzeranitatea si asupra Raguzei cerandu-i sa recunoasca tributul platit de ea sultanilor anteriori.Afland de actiunile antiotomane ntreprinse de Ungaria n toamna anului 1441,cand Ishak beiul din Smedereva fusese nfrant de Iancu de Hunedoara,senatul din Dubrovnik s-a grabit sa-i trimita regelui maghiar Vladislav I o scrisoare prin care l informa asupra pregatirilor facute de crestini pentru a ajuta pe cavalerii ioaniti din Rodos,amenintati de sultanul musulman din Egipt Al-Zahir.Prin scrisoarea pomenita senatul raguzan si arata solidaritatea cu regele Ungariei si sugera lui Vladislav sa ceara

ajutorul papei si al suveranilor crestini.Dubrovnikul propunea

unirea fortelor antiotomane crearea unei noi coalitii crestine care sa actioneze concomitent si peu scat si pe mare.nca din septembrie 1441 Dubrovnikul informa pe regele Vladislav asupra pregatirilor facute de sultanul Murad al II-lea de a ataca Ungaria n primavara anului urmator.Incepand din anul 1436 n Tara Romneasca se afla pe tron Vlad Dracul care nu inspira destula ncredere sultanului.Pentru acest motiv n octombrie 1441 Vlad Dracul a fost chemat la Poarta iar cei doi fii ai sai Vlad si Radu au fost nchisi la Egrigoz o localitate din Anatolia.Un al treilea fiu al sau a ramas sa domneasca n Tara Romneasca unde otomanii au trimis o grupare de forte de 12.000 oameni.Sultanul intentiona sa transforme Tara Romneasca ntr-o simpla provincie turceasca. n primavara anului 1442,beiului din Vidin,Mezid,ataca Transilvania. Otomanii cam 80.000 ostasi au patruns la nord de munti pe la Turnu Rosu.n acest timp Iancu de Hunedoara se afla la Dunare de unde a fost chemat n
www.referate.k5.ro

mare graba n Transivania.Pentru a face fata situatiei Iancu a programat ridicarea generala la oaste.Cand armata otomana a ajuns n fata localitatii Alba-Iulia oastea voivodului era nca n curs de adunare.Turci s-au instalat pe malul drept al Muresului spre nord de oras.Aripa lor dreapta se sprijinea pe dealurile de la apus de Mures iar aripa stnga pe malul rului la satul Sntimbru,unde si aveau si tabara.n 18 martie 1442 Iancu de Hunedoara a atacat pe dusman cu aripa sa dreapta.Otomanii au raspuns printr-un contraatac puternic.ntreaga oaste ardeleana a intrat n deruta.Dar Iancu de Hunedoara nu s-a descurajat.El a continut sa-si adune noi forte realiznd n acest timp un efectiv de 15.000 de oameni.Lavestea apropierii lui Iancu de Hunedoara,Mezid s-a gndit sa iasa n ntmpinarea adversarului sau.Iancu de Hunedoara s-a oprit nu departe de Turnisor n apropierea unei padurici lundu-si si dispozitivul de lupta.Iancu de Hunedoara a pus pe omul sau de ncredere Simion Kamonyai mbracat n armura lui Iancu de Hunedoara si calara pe un cal de aceeasi culoare ca a lui spre a induce n eroare pe turci si asi salva viata.Batalia s-a dat n ziua de 22 martie 1442.n invalmasala care sa produs Kamonyai a fost ucis.Otomanii se bucurau deja spernd ca l-au ucis pe Iancu de Hunedoara si ca armata sa ramasa fara comandant se va descuraja si o va lua la fuga.A intervenit pe neasteptate n lupta rezerva condusa de Iancu de Hunedoara.Lovitura data de fortele proaspete ale rezervei a avut un efect deosebit asupra fortelor principale turcesti ncat acestea au nceput o retragere dezordonata n directia Sibiului.Aparatorii cetatii Sibiu au executat un atac asupra trupelor dusmane de asediu,le-au respins si au ajuns la locul unde erau paziti prizonierii transilvaneni luati de Sntimbru.De aici si mpreana cu acestia au atacat din spate trupele inamice. Aceste actiuni combinate au adus la nimicirea celei mai mari parti de oaste otomana Resturile trupelor vrajmase scapate din batalia de lnga Sibiu au fugit n panica spre defileul Oltului urmarite de cavareria usoara a lui Iancu de Hunedoara.n aceasta lupta otomaniiau pierdut 20.000 de oameni iar transilvaneni 3000.n luna august a aceluiasi an sultanul -- pentru a razbuna nfrngerea lui Mezid beg -- a trimis mpotriva lui Iancu de Hunedoara 80.000 de oameni n frunte cu Sehabeddin,berlebegul Rumeniei.Sehabeddin s-a ndreptat spre Transilvania nu direct pe Valea Oltului ci a intrat pe o cale ocolitoare din Banatul de Severin trecnd prin Orsova si Caransebes si ndreptndu-se spre Hateg.Iancu de Hunedoara a anuntat serviciul de informatii asupra itinerarului urmat de osmanli,s-a deplasat cu o grupare de forte, tare de 15.000 de oameni la Poarta de Fier a Transilvaniei spre o baza de acces n depresiunea Hategului.Iancu de Hunedoara a urmarit neobservat trupele otomane care se ndreptau spre defileu.El i-a lasat sa intre n defileu si sa nainteze pana la un loc ce i s-a parut mai potrivit pentru a lebara calea
www.referate.k5.ro

apoi a cobort n vale Sehabeddin nu-si putea desfasura fortele de care despunea.Atacul l-a anceput Iancu de Hunedoara cu cavaleria catafracta dar a fost respins de cavaleria grea otomana sprijinita de ieniceri.Sehabeddin a ordonat spahiilor sa atace furtunos.Iancu de Hunedoara si-a retras centrul pe vale mai la est unde valea se ngusta foarte mult n timp ce infanteria usoara a lasat-o pe pante.Iancu de Hunedoara si-a regrupat trupele si a decis sa reia atacul.Comandantul otoman nu a mai fost n masura sa-si desfasoare fortele si jumatate din trupele lui au ramas pe cmpul de batalie restul s-au retras dezordonat si au trecut Dunarea la sud.Astfel victoria lui Iancu de Hunedoara la Poarta de Fier a Transilvaniei a fost deplina.

CAMPANIA CEA LUNGA (1443-1444)

Vazuta de istoriografia bizantina

Lupta antiotomana cunoaste la mijlocul secolului al XV-lea un nou reviriment.n deceniile 5-6 ale secolului,principalul artizan al acesteia a fost Ioan (Iancu) de Hunedoara (1441-1456),voievod al Transilvaniei (1441-1446),guvernator al Ungariei (1446-1453) si capitan general (1453-1456). n economia luptei antiotomane desfasurate sub conducerea lui Ioan de Hunedoara,campania de la sud de Dunare din 1443-1444,patrunsa n literatura de specialitate sub denumirea de campania cea lunga,ocupa un loc distinct,daca nu cel mai important chiar,ea repreyinta primul moment al unei noi etape n evolutia confruntarilor cu turcii etapa ofensivei antiotomane. Deschisa de campania cea lunga, noua etapa se va prelungii pana in jurul anului 1450,avand alaturi de actiunea in discutie,ca principale momente,cruciada de la Varna (1444) si batalia de la Kossovopolje (1448). Insemnatatea actiunii antiotomane din 1443-1444 nu a scapat istoriografiei epocii, fie ea crestina, - apuseana sau rasariteana fie islamica,indeosebi turceasca.O exceptie sensibila este facuta insa de majoritatea istoriografiei bizantine.In pofida faptului ca actiunea politicomilitara din 1443-1444 a urmarit,intre altele,si salvarea Imperiului Bizantin,asaltat de turci,istoriografia bizantina a secolelor XV-XVI i-a acordat o atentie scazuta.Dintre cronicarii bizantini ai perioadei,singurii care i-au consacrat spatii mai importante in lucrarile lor,au fost Dukas si Laonikos Chalkondylas.

www.referate.k5.ro

Premisele
Succesele repurtate de Ioan de Hunedoara in confruntarile cu turcii,din anul 1442,din Transilvania(Sibiu 22 martie;Poarta de Fier a Transilvaniei 2 sau 6 septembrie) Tara Romaneasca(Ialomita 25 septembrie) si din Serbia (noiembrie-decembrie) au constituit principalele temeiuri ale trecerii la ofensiva.Impactul acestor succese,atat pe plan intern,cat si pe plan extern, a fost unul cu totul deosebit. Pe plan intern,victoriile impotriva turcilor din 1442 au constituit catalizatorul pacii interne.Ele au consolidat pozitiile regelui Wladislaw I Jagiello(1440-1444), printre sustinatorii caruia se numara in primul rand,voivodul Transilvaniei, Ioan de Hunedoara ceea ce a determinat in final incheierea disputei pentru tronul Ungariei si realizarea unei intelegeri cu privire la succesiune,intre aceasta si regina-mama Elisabeta(23 noiembrie 1442) Pe plan extern,victoriile voievodului Transilvaniei au facut sa renasca sperantele intr-o posibila alungare a turcilor din Europa si a redesteptat spiritul de cruciada al carui principal promotor avea sa se faca papa Eugeniu IV.Suveranul pontif cauta sa ofere ajutor Imperiului Bizantin ce acceptase cel putin formal unirea celor doua Biserici de Conciliul de la FerraraFlorenta(1438-1439) care atacat de turci,se afla in pragul prabusirii. Era insa Europa crestina(apuseana) pregatita si mai ales, dispusa la un asemenea efort in sprijinul schismaticilor greci ce presupunea angajarea unor importante resurse umane, materiale si financiare?La aceasta problema vom incerca sa raspundem in continuare.

Pregatirea campaniei.
Premisele preluarii initiativei militare de catre crestini in confruntarile cu turci erau astfel puse.Curia papala care a sesizat imediat acest lucru a trecut la fapte.Intr-un apel adresat crestinitatii la 1 ianuarie 1443,papa anunta ca a decis sa stranga,in vederea sustinerii unei viitoare exoeditii antiotomane,decima pe toate veniturile clerului catolic pe un an si sa ofere a cincea parte din veniturile camarii apostolice.O imensa actiune diplomatica a fost declansata de curia papala in acelasi scop.Legatii sai vizitau in lunile februarie si mai 1443 Constantinopolul.La insistentele suveranului pontif,Burgundia,Aragonul si Venetia s-au angajat sa echipeze o flota de razboi care sa blocheze Stramtorile,iar Raguza s-a aratat dispusa sa sustina financiar cruciada.Alte puteri europene insa,precum Franta si Anglia,prinse in conflictul de 100 de ani,sau Genova,care,prin evitarea unor confruntari cu

www.referate.k5.ro

turci ,cauta sa-si protejeze imperiul colonial din Levant si Marea Neagra,siau declinat participarea,iar Polonia,in ciuda faptului ca suveranul sau ocupa si tronul Ungariei,s-a aratat reticenta la o astfel de actiune militara.Tergiversarile statelor apusene inclusiv ale celor favorabile campaniei,au impiedicat insa echiparea in timp util a flotei crestine de sub comanda cardinalului Francesco Condolmieri,astfel ca aportul sau la sustinerea actiunii terestre a fost aproape nul. Cu totul diferita era in schimb starea de spirit a popoarelor de la Dunare si din Peninsula Balcanica-maghiar,romn,srb,croat,bosniac,bulgar,grec, albanez dispunse la noi eforturi si noi sacrificii pe altarul luptei antiotomane.O victorie decisiva si definitiva asupra turcilor le-ar fi permis unora dintre ele scutirarea jugului otoman,in timp ce pentru altele aceasta ar fi insemnat eliminarea pentru totdeauna a pericolului caderii sub stapanire turceasca. Unul dintre cei mai infocati sustinatori ai unei cruciade antiotomane a fost in toata aceasta perioada despotul srb Djuradj(Gheorghi) Brankovic(1427-1456).Atitudinea sa se explica prin faptul ca in anii premergatori campaniei din 1443-1444 el avusese cel mai mult de suferit de pe urma ofensivei otomane:autonomia Serbiei fusese desfintata;capitala Smederevo(Smendria) fusese ocupata de turci (1439);doi dintre fiii despotului fusesera capturati si orbiti;el insusi fusese obligat sa se refugieze in Ungaria. Demersurile despotului sarb pe langa autoritatile ungare in vederea declansarii unei actiuni antiotomane care,in viziunea sa politica limitata,ar fi trebuit sa-i restabileasca pozitiile,sunt subliniate de Dukas si Chalkokondylas in lucrarile lor,care vad in ele chiar unul din principalii factori ce au determinat organizarea campaniei. O intensa actiune diplomatica in scopul declansarii unei cruciade antiotomane a desfasurat,la randul sau,curtea bizantina.Autoritatile constantinopolitane vedeau in ea sansa eliminarii pericolului otoman ce ameninta ramasitele Imperiului Bizantin de altadata,ce se mai aflau inca sub stapanirea basileilor de la Bizant.De altfel,chiar in perioda imediat anterioara(aprilie-iulie 1442),Constantinopolul rezistase,doar cu multa greutate,atacurilor la care fusese supus de sultanul Murad II (1421-1451),la investigatiile despotului Demetrios Paleologos,fratele imparatului Ioan VIII (1425-1448).In perioda pregatirii cruciadei antiotomane,mai multe solii bizantine viziteaza Burgundia, Venetia, Roma, Neapole, dar si Ungaria. Demersurile diplomatice facute la Roma si la Buda de autoritatile imperiale isi gasesc o succinta prezentare si in lucrarea lui Laonikos Chalkondylas.In

www.referate.k5.ro

ciuda acestor demersuri diplomatice autoritatile bizantine se aratau insa putin dipuse sa se angajeze deschis intr-o actiune militara impotriva turcilor. Favorabil declansarii unei mari expeditii impotriva turcilor era si Ioan de Hunedoara. Atitudinea favorabila razboiului cu turcii a voievodului Transilvaniei nu a fost nici rezultatul unor porniri belicoase nejustificate nici dorinta de marire si faima obtinute pe campul de lupta ale acestuia,ci consecintele unei bune cunoasteri a fenomenului politico-militar din regiune si ale unei analize pragmatice a situatiei Imperiului Otoman.Prin organizarea campaniei militare strategul si generalul care a fost Ioan de Hunedoara,cauta sa valorifice la maximum avantajul obtinut prin succesele din 1442.Infrangerile suferite in 1442 si pierderile considerabile inregistrate afectasera serios potentialul de lupta al fortelor otomane indeosebi a celor din Rumelia,si, fara indoiala,avusese si un efect psihologic si emotional puternic asupra turcilor;de acest avantaj cauta sa profite Ioan de Hunedoara.Ca lucrurile stau asa reiese si din unele surse occidentale care si ele confirma pozitia antiotomana declarata a acestuia Pe plan extern,armistitiile incheiate cu imparatul Fredrich III de Habsburg(vara 1443) si cu potentul slovac Jan Jiskra de Brandys (septembrie 1443), sustinatorii lui Ladislau Postumul, au consolidat pozitiile lui Wladislaw I.Avandu-si astfel spatele asigurat,prin eliminarea potentialului pericol prezentat de cei doi,regele Ungariei si voivodul Transilvaniei s-au putut dedica in totalitate pregatirii campaniei antiotomane. In opozitie cu politica echivoca a puterilor occidentale,popoarele de la Dunare si din Peninsula Balcanica s-au aliat imediat actiunii impotriva turcilor.In august 1443,albanezii,condusi de vechiul luptator Georgios Arrianites Comnenos, audeclansat rascoala antiotomana. In Peloponez, despotul Mistrei,Constantin Dragasses refacuse fortificatiile istmului Corinth(Hexamilionul) si se pregatea sa-i atace pe turci.Domnul Tarii Romanesti,Vlad Dracul (1431;1436-1442;1443-1447),de curand revenit pe tron,a rupt relatiile de vasalitate ce-l legau de Imperiul Otoman si a trecut in tabara crestina. O situatie pericoloasa pentru sultan si favorizanta pentru actiunea crestina aparuse in urma evenimentelor din Antalia,unde emirul Ibrahim,bey-ul Karamaniei (1423-1464),se rasculase impotriva turcilor.Gravitatea situatiei l-a obligat pe Murad II sa transfere in Asia Mica si o mare parte a ostilor Rumeliei,lasand in Europa trupe insuficiete pentru a face fata unui atac de mare anvergura.Concomitenta campaniei crestine cu rascoala bey-ului de Karamania i-a determinat pe unii cronicari turci din secolele XV-XVI sa vada in acest fapt o actiune antiotomana
www.referate.k5.ro

prestabilita,concertata,a lui Wladislaw I,Ioan de Hunedoara si Ibrahim bey.Initiata,in opinia lor,de bey-ul de Karamania, ofensiva crestinomusulmana impotriva turcilor ar fi urmarit prinderea fortelor otomane intre doua fronturi si nimicirea lor completa,urmata de desfiintarea Imperiului Otoman. Ofensiva crestina(octombrie-decembrie)1443. La sfarsitul lui septembrie sau la inceputul lui octombrie 1443,fortele crestine, comandate de Ioan de Hunedoara si de Wladislaw I,au trecut Dunarea in apropiere de Smederevo.La Kubin(Keve),acestea facusera,in prealabil jonctiunea cu cele ale despotului Djuradj Brankovic si cu un detasament bosniac. Informatiile cronicarilor bizantini referitoare la pregatirile militare intreprinse de Ioan de Hunedoara la efectivele armatei militare precum si la aceasta faza preliminara a campaniei antiotomane (iulie-septembrie1443) sunt deosebit de sumare.Precedata de o avangarda de circa 11.000-12.000 de oameni condusa de Ioan de Hunedoara care-si asuma astfel partea cea mai dificila si mai periculoasa de comanda,oastea crestina a patruns in adancimea teritoriului inamic.Derularea campaniei de la Dunare pana la Sofia respectiv faza ofensivei crestine (octombrie-decembrie) incununata de succesele de la Smederevo,de la Krusevac,de la trecerea Moravei,de la Nis,al caror principal artizan a fost Ioan de Hunedoara, nu a beneficiat insa de atentia cronicarilor bizantini. Declansarea campaniei antiotomane care,prin Serbia si defileurile Balcanilor,trebuia sa-i duca la Constantinopol la o data atat de tarzie a anului nu a fost intamplatoare.Prin derularea operatiunilor militare pe timp de toamna si iarna,intr-o perioada a anului putin propice,chiar ostila, acetui tip de actiuni in aceasta parte a continentului,Ioan de Hunedoara a mizat mult pe surprinderea turcilor ale caror forte din Europa erau, in mare parte lasate la iernat. Elemetul surpriza pe care sconta Ioan de Hunedoara nu s-a realizat sau acest lucru s-a produs numai partial,fapt remarcat atat de Dukas cat si de Chalkokondylas in lucrarile lor.Dupa Dukas,sultanul a fost oarecum luat prin surprindere de campania crestina dar nu atat din cauza momentului declansarii ei,cat din cauza ca o parte insemnata a fortelor sale erau angajate pe frontul din Anatolia,impotriva Karamaniei. Dupa unele succese locale,infrant la Konya,emirul Ibrahim,bey-ul Karamaniei a solicitat pacea cerere acceptata de Murad II(vara 1443).Pacificarea Anatoliei i-a permis sultanului sa-si concentreze
www.referate.k5.ro

majoritatea fortelor impotriva crestinilor.Foarte probabil, in toamna anului 1443 Murad II a revenit in Europa,traversand Dardanelele ce nu putusera fi blocate de cruciati din lipsa flotei. Sultanul si-a stabilit comandamentul la Philippopolis,in Thracia,si a dispus ca fortele otomane sa se concentreze la Sofia.Totodata a trimis impotriva cruciatilor pe Khasim-pasa,beylerbeg-ul Rumeliei,si pe Sehabeddin-pasa cu fortele lor cu misiunea de a supraveghea miscarile acestora si de a ingreuna pe cat posibil inaintarea lor.Prezenta fortelor otomane in zona nu a putut impiedica ocuparea Sofiei de catre cruciati. Succesele inregistrate de Ioan de Hunedoara in aceasta faza a campaniei i-au atras colaborarea popoarelor din Peninsula Balcanica supuse turcilor.Numerosi voluntari bulgari,bosniaci,albanezi si sarbi s-au inrolat in armata crestina.Incurajat de succesele crestine,Georgi Kastriota(Skanderbeg) a ocupat cetatea Kroja punandu-se in fruntea luptei antiotomane din Albania.Sarbii din regiunea Novo Brdo s-au rasculat si ei. De la Sofia,fortele cruciate,s-au indreptat spre Philippopolis.Drumul ales urma sa treaca printre muntii Stara Planina si Sredna Gora,prin pasul Zlatica,ntreprindere deosebit de dificila,atat din cauza zapezii cazute ce ingreuna deplasarea si aprovizonarea trupelor,aflate departe de bazele de pornire cat si datorita prezentei fortelor turcesti in regiune. Informatiile cronicarilor bizantini,asa laconice si confuze ,prezinta o importanta deosebita pentru cunoasterea confruntarilor turco-crestine pentru Zlatica.Dupa parerea noastra, ele ne permit sa identificam in continutul lor referiri la prima tentativa crestina de a forta pasul Zlatica(cea din 12 dec.1443). In consiliul de razboi,sultanul, bazat pe superioritatea numerica a fortelor proprii,a propus acceptarea luptei defensive si trecerea imediata la ofensiva,opinie sustinuta cu entuziasm de Khasim pasa,beylerbeg-ul Rumeliei.In opozitie cu aceasta propunere Turakhan pasa s-a pronuntat pentru o defensiva totala pana la epuizarea completa a adversarului.Prin 2023 decembrie,dupa incercarile repetate de a forta trecatoarea Zlatica,esuate insa,fortele crestine s-au angajat in ultima lor tentativa intreprinsa in acest scop,cea defensiva.Riposta turcilor a fost insa una la fel de puternica ,rezultand o confruntare de mare violenta.

Retragerea fortelor crestine (decembrie 1443-ianuarie , 1444)

Esecul noii tentative de fortare a trecatorii Zlatica,rezistenta darza a turcilor, asprimea iernii,l-au determinat pe Wladislaw I,la sugestia lui Ioan

www.referate.k5.ro

de Hunedoara,ca la 23 decembrie 1443 sa ordone retragerea.Retragerea armatei crestine a fost interpretata de turci drept o infrangere si o fuga de pe campul de lupta.Dar ceea ce au scapat turcii din vedere a fost talentul de general si strateg al lui Ioan de Hunedoara.Voievodul,care comanda acum ariergarda,partea armatei cea mai expusa loviturilor inamicului,a intuit perfect planul de lupta conceput de comandamentul otoman si a actionat in consecinta.Bazat pe slabiciunile planului de lupta otoman ale carui detalii le prevuzuse in totalitate ,Ioan de Hunedoara si-a conceput propiul sau plan de lupta.La 24 decembrie,la Melstica,fortele comandate de Khasim pasa se loveau de ariergarda armatei crestine,comandata de Ioan de Hunedoara,care le astepta pregatita de lupta.Ambuscada,pregatita din timp de voievod a functionat perfect. O noua cunfruntare dintre cruciati si turci,ce a avut loc la 2 sau 5 ianuarie 1444,la Kunovica,intre Pirot si Nis s-a incheiat cu o noua victorie crestina.Infrangerea de la Kunovica le dovedi din nou sultanului si generalulor sai ca armata care se retragea nu era nici batuta,nici dezorganizata,ci ramanea in continuare o forta de temut.

Pacea de la Adrianopol-Szegedin
Confruntarile din primele zile ale anului 1444 au deschis calea tratativelor de pace,dorita de ambele parti:sultanul,a carui armata suferise pierderi considerabile si era demoralizata in urma infrangerilor suferite,era constient ca nu va putea obtine o victorie decisiva asupra cruciatilor aflate in retragere;Ioan de Hunedoara si Wladislaw I cunosteau,la randul lor,gradul de epuizare a propriilor forte pentru a le expune altor eforturi si riscuri angajandu-le in noi confruntari militare,ale caror rezultate erau greu de anticipat. Cronicarii bizantini,Dukas si Chalkokondylas,s-au oprit si ei asupra acestei componente a campaniei din 1443-1444.Chiar daca infomatiile transmise de ei ,cu privire la diferitelor aspecte ale momentului in discutie,difera de multe ori, ele raman deosebit de importante pentru cunoasterea acestuia. In forma sa preliminara, pacea turco-maghiara era ingheiata la 12 iunie 1444 la Adrianopol.Prin tratatul convenit,sultanul va inapoia lui Djuradj Brankovic toate orasele si Smederovo, ceea ce insemna refacerea Serbiei autonome.O luna mai tarziu ,la 12 iulie 1444,tratatul de pace negociat la Adrianopol,era semnat si ratificat,la Szegedin (Szeged) si de regele Wladislaw I si de Dieta Ungariei.

www.referate.k5.ro

Mult mai complete sunt informatiile furnizate de Laonikos Chalkokondylas referitoare la pacea de la Adrianopol-Szegedin din vara anului 1444.Referindu-se la prevederile tartatului preliminar de la Adrianopol,confirmate in forma lor definitiva prin ratificarea maghiara de la Szegedin,cronicarul relateaza: Atunci Amurat a trimis soli si au facut pace cu conditia,ca Gheorghe sa-si aiba tara si sa dea imparatului venitul jumatate.Si s-au legat totodata cu juramant,ca nici peonii sa nu prade tara imparatului O informatie interesanta,referitoare la pozitia lui Ioan de Hunedoara fata de pacea din vara anului 1444, ne ofera Dukas,care sustine ca Iancu insa n-a jurat , s-o respecte,pretextand: Eu ascult de domn,nu domnesc Atitudinea atribuita de Dukas lui Ioan de Hunedoara ramane o pura inventie a cronicarului;o astfel de pozitie nu se justifica din mai multe motive.In primul rand, voievodul Transilvaniei era constient de epuizarea armatei crestine dupa lunile de razboi pe timp de iarna,perderile suferite si privatiunile indurate,pentru a nu dori incheirea pacii,din care cauza,el s-a si pronuntat categoric pentru oprirea campaniei antiotomane in ianuarie 1444.In al doilea rand pacea de la Adrianopol-Szegedin din vara anului 1444 era prea avantajoasa pentru ca Ioan de Hunedoara sa se pronunte inpotriva ei.In sfarsit pozitia detinuta de acesta in cadrul ierarhiei politice a Regatului Ungariei nu i-ar fi permis acest lucru.In calitatea sa de voievod al Transilvaniei,era doar un inalt demnitar al regatului si vasal al regelui, singurul care avea autoritatea sa semneze sau nu tratatul de pace.Voievodul Transilvaniei putea doar sa-l sfatuiasca pe suveran in directia adoptariiunei anumite pozitii,dar nicidecum sa adopte una contrar opusa acestuia fara a suporta anumite consecinte.Cuvintele pe care i le atribuie Dukas reprezinta,insasi esenta statutului sau de vasal al regelui si a pozitiei sale in ierarhia politica a Ungariei. Concluzii:- Singurii cronicari bizantini din secolul al XV-lea in lucrarile carora campania cea lunga din 1443-1444 isi gaseste o anumita prezentare sunt Dukas si Chalkokondylas. Ceea ce caracterizeaza informatiile transmise de Dukas si Chalkokondylas este prezentarea secventiala a campaniei antiotomane stirile lor avand in vedere actiunile diplomatice ce au precedat-o confruntarile crestino-otomane pentru trecatoarea Zlatica,lupta de la Melsnica,din timpul retragerii si pacea turco-maghiara de la Adrianopol-Szegedin. In alta ordine de idei ambii cronicari au subliniat permanent in lucrarile lor rolul insemnat jucat de Ioan de Hunedoara in cadrul campaniei antiotomane din 1443-1444.

www.referate.k5.ro

Asediul Belgradului
In ciuda unei rezistente initiale inversunate,soldata cu lupte indarjite Ioan de Hunedoara nu l-a putut impiedica pe Mehmed II sa inconjoare Belgradului.In aceasta situatie el retras la N-V de fortareata asezandu-si tabara la Zemun.La 4 iulie 1456 artileria otomana incepe bombardarea fortificatiilor orasului care tine cateva zile provocand distrugeri considerabile zidurilor.Constient ca o spargere a blocadei otomane dinspre uscat este imposibila Ioan de Hunedoara hotaraste executarea unui atac naval decisiv asupra flotei navale care s-a incheiat cu succes.La 14 iulie flota crestina ce stationase la Szalanbremen declanseaza atacul asupra navelor otomane ce blocau Belgradul.Concomitent pe uscat fortele crestine circa 15.000 16.000 de oameni au angajat violente lupte cu turcii spre ai impiedica sa intervina in ajutorul flotei.Esecul inregistrat in timpul luptelor din 14 15 iulie l-a determinat pe Mehmed II sa continue bombardarea orasului inca o saptamana.Asaltul general asupra Belgradului a fost hotarat de sultan pentru data de 21 iulie.In dupa-amiaza de 21 iulie pedestrimea otomana se pune in miscare.Turcii patrund de doua ori in oras dar sunt respinsi de contraatacurile viguroase ale fortelor crestine.Un al treilea atac otoman a dus la angajarea unor lupte violente sub zidurile citadelei.Violentele confruntari din 21 iulie 1456 cele care in cele din urma au decis soarta campaniei si a Belgradului peste 65 de ani, sau aflat si ele in atentia cronicarilor bizantini.Ioan de Hunedoara a oprit urmarirea adversarului infrant dar nu zdrobit.pentru ca trupele lui sa se refaca dupa acea zi si pentru a evita un contraatac otoman.A doua zi luptele sunt reluate.Spre deosebire de turci ,ostasilor crestini succesul din ajun le adusese si un suport moral ce va cantari greu in derularea evenimentelor.Un asalt general duce la capturarea intregii artilerii otomane. In cursul noptii sultanul ingroapa mortii estimati de izvoarele bizantine la 24.000 isi incarca ranitii grav in 140 de carute incendiaza echipamentul greu transportabil spre a nu cadea in mana adversarului si da ordin de retragere spre Sofia si Adrianopol.

Sfarsitul lui Ioan de Hunedoara

www.referate.k5.ro

Incheiem relatarile cronicarilor bizantini despre asediul Belgradului cu o interesanta stire a lui Chalkokondylas despre sfarsitul lui Ioan de Hunedoara.Desi la fel ca toti ceilalti cronicari bizantini care au facut referire la acest eveniment si Chalkokondylas afirma ca Ioan a murit de ciuma,lasand astfel sa se inteleaga ca aceasta tragica intamplare a contribuit intr-o anumita masura la fulgeratoarea sa disparitie. Orudy bin Adil afirma ca in lupta a ceea afurisitul de Iancu a fost atins de o sageata.Desi a fost ranit acest lucru nu s-a stiut.Kemal pasa ofera o prezentare mult mai ampla a acestui eveniment In timp ce afurisitul acela umbla printre pedestrasii sai si vorbea facand semne cu mana celor din fata sa un gaziu la ochit.Facand sa zboare sageata sa inaripata ca pasarea,el a nimerit imbracamintea sa aurita si trecand prin ea la lovit sub brat zbatandu-se timp de trei zile,Iancu a murit a patra zi.

Bibliografie:
V.Marculet Ioan de Hunedoara si cruciada antiotomana tarzie in viziunea istoriografiei bizantine din secolele XV-XVI. C.Muresan Iancu de Hunedoara (1976) M.P.Dan Iancu de Hunedoara stejar al luptei antiotomane.

www.referate.k5.ro